Contestatie la executare. Mandatar persoană juridică. Cererea de executare silită,

Potrivit Deciziei nr. 9/2016 a Î.C.C.J., „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă”, interpretarea fiind valabilă şi pentru cererea de executare silită, însă prin cererea depusă la fond, apelanta intimata şi-a însuşit toate actele de procedură formulate de reprezentantul conventional, inclusiv pe cele din cursul executării silite, astfel că nulitatea relativă invocată de contestator a fost acoperită prin confirmare de către creditor.

Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2017:009.000134

DOSAR NR. X/4/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA - SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 134

Şedinţa publică din data de 9.02.2017

Instanţa constituită din:

Preşedinte: CC

Judecător: CC

Grefier: CC

Pe rol fiind soluţionarea apelurilor civile declarate de apelantul-contestator CC, domiciliat în CC, împotriva sentinţei civile nr. 694 pronunţată la data de 21.06.2016 şi încheierii nr. 774 din data de 28.09.2016 ambele pronunţate de Judecătoria Răcari în dosarul nr.X/4/2015, în contradictoriu cu intimata CC S.a.R.L reprezentată legal prin CCSRL, cu sediul în CC, având ca obiect contestaţie la executare.

Cererea de apel este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 520 lei, conform chitanţei nr. 0011536/23.11.2016 emisă de Primăria CC – fila 26.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, s-a prezentat apelantul-contestator CC personal, lipsă fiind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care prezintă pe scurt obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, învederând că a fost ataşat dosarul nr. X/284/2015 al Judecătoriei Răcari, iar apelantul a depus la dosarul cauzei, la data de 25.01.2017 cerere de repunere în termenul de apel şi dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, după care

Tribunalul pune în discuţie cererea apelantului-contestator de repunere în termenul de apel.

Apelantul-contestator CC solicită instanţei să admită cererea de repunere în termenul de apel în ceea ce priveşte sentinţa atacată, întrucât în dispozitivul sentinţei apelate s-a menţionat că termenul de declarare al apelului este de 30 de zile de la comunicare, pe care l-a respectat.

Instanţa, constată că întârzierea declarării apelului s-a datorat unor motive temeinic justificate constând în menţionarea, în hotărârea atacată, în mod eronat, a termenului de apel de 30 de zile, termen pe care apelantul l-a respectat, astfel că, în temeiul art. 186 din Codul de procedură civilă, admite cererea apelantului-contestator de repunere în termenul de apel în ceea ce priveşte sentinţa atacată.

Tribunalul constată că nu mai sunt cereri de formulat şi nici alte incidente de soluţionat, declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244  din Codul de procedură civilă şi fixează termen pentru dezbaterea apelului. În temeiul art. 392 din Codul de procedură civilă declară deschise dezbaterile asupra apelului şi acordă cuvântul, în  condiţiile prevăzute de art. 216 Cod procedură civilă.

Apelantul-contestator CC arată că titlul executoriu a fost anulat, la fel şi toate actele de executare. Solicită admiterea apelului, admiterea contestaţiei la executare şi întoarcerea executării silite.

Tribunalul consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei şi declară închise dezbaterile în apel, conform art. 394 din Codul de procedură civilă, reţinând cauza în deliberare şi pronunţare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului civil de faţă constată :

Prin sentinţa civilă nr. 697/21.06.2016, Judecătoria Răcari a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a intimatei CC S.a.R.L reprezentată legal prin CC SRL şi a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul CC.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că s-a formulat contestaţie la executare de către contestatorul CC în contradictoriu cu intimata CC SARL prin reprezentant legal CCSRL, dosarul de executare fiind înregistrat sub numărul 1618/2015 al BEJ CC.

Titlul executoriu este reprezentat de contractul de credit numărul 10/17.01.2007.

Situaţia de fapt dovedită este că s-a renunţat la executarea începută de către creditor şi prin încheierea din 5.10.2015 executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite pornite de către creditoare, ulterior, la 11.09.2015 dispunând şi sistarea popririi începute.

În condiţiile date, prezenta cauză s-a constatat că a rămas fără obiect, iar excepţia invocată de către contestator, în condiţiile în care el însuşi a promovat acţiunea şi a stabilit cadrul procesual nu a putut fi primită, motiv pentru care s-au respins atât excepţia, cât şi contestaţia la executare, date fiind şi dispoziţiile articolului 712 şi următoarelor din Codul de Procedură Civilă.

Prin încheierea nr. 774/28.09.2016, Judecătoria Răcari a admis excepţia tardivităţii formulării cererii invocată de instanţă din oficiu şi a respins cererea de completare a dispozitivului seninţei civile nr. 694/21.06.2016 formulată de contestatorul CC, în contradictoriu cu  intimata CC S.a.R.L reprezentată legal prin CCS.R.L..

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 694/21.06.2016 pronuntata de Judecatoria Racari in dosarul nr. X/4/2015 instanta a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant a intimatei si a respins contestatia la executare.

Art. 444 alin. 1 Cod proc. Civila dispune ca „(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau aCCesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.”

Instanta a mentionat in dispozitiv calea de atac a apelului in termen de 30 zile de la comunicare.

Potrivit art. 718 alin. 1 NCPC: „Hotararea pronuntata cu privire la contestatie poate fi atacata numai cu apel…”.

Potrivit art. 651 alin. 3 NCPC: „ Instanta de executare solutioneaza cererile de incuviintare a executarii silite, contestatiile la executare…”.

Potrivit art. 651 alin. 4 NCPC: „ In toate cazurile instanta de executare se pronunta prin incheiere executorie care poate fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile de la comunicare, daca prin lege nu se dispune altfel.”

Coroborand aceste prevederi, s-a reţinut că, in privinta caii de atac, regula generala este  aceea ca hotararea pronuntata cu privire la contestatie poate fi atacata numai cu apel, iar atunci cand este data de instanta de executare, încheierea este supusa termenului de apel de 10 zile de la comunicare.

In speţa, hotararea a fost pronuntata de instanta de executare, astfel ca termenul de apel este de 10 zile de la comunicare si nu de 30 zile cum greşit s-a mentionat.

Nu s-a putut raporta instanta la termenul din dispozitiv întrucât prevederile art. 457 alin. 1 NCPC sunt imperative: „Hotararea judecătoreasca este supusa numai cailor de atac prevăzute de lege, in condiţiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei”.

Verificând termenul legal imperativ de 10 zile, s-a reţinut ca hotararea a fost comunicata către contestator la data de 19.07.2016 (dovada aflata la fila 121 dosar), iar termenul limita pentru formularea cererii, calculat pe zile libere conform art. 181 alin. 1 pct. 2 si alin. 2 NCPC, este ziua de 01.08.2016.

Cererea a fost înregistrata peste termenul legal, motiv pentru care a fost respinsă ca tardivă.

Fata de cele anterior expuse, instanta, având in vedere si disp. art. 444 si art. 446 Cod proc. Civila, a admis exceptia si a respins cererea, fiind pronunţată o incheiere in baza art. 651 alin. 4 NCPC.

Împotriva sentinţei şi încheierii susmenţionate, contestatorul CC a formulat cereri de apel, după cum urmează:

I. La data de 12.08.2016, a formulat cerere de apel împotriva sentinţei civile nr. 694/21.06.2016, prin care a solicitat anularea sentinţei apelate si judecarea cauzei evocând fondul, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi obligării paratului intimat la plata cheltuielilor de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru.

În motivare, contestatorul-apelant arată că, prin contestaţia la executare precizată a solicitat instanţei sa se pronunţe asupra următoarelor capete de cerere:

1. Admiterea contestaţiei la executarea silita si anularea tuturor actelor de executare ca netemeinice si nelegale in dosarul de executare nr. 1618/2015 aflat pe rolul SCPEJ CC si CC, pornita la cererea intimatului creditor CC S.a.R.L. prin mandatar CCSRL, cat si anularea încheierii de incuviintare a executării silite pronunţata de Judecătoria Sector 4 Bucureşti in dosar nr. X/4/2015;

2. Admiterea contestaţiei formulate împotriva titlul executoriu reprezentat de Contractul de cesiune de creanţa încheiat in august 2014 prin care s-a transmis către CC S.a.R.L. creanţa rezultata din contractul de credit nr. 10/2007 încheiat intre CC SA (actualmente CC Bank SA) - Sucursala CC România si societatea CC SRL in calitate de împrumutat si contestatorul CC in calitate de garant personal;

3. Întoarcerea executării silite si obligarea creditorului intimat la plata sumei totale de 9,510.14 lei reprezentând suma de bani preluata prin executarea prin poprire a contului subsemnatului si de plata a dobânzii legale raportate la aceasta suma calculata de la data debitării contului apelantului de către executorul judecătoresc - 07.08.2015 şi până la data restituirii acestei sume de către creditoarea intimata către apelat in mod efectiv;

4. Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu reprezentând 1.050 lei taxa judiciara de timbru (la care se adaugă 300 lei taxa de timbru plătită ulterior aferenta întoarcerii executării silite).

Ulterior, prin note scrise, apelantul-contestator a ridicat si excepţia lipsei calităţii de reprezentant a societăţii CCSRL fata de creditorul CC S.a.R.L.

Cu toate acestea, susţine că instanţa de fond s-a pronunţat doar asupra contestaţiei la executare si asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, nepronunţându-se şi asupra cererii de întoarcere a executării silite si a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecata. Faţă de faptul că apelantul a formulat cerere de completare a dispozitivului hotărârii in privinţa capetelor de cerere privind contestaţia la titlu, întoarcerea executării şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 444 Cod proc. Civ., instanţa de fond urmează sa se pronunţe si asupra cererilor nesoluţionate si, ulterior, daca va considera necesar, va ataca respectiva soluţie cu apel pe cale separată. În aceste condiţii, prezentul apel vizează netemeinicia si nelegalitatea soluţiei instanţei doar cu privire la respingerea ca rămasă fără obiect a contestaţiei la executare şi cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a intimatei.

În ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a societăţii CCS.R.L fata de creditoarea CC S.a.R.L, solicită instanţei de control judiciar să constate faptul ca, din studierea prevederilor art. 82 ind.1 Cod Proc. Civ.  reiese faptul ca aceasta este o excepţie de ordine publica ce poate fi invocata atât de ambele părţi cât si de către instanţa din oficiu. În aceste condiţii, solicită să se constate faptul ca reţinerile primei instanţe conform cărora „În condiţiile date, prezenta cauza se constata ca a rămas fără obiect, iar excepţia invocata de către contestator, in condiţiile in care el însuşi a promovat acţiunea si a stabilit cadrul procesual nu poate fi primita, motiv pentru care se vor respinge atât excepţia, cat si contestaţia la executare, date fiind si dispoziţiile articolului 712 si următoarelor din Codul de Procedura Civila." sunt netemeinice si nelegale întrucât încalcă prevederile art. 82 Cod proc. Civ.. De asemenea, a introdus contestaţia in funcţie de datele de identificare ale creditoarei prezentate in cererea de executare silita si in cererea de încuviinţare a executării silite pentru că respectivul cadru procesual fusese stabilit deja in cadrul dosarului de executare silită. Or, in cadrul dosarului de faţă, apelantul a încercat sa dovedească instanţei faptul că mandatarul persoană juridică a creditorului, mandatar care îl reprezentase în etapa de executare silită, nu avea posibilitatea legală de a-l reprezenta în faţa instanţei de judecată.

Pe de alta parte, solicită instanţei de control judiciar să aibă in vedere faptul că din momentul formulării contestaţiei, respectiv august 2015, şi pana la momentul ridicării excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, respectiv 05.04.2016, a fost pronunţata decizia nr. 9/2016 a Î.C.C.J. privind dezlegarea unei probleme de drept, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016.

Astfel, chiar daca apelantul a indicat ca şi intimat pe creditorul CC reprezentat printr-o persoana juridica astfel cum acesta a formulat cererea si a fost citat si a îndeplinit acte de procedura pe tot parcursul executării silite, solicită instanţei sa constate faptul ca acest lucru nu conduce in mod automat la respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant cu atât mai mult cu cât anterior ridicării excepţiei si pronunţării unei soluţii pe aceasta a fost emisa o decizie a Î.C.C.J. privind dezlegarea unei probleme de drept, cu efecte obligatorii de la data publicării in Monitorul Oficial in toate procesele aflate pe rol in temeiul art. 521 (3) Cod proc. civ., prin care s-a indicat in mod clar faptul ca o persoana juridica nu poate reprezenta in fata instanţei de judecata o alta persoana juridica.

În ceea ce priveşte greşita respingere a contestaţiei la executare ca rămasa fără obiect, solicită instanţei de control judiciar să constate faptul ca sunt neîntemeiate susţinerile primei instanţe conform cărora contestaţia a rămas fără obiect întrucât „s-a renunţat la executarea începuta de către creditor si prin încheierea din 05.10.2015 executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite pornite de către creditoare, ulterior, la 11.09.2015 dispunând si sistarea popririi începute". Astfel, respingerea unei acţiuni ca rămasa fără obiect intervine doar atunci când ceea ce s-a dedus judecăţii a fost deja executat de către pârât de bună voie, înainte de finalizarea procesului ori, în speţa de faţă nu există ipoteza în care intimata să fi executat toate capetele de cerere din prezenta contestaţie, aceasta nerestituind sumele poprite prin executarea silită ce face obiectul prezentei contestaţii.

Mai mult decât atât, anumite capete de cerere nici nu pot fi executate de către intimată, fiind apanajul exclusiv al instanţei, respectiv anularea executării silite sau constatarea operării prescripţiei extinctive.

De asemenea, executarea are obiect întrucât in urma analizării legalităţii realizării executării silite atât sub aspect procedural cât şi al contestaţiei formulate împotriva titlului executoriu s-ar fi admis sau ar fi fost respins capătul de cerere privind executarea silită şi restituirea sumei de totale de 9,510.14 lei reprezentând suma de bani preluată în mod nelegal prin executarea prin poprire a contului apelantului şi de plată a dobânzii legale raportate la această sumă calculată de la data debitării contului apelantului de către executorul judecătoresc, respectiv de la 07.08.2015 şi până la data restituirii acestei sume de către creditoarea intimată către apelant în mod efectiv.

În speţa de faţă pe lângă contestaţia la executare şi cererea de întoarcere a executării silite, apelantul a formulat şi o cerere de suspendare a executării silite or, în condiţiile in care creditorul a

renunţat la executarea silit, cererea de suspendare într-adevăr a rămas fără obiect întrucât o eventuala admitere a cererii nu ar mai fi avut ce executare silita să suspende.  Aşadar, o soluţie de rămânere fără obiect ar fi fost temeinică şi legală numai pe capătul de suspendare a executării silite, însă pe parcursul judecaţii apelantul a renunţat la aceasta cerere.

Mai solicită instanţei să constate că renunţarea la executarea silita

nu produce aceleaşi efecte precum anularea executării silite, constatarea prescripţiei

extinctive a executării silite sau precum cererea de întoarcere a executării silite, întrucât

în urma renunţării la executarea silită creditorul poate formula din nou o noua cerere de executare silită, astfel încât instanţa de fond a reţinut în mod cu totul neîntemeiat faptul că a rămas fără obiect contestaţia la executare.

Din punct de vedere procedural, arată că instanţa de fond, printr-o motivare succintă realizată într-un singur paragraf si fără a se raporta la vreo prevedere normativa concretă, limitându-se la a preciza vag "date fiind si dispoziţiile articolului 712 si următoarele din Codul de Procedura Civila", a respins în mod neîntemeiat contestaţia la executare cu toate capetele sale fără a cerceta în mod complet fondul cererii, respectiv fără a indica de ce respinge punctual fiecare susţinere a contestatorului, argumente aduse în motivarea fiecărui capăt de cerere formulat, încălcând prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,  instanţa de fond nemotivând în drept şi în fapt hotărârea pronunţată.

Apelantul-contestator a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate prevederile art. 470, art. 480 alin. (3), art. 82, art. 521 alin. (3) şi art. 712 din Codul de procedură civilă.

II. La data de 28.10.2016, apelantul-contestator a formulat cerere de apel împotriva încheierii civile nr. 774/28.09.2016, prin care a solicitat tribunalului anularea acesteia şi rejudecând cauza pe fond să admită cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 694/21.06.2016.

În motivare, se arată că prin sentinţa civilă nr. 694 din 21.06.2016 instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, ci doar asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant si asupra contestaţiei la executare, nu şi asupra întoarcerii executării silite si a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Solicită instanţei să constate că, în urma studierii cererii introductive, a cererii completatoare si a cererii de renunţare la suspendarea executării silite, instanţa urma să se pronunţe asupra următoarelor capete de cerere:

1. Contestaţia la executarea silita prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare ca netemeinice si nelegale in dosarul de executare nr. 1618/2015;

2. Contestaţia împotriva titlului executoriu reprezentat de contractul de cesiune de creanţa încheiat in august 2014 prin care s-a transmis către CC S.a.R.L. creanţa rezultată din Contractul de credit nr. 10/2007;

3. Cererea privind întoarcerea executării silite din dosarul de executare nr. 1618/2015;

4. Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată in cuantum de 1.350 lei reprezentând taxă de timbru judiciar.

Astfel, prin sentinţa nr. 694 din 21.06.2016 instanţa s-a pronunţat doar asupra primului capăt de cerere privind executarea silita în sine, în sensul respingerii acesteia ca rămasă fără obiect, omiţând total să se pronunţe asupra celorlalte două capete de cerere.

Pe de alta parte, instanţa a reţinut inclusiv in considerente faptul ca apelantul a formulat si un capăt de cerere privind contestaţia la titlu si un capăt de cerere privind întoarcerea executării.

În continuare, apelantul-contestator arată că sentinţa nr. 694 din 21.06.2016 i-a fost comunicată la data de 19.07.2016 cu menţiunea ca este apelabilă în termen de 30 de zile de la comunicare, respectiv până în 19.08.2016. Apelantul a formulat, în data de 12.08.2016, cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 694/21.06.2016 şi asupra capetelor de cerere privind contestaţia la titlu, întoarcerea executării silite şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea apelata, instanţa a admis excepţia tardivităţii cererii de completare dispozitiv, invocată din oficiu, considerând că termenul limită de formulare a cererii de completare dispozitiv a fost 01.08.2016, interpretare pe care apelantul o consideră eronată.

Susţine că a formulat cererea de completare a dispozitivului si pentru pronunţarea de către instanţa de fond pe aceste capete de cerere, deoarece prevederile noului Cod de Procedură Civilă impun în mod imperativ să se formuleze o asemenea cerere pe cale separată şi expresă, cât şi faptul ca asemenea cereri de completare a dispozitivului sentinţei în cazul unei cai de atac sunt inadmisibile. Prin urmare, dacă îi este respinsă o asemenea cerere de completare a dispozitivului formulată pe calea expres prevăzută de lege, apelantul este privat de accesul liber la justiţie în ceea ce priveşte respectivele capete de cerere pe care instanţa nu s-a pronunţat deloc, iar instanţa superioara nu poate verifica legalitatea soluţiei pronunţată de către instanţa de fond, în lipsa respectivei pronunţări de către instanţa de fond.

Solicită instanţei să constate ca termenul de apel împotriva sentinţei civile nr. 694/21.06.2016 este de 30 de zile si nu de 10 zile aşa cum eronat a reţinut prima instanţă, astfel încât cererea de completare a dispozitivului a fost formulată în termen. Prin încheierea apelată instanţa nu a soluţionat pe fondul său cererea de completare dispozitiv, ci a invocat din oficiu si apoi a admis excepţia tardivităţii introducerii cererii apreciind ca cererea de completare dispozitiv trebuia sa fie formulata in termen de 10 zile de la comunicarea sentinţei civile si nu in termen de 30 de zile, aşa cum de altfel era menţionat in dispozitivul sentinţei, potrivit art. 651 (4) Cod proc. civ..

În speţa de faţă nu sunt aplicabile prevederile art. 651(4) Cod proc. civ., întrucât acest articol se refera exclusiv la termenul de apel al încheierilor judecătoreşti care au în cea mai mare parte caracter administrativ si necontradictoriu si nu la termenul de apel al sentinţelor civile, termen care este de 30 de zile, potrivit art. 468 (1) Cod proc. civ.. Pe de altă parte, contestaţia la executare se soluţionează, potrivit art. 718 Cod proc. civ., prin hotărâri judecătoreşti. Or, faţă de distincţia clară pe care o face art. 424 Cod proc. civ. şi faţă de caracterul de normă specială al art. 651(4) Cod proc. civ., solicită instanţei să constate că doar încheierile judecătoreşti referitoare la aspectele mai mult administrative din cadrul executării silite pot fi apelate in termen de 10 zile si nu si sentinţele civile in care se exercită controlul efectiv al executării silite, care pot fi apelate în termenul general de 30 de zile.

În cazul în care instanţa va reţine totuşi că termenul legal de apel ar fi de 10 zile, solicită sa constate că apelantul a introdus cererea de completare a dispozitivului in termen de 30 de zile doar ca urmare a menţiunilor greşite făcute de prima instanţa in dispozitivul sentinţei, astfel încât aceeaşi instanţa nu poate invoca propria-i culpă în respingerea cererii acestuia. Singurul motiv pentru care apelantul (persoana fără pregătire juridică) a introdus cererea de completare dispozitiv in termen de 30 de zile de la comunicarea sentinţei a fost acela că instanţa a prevăzut in dispozitiv un termen de apel de 30 de zile. Practic, apelantul a respectat întrutotul dispoziţiile instanţei cărora s-a suspus cu bună credinţă, fără a mai verifica dacă interpretarea instanţei în ceea ce priveşte termenul şi aplicarea legii în acest sens este corecta sau nu. Faptul că nici măcar instanţa nu a ştiut care este termenul de apel împotriva sentinţei, cu atât mai mult justiţiabilului nu-i poate fi îngrădit dreptul la apărare prin respingerea cererii ca tardiv formulată, cu toate că a fost introdusă în termenul menţionat de instanţă şi nu de lege.

Arată că jurisprudenţa a fost constantă în astfel de situaţii şi a respins excepţia tardivităţii caii de atac în cazurile în care justiţiabilul a respectat dispoziţiile primei instanţe.

În drept, au fost invocate prevederile art. 480 alin. (3), art. 444, art. 468 alin. (1), art. 718 şi art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată la data de 06.12.2016, intimata CC S.a.R.L reprezentată legal prin CCSRL a solicitat respingerea cererii de apel.

Cu privire la întoarcerea executării silite, arată că, în situaţia în care este formulată pe cale principală, instanţa este obligată să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, respectiv dacă persoana care formulează cererea este îndreptăţită la restabilirea situaţiei anterioare, conform art. 723 din Codul de procedură civilă. Din sintagma „cel interesat" care poate solicita restabilirea situaţiei anterioare executării, rezultă o alta condiţie ce trebuie îndeplinită pentru restituirea bunurilor şi anume ca plata efectuată în cadrul executării silite să nu fi fost datorată. Dacă se analizează condiţiile plaţii nedatorate, o condiţie esenţială ce nu este îndeplinită în cauză este aceea că datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens şi aCCipiens.

Susţine că nu poate face obiectul restituirii sumele de bani care erau datorate şi nu au fost plătite ca urmare a relei-credinţe si comportamentului culpabil ale debitorului. In caz contrar, ar însemna ca o simpla cerere de întoarcere a executării sa duca doar la analiza formala a cerinţei desfiinţării titlului executoriu, iar daca aceasta cerinţa este îndeplinita sa se procedeze la admiterea cererii. Aceasta ar presupune de fapt că procedura întoarcerii executării este una necontencioasă, ceea ce legiuitorul nu a urmărit. Raţiunea instituţiei întoarcerii executării silite este reprezentată de protejarea intereselor persoanelor care nu au calitatea de debitor în cadrul unui raport juridic obligaţional şi împotriva cărora s-a pornit executarea silită cu nerespectarea cerinţelor legale.

În situaţia în care o persoană are calitatea de debitor, iar creditorul sau a obţinut un titlu executoriu care i-a dat dreptul să pornească executarea silită şi să îşi recupereze sumele datorate, chiar dacă titlul executoriu este ulterior desfiinţat, debitorul nu poate fi repus automat in situaţia anterioară pe acest simplu motiv.

În drept, au fost invocate prevederile art. 163, art. 471, art. 697 şi art. 723 din Codul de procedură civilă.

Apelantul-contestator a formulat, la data de 15.12.2016, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea apărărilor intimatei ca neîntemeiate.

În esenţă, a arătat că, în speţa de faţă, interesul său se naşte în momentul admiterii contestaţiei la executare şi rezidă în faptul că a fost executat silit pentru suma de 9.510.14 lei, interesul fiind acela de a-şi recupera banii executaţi în mod ilegal.

De asemenea, nu pot fi reţinute nici afirmaţiile intimatei conform cărora raţiunea instituţiei întoarcerii executării silite este reprezentată de protejarea persoanelor care nu au calitatea de debitor in cadrul unui raport juridic obligaţional şi împotriva cărora s-a pornit executarea silita cu nerespectarea cerinţelor legale întrucât o asemenea interpretare ar însemna o adăugare la lege ceea ce este in mod vădit interzis si ilegal.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

În şedinţa publică din 09.02.2017, instanţa ,constatând  că întârzierea declarării apelului s-a datorat unor motive temeinic justificate constând în menţionarea, în hotărârea atacată, în mod eronat, a termenului de apel de 30 de zile, termen pe care apelantul l-a respectat,  în temeiul art. 186 din Codul de procedură civilă, a admis  cererea apelantului-contestator de repunere în termenul de apel în ceea ce priveşte sentinţa atacată.

Examinând sentinţa şi încheierea apelate , prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. X/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, înregistrat la 06.08.2015, contestatorul CC  a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1618/2015 de către executorul CC, inclusiv a încheierii din 30.07.2015 şi a adreselor de înfiinţare a popririi pe veniturile sale, invocând totodată prescripţia dreptului de executare silită, prin împlinirea termenului încă din 2013,precum şi suspendarea executării,prin sentinţa civilă nr.14165/18.11.2015 fiind declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Răcari,jud. Dâmboviţa.

Contestaţia la executare a fost precizată la această din urmă instanţă la 22.03.2016, în sensul că s-a solicitat: admiterea contestaţiei la executarea silita si anularea tuturor actelor de executare ca netemeinice si nelegale in dosarul de executare nr. 1618/2015 aflat pe rolul SCPEJ CC şi CC, pornită la cererea intimatului creditor CC S.a.R.L. prin mandatar CCSRL, cât şi anularea încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti în dosarul nr. X/4/2015, admiterea contestaţiei formulate împotriva titlului executoriu reprezentat de Contractul de cesiune de creanţă încheiat în august 2014 prin care s-a transmis către CC S.a.R.L. creanţa rezultată din contractul de credit nr. 10/2007 încheiat intre CC SA (actualmente CC Bank SA) - Sucursala CC România şi societatea CC SRL în calitate de împrumutat şi contestatorul CC în calitate de garant personal, întoarcerea executării silite şi obligarea creditorului intimat la plata sumei totale de 9,510.14 lei reprezentând suma de bani preluată prin executarea prin poprire a contului contestatorului şi de plată a dobânzii legale raportate la această sumă calculată de la data debitării contului apelantului de către executorul judecătoresc - 07.08.2015 şi până la data restituirii acestei sume de către creditoarea intimată către apelat în mod efectiv, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu reprezentând 1.050 lei taxa judiciara de timbru (la care se adaugă 300 lei taxa de timbru plătită ulterior aferenta întoarcerii executării silite).

Ulterior, prin notele scrise depuse la 05.04.2016 şi respectiv 08.04.2016, apelantul-contestator a renunţat la cererea de suspendare a  executării, pe motiv că executarea silită a încetat la cererea creditorului şi a ridicat şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a societăţii CCSRL faţă de creditorul CC S.a.R.L..

Instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. 694/21.06.2016, a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a intimatei CC S.a.R.L reprezentată legal prin CCSRL şi a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul CC, reţinând că titlul executoriu este reprezentat de contractul de credit numărul 10/17.01.2007.

Situaţia de fapt dovedită este că s-a renunţat la executarea începută de către creditor şi prin încheierea din 5.10.2015 executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite pornite de către creditoare, ulterior, la 11.09.2015, dispunând şi sistarea popririi începute, astfel încât cauza a rămas fără obiect, iar excepţia invocată de către contestator, în condiţiile în care el însuşi a promovat acţiunea şi a stabilit cadrul procesual nu a putut fi primită, motiv pentru care s-au respins atât excepţia, cât şi contestaţia la executare, date fiind şi dispoziţiile articolului 712 şi următoarelor din Codul de Procedură Civilă.

Prin încheierea nr. 774/28.09.2016, Judecătoria Răcari a admis excepţia tardivităţii formulării cererii invocată de instanţă din oficiu şi a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 694/21.06.2016 formulată de contestator, reţinând că prin sentinţa civilă nr. 694/21.06.2016 pronunţată de Judecătoria Racari în dosarul nr. X/4/2015 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a intimatei si a respins contestaţia la executare, iar în privinţa căii de atac, regula generală este aceea că hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacata numai cu apel, iar atunci când este data de instanţa de executare, încheierea este supusă termenului de apel de 10 zile de la comunicare.

În speţă, hotărârea a fost pronunţată de instanţa de executare, astfel că termenul de apel este de 10 zile de la comunicare si nu de 30 zile cum greşit s-a menţionat.

 În şedinţa publică din 09.02.2017, instanţa, constatând că întârzierea declarării apelului s-a datorat unor motive temeinic justificate constând în menţionarea, în hotărârea atacată, în mod eronat, a termenului de apel de 30 de zile, termen pe care apelantul l-a respectat, în temeiul art. 186 din Codul de procedură civilă, a admis cererea apelantului-contestator de repunere în termenul de apel în ceea ce priveşte sentinţa atacată.

Privitor la apelul declarat împotriva sentinţei, tribunalul constată că acesta este întemeiat, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 248 Cod Procedură Civilă nou, aplicabil în speţă, faţă de depunerea cererii de executare silită în dosarul de executare nr. 1618/2015 al BEJ CC în anul 2015 (fila 110 dosar Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti), precum şi faţă de dispoziţiile art. 25 Cod Procedură Civilă, instanţa era obligată să soluţioneze cu prioritate excepţiile de procedură şi cele de fond care fac inutilă cercetarea în fond a cauzei.

Având de soluţionat două excepţii, cea a lipsei calităţii de reprezentant a societăţii CCSRL faţă de creditorul CC S.a.R.L. şi cea a prescripţiei dreptului de a se cere executarea silită, prioritară era excepţia lipsei calităţii de reprezentant a societăţii CCSRL faţă de creditorul CC S.a.R.L, pe care de altfel instanţa de fond a respins-o corect, însă motivarea respingerii este, în opinia tribunalului, alta şi nu aceea a stabilirii cadrului procesual de către contestator.

Astfel, se observă că, potrivit Deciziei nr. 9/2016 a Î.C.C.J.-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă”, interpretarea fiind valabilă şi pentru cererea de executare silită, iar cererea de executare silită  în prezenta cauză a fost formulată de CC  prin reprezentant convenţional CCS.R.L, însă prin cererea depusă la fond la fila 112, CC şi-a însuşit toate actele de procedură formulate de CC, inclusiv pe cele din cursul executării silite, astfel că nulitatea relativă invocată de contestator a fost acoperită prin confirmare de către creditor.

Este însă întemeiată excepţia prescripţiei dreptului de a se cere executarea silită, invocată de contestator chiar prin cererea iniţială, dar lăsată nesoluţionată de instanţa de fond, care a considerat  că s-a renunţat la executarea începută de către creditor şi prin încheierea din 5.10.2015 executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite pornite de către creditoare, ulterior, la 11.09.2015 dispunând şi sistarea popririi începute, astfel încât cauza a rămas fără obiect, sens în care a şi respins contestaţia la executare.

Astfel, pe lângă faptul că se impunea soluţionarea cu prioritate a acestei excepţii, aşa cum s-a reţinut mai sus, aceasta este şi întemeiată, întrucât titlul executoriu este reprezentat de contractul de credit de transportCC nr. 10/17.01.2017, iar investirea cu formulă executorie a acestuia  s-a dispus la 30.06.2015, prin încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

La 30.07.2015, executorul judecătoresc a emis înştiinţare privind începerea executării şi înfiinţarea popririi, iar prin recipisa nr. Brel 00001565723 s-a  consemnat de către contestator la dispoziţia executorului judecătoresc suma de 9510,14 lei (fila 102 fond).

Între aceleaşi părţi, a mai existat un dosar cu nr. X/284/2015, având ca obiect contestaţie la executare în ceea ce priveşte dosarul de executare nr.4452/2015 al SCPEJ CCşiCC, titlul executoriu fiind tot contractul de credit nr. 10/2007, în care instanţa, prin încheierea din 05.10.2016, rămasă definitivă (fila 44 verso, dosar apel), a admis excepţia prescripţiei dreptului de a se cere executarea silită, invocată de acelaşi contestator.

S-a reţinut de către Judecătoria Răcari că la 02.03.2010 au fost înregistrate pe rolul Corpului executorilor bancari cereri de excutare silită, inclusiv împotriva debitorului CC, în baza titlului executoriu – contractul de credit nr.10/17.01.2017, termenul de prescripţie fiind întrerupt la 02.03.2010, în temeiul art. 405 ind. 2 alin. 1 lit. b) Vechiul Cod de Procedură Civilă, următoarea cerere de executare silită fiind înregistrată la 29.05.2015 la Bej CC, sub nr. 1618/20158 (fila 98 dosar apel din acea cauză), considerându-se intervenită prescripţia la 02.03.2013, anterior depunerii acestei cereri.

Potrivit dispoziţiilor art.431 Cod Procedură Civilă nou, această hotărâre se bucură de efectele lucrului judecat cu privire la chestiunea tranşată, astfel că şi în prezenta contestaţie se consideră ca întemeiată excepţia prescripţiei dreptului de a se cere executarea silită, conform dispoziţiilor art. 706 Cod Procedură Civilă, circumstanţele intervenirii prescripţiei fiind aceleaşi, urmând ca în temeiul art. 480 Cod Procedură Civilă să se admită apelurile declarate de apelantul-contestator CC şi să fie schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că se va admite excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, invocată de contestator, şi pe cale de consecinţă se va admite contestaţia la executare şi se vor anula toate formele de executare din dosarul nr. 1618/2015 al S.C.P.E.J. CCşi CC.

Cătă vreme tribunalul a hotărât repunerea în termenul de apel împotriva sentinţei, ca urmare a indicării greşite a căii de atac de către judecător, anume 30 zile , în loc de 10 zile, cum era corect,  potrivit art.651 alin 4 Cod Procedură Civilă, partea acţionând cu bună credinţă aşa cum i s-a indicat de către judecătorul care se presupune că trebuie să cunoască şi să interpreteze corect legea, iar dispoziţiile art. 457 Cod Procedură Civilă referitoare la legalitatea căii de atac, interpretându-se în favoarea părţilor şi nu în defavoarea acestora, se consideră pentru identitate de raţionament că ar trebui soluţionată în fond şi cererea acestuia de completare a dispozitivului hotărârii atacate.

Prin urmare, în temeiul art. 480 alin. 3 Cod Procedură Civilă, se va  anula încheierea nr. 774/28.09.2016 pronunţată de Judecătoria Răcari şi rejudecând, se va  admite cererea completare a dispozitivului sentinţei nr. 694/21.06.2016 a aceleiaşi instanţe în sensul admiterii cererii precizatoare şi dispunerii întoarcerii executării silite din dosarul nr. 1618/2015, cu obligarea creditoarei la restituirea către contestator a sumei de 9.510,4 lei, cu dobânda legală de la data debitării contului.

Astfel, câtă vreme executarea silită a început după expirarea termenului de prescripţie în care putea fi pornită, nu mai are importanţă că debitorul datora în fapt sume de bani creditoarei, iar anularea tuturor formelor de executare conduce la aplicarea dispoziţiilor art. 723 Cod Procedură Civilă, în sensul întoarcerii executării silite şi restituirii sumei reţinute contestatorului prin recipisa nr. Brel 00001565723 prin care s-a consemnat de către contestator la dispoziţia executorului judecătoresc suma de 9510,14 lei ( fila 102 fond).

Se impune restituirea acesteia, cu dobânda legală, de la data debitării contului, dobânda legală urmând a fi acordată conform O.G nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care la art. 2 prevede: „În cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”. Totodată,  art. 3  prevede că:  „(2) Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale.”

Faţă de dispoziţiile art. 453 Cod Procedură Civilă, în temeiul cărora partea care pierde procesul va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, intimata creditoare va fi obligată la 1.340 lei cheltuieli de judecată pentru fond şi la 520 lei cheltuieli de judecată către apelant, cu titlu de taxe timbru achitate conform chitanţelor depuse la dosar în fond şi în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de apelantul-contestator CC, domiciliat în CC,  împotriva sentinţei civile nr. 694 pronunţată la data de 21.06.2016 şi încheierii nr. 774 din data de 28.09.2016, ambele pronunţate de Judecătoria Răcari în dosarul nr. X/4/2015, în contradictoriu cu intimata CC S.a.R.L reprezentată legal prin CCSRL, cu sediul în CC.

Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că admite excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, invocată de contestator, şi pe cale de consecinţă admite contestaţia la executare şi anulează toate formele de executare din dosarul nr. 1618/2015 al S.C.P.E.J. CCşi CC.

Anulează încheierea nr. 774/28.09.2016 pronunţată de Judecătoria Răcari şi rejudecând admite cererea completare a dispozitivului sentinţei nr. 694/21.06.2016 a aceleiaşi instanţe în sensul admiterii cererii precizatoare şi dispunerii întoarcerii executării silite din dosarul nr. 1618/2015, cu obligarea creditoarei la restituirea către contestator a sumei de 9.510,4 lei, cu dobânda legală de la data debitării contului până la  data plăţii efective, precum şi la 1.340 lei cheltuieli de judecată pentru fond.

Obligă intimata la 520 lei cheltuieli de judecată către apelant.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2017.

Domenii speta

Spete similare