Menţinerea măsurii de siguranţă a internării. Lipsa incidenţei dispoziţiilor art.4 din noul cod penal, în raport de fapta de tulburarea folosinţei locuinţei (art.320 din vechiul Cod Penal).

Menţinerea măsurii de siguranţă a internării. Lipsa incidenţei dispoziţiilor art.4 din noul cod penal, în raport de fapta de tulburarea folosinţei locuinţei , prevăzută de art.320 din vechiul Cod Penal. Deşi această infracţiune a fost dezincriminată, pentru a stabili în mod cert că în speţa de faţă sunt incidente dispoziţiile privind dezincriminarea faptei, cu toate consecinţele corespunzătoare, este imperativ necesară verificarea extensivă a noii  legislaţii penale, urmărind identificarea unor posibile norme care să fi preluat sau menţinut încriminarea anterioară, chiar şi sub o altă denumire - norme în care să fie posibilă încadrarea juridică, cu titlu de infracţiune , a faptei concret săvârşite – analiză ce se impune deoarece abrogarea unei norme de încriminare nu echivalează în toate cazurile cu dezincriminarea.

La ordine fiind pronunţarea asupra contestaţiei formulată de contestatorii OI şi CM, împotriva sentinţei penale nr. 109 pronunţată la data de  18.01.2017 de Judecătoria Iaşi.

 TRIBUNALUL

Asupra contestatiei  penale de faţă , constată :

Prin sentinta penala nr.109/18.01.2017  , pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul penal nr. /245/2016/  s-au dispus următoarele:

„În temeiul art. 571 alin. 2 Cod de procedură penală admite sesizarea formulată de judecătorul delegat la Compartimentul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Iaşi, de verificare a măsurii de siguranţă a internării medicale a bolnavului OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri, judeţul Iaşi.

În temeiul art. 4 Cod penal constată încetată măsura de siguranţă a internării medicale, prevăzută de art. 110 din Codul penal, dispusă faţă de bolnavul OI prin sentinţa penală nr. 88/ 09.01.2001 pronunţată de Judecătoria Iaşi (dosar penal nr. /2000 al Judecătoriei Iaşi), definitivă prin nerecurare la data de 30.01.2001.

Respinge ca neîntemeiată cererea apărătorului desemnat din oficiu pentru bolnavul OI de înlocuire a măsurii de siguranţă a internării medicale cu măsura de siguranţă a obligării la tratament medical. 

La rămânerea definitivă a  prezentei sentinţe penale, o copie de pe aceasta, şi o copie de pe raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 11096 din 12.10.2016, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi, se vor comunica Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă „Pădureni - Grajduri”, jud. Iaşi şi Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi.

Constată că instanţa de executare este Judecătoria Iaşi.

În temeiul art. 272 Cod de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Iaşi (delegaţie nr. 24802/31.10.2016).

În temeiul art. 275 alin. 6 Cod de procedură penală, cheltuielile privind avocatul din oficiu rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. în care este inclusă şi contravaloarea expertizei efectuate în cauză.

Cu drept de contestaţie  în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18.01.2017.”

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanta de fond , pe baza intregului material al dosarului a retinut urmatoarele:

„Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 282 Ex .P./ 27.10.2016 de către judecătorul delegat la Compartimentul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Iaşi în dosarul nr.  /245/2016/a1 s-a dispus, în temeiul art.  569 alin. 3 Cod de procedură penală, sesizarea Judecătoriei Iaşi cu soluţionarea cererii de verificare a măsurii de siguranţă a internării medicale dispusă faţă de bolnavul OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri, judeţul Iaşi.

În motivare s-a arătat că, prin sentinţa penală nr. 88/09.01.2001 a Judecătoriei Iaşi, definitivă la data de 30.01.2001 prin nerecurare, pronunţată în dosarul nr. /2000, s-a dispus internarea medicală a numitului OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri, judeţul Iaşi.

Prin sentinţa penală nr. 2980/09.09.2015 a Judecătoriei Iaşi, definitivă la data de 16.09.2015 prin necontestare, pronunţată în dosarul nr. /245/2015*, s-a dispus menţinerea măsurii de siguranţă a internării medicale, măsură de siguranţă dispusă faţă de bolnavul OI prin sentinţa penală sus-menţionată.

La dosar s-a depus raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 11096 din 12.10.2016, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi, cu privire la bolnavul OI.

La dosar s-a ataşat dosarul nr. /2000 al Judecătoriei Iaşi şi dosarul nr.  /P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.

La termenul de judecată din data de 15.11.2016, bolnavul OI a fost audiat în prezenţa apărătorului din oficiu (declaraţie f. 22).

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 88/ 09.01.2001 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. /2000, definitivă prin nerecurare la data de 30.01.2001, s- a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi s-a dispus confirmarea măsurii de siguranţă a internării medicale a făptuitorului OI, luată în mod provizoriu prin ordonanţa din 23.10.2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi în dosarul nr. /P/2000.

Instanţa reţine că în dosarul nr. /P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi OIa fost cercetat în calitate de învinuit pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea folosinţei locuinţei, prev. de art. 320 Cod penal din 1969, constând în împrejurarea că în mod repetate a provocat scandaluri la locuinţa părinţilor săi pe care i- a lovit, a distrus bunuri, împiedicându- i astfel să folosească imobilul în scopul pentru care era destinat.

În considerentele sentinţei penale nr. 88/ 09.01.2001 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. /2000, definitivă prin nerecurare la data de 30.01.2001, s-a reţinut că învinuitul suferă de schizofrenie paranoidă şi a săvârşit fapta imputată fără discernământ.

Prin sentinţa penală nr. 2980/09.09.2015 a Judecătoriei Iaşi, definitivă la data de 16.09.2015 prin necontestare, pronunţată în dosarul nr. /245/2015*, s-a dispus menţinerea măsurii de siguranţă a internării medicale, măsură de siguranţă dispusă faţă de bolnavul OI prin sentinţa penală sus-menţionată.

Instanţa arată că, potrivit art. 4 Cod penal, legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Bolnavul a fost supus măsurilor de siguranţă ca urmare a faptului că a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea folosinţei locuinţei, prev. de art. 320 Cod penal din 1969, infracţiune ce în prezent nu mai este prevăzută de Codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014, fiind dezincriminată.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 571 alin. 2 Cod de procedură penală va admite sesizarea formulată de judecătorul delegat la Compartimentul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Iaşi, de verificare a măsurii de siguranţă a internării medicale a bolnavului OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri, judeţul Iaşi.

În temeiul art. 4 Cod penal va constata încetată măsura de siguranţă a internării medicale, prevăzută de art. 110 din Codul penal, dispusă faţă de bolnavul OI prin sentinţa penală nr. 88/ 09.01.2001 pronunţată de Judecătoria Iaşi (dosar penal nr. /2000 al Judecătoriei Iaşi), definitivă prin nerecurare la data de 30.01.2001.

Va respinge ca neîntemeiată cererea apărătorului desemnat din oficiu pentru bolnavul OI de înlocuire a măsurii de siguranţă a internării medicale cu măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, dat fiind că nu se poate dispune nicio măsură de siguranţă atât timp cât a intervenit dezincriminarea faptei penale anterior menţionată.

La rămânerea definitivă a  prezentei sentinţe penale, o copie de pe aceasta, şi o copie de pe raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 11096 din 12.10.2016, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi, se vor comunica Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă „Pădureni - Grajduri”, jud. Iaşi şi Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi.

Va constata că instanţa de executare este Judecătoria Iaşi.

În temeiul art. 272 Cod de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Iaşi (delegaţie nr. 24802/31.10.2016).

În temeiul art. 275 alin. 6 Cod de procedură penală, cheltuielile privind avocatul din oficiu vor rămâne în sarcina statului.”

Împotriva acestei sentinte , în termen legal , a formulat contestaţie  bolnavul OI  internat in Spitalul de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranta Padureni- Grajduri, jud.Iasi, si numita CM - ca persoana interesata – criticând-o pentru  netemeinicie .

Astfel, in scris, dar si oral, contestatoarea, prin avocatul ales a sustinut ca fratele sau prezinta un diagnostic de o gravitate deosebita – schizofrenie paranoida , iar de la ultima expertiza medico - legala efectuata in contextul verificarii din oficiu de catre prima instanta privind  temeinicia si legalitatea masurii de siguranta , nu s-a produs vreo ameliorare a bolii psihice de care este afectat acesta, prezinta in continuare pericol social deosebit de grav ,  a solicitat mentinerea masurii de siguranta a internarii medicale provizorii . In acelasi sens au fost si concluziile bolnavului contestator , solicitand sa se dispuna mentinerea masurii de siguranta.

În ce priveşte calitatea procesuală a numitei CM – care a formulat contestaţie în nume şi  interes propriu, împotriva aceleaşi sentinţe, instanţa de control judiciar constată că aceasta poate primi calitatea de persoană interesată în sensul  art.425 ind.1 din Cod Proc. Pen., astfel că se va proceda la soluţionarea pe fond a acesteia.

Examinand sentinta atacata si intreg materialul dosarului atat din prisma criticilor formulate de contestatori cât si din oficiu, Tribunalul constata ca cele doua contestatii sunt întemeiate  si, ca atare urmeaza a fi admise, pentru considerentele de mai jos. 

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului de fond, Tribunalul retine ca  la data efectuarii expertizei medico - legale din 12.10.2016 , bolnavul prezenta diagnosticul de schizofrenie paranoida , comisia de specialitate din cadrul I.M.L.Iasi  concluzionand in sensul ca  este necesara in continuare internarea medicala a acestuia intrucat se constata o ameliorare suficienta a bolii ,

De asemenea, instanta retine ca bolnavul – contestator a fost cercetat in dosarul penal nr./P/2000 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, pentru savarsirea infractiunii de tulburarea folosintei locuintei prev de art.320 din vechiul Cod Penal  - constand in aceea ca , in repetate randuri , bolnavul a provocat scandaluri la locuinta parintilor sai , pe care i-a lovit , a distrus bunuri , impiedicandu-i astfel sa foloseasca imobilul in scopul pentru care era destinat - faptă săvârsita fara discernămant , întrucat s-a constatat ca prezenta diagnosticul de schizofrenie paranoida  , astfel cum rezulta din ordonanta procurorului de caz din 23.10.2000 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestuia  – acesta constituind  temeiul masurii de siguranta a internarii medicale luate provizoriu si confirmate de Judecatoria Iasi.

 Instanta de control judiciar retine din  sentinţa atacată, că  instanţa de fond , în soluţionarea sesizării judecătorului delegat al Judecătoriei Iaşi s-a raportat la dispoziţiile din art.4 din noul cod penal , reţinând că fapta de tulburarea folosinţei locuinţei , săvârşită sub imperiul  , prevăzută de art.320 din vechiul Cod Penal  este dezincriminată începând cu data de 01.02.2014 şi că , în acest context , se impune să constate încetată măsura de siguranţă a internării medicale sub imperiul căreia se află contestatorul din data de  23.10.2000 lută de procurorul de caz şi confirmată prin  sentinţa penală nr.88 / 09.01.2001 a Judecătoriei  Iaşi .

Pentru a stabili în mod cert că în speţa de faţă sunt incidente dispoziţiile privind dezincriminarea faptei , cu toate consecinţele corespunzătoare, instanţa de control judiciar constată că este imperativ necesară verificarea extensivă a noii  legislaţii penale , urmărind identificarea unor posibile norme care să fi preluat sau menţinut încriminarea anterioară, chiar şi sub o altă denumire - norme în care să fie posibilă încadrarea juridică , cu titlu de infracţiune , a faptei concret săvârşite – analiză ce se impune deoarece abrogarea unei norme de încriminare nu ecvhivalează în toate cazurile cu dezincriminarea, fapta putând fi preluată  În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile alin. 2 din art.3 din Legea de punere în aplicare a noului Cod Penal ( Legea nr.187/2012), conform cărora Dispoziţiile art.4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este încriminată de legea nouă sau de o altă lege.

Astfel, din sentinţa penală  nr. 88/09.01.2001 a Judecătoriei Iaşi, dar şi din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală , rezultă că , în concret, fapta pentru care contestatorul a fost cercetat constă în aceea că , în mod repetat, a provocat scandaluri la locuinţa părinţilor săi pe care i-a lovit , a distrus bunuri mobile aflate în imobilul acestora , a adresat ameninţări la adresei membrilor familiei sale,  împiedicându-i în acest mod să folosească imobilul în scopul pentru care era destinat. Or, în raport de conţinutul concret al faptelor aduse la  cunoştinţa organului  de cercetare penală ( prin plângerea penală depusă la dosar )  şi care a format obiectul anchetei penale din dosarul menţionat, instanţa de control judiciar constată că acestea sunt în prezent încriminate de art.199 (violenţa în familie ),  de art.253 alin.1 (distrugerea), de art.206 (ameninţarea ) din noul cod penal.

Potrivit art.107 alin.1 din actualul Cod penal, măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preintâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. În alin.2 din acelaşi articol legiuitorul prevede că măsurile de siguranţă se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.

Cum faptele concret săvârşite de bolnavul contestator intră şi în prezent sfera ilicitului penal , potrivit textelor de lege din actualul cod  penal, faţă de scopul preconizat de legiuitor în art.107 alin.1 din acelaşi cod, văzând şi concluziile expertizei medico-legale ce sunt în sensul menţinerii măsurii de siguranţă în discuţie , văzând şi disp. art. art.571 alin.1 si 2 din Cod Proc.Pen., potrivit cărora instanta se pronunta asupra sesizarii  judecatorului delegat , numai pe baza expertizei medico – legale psihiatrice , putand dispune, in functie de concluziile si recomandarile comisiei de expertiza mentinerea internarii medicale, incetarea acesteia sau inlocuirea cu masura obligarii la tratament medical şi cum  dispozitiile procesual penale ce reglementeaza masurile de siguranta sunt dispozitii imperative, instantele fiind obligate la respectarea stricta a acestora - solutia ce o pronunta intr-o astfel de speta nu poate avea ca suport probator decat  expertiza medico-legala  dispusa in conditiile art.571 alin.1 din Cod Proc. Pen.,  neputand  prevala optiunile exprimate de membrii familiei bolnavului  ce  tin de starea materiala a familiei , de conflictele /relatiile dintre acestia si bolnav , Tribunalul va desfiinţa solutia primei instante, astfel ca, în baza art.425 ind.1 alin.7 pct.2 lit.a din cod proc. pen., va admite contestatiile de faţă, va desfiinţa în parte sentinţa atacată în sensul înlăturării dispoziţiei privind încetarea măsurii de siguranţă a internării medicale prev. de art.110 din Codul penal dispusă faţă de bolnavul OI.

În rejudecare,  în baza art.571 alin.2 din Cod Proc. Pen., va menţine măsura internării medicale dispusă faţă de bolnavul OI, în baza sentinţei penale nr.88/09.01.2001.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate .

Potrivit art.275 alin.6 din Cod Proc. Pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru bolnavul contestator , precum şi cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiilor de faţă rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 Admite contestaţia formulată de bolnavul OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie Socola din Iaşi  şi  de persoana interesată CM, împotriva sentinţei penale nr.109/18.01.2017 pronunţate de Judecătoria Iaşi în dosar nr./245/2016, sentinţă pe care o desfiinţează parţial , în sensul :  înlăturării dispoziţiei vizând încetarea măsurii de siguranţă a internării medicale prev. de art.110 din Codul penal dispusă faţă de bolnavul OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie Socola din Iaşi , prin sentinţa penală nr.88/09.01.2001 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosar nr./2000.

Rejudecând cauza în limitele arătate :

În baza art.571 alin.2 din Cod Proc. Pen., menţine măsura internării medicale dispusă faţă de  bolnavul OI, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie Socola din Iaşi , prin sentinţa penală nr.88/09.01.2001 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosar nr./2000.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate .

În baza art. 275 alin.6 din Cod Proc.Pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu ( pentru contestatorul OI– av.NC, delegaţia nr. 0048/22.02.2017) , în sumă de 130 lei,  va fi achitat Baroului Iaşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei .

În baza art.275 alin.3 din Cod Proc.Pen. , cheltuielile judiciare avansate stat , în care este inclus şi onorariul avocatului desemnat din oficiu, rămân în sarcina statului .

Domenii speta

Spete similare