Pretenții

Hotărâre 10680/2015 din 13.11.2015


Dosar nr. .../.../2014

OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

Secţia Civilă

Sentinţa civilă  nr. 10680/2015

Şedinţa publică din 13 noiembrie 2015

Instanţa constituită din:

Judecător: I. P.

Grefier: A. B.

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile având ca obiect pretenţii privind reclamantul A. B. C. P. şi reclamantul A. R. G., în contradictoriu cu pârâta H. M., pârâtul H. O. şi chematul în garanţie R. M. .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă pentru reclamanţii lipsă av. C. A. cu împuternicire avocaţială la dosar la fila 7, pârâta H. M. personal şi asistată de av. P. N. cu împuternicire avocaţială la dosar la fila 132 şi care se prezintă şi pentru celălalt pârât. Se prezintă şi chematul în garanţie personal.

Procedura de citare  este legal îndeplinita cu părţile.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa arată reprezentantei reclamanţilor, reprezentantei pârâţilor şi chematului în garanţie că va admite excepţia inadmisibilităţii formulării unei acţiuni în îmbogăţire fără justă cauză invocată de pârâţi prin întâmpinare, pentru motivele pe care le va arăta prin hotărâre.

Totodată instanţa arată reprezentantei reclamanţilor, reprezentantei pârâţilor şi chematului în garanţie că urmează a pune în discuţie disjungerea cererii reconvenţionale formulată de pârâţi, întrucât aceasta întârzie judecarea cererii principale.

Reprezentanta reclamanţilor, reprezentanta pârâţilor şi chematul în garanţie arată că nu se opun disjungerii cererii reconvenţionale formulată de pârâţi.

Instanţa constată că cererea reconvenţională formulată de pârâţi întârzie judecarea cererii principale, sens în care în temeiul art. 210 alin 2, Cod procedură civilă va dispune disjungerea cererii reconvenţionale formulată de pârâţi de la filele 110-118 şi înregistrarea separată sub un număr de dosar nou.

Totodată instanţa va dispune descoaserea filele nr. 110-118 şi renumerotarea dosarului.

Reprezentanta reclamanţilor, reprezentanta pârâţilor şi chematul în garanţie arată că au luat act de aspectele învederate.

Instanţa, în temeiul art. 394 alin. (1) C. proc. civ. reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanţe la data de 6 octombrie 2014, sub nr. de mai sus, reclamanţii A. B. –C.-P. şi A. R.-G.-D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii H. M. şi H. O., obligarea pârâţilor la plata sumei de 32.950 euro, reprezentând valoarea cheltuielilor necesare şi utile efectuate de reclamanţi la imobilul situat în ..., str. ... nr. ..., corp  ... şi sporul de valoare adus imobilului şi instituirea unui drept de retenţie asupra acestui imobil, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că între reclamanţi şi R. M. s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la imobil, R. M. afirmând că între el şi pârâţi, în calitate de proprietari ai terenului, există o înţelegere, terenul urmând să revină în proprietatea promitentului-vânzător. De asemenea, s-a arătat că pârâţii au cunoscut existenţa acestei înţelegeri, însă nu s-a putut ajunge la o înţelegere privind încheierea contractului de vânzare în formă autentică. Au mai arătat reclamanţii că sunt întrunite condiţiile existenţei îmbogăţirii fără justă cauză, precum şi cele ale instituirii unui drept de retenţie, întrucât reclamanţii au efectuat pe cheltuiala lor îmbunătăţiri la imobil.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1345, art. 2495 şi urm. C. civ., art. 453 C. proc. civ..

Pentru dovedirea cererii de chemare în judecată s-au solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba cu martori şi proba cu expertiză.

La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: cerere de chemare în judecată (f. 8-10), autorizaţie (f. 11), antecontract (f. 12-15), convenţie (f. 16-17), centralizator şi documente justificative (f. 18-95), mesaje (f. 96-104).

Cererea a fost legal timbrată.

La data de 21 noiembrie 2014 pârâţii au depus la dosarul cauzei cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamanţilor la plata sumei de 18.000 de euro, reprezentând folos nerealizat, şi a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi până la plata debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reconvenţionale s-a arătat că pârâţii sunt proprietarii terenului pe care R.  M.  a edificat imobilul şi că sunt terţi faţă de antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamanţi şi R. M. , astfel că reclamanţii ocupă fără drept imobilul. De asemenea, s-a arătat că reclamanţii au obligaţia de a repara prejudiciul suferit de pârâţi.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 555, art. 1349, art. 1357 C. civ., art. 34 alin. (3), art. 3 alin. (1) lit. e) din OUG nr. 80/2013, art. 209, art. 453 C. proc. civ..

Pentru dovedirea cererii reconvenţionale s-au solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză.

La cererea reconvenţională au fost anexate următoarele înscrisuri: anunţuri publicitare (f. 115-118).

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată.

La data de 21 noiembrie 2014 pârâţii au depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că cererea este inadmisibilă deoarece reclamanţii îşi pot recupera sumele investite de la R. M., astfel că aceştia au dreptul la o altă acţiune. De asemenea, s-a arătat că contravaloarea investiţiilor nu se poate cumula cu sporul de valoare adus imobilului şi că nu sunt îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză. Au mai arătat pârâţii că îmbogăţitul nu poate fi ţinut să plătească dobânzile legale ori să restituie fructele obţinute şi că nu poate fi instituit un drept de retenţie în favoarea reclamanţilor.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 1345, art. 1347, art. 1348, art. 2496 C. civ., art. 453 C. proc. civ..

Pentru dovedirea întâmpinării s-au solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu martori.

La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: extras de pe portalul instanţelor de judecată (f. 129), declaraţie (f. 130-131).

La data de 21 noiembrie 2014 pârâţii au depus la dosarul cauzei cererea de chemare în garanţie în contradictoriu cu R. M., solicitând obligarea acestuia la plata despăgubirilor în cuantum de 32.950 de euro şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că chematul în garanţie s-a obligat faţă de pârâţi să ridice trei case pe terenul proprietatea lor şi că aceştia i-au plătit contravaloarea finisării celor trei construcţii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 72-74 C. proc. civ., art. 34 alin. (3), art. 3 alin. (1) lit. e) din OUG nr. 80/2013.

La cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: extras CF (f. 137-138), contracte (f. 139-160).

La data de 5 ianuarie 2015 reclamanţii au depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, arătând că nu au solicitat de la R. M. contravaloarea lucrărilor de amenajare şi finisare, că nu au o acţiune directă împotriva acestuia, că lucrările de finisare au fost făcute exclusiv pe cheltuiala reclamanţilor, că pârâţii au cunoscut înţelegerea între reclamanţi şi R. M., că pârâţii nu au făcut niciun demers juridic împotriva lui R. M., că lucrările necesare amenajării unui cabinet stomatologic au fost făcute pe cheltuiala reclamanţilor şi că sunt îndeplinite condiţiile pentru instituirea unui drept de retenţie.

La data de 12 ianuarie 2015 reclamanţii au depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea reconvenţională, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că reclamanţii folosesc imobilul în temeiul unui antecontract şi nu al unei fapte ilicite şi că ei sunt cei care au transformat construcţia într-un cabinet stomatologic. De asemenea, s-a arătat că pârâţii nu au făcut niciun demers împotriva reclamanţilor până în anul 2014 şi că nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu cert.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205, art. 453 C. proc. civ..

La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: autorizaţie (f. 175).

La data de 16 februarie 2015 pârâţii au depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, arătând că au cuantificat folosul nerealizat prin raportare la o chirie minimă, că reclamanţii încalcă dreptul de proprietate al pârâţilor, că reclamanţii nu sunt de bună-credinţă şi că prejudiciul este cert.

La data de 16 martie 2015 reclamanţii au depus la dosarul cauzei note de şedinţă, arătând că cererea de chemare în garanţie nu este admisibilă deoarece nu s-a dovedit existenţa unei obligaţii de garanţie sau de despăgubire.

La data de 26 martie 2015 reclamanţii au depus la dosarul cauzei note de şedinţă, arătând că se impune respingerea cererii de chemare în garanţie.

Au fost anexate următoarele înscrisuri: autorizaţie (f. 196), certificat (f. 197), proces-verbal (f. 198). 

La termenul din 3 aprilie 2015 instanţa a admis în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţi.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii în îmbogăţire fără justă cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 32.950 de euro, în legătură cu care au susţinut că reprezintă valoarea investiţiilor necesare şi utile făcute de reclamanţi la imobilul situat în ..., str. ..., nr. ..., corp ..., cererea fiind întemeiată în drept pe îmbogăţirea fără justă cauză. În motivarea cererii, reclamanţii au arătat în esenţă că imobilul în discuţie se află în proprietatea pârâţilor, motiv pentru care aceştia s-ar fi îmbogăţit fără justă cauză în urma lucrărilor pe care reclamanţii le-au făcut cu privire la acest imobil.

Din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între chematul în garanţie R. M., în calitate de promitent-vânzător, şi reclamanţii A. B.-C.-P. şi A. R.-G.-D., în calitate de promitenţi-cumpărători (f. 12-15) reiese că chematul în garanţie a promis reclamanţilor să vândă imobilul situat în ..., str. ..., nr. ..., corp ... Potrivit prevederilor acestui contract, în situaţia în care intervenea rezoluţiunea din culpa exclusivă a promitentului-vânzător, acesta era obligat să restituie promitenţilor-cumpărători contravaloarea lucrărilor de amenajare şi finisare a imobilului construcţie, lucrări ce rămân încorporate în construcţie, suma devenind exigibilă la data intervenirii rezoluţiunii.

Reclamanţii susţin că au ocupat imobilul în temeiul acestui antecontract şi că au făcut lucrări de amenajare şi finisare.

Pârâţii au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii de in rem verso, motivând-o prin faptul că reclamanţii pot recupera sumele solicitate în prezentul litigiu de la chematul în garanţie şi că acţiunea în îmbogăţire fără justă cauză are un caracter subsidiar. Acest principiu este consfinţit prin art. 1348 C. civ., potrivit căruia cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat.

Instanţa reţine că se impune, mai întâi, să se stabilească dacă excepţia invocată de către reclamanţi este o veritabilă excepţie sau o chestiune de fond, astfel cum au susţinut pârâţii. 

Potrivit art. 245 C. proc. civ. excepţia procesuală este mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii. În mod tradiţional excepţiile sunt clasificate în excepţii de procedură, prin intermediul cărora se invocă anumite neregularităţi procedurale, şi excepţii de fond, care sunt în strânsă legătură cu pretenţia dedusă judecăţii, mai exact cu exerciţiul dreptului la acţiune. Acestea din urmă nu trebuie confundate cu apărările de fond, prin care pârâtul urmăreşte respingerea cererii ca neîntemeiată, după examinarea fondului pretenţiei.

În doctrină  s-a arătat că printre excepţiile de procedură se numără cele care au ca obiect invocarea unor dispoziţii legale care limitează sau îngrădesc dreptul la acţiune în ceea ce priveşte exercitarea unor componente ale sale. Or, instanţa apreciază că prevederile art. 1348 C. civ., deja redate, constituie o dispoziţie legală care interzice dreptul la acţiunea de in rem verso atunci când însărăcitul are la îndemână o altă acţiune prin intermediul căreia îşi poate recupera prejudiciul suferit, astfel că invocarea caracterului subsidiar al acestei acţiuni reprezintă o veritabilă excepţie de fond.

Că această concluzie este corectă şi că nu ne aflăm în prezenţa unei apărări de fond, astfel cum susţin reclamanţii, o dovedeşte faptul că prin admiterea acestei excepţii nu se ajunge la judecarea în fond a pricinii, adică la aprecierea temeiniciei pretenţiilor reclamanţilor. Astfel, aprecierea temeiniciei unei acţiuni în îmbogăţire fără justă cauză constă în verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1345 – 1347 C. civ., or această verificare nu poate avea loc decât în măsura în care prima condiţie de admisibilitate specifică acestei acţiuni, şi anume lipsa unei alte căi de recuperare a prejudiciului, este îndeplinită.

În concluzie, instanţa reţine că chestiunea subsidiarităţii acţiunii de in rem verso reprezintă o excepţie de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., o va analiza cu prioritate.

Analizând fondul acestei excepţii, instanţa reţine că ea este întemeiată. Astfel, în doctrină s-a arătat că ”în toate cazurile în care însărăcitul dispune de o acţiune, alta decât de in rem verso, fie că ea poate fi intentată împotriva îmbogăţitului, fie împotriva unei terţe persoane, mecanismul îmbogăţirii fără justă cauză nu este funcţional” . În speţă, reclamanţii au dreptul la o acţiune împotriva chematului în garanţie R. M. întemeiată pe antecontractul încheiat între aceştia şi în care se prevede, cât se poate de clar, că în cazul în care intervine rezoluţiunea antecontractului promitentul-vânzător este obligat să restituie promitenţilor-cumpărători contravaloarea lucrărilor de amenajare şi finisare a imobilului construcţie, adică exact ceea ce ei solicită în prezenta cauză de la pârâţi.

Mai mult, instanţa observă că reclamanţii au şi promovat împotriva lui R. M. o acţiune în rezoluţiunea antecontractului, care a fost admisă în primă instanţă (a se vedea extrasul de pe portalul instanţelor de judecată de la f. 235-237), astfel că s-a constatat rezoluţiunea acestuia, iar R. M. a fost obligat să plătească reclamanţilor daune pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale. În acest context este greu de înţeles de ce aceştia nu au solicitat în litigiul respectiv şi suma pe care o solicită în prezenta cauză de la pârâţi.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamanţilor, potrivit cărora clauza prin care R. M. s-a obligat la restituirea contravalorii lucrărilor doar sub condiţia suspensivă de a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului, instanţa reţine că această interpretare nu are niciun suport în prevederile antecontractului. După cum deja s-a arătat, în acesta se stipulează clar că în cazul intervenirii rezoluţiunii – care a şi intervenit – promitentul vânzător este obligat să restituie contravaloarea lucrărilor, fără a se vorbi despre o condiţie suspensivă sau a se putea subînţelege existenţa unei asemenea condiţii.

Împrejurarea că, nedevenind proprietarul apartamentului, lui R. M. nu îi profită investiţiile este absolut irelevantă, câtă vreme el poate fi obligat să achite contravaloarea acestora în temeiul răspunderii contractuale, şi nu pentru că este proprietarul imobilului. Or, la angajarea răspunderii contractuale se ţine cont de clauzele contractului şi nu de măsura în care investiţiile au profitat sau nu celui care urmează să fie obligat la repararea prejudiciului. 

Pentru aceste motive, instanţa urmează să admită excepţia invocată de pârâţi. Chiar dacă această excepţie vizează doar capătul de cerere întemeiat pe îmbogăţirea fără justă cauză, instanţa reţine că capătul de cerere vizând dreptul de retenţie are un caracter subsidiar, astfel că întreaga cerere va fi respinsă ca inadmisibilă.

Având în vedere soluţia ce se va da cererii principale, instanţa va respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţi ca rămasă fără obiect.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere faptul că reclamanţii au pierdut procesul, aceştia vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâţilor, în cuantum de 4.033 de lei, cu titlu de taxă de timbru achitată pentru cererea de chemare în garanţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia inadmisibilităţii formulării unei acţiuni în îmbogăţire fără justă cauză, invocată de pârâţi.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. B.-C.-P., CNP ..., şi A. R.-G.-D., CNP ..., ambii cu domiciliul în ..., str. ..., nr. ..., jud. ..., şi domiciliul procesual ales în ..., Bd. ..., nr. ..., ap. ..., jud. ..., în contradictoriu cu pârâţii H. M., CNP ..., şi H. O., CNP ..., ambii cu domiciliul în ..., str. ... nr. ..., jud. ..., şi domiciliul procesual ales în ..., Calea  ... nr. ..., jud. ..., ca inadmisibilă.

Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii H. M. şi H. O. în contradictoriu cu chematul în garanţie R. M., CNP ... , cu domiciliul în ..., str. ... nr. ..., jud. ..., ca rămasă fără obiect.

Obligă reclamanţii, în solidar, să plătească pârâţilor suma de 4.033 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-Napoca.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 13 noiembrie 2015.

Preşedinte   Grefier

I. P. A. B.

Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./18 decembrie 2015

Domenii speta