Litigiu privind funcţionarii publici

Cuprins pe materii: Contencios Administrativ. Salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

Index alfabetic: Contencios Administrativ.

Salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

Cererea pentru plata contravalorii ajutorului egal cu diferite solde prevăzute de art. 20 pct. 1 şi 2 din Anexa nr. VII  din Legea nr. 284/2010, plus dobânda legală aferentă la sumele cuvenite şi neachitate, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. 

SENTINŢA CIVILĂ NR. 601/04.07.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. ............, reclamanţii .X, Y, Z........ au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie ..... obligarea pârâţilor la plata contravalorii ajutorului egal cu diferite solde (20, 4, 12, 18, 20, 10, 12, 18, 15 şi respectiv 2) prevăzute de art. 20 pct. 1 şi 2 din Anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010, plus dobânda legală aferentă la sumele cuvenite şi neachitate, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. 

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că şi-au desfăşurat activitatea în cadrul IPJ ......, în calitate de comisar şef de poliţie, comisar de poliţie şi respectiv în calitate de agent şef principal de poliţie şi că în cursul anului 2016 le-au încetat raporturile de serviciu prin pensionare, potrivit înscrisurilor depuse la dosar.

Reclamanţii apreciază că beneficiază de plata ajutoarelor stabilite în raport cu solda funcţiei de bază, conform art. 20 pct. 1 şi 2 din Anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010.

În drept, au invocat prevederile Legii nr. 554/2004, art. 20 pct. 1 şi 2 din Anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010 şi Legea nr. 223/2015.

În susţinerea acţiunii, reclamanţii au depus înscrisuri în copii certificate.

În termen legal, reclamanţii au formulat cerere de modificare a acţiunii, în temeiul art. 204 din NCPC, solicitând obligarea pârâtei la plata ajutoarelor indicate în acţiunea introductivă pentru fiecare dintre ei, la încetarea cauzei de suspendare legală, temeiul de drept fiind, în accepţiunea reclamanţilor, decizia nr. 16/2015 a ÎCCJ şi NCPC.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în raport de decizia nr. 13/13.06.2016 pronunţată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul IPJ........ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia decăderii din dreptul de a formula acţiune iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

 Pârâtul IPJ .......... a formulat întâmpinare şi la cererea modificatoare arătând că decizia invocată de reclamanţi (nr. 16/2015 a ÎCCJ) nu constituie un temei suficient pentru a aprecia în sensul lipsei unui temei legal pentru refuzul plăţii ajutoarelor prevăzute de art. 20 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, atât timp cât prin dispoziţii legale (art. 11 alin 1 din OUG nr. 57/2015, art. 10 din OUG nr. 99/15.12.2016 şi art. 1 alin 3 din OUG nr. 9/27.01.2017) a fost suspendat exerciţiul dreptului la acordarea acestor ajutoare.

Analizând cu prioritate excepțiile invocate în cauză, conform art.248 alin.1 NCPC,  tribunalul constată următoarele:

Tribunalul a admis  excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, întrucât calitatea procesuală reprezintă transpunerea în plan procesual a raportului juridic de drept material, respectiv, la cazul examinat, subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății este cel cu legitimare pasivă în proces, împotriva subiectului activ al raportului juridic, obiect al cauzei.

Potrivit art. 36 din NCPC, „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existenţa sau inexistența drepturilor şi a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.

Raportat la obiectul prezentei cauze, stabilirea şi acordarea diferitelor drepturi bănești/ajutoare, aferente unui raport de serviciu/de muncă, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care are obligația verificării condițiilor de acordare şi de stabilire a drepturilor bănești solicitate.

Tribunalul a avut în vedere şi decizia nr.13/13.06.2016 a ÎCCJ în soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 222 din Codul civil, adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială.

În ceea ce priveşte excepţia invocată de pârâtul IPJ .........  - decăderea din dreptul de a formula acţiune ca urmare a promovării acesteia peste termenul prevăzut de lege, excepţie recalificată în excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune,  raportat  la termenul de 30 de zile prevăzut de art. 30  din Legea – cadru nr. 284/2010, tribunalul constată instanţa că este nefondată, având în vedere obiectul prezentei cauze, respectiv acordarea unor beneficii pentru categorii socioprofesionale determinate.

Pe fondul cauzei, Tribunalul constată:

În conformitate cu prevederile art. 20 alin. 1 şi 2 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate. [… ] Personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, trecuţi în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situaţia în care pot desfăşura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menţinute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază, respectiv cu două salarii ale funcţiei de bază”.

Având în vedere data încetării raporturilor de serviciu ale reclamanţilor, cu drept la pensie – ................. – în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. 1 din OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, potrivit căruia „în anul 2016, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică”.

De asemenea, potrivit art. 10 alin 1 din OUG nr. 99/15.12.2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, „în perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică”.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 1 alin 3 din OUG nr. 9/27.01.2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, conform cărora “prevederile art. 1 alin. (3) - (5), art. 2 - 4, art. 5 alin. (2) - (4) şi art. 6 - 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie - 31 decembrie 2017”.

Prin decizia nr. 16/8.06.2015 pronunţată de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 525 din 15.07.2015, s-au reţinut următoarele: “Din interpretarea normelor legale enunţate rezultă că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept.

De asemenea, tribunalul are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Decizia de inadmisibilitate pronunţată la data de 6 decembrie 2011 în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11, Felicia Mihăieş şi Adrian Gavril Senteş împotriva României) care  a admis că statul are dreptul de a suspenda sau suprima anumite retribuţii atât timp cât, ingerinţa statului a fost prevăzută de lege şi a urmărit un interes public, respectiv protejarea echilibrului fiscal între cheltuielile şi veniturile statului, pe fondul crizei economice din ţară.

Totodată, se are în vedere şi că instanţa  constituţională a statuat că aceste drepturi de natura celor solicitate de către reclamanţi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, ele nefăcând parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este în drept să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării lor, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală (deciziile nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, nr. 326 din 25 iunie 2013 şi nr. 334 din 12 iunie 2014).

Acestea fiind drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale consacrate şi garantate de Constituţie, legiuitorul are libertatea de le modifica în diferite perioade de timp, de a le suspenda şi chiar de a dispune anularea lor (deciziile Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006, nr. 1.250 din 7 octombrie 2010 şi nr. 1.658 din 28 decembrie 2010).

Pentru considerentele expuse, tribunalul a respins ca nefondată acţiunea.

Domenii speta

Spete similare