Anulare certificat de mostenitor

Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect anulare certificat de moştenitor formulată de reclamantul ŢV în contradictoriu cu pârâţii ŢC şi Ţ M.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 29.05.2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi.

INSTANŢA

-deliberând-

Asupra cauzei civile de faţă, constată că:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1404/199/10.09.2012 la Judecătoria B, reclamantul Ţ V i-a chemat în judecată pe pârâţii ŢC şi ŢM, solicitând anularea certificatului de moştenitor nr. 741/24.05.1995, emis de Notariatul de Stat B.

Cererea a fost legal timbrată, cu 0,3 lei timbru judiciar şi 8 lei taxă judiciară de timbru.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esenţă că pârâţii, care îi sunt fraţi, au mers în anul 1995 la notar şi au declarat mincinos că doar ei sunt moştenitorii defunctului Ţ T, decedat la data de 17 aprilie 1981 în comuna B-B, jud. Bacău. 

 Reclamantul arată că nu a ştiut de existenţa acestui certificat de moştenitor şi că a aflat că a fost emis, în momentul în care a cerut încheierea privind dezbaterea succesorală pentru defunctul lor tată. Mai arată că în data de 28 decembrie 1981 a mai fost emis un alt certificat de moştenitor nr. 1371, de către Notariatul de Stat B, unde pârâţii sunt renunţători.

Reclamantul consideră că pârâţii au fost de rea-credinţă, au dorit să împartă terenul din titlul de proprietate 32955/1993 doar între ei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 654, 669, 670, 672 Cod Civil şi ale Legii 36/1995.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: certificat de moştenitor nr. 1371 din 28.12.1981, certificat de moştenitor nr. 741 din 24.05.1995, titlu de proprietate nr. 24001/05.01.1994, întâmpinare şi cerere reconvenţională, sentinţa civilă nr. 3838/12.07.1989 pronunţată de Judecătoria B în dosarul nr. 5237/1989, solicitând şi probele cu interogatoriul pârâţilor şi cu martori.

Pârâţii au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, invocând pe această cale excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune, motivat de faptul că nulitatea relativă este prescriptibilă în termenul general de prescripţie reglementat de Decretul 167/1958, respectiv 3 ani de la data la care persoana vătămată într-un interes al său propriu, a luat cunoştinţă de existenţa actului a cărui anulare se cere.

În speţă, reclamantul a avut cunoştinţă de existenţa Certificatului de moştenitor 741/24.05.1995 chiar de la momentul emiterii lui, întrucât a fost prezent la biroul notarial atunci când acesta a fost întocmit. 

Pe fond, pârâţii au arătat că la momentul întocmirii Certificatului de moştenitor 741/1995, reclamantul a cunoscut şi a fost de acord ca acesta să se întocmească doar în favoarea pârâţilor, deoarece el avea rol separat, fiind înzestrat cu teren provenit de la tatăl lor, în timp ce pârâţii nu au primit înzestrare în nume propriu. 

Prin urmare, în mod echitabil au stabilit ca terenul de 8100 m.p situat în comuna H, înscris în T.P.32955/1993, să le revină pârâţilor, iar reclamantul să păstreze terenul cu care  a fost înzestrat anterior de către tatăl lor.

Pârâţii au mai menţionat ca data deschiderii  succesiunii după tatăl lor este 17.04.1981, iar după momentul apariţiei Legii 18/1991 a fondului funciar, reclamantul nici măcar nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestui teren de 8100 m.p., ceea ce înseamnă că nu a fost repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la acest teren.

Pe cale reconvenţională, pârâţii au solicitat ca instanţa să constate că  reclamantul, prin neformularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului de 8100 m.p. situat în com G, este străin de succesiunea defunctului prin neacceptare în ceea ce priveşte acest teren, întrucât  Legea 18/1991 prevede că pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, numai moştenitorii care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul legal (30.11.2005), iar reclamantul nu poate proba că a formulat o astfel de cerere.

În drept, pârâţii au invocat dispoziţiile prevăzute de  Decretul 167/1958, Legea 18/1991, art. 689 Cod Civil, art. 115, 116 Cod Procedură Civilă.

În apărare şi în dovedire, pârâţii au depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: încheiere de şedinţă din 13 octombrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 183/2005, certificat de moştenitor nr. 741/24.05.1995, chitanţă nr. 0753356/17.02.1995, un nr. de 7 chitanţe reprezentând impozit pe clădiri şi teren, solicitând şi probele cu interogatoriul reclamantului şi cu martori, precum şi ataşarea dosarului nr. 1183/2005 al Judecătoriei Buhuşi.

Faţă de cererea reconvenţională, reclamantul a formulat la rândul său întâmpinare, solicitând respingerea excepţiei invocate, motivat de faptul că nu a ştiut de existenţa acestui certificat de moştenitor decât în momentul depunerii lui în dosarul de ieşire din indiviziune.

Reclamantul consideră că acest certificat de moştenitor este emis cu încălcarea legii, deoarece când exista mai mulţi moştenitori aceştia trebuie trecuţi pe certificat, cu menţiunea că sunt renunţători, expres sau  tacit. Ori atâta timp cât pe acest certificat el nu figurează deloc, este clar că nu se poate face dovada că a ştiut de existenţa acestuia. Reclamantul a recunoscut că de comun acord cu fraţii săi a hotărât ca el să stăpânească o parte din terenul din com. Iteşti, iar fraţii săi să stăpânească terenul de  la Gârleni, însă atât timp cât nu s-a făcut ieşirea din indiviziune, nu se poate vorbi despre o împărţire efectivă a moştenirii.

Sub aspectul cererii reconvenţionale, a solicitat respingerea acesteia, deoarece ar fi o completare a cererii reconvenţionale depuse în dosarul de partaj şi nu se poate judeca odată cu anularea certificatului de moştenitor.

Părţile, legal citate, au fost prezente în instanţă, fiind asistate de avocaţi.

Probele solicitate de părţi au fost încuviinţate şi administrate de instanţă, iar în dovedirea excepţiei invocate de pârâţii-reclamanţi s-a dispus ataşarea dosarului nr. 1183/2005 al Judecătoriei Buhuşi.

În cauză s-au solicitat actele care au stat la baza eliberării certificatului de moştenitor în litigiu, Camera Notarilor Publici comunicând instanţei doar copia certificatului de moştenitor nr. 741/24.05.1995 şi încheierea din data de 24.05.1995, întrucât celelalte documente au fost scoase din arhiva instituţiei ca urmare a expirării termenului de păstrare.

S-au solicitat de asemenea de la Comisiile locale pentru aplicarea legilor fondului funciar Iteşti şi Hemeiuş, actele care au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate nr. 24001/1994 şi respectiv 32955/1993.

Primăria Hemeiuş a comunicat instanţei că validarea autorului Ţugui V. Toader s-a făcut în baza Tabelului cu cetăţenii care deţin teren agricol, numărul 2501/21.12.1992, document întocmit de  Primăria comunei Bereşti-Bistriţa în baza rolului agricol avut de fiecare titular de rol şi că punerea în posesie pe vechiul amplasament s-a făcut în prezenţa proprietarilor sau a moştenitorilor după caz. A fost înaintat instanţei acest tabel. Printr-o adresă ulterioară, s-a comunicat că Primăria comunei Hemeiuş nu deţine cereri de retrocedare pentru cetăţenii din alte comune.

Comisia Locală Iteşti a comunicat de asemenea, că  actele ce au stat  la baza eliberării titlului de proprietate nr. 24001/1994 sunt în arhiva primăriei Bereşti-Bistriţa şi că titlul de proprietate nr. 24001/1994 a fost emis în baza validării în anexa 3 poziţia 29, de către comisia judeţeană Bacău la propunerea Comisiei locale pentru aplicarea legilor fondului funciar Bereşti-Bistriţa.

La solicitarea instanţei, Comisia Locală Bereşti-Bistriţa a comunicat că în arhiva comisiei locale  nu a găsit cererea iniţială sau alte acte care au stat la baza întocmirii titlului de proprietate nr. 32955/1993, ci doar  titlul de proprietate cu nr. 32955/1993, titlu ce a fost înaintat în copie la dosar.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Potrivit certificatului de moştenitor nr. 1371/28.12.1981 eliberat de Notariatul de Stat Bacău (fila 45 dosar), la data de 17.04.1981 a decedat  numitul Ţugui Thoader, rămânând ca moştenitori acceptanţi ai succesiunii, reclamantul-pârât Ţugui Vasile în calitate de fiu şi numiţii Ţugui Nelu şi Ţugui Petrică, în calitate de nepoţi. Alţi 7 fii ai defunctului, printre care şi pârâţii-reclamanţi Ţugui Constantin şi Ţugui Mihai, au fost trecuţi pe certificatul de moştenitor ca fiind străini de succesiune prin renunţare potrivit art. 700 C. civ, consemnându-se şi numerele declaraţiilor de renunţare ale acestora.

Prin acest certificat de moştenitor au fost reţinute la masa succesorală imobilele constând în suprafaţa de 250 mp teren curte şi o casă cu anexe, situate în com. Bereşti-Bistriţa, jud. Bacău.

După apariţia Legii nr. 18/1991 şi ca urmare a cererilor formulate de moştenitorii repuşi potrivit legii, în termenul de acceptare a succesiunii, s-au eliberat două titluri de proprietate, după cum urmează:

-T.P. nr. 32955/22.12.1993 (fila 88 dosar), pe numele defunctului Ţugui Thoader, pentru suprafaţa de 8100 mp teren situat în comuna Hemeiuş şi

-T.P. nr. 24001/05.01.1994 (fila 47 dosar), pe numele celor trei părţi din prezenta cauză, în calitatea lor de moştenitori ai defunctului Ţugui Thoader, pentru suprafaţa de 2 ha şi 5620 mp teren situat în satul Iteşti, com. Bereşti-Bistriţa.

La data de 24.05.1995 s-a eliberat de către Notariatul de Stat Bacău, certificatul de moştenitor contestat de reclamantul-pârât, cu nr. 741 (fila 34 dosar), în care se reţine că pe urma defunctului Ţugui Thoader a rămas masa succesorală compusă din suprafaţa de 8100 mp teren situat în com. Hemeiuş, jud. Bacău, cuprinsă în T.P. nr. 24001/05.01.1994, iar în calitate de moştenitori acceptanţi au fost trecuţi doar pârâţii reclamanţi Ţugui Constantin şi Ţugui Mihai, fără a se face vreo menţiune despre alţi moştenitori. 

Pârâţii-reclamanţi au recunoscut la interogatorii (filele 37-38) că nu l-au luat pe reclamantul-pârât atunci când au mers la notar pentru întocmirea acestui din urmă certificat de moştenitor, însă au motivat aceasta prin înţelegerea pe care o făcuseră cu reclamantul-pârât anterior, în sensul ca el să rămână cu terenul şi casa de la Iteşti, cu care fusese înzestrat de părinţi, iar ei să ia terenul de la Hemeiuş.

Reclamantul-pârât a recunoscut la interogatoriu (fila 39) că a fost înzestrat de părinţi cu imobilele din comuna Iteşti, dar a negat că ar fi avut vreo înţelegere cu pârâţii-reclamanţi în sensul ca aceştia să ia terenul din comuna Hemeiuş.

Martorii Popa Lucia şi Ciubotaru Vasile (filele 42-43) au confirmat faptul că între părţi a existat înţelegerea sus-arătată cu privire la terenurile moştenite de la tatăl lor, însă martorul Ciubotaru a declarat că reclamantul i s-a plâns când a aflat că în certificatul de moştenitor în litigiu sunt trecuţi doar pârâţii-reclamanţi.

În ce o priveşte pe martora Râtan Maria, din declaraţia acesteia a rezultat că este fosta soţie a reclamantului, calitate prohibită de lege pentru martor, astfel încât declaraţia sa nu va fi avută în vedere de instanţă la pronunţarea hotărârii.

Situaţia de fapt a fost reţinută aşa cum a rezultat din înscrisurile aflate la dosar, din interogatoriile luate părţilor şi din declaraţiile martorilor Popa Lucia şi Ciubotaru Vasile.

Cu privire la excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune, instanţa reţine următoarele:

Sub aspect terminologic, în legislaţie, în practică şi chiar în doctrină, se folosesc diferite formule pentru a denumi nulitatea absolută şi nulitatea relativă. Această diferenţiere terminologică este însă formală, deoarece indiferent de formula utilizată, instanţa este chemată să efectueze corecta calificare juridică a nulităţii, în absolută sau relativă.

Acţiunea de faţă a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 36/1995. Deşi textul art. 88 din actul normativ menţionat se referă în mod expres la „anularea certificatului de moştenitor”, nu poate fi primită apărarea pârâţilor-reclamanţi în sensul că în cauză este vorba despre un caz de nulitate relativă, aceasta fiind o concluzie întemeiată pe considerente de ordin formal, decurgând din terminologia utilizată de legiuitor.

Acţiunea în anularea certificatului de moştenitor este prescriptibilă sau nu, după cum dreptul care se pretinde că a fost încălcat este sau nu prescriptibil.

În speţă s-a solicitat anularea certificatului de moştenitor nr. 741/24.05.1995, emis de Notariatul de Stat Bacău, pentru că pârâţii-reclamanţi au declarat în mod mincinos că doar ei sunt moştenitorii defunctului Ţugui Thoader, deci pentru frauda la lege, care este un motiv de nulitate absolută.

Motivele invocate de reclamantul-pârât se circumscriu acestui motiv de nulitate absolută, pârâţii-reclamanţi obţinând eliberarea certificatului de moştenitor şi astfel o situaţie juridică ce atrage drepturi succesorale mai favorabile decât ar fi beneficiat dacă ar fi declarat în faţa notarului toţi moştenitorii de a căror existenţă ştiau şi ar fi asigurat astfel premisele aplicării în litera şi spiritul lor, a dispoziţiilor ce reglementează procedura succesorală notarială.

Acţiunea fiind întemeiată pe motive de nulitate absolută este imprescriptibilă conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958, motiv pentru care instanţa urmează a respinge excepţia invocată.

Cu privire la cererea reconvenţională având ca obiect constatarea faptului că reclamantul este străin de succesiune cu privire la terenul din comuna Hemeiuş prin neacceptare, instanţa reţine că:

Întrebat fiind la interogatoriu dacă a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul de la Hemeiuş, reclamantul a răspuns că a formulat cerere la comuna Bereşti-Bistriţa, pentru toate terenurile cu care a figurat la rolul agricol tatăl părţilor, care aşa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar, a avut ultimul domiciliu în comuna Bereşti-Bistriţa.

Într-adevăr, aşa cum s-a comunicat instanţei prin adresele nr. 1795/26.03.2013 şi 2703/17.04.2013 (filele 72 şi 83) ale Primăriei comunei Hemeiuş, la comuna  Hemeius reconstituirea dreptului de proprietate pentru cetăţenii din alte comune s-a făcut în baza unui tabel întocmit  de comuna unde titularul figura cu poziţie de  rol agricol anterior  colectivizării -în cazul familiei Ţugui comuna Bereşti Bistriţa, satul Iteşti. Cererile de  retrocedare a  terenului s-au făcut la comuna Bereşti Bistriţa, după care s-a transmis comunei Hemeius în cazul de  faţă Tabelul nr.2501 din 21.12.1992.

Atât timp cât ambele titluri de proprietate au fost eliberate în baza cererilor de reconstituire depuse la comuna Bereşti-Bistriţa, iar reclamantul-pârât a fost trecut pe unul dintre titlurile de proprietate, este evident că nu se poate reţine că este străin de succesiune cu privire la terenul cuprins în cel de-al doilea titlu.

Pârâţii-reclamanţi au susţinut că reclamantul-pârât nu a făcut dovada că ar fi formulat cerere la legea nr. 18/1991 cu privire la terenul din comuna Hemeiuş, în condiţiile în care ei înşişi nu au făcut dovada că au formulat o astfel de cerere. După mai multe demersuri şi solicitări ale instanţei la Comisiile locale ale comunelor Bereşti-Bistriţa, Iteşti şi Hemeiuş, a fost comunicată copia TP nr. 32955/22.12.1993, care a fost eliberat pe numele defunctului Ţugui Thoader, prin urmare, în beneficiul tuturor moştenitorilor acestuia. 

Pentru aceste motive, instanţa urmează a respinge cererea reconvenţională.

Cu privire la cererea principală având ca obiect anularea certificatului de moştenitor, instanţa reţine următoarele:

Ceea ce dă legitimare procesuală activă reclamantului într-o acţiune în anularea certificatului de moştenitor conform art. 88 din Legea 36/1995, este vocaţia succesorală.

Aşa cum s-a arătat anterior, reclamantul-pârât are calitatea de moştenitor, potrivit dispoziţiilor art. 654 şi urm. C. civ., ca descendent de gradul I al autorului comun al părţilor, la fel ca şi pârâţii reclamanţi, cu toţii fiind repuşi în dreptul de acceptare a succesiunii după defunctul Ţugui Thoader, ca urmare a efectelor legii nr. 18/1991.

Având această calitate, pârâţii-reclamanţi aveau obligaţia de a-l chema la notar atunci când au întocmit certificatul de moştenitor contestat, indiferent de înţelegerea fraţilor cu privire la împărţirea amiabilă a bunurilor imobile moştenite de la părinţi. Procedând în mod contrar, pârâţii-reclamanţi au încălcat dreptul de opţiune succesorală pe care reclamantul-pârât îl avea potrivit legii.

Pentru aceste motive instanţa constată întemeiată cererea reclamantului cu privire la anularea certificatului de moştenitor.

Pentru motivele astfel expuse şi în temeiurile anterior menţionate, instanţa va respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, va admite cererea principală şi va anula certificatul de moştenitor nr. 741/24.05.1995, emis de Notariatul de Stat Bacău şi va respinge ca nefondată cererea reconvenţională.

În temeiul art. 274 C. pr. civ., întrucât pârâţii-reclamanţi au căzut în pretenţii, vor fi obligaţi la plata de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat, către reclamantul-pârât. Pentru aceleaşi motive, cererea pârâţilor-reclamanţi privind cheltuielile de judecată va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Admite cererea având ca obiect anulare certificat de moştenitor, formulată de reclamantul-pârât Ţugui Vasile  domiciliat în comuna Iteşti, jud. Bacău în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi Ţugui Constantin domiciliat în Bacău str. 9 Mai, bl. 3, sc. D, ap. 19, jud. Bacău şi Ţugui Mihai  domiciliat în Bacău str. Bucegi, bl. 127, sc. B, ap. 40, jud. Bacău şi dispune anularea certificatului de moştenitor nr. 741/24.05.1995 emis de Notariatul de Stat Judeţean Bacău.

Respinge ca nefondată cererea reconvenţională având ca obiect constatarea faptului că reclamantul este străin de succesiune prin neacceptare cu privire la terenul în litigiu, formulată de pârâţii-reclamanţi Ţugui Constantin şi Ţugui Mihai în contradictoriu cu reclamantul-pârât Ţugui Vasile.

Obligă pârâţii-reclamanţi să-i plătească reclamantului-pârât suma de 508,3 lei cheltuieli de judecată.

Respinge cererea pârâţilor-reclamanţi privind cheltuielile de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi,

Domenii speta

Spete similare