Fond funciar

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1818/2013

Şedinţa publică de la 28 Iunie 2013

Obiectul cauzei:fond funciar

INSTANŢA

Asupra recursului civil de faţă,

Constată că prin plângerea în materie funciară înregistrată la data de 14.02.2007, petentul P. N. I. a formulat plângere împotriva hotărârii nr.121/26.10.2006 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar, solicitând anularea deciziei de mai sus şi obligarea comisiilor să valideze pe petent şi să fie pus în posesie cu terenurile solicitate.

În motivarea plângerii petentul a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru mai multe suprafeţe de teren, iar cu adresa nr.480/23.01.2007, Comisia de Fond Funciar Miceşti i-a comunicat că prin hotărârea nr.121/26.10.2006 cererea sa a fost respinsă ca urmare a faptului că actele de proprietate sunt datate anterior anului 1945, dar dânsul nu a primit hotărârea pentru a observa în detaliu motivarea, cu atât mai mult cu cât legea nr.247/2005 a permis ca probatoriu şi martori, astfel că se impunea administrarea de asemenea mijloace de probă.

În drept plângerea este întemeiată pe disp.art.53 şi urm din Legea nr.18/1991.

Pentru primul termen de judecată din data de 12.03.2007 petentul şi-a precizat cererea solicitând anularea hotărârii nr.121/26.10.2006 a CJFF Argeş şi să se constate că este îndreptăţit să i se reconstituie dreptul de proprietate în natură pentru o suprafaţă de teren forestier situată în comuna … cu lăţimea de 80 de metri cu vecinii : … . 

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că autorii petentului nu deţin rol agricol în comuna Miceşti în perioada 1951-1963 pentru suprafeţele de pădure revendicate, că soluţia CLFF Miceşti a fost de respingere a cererii petentului, iar împotriva acestei soluţii reclamantul nu a formulat contestaţie la CJFF Argeş.

Prin sentinţa civilă nr.5988/2007 a Judecătoriei Piteşti, plângerea petentului a fost respinsă ca tardiv formulată.

Tribunalul Argeş prin decizia civilă nr. 484/R/2008 a admis recursul declarat de petent, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând în esenţă că prima instanţă în mod greşit a respins plângerea pe excepţia tardivităţii, când în considerentele sentinţei se făcea referire la faptul că petentul nu a parcurs procedura instituită de legea 18/1991, împrejurare de natură să atragă inadmisibilitatea acţiunii, aspect ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii.

Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Piteşti la data de 12.05.2008, iar prin sentinţa civilă nr.6898/2008 a fost admisă cererea precizată şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru petent pentru suprafaţa de 4,40 ha identificată în raportul de expertiză întocmit de ing. V.A. .

Tribunalul Argeş prin decizia civilă nr. 806/R/2009 a admis recursul, a casat sentinţa reţinând că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe excepţia de prematuritate invocată de către intimata CLFF Miceşti cu indicaţia pentru instanţa de fond să se pronunţe şi cu privire la această excepţie în ceea ce priveşte cererea petentului cu privire la terenul forestier, având în vedere că pentru terenul agricol cererea a fost analizată de către instanţa de fond şi de către cea de recurs prin sentinţa civilă nr.5988/2007 şi decizia civilă nr.484/R/2008.

Prin sentinţa civilă nr. 8705/21.09.2011 a Judecătoriei Piteşti s-a respins plângerea ca prematur formulată, reţinându-se că intimata comisia locală nu a răspuns deloc cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent pentru terenul forestier. Câtă vreme  cererea este nesoluţionată şi nu există o propunere de validare sau de invalidare , plângerea de faţă este prematur formulată.

Tribunalul Argeş prin decizia de casare nr. 806/R/2009, a  admis recursul declarat de petent, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, apreciind că instanţa de fond  trebuia să analizeze plângerea petentului  privind terenul cu vegetaţie forestieră, neputându-se reţine prematuritatea. S-a apreciat că refuzul nejustificat al comisiei locale de soluţionare a cererii de reconstituire îndreptăţeşte petentul să conteste această măsură şi să solicite instanţei de judecată competente să oblige comisia nu doar să răspundă cererii, dar şi să analizeze dacă solicitarea este întemeiată.

În rejudecare, Judecătoria Piteşti prin sentinţa civilă nr. 9422/8.11.2012 a admis plângerea, a constatat că  petentul este îndreptăţit la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,50 ha teren cu vegetaţie forestieră pe raza comunei Miceşti, aşa cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. exp. V.A.  şi a obligat CLFF Miceşti să înainteze către CJFF Argeş actele necesare eliberării titlului de proprietate pentru reclamant.

În adoptarea soluţiei, s-au reţinut următoarele:

Din actul de vânzare şi procesul verbal nr.655/1920, filele 22-23 din dosarul primului ciclu procesual, reiese că autorul petentului N.E.I.P. a cumpărat o bucată de pădure în comuna …

Terenul descris în actul primar se regăseşte în rolul agricol al autorului reclamantului în perioada 1948-1951, cu pădure în suprafaţă de 5,12 ha în alte localităţi.

Expertul din primul ciclu procesual a transpus în teren actul de proprietate al autorului petentului şi a constatat că acesta este liber, la dispoziţia comisiei sau în administrarea Ocolului Silvic Piteşti, iar petentul poate fi validat cu 4,50 ha pădure pe vechiul amplasament.

Potrivit art.1 din legea 247/2005 cu modificările ulterioare  persoanelor fizice şi persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condiţiile prevăzute de prezenta lege, iar art.2 stabileşte că în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.

Cum la momentul efectuării raportului de expertiză expertul a constatat că suprafaţa de 4,50 ha este liberă instanţa de fond a admis cererea petentului aşa cum a precizat-o şi a constatat că este îndreptăţit la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,50 ha teren cu vegetaţie forestieră pe raza comunei Miceşti, teren aşa cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. exp.V.A. .

În baza art.22 din actul normativ mai sus amintit a fost obligată CLFF Miceşti să înainteze către CJFF Argeş actele necesare eliberării titlului de proprietate pentru reclamant.

Împotriva sentinţei civile de mai sus a declarat recurs intimata COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR MICESTI, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează:

1) Sentinţa este nemotivată întrucât nu cuprinde argumentele  care au formulat convingerea instanţei în adoptarea soluţiei, încălcându-se astfel dispoziţiile imperative ale art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civilă.

2) Petentul nu are calitatea de moştenitor al numitului P.N.E.I., această calitate nefiind probată cu acte de stare civilă. În speţă, există dovezi doar cu privire la calitatea de succesor pentru P.N. , care a fost înscris în rolul agricol al comunei Dârmăneşti cu suprafaţa de 5,12 ha teren forestier pe raza altor comune.

3) Sentinţa este nulă, deoarece încalcă  formele de procedură prevăzute de art. 105 alin.2 C.pr.civilă. A fost pronunţată de acelaşi judecător care a pronunţat şi sentinţa civilă nr. 8705/2011 a Judecătoriei Piteşti, casată cu trimitere spre rejudecare.

4) Instanţa de fond nu a avut în vedere excepţia tardivităţii plângerii funciare şi nici faptul că propunerea de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pe care a formulat-o petentul, a fost dată de comisia locală doar pentru suprafaţa de 0,.30 ha teren agricol, nu şi pentru terenul cu vegetaţie forestieră. În aceste condiţii nu există procedura prealabilă, iar plângerea trebuia respinsă ca prematură sau ca inadmisibilă.

 5) Prima instanţă nu a ţinut cont de reconstituirile formulate în temeiul legilor de retrocedare anterioare legii 247/2005. S-a reconstituit dreptul de proprietate după autorul P.N.  pentru întreaga suprafaţă deţinută de 5,12 ha prin : HCJ 116/1994 – 1 ha teren ( reconstituire în favoarea petentului); HCJ nr.116/1994 – 1 ha teren ( reconstituire în favoarea numitei F.A. , moştenitoare a aceluiaşi autor); HCJ nr. 533/2002 – 3,12 ha pădure ( reconstituire favoarea numitei F.A. , moştenitoare a aceluiaşi autor). Petentul nu a făcut dovada continuităţii terenului în patrimoniul autorilor, deşi a depus un act de proprietate din anul 1920.

Recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 ind.1 C.pr.civilă.

Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare, solicitând în şedinţă publică ca recursul să fie respins, deoarece se judecă de 7 ani.

Examinând sentinţa prin prisma  criticilor formulate şi a disp.art. 304 ind.1 C.pr.civilă, tribunalul reţine următoarele:

Petentul P.M.I. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 247/2005 ( nr. 131/2005 – fila 16 dosar fond primul ciclu procesual), pentru întreaga suprafaţă de pădure ce s-a aflat în patrimoniul autorilor săi şi pentru o suprafaţă de 3.000 m.p teren arabil.

Actul invocat ca act de proprietate este cel cu nr. 1660/26.03.1920 , redactat în prezenta unui avocat şi transcris (f.18,19 dosar fond primul ciclu procesual).

Comisia locală de fond funciar Miceşti a formulat propunere de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent , iar comisia judeţeană a validat această propunere prin HCJ nr. 121/2006 ( f.15,70-72 dosar fond).

Împotriva acestei hotărâri a comisiei judeţene, petentul a formulat plângerea funciară de faţă în temeiul art.53 din Legea nr. 18/1991, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren forestier ce s-a aflat în patrimoniul autorilor săi, din punctul Valea Ilioaia, cu lăţimea de 80 m.

Motivul pentru care a fost respinsă cererea petentului a fost acela că actul invocat pentru dovedirea dreptului de proprietate este anterior anului 1945 , adică nu motivul pe care recurenta îl invocă în prezentul dosar şi anume, că s-ar fi realizat reconstituirea dreptului de proprietate integral după autorul invocat.

Tribunalul constată că obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul forestier, sens în care sunt precizarea acţiunii formulată de petent în 12.03.2007, precum şi considerentele deciziei civile nr. 484/R/11.03.2008 a Tribunalului Argeş. Prin aceeaşi decizie de recurs se statuează că plângerea funciară nu este tardivă şi se mai reţine că nu rezultă cu claritate modul de soluţionare a cererii din partea comisiei locale.

Prin decizia civilă nr. 1345/2.05.2012 a Tribunalului Argeş se statuează irevocabil că plângerea funciară nu este prematură şi nici inadmisibilă şi că se impune analiza cauzei pe fond. Se statuează prin această decizie că într-adevăr propunerea de respingere a cererii de reconstituire formulată de petent , vizează doar terenul agricol de 0,3 ha şi că în această formă a fost validată , fără a se avea în vedere şi terenul cu vegetaţie forestieră. Culpa organelor competente nu poate fi opusă petentului, care a aşteptat mai bine de 6 ani să primească un răspuns, astfel că este pe deplin nejustificat să i se impună acestuia să mai aştepte în continuare alţi ani, pentru a primi un răspuns de la comisia locală, pe care ulterior să îl conteste în instanţă.

În consecinţă,  excepţiile de tardivitate a plângerii, de inadmisibilitate sau de prematuritate pe considerentul că nu există un răspuns al comisiei locale , iar petentul nu are o hotărâre a acestei comisii pe care să o conteste, au fost deja analizate de o instanţă de recurs, care a statuat irevocabil că sunt nefondate, considerentele fiind expuse pe larg. Aceasta înseamnă că dezlegările în drept au intrat în puterea lucrului judecat , că au caracter irevocabil şi că ele nu mai pot fi supuse analizei pentru a doua oară în recursul de faţă.

Din acest punct de vedere  critica cu nr.4 formulată de recurentă este nefondată şi nu va fi primită.

În motivul nr.1 de recurs, recurenta a arătat că hotărârea este nemotivată. Tribunalul apreciază că sentinţa recurată cuprinde argumentele în fapt şi în drept, care au format convingerea judecătorului în adoptarea soluţiei, că acesta şi-a exprimat punctul de vedere, a făcut raportare la probele administrate în cauză şi a indicat textele de lege aplicabile în speţă. În consecinţă au fost respectate disp.art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civilă, criticat fiind nefondată.

Se invocă prin recurs că hotărârea este nulă pentru că a fost pronunţată de acelaşi judecător care a pronunţat şi sentinţa civilă nr. 8705/2011, casată cu trimitere spre rejudecare.

Este adevărat că acelaşi judecător a pronunţat sentinţa indicată mai sus, însă la acel moment a respins plângerea pe excepţie, ca prematur formulată, iar tribunalul prin decizia de casare nr.  1345/2012 a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare pentru a se analiza fondul. Cauza a fost înregistrată corect la acelaşi complet de judecată, în conformitate cu disp.art. 99 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanţelor aprobat prin Hot. CSM nr. 387/2005 . Recurenta nu a formulat nici o cerere de recuzare, astfel că invocă o posibilă incompatibilitate a judecătorului direct în calea de atac. Nulitatea este relativă, astfel că nu poate fi invocată pentru prima dată în calea de atac , pentru că neregularitatea sa acoperă dacă nu a fost invocată la prima zi de înfăţişare ce a urmat acest indiciu ( art.108 alin.3 C.pr.civilă).

Recurenta, în motivul  nr.2 de recurs arată că petentul nu are calitatea de succesor al autorului invocat, P.N.E.I. , ce apare nominalizat pe actul de proprietate din anul 1990. Din analiza actelor de stare civilă aflate la dosar rezultă că petentul este fiul numitului P.N.  decedat la 16.11.1946 şi că acesta este fiul autorului invocat ( a se vedea certificatul de deces de la fila 10 dosar fond primul ciclu procesual). Rezultă că petentul are calitatea de nepot al autorului invocat şi că în această calitate a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, după bunicul său, prin cererea cu nr. 131/2005.

În ceea ce priveşte existenţa altor reconstituiri:

Reconstituirea dreptului de proprietate prin sentinţă, s-a realizat după autorul P.N.E.I.  , titular al dreptului de proprietate în actul din vechime, şi nu după P.N.  aşa cum se susţine în recurs. Terenul a făcut obiectul identificării prin expertiza administrată în primă instanţă, primul ciclu procesual şi a fost transpus într-o schiţă de plan arătându-se că amplasamentul este liber în administrarea Ocolului Silvic Piteşti sau la dispoziţia comisiei locale.

Petentul a probat existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul autorului său prin actul depus la dosar, a dovedit calitatea de succesor, iar terenul a fost identificat în expertiză, lucrare la care recurenta de faţă nu a formulat obiecţii , aceasta însemnând că solicitarea din recurs prin care se solicită administrarea unei alte expertize de identificare, este nefondată.

Petentul nu trebuie să probeze continuitatea dreptului de proprietate în patrimoniul autorilor , pentru că el a probat existenţa dreptului , iar partea adversă ar trebui să facă dovada contrară, în măsura în care susţine că terenul a ieşit din patrimoniul autorilor prin vânzare.

Pentru reconstituirile făcute în favoarea numitei F.A.  nu s-a probat că au avut la bază acelaşi act primar pe care petentul îl invocă în speţa de faţă, iar din conţinutul cererilor de reconstituire ( df.18 recurs) rezultă că aceasta a solicitat teren după defunctul P.N. , reprezentând procent dintr-o suprafaţă totala de 12 ha. Cu toate acestea, expertul în lucrarea pe care a depus-o la dosar, a scăzut reconstituirile anterioare, adică şi cele în favoarea petentului precum şi în favoarea numitei P.F. , arătând că  petentul este îndreptăţit la reconstituire pentru o diferenţă de 4,50 ha, ce rezultă din suprafaţa totală de 9,62 ha pădure, din care s-a scăzut suprafaţa de 5,12 ha reprezentând reconstituiri în baza unor legi anterioare de retrocedare.

În consecinţă, nici această critică din recurs nu poate fi primită, tribunalul urmând ca în baza art.312 alin.1 şi 304 ind.1 C.pr.civilă să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de  intimata COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR MICESTI împotriva sentinţei civile nr. 9422/08.11.2012 pronunţată de judecătoria  Piteşti în dosarul nr. 15331/280/2009*, intimaţi fiind petentul  P. I. şi  COMISIA JUDETEANA DE FOND FUNCIAR ARGES.

Irevocabilă.Pronunţată în şedinţă publică azi 28.06.2013.

Domenii speta

Spete similare