Contestaţie în anulare. Invocarea omisiunii instanţei de recurs de a cerceta unul dintre motivele de casare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată nu pentru analizarea temeiniciei sau legalităţii deciziei contestate, ci pentru retractarea acesteia în cazurile expres prevăzute de lege.

Arătând că hotărârea instanţei de recurs poate fi retractată când instanţa „a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", textul are în vedere acele situaţii în care partea, prin recursul declarat, fie sub forma enunţiativă, fie prin dezvoltarea criticilor, a înţeles să invoce mai multe din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C.proc.civ., iar instanţa, din greşeală, a analizat doar parte dintre acestea.

Contestaţia în anulare întemeiată pe art. 318 C.pr.civ. poate fi admisă doar dacă instanţa de recurs nu a analizat deloc un motiv de casare ori de modificare, deci când nu a răspuns prin considerente deloc respectivului motiv de casare. Ori, tocmai o asemenea omisiune ar putea constitui, după împrejurări, chiar o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care presupune ca motivele şi mijloacele de apărare ale părţilor să fie analizate în substanţă, chiar daca această analiză nu presupune un răspuns detaliat la fiecare argument.

Art.318 din vechiul Cod de procedură civilă

Art. 304 pct. 1 - 9 Cod de procedură civilă

Cauza Ryabikh c. Rusiei

Cauza Mitrea c. României

Prin cererea înregistrată sub nr. 161/36/10.03.2014 la Curtea de Apel Constanţa, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Constanţa a formulat contestaţiei în anulare împotriva deciziei civile nr. 2655/25.09.2013 pronunţată de această instanţă.

În motivarea cererii arată că instanţa de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare invocat la filele 6 şi 7 în cererea de recurs, în sensul că intimata reclamantă nu avea calitatea de cadru militar la data disponibilizării, ci de personal contractual, nu trebuia să se facă aplicarea prevederilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi a celorlalte norme invocate în decizie.

În drept a invocat dispoziţiile art. 497-500 Cod pr.civilă.

Solicită admiterea contestaţiei în anulare cu consecinţa casării deciziei pronunţată de instanţa de recurs.

La data de 28.04.2014 contestatorul a transmis prin fax note de şedinţă prin care a arătat că raportat la natura strict administrativă a actului prin care intimatei i-au încetat raporturile de serviciu, ordinul nr. 13533/I/29.08.2011, în mod greşit, în motivarea deciziei atacate în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, Curtea a reţinut că între părţi este un raport de dreptul muncii, guvernat de Codul muncii, dispoziţii ce nu impun pentru admisibilitatea sesizării instanţei parcurgerea unei proceduri prealabile.

 Tocmai pentru că nu s-a judecat cauza în condiţiile limitativ indicate de prevederile Legii nr. 554/2004,  prin decizia nr. 119/CM/12.12.2012 Curtea de Apel Constanţa a dispus casarea hotărârii pronunţată în dosarul nr. 13306/118/2011 şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Constanţa, care prin sentinţa civilă nr. 3217/05.06.2013 a admis cererea de anulare a ordinului Inspectorului Şef invocând Legea nr. 554/2004 şi stabilind totodată natura evident administrativă a actului suspus controlului judiciar.

Cum a fost stabilit clar prin înscrisurile indicate faptul că actul dedus judecăţii are un caracter vădit administrativ apreciază că în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile la care face referire decizia atacată trebuia ca în recurs să fie cu atât mai mult avute în vedere şi respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, impunându-se deci, casarea hotărârii atacate pentru motivele arătate.

Examinând contestaţia în anulare formulată în temeiul art.318 Cod de procedură civilă, Curtea constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 1655/CA/25.09.2013 contestată Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul ISU DOBROGEA AL JUDEŢULUI CONSTANŢA, împotriva Sentinţei civile nr. 3217/05.06.2013 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr.13306/118/2011*, în contradictoriu cu intimata reclamantă [...].

Prealabil, Curtea remarcă că deşi decizia solicitată a fi anulată de către contestator a fost pronunţată sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, în cauză sunt invocate dispoziţiile art.497 – 500 din NCPC, dispoziţii care nu au nici o legătură cu contestaţia în anulare, pe de o parte, pentru că vizează calea de atac a recursului, iar pe de altă parte, pentru că sunt incidente dispoziţiile art.318 din vechiul cod de procedură civilă.

În cauză s-a invocat drept temei de fapt al contestaţiei omisiunea instanţei de recurs de a examina un motiv de recurs, respectiv cel vizând calitatea de personal contractual al intimatei nicidecum de funcţionar public.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată nu pentru analizarea temeiniciei sau legalităţii deciziei contestate, ci pentru retractarea acesteia în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit prevederilor art. 318 C.proc.civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

Arătând că hotărârea instanţei de recurs poate fi retractată când instanţa „a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", textul are în vedere acele situaţii în care partea, prin recursul declarat, fie sub forma enunţiativă, fie prin dezvoltarea criticilor, a înţeles să invoce mai multe din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C.proc.civ., iar instanţa, din greşeală, a analizat doar parte dintre acestea.

În atare situaţie, partea este îndreptăţită ca, pe calea contestaţiei în anulare, să obţină răspuns şi la motivul/motivele de casare ori de modificare pe care instanţa de recurs a omis a le examina prin decizia pronunţată.

În speţă, se constată că prin recursul declarat împotriva Sentinţei civile  nr.3217/05.06.2013 a Tribunalului Constanţa a fost invocat un singur motiv de nelegalitate, respectiv cel prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, motiv care a fost examinat prin Decizia civilă nr. 1655/CA/25.09.2013, astfel că nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art.318.

Pentru a putea conduce la retractarea soluţiei pronunţate în mod irevocabil, este necesar ca motivele invocate în recurs şi care nu au fost analizate de instanţă să fie relevante pentru soluţionarea cauzei, fiind apte să conducă la o altă soluţie.

În cauza MITREA vs. Romania, 26105/03, la 29 iulie 2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinara de atac, fie ea şi introdusă de una din părţile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa, a cărei hotărâre este atacată, a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui “defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu.

Contestaţia în anulare întemeiată pe art. 318 C.pr.civ. poate fi admisă doar daca instanţa de recurs nu a analizat deloc un motiv de casare ori de modificare, deci când nu a răspuns prin considerente deloc respectivului motiv de casare.  Ori, tocmai o asemenea omisiune ar putea constitui, după împrejurări, chiar o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care presupune ca motivele şi mijloacele de apărare ale părţilor să fie analizate în substanţă, chiar daca această analiză nu presupune un răspuns detaliat la fiecare argument.

Potrivit jurisprudenţei sale CEDO a reţinut că art.6 alin.1 din Convenţie obligă instanţele să-şi motiveze deciziile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cazul Ruiz Torija contra Spanie) şi drept urmare lipsa unui răspuns detaliat pentru fiecare argument invocat în recurs nu constituie motiv de contestaţie în anulare.

De altfel, aici doctrina şi jurisprudenţa, în consens cu jurisprudenţa CEDO, apreciază că omisiunea cercetării unui motiv de recurs nu poate fi reţinută atunci când instanţa de recurs a grupat argumentele subsumate motivului de casare, şi a răspuns printr-un considerent unic.

CEDO a reamintit constant că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nici o parte nu este îndreptăţită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive şi irevocabile, obligatorii, şi, mai ales, nu în scopul de a obţine o rejudecare şi o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanţelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiţiei, iar nu pentru a se efectua o nouă analiză a cauzei.

Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O excepţie de la această regulă se admite numai atunci când este justificată de circumstanţe riguroase şi de substanţa (cauza Ryabikh c. Rusiei).

În speţă, Curtea constată că instanţa de recurs a examinat motivul de recurs invocat, răspunzând tuturor argumentelor care au fost expuse de recurent în susţinerea căii de atac formulate împotriva Sentinţei civile nr. 3217/05.06.2013 a Tribunalului Constanţa.

Concluzionând, faţă de considerentele arătate mai sus, Curtea reţine că motivele invocate de contestatoare pentru retractarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile nu sunt întemeiate, motiv pentru care contestaţia va fi respinsă ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare