Achiziţii publice. Îndeplinire obligaţie de efectuare a lucrărilor de reparaţii. Obligaţia legală principală a autorităţii publice locale de a-şi asigura resursele necesare din fondul de rezervă. Legalitatea soluţiei de respingere a cererii

În temeiul răspunderii civile contractuale, întrucât executantul şi-a îndeplinit obligaţia de efectuare a lucrărilor de reparaţii potrivit contractului, în mod corect a fost obligată autoritatea publică pârâtă, parte în contract, la plata sumei de 163.616,53 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţii efectuate de societatea reclamantă, dar şi la suportarea penalităţilor de întârziere potrivit clauzei contractuale prevăzute de art.15.2 din contract.

În ceea ce priveşte obligaţia legală principală a autorităţii publice locale pârâte de a-şi asigura resursele necesare în fondul de rezervă prevăzut de art.36 din Legea nr. 273/2006 şi de obligaţia subsidiară, în condiţiile Legii nr.500/2002, care revine Guvernului de a aloca, prin hotărâre, resurse din Fondul de intervenţie, reţinând şi îndeplinirea demersurilor necesare de către Prefectul Judeţului Constanţa, se constată că soluţia de respingere ca nefondată a cererii de chemare în garanţie este legală, dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

În privinţa nulităţii absolute a clauzei inserate în art.12.1, pe motivul că prin aceasta plata este condiţionată de un element exterior contractului şi care nu poate fi controlat de societatea parte în contract, deci obligaţia este asumată sub condiţie suspensivă potestativă, reţinem că în cauză ne aflăm în prezenţa termenului suspensiv, ca şi modalitate a actului juridic civil, şi nu în prezenţa condiţiei suspensive.

Am fi fost în prezenţa condiţiei, ca şi modalitate a actului juridic, în situaţia în care părţile ar fi convenit ca plata să se facă „dacă” banii vor fi viraţi din fondul de stat pentru dezastre, ceea ce în cauza de faţă nu s-a stipulat.

Clauza nu este nulă nici pentru nerespectarea prevederilor Legii nr.72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, având în vedere că actul normativ menţionat a intrat în vigoare ulterior încheierii contractului, iar nulitatea presupune existenţa unei cauze de nulitate contemporane momentului încheierii contractului.

Art.30 din Legea nr.500/2002

Art.36 din Legea nr.273/2006

Art. 117 alin. (2) din Legea nr. 215/2001

Legea nr.72/2013

Art. art.1399, art. 1411 alin.(1) Noul Cod Civil

1. Prin sentinţa civilă nr. 1185/30.09.2016, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea exercitată de reclamanta [...] SRL în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei [...] ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă, a admis in parte acţiunea formulată de aceeaşi reclamantă in contradictoriu cu pârâta Comuna [...] şi a dispus obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 163.616,53 lei.

 A admis in parte cererea cu privire la obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere şi a dispus obligarea paratei Comuna [...] la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi ce se vor calcula asupra sumei de 163.616,53 lei, începând cu data de 10.02.2016 şi pana la data plătii efective a sumei.

A dispus obligarea pârâtei Comuna [...] la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata – taxa judiciara de timbru.

A respins acţiunea cu privire la constatarea nulităţii parţiale absolute a clauzei de la art. 12.1 din contractul de lucrări nr. [...]/2012.

A respins cererile de chemare in garanţie a Guvernului României, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Instituţiei Prefectului Constanţa, ca nefondate.

2. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comuna [...] prin Primar, care a criticat-o pentru nelegalitate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă.

În motivare se arată că instanţa a dat o interpretare greşită şi nelegală clauzelor contractuale şi dispoziţiilor de drept aplicabile în materie.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 12.1 din Contractul de lucrări nr. [...]/10.12.2012, achizitorul are obligaţia de a efectua plata către executant în termen de 45 de zile de la data intrării banilor din fondul de stat alocat pentru dezastre, în contul Primăriei, cu condiţia semnării procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.

Contractul de lucrări a fost încheiat pentru a se efectua lucrări de reparaţie la un acoperiş, ca urmare a calamităţilor produse de condiţiile meteorologice nefavorabile din Dobrogea din data de 02.12.2012 - 03.12.2012.

Se susţine că la momentul încheierii contractului, intimata - reclamanta a cunoscut faptul că plata pentru serviciile prestate urma să fie efectuată în momentul alocării fondurilor de la bugetul de stat pentru intervenţii şi nu Comuna [...] trebuia să achite aceste sume de bani din bugetul propriu. Aceste sume trebuie să se vireze de la bugetul de stat, iar apoi acestea să fie virate către executant.

Rolul său, arată recurenta pârâtă, este doar de intermediar în circuitul de alocare şi încasare a fondurilor dintre Guvern - Prefectura Constanţa - Comuna [...] - Executant.

Mai arată recurenta că în mod greşit a interpretat instanţa de fond faptul că art. 12.1 din contract nu cuprinde o clauză suspensivă în ceea ce priveşte obligaţia privind plata lucrărilor şi nici pe cele ale unei obligaţii afectate de un termen suspensiv. Şi că aceste dispoziţii reprezintă de fapt o obligaţie asumată cu scadenta la cererea creditorului, după semnarea procesului-verbal de recepţie, în termen de 45 de zile de la data solicitării privind efectuarea plătii.

După ce instanţa de fond a făcut o astfel de analiză eronată, câteva paragrafe mai jos, a făcut o apreciere total opusă.

Astfel, se apreciază faptul că, clauza de al art. 12.1 din Contract nu poate fi considerată nulă nici în condiţiile în care se retine că obligaţia debitorului este sub condiţie suspensivă, deoarece aceasta nu este pur potestativă, ci doar potestativă, având în vedere că depinde nu doar de voinţa debitorului, ci ?i de voinţa unei persoane sau unor persoane ce ar trebui să aloce fondurile necesare acoperirii preţului.

Instanţa de fond este de fapt de acord că obligaţia prevăzută la art. 12.1 din Contract este prevăzută sub o condiţie suspensivă, a cărei îndeplinire nu depinde de pârâtă.

Se arată că potrivit art. 2.2 din Contractul de lucrări nr. [...]/10.12.2012, achizitorul se obligă să plătească executantului din fondul de stat alocat pentru dezastre virat primăriei prin intermediul Instituţiei Prefectului Constanţa, iar până la acest moment nu a fost alocată suma necesară acoperirii reparaţiilor efectuate de intimata – reclamantă.

În acest sens, susţine recurenta că în mod greşit şi nelegal a fost admisă cererea de chemare în judecată, întrucât suma pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu reparaţii nu a fost încă virată.

În măsura în care prima instanţă a apreciat ca fiind temeinică şi legală cererea de chemare în judecată, în mod greşit şl nelegal au fost respinse cererile de chemare în garanţie.

În mod greşit a apreciat prima instanţă că nu a întreprins măsurile necesare în vederea obţinerii de fonduri, sens în care nu s-a adresat Guvernului României nici măcar cu o solicitare pentru utilizarea fondului de intervenţie.

Mai mult, în mod nelegal a reţinut prima instanţă faptul că nu rezultă care este obligaţia pe care şi-a asumat-o Guvernul României faţă de Comuna [...], deoarece nu rezultă că angajarea de către autoritatea locală a unor cheltuieli neprevăzute implică obligaţia Guvernului de a aloca fondurile necesare.

A arătat în faţa instanţei de fond că suma de bani solicitată de intimata - reclamantă trebuie acordată de Guvernul României, având în vedere că în cauză au fost contractate servicii pentru repararea unui acoperiş distrus ca urmare a unei calamităţi, sens în care Guvernul României, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa au obligaţia de a plăti contravaloarea costurilor.

Potrivit art. 14 alin.3 din Legea nr. 500/2002, nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.

Art. 18 din acelaşi text legislativ statuează că: “(1) Guvernul asigură realizarea politicii fiscal - bugetare, care la în considerare perspectivele economice şi priorităţile politice cuprinse în Programul de Guvernare acceptat de Parlament; (2) Guvernul asigură:... e) utilizarea fondului de rezervă bugetară şi a fondului de Intervenţie la dispoziţia sa, pe bază de hotărâri. “

Sub un prim aspect, arătă că în mod greşit a apreciat prima instanţă faptul că recurenta avea obligaţia legală de a formula solicitări repetate în vederea obţinerii de fonduri, iar în al doilea rând se susţine că recurenta Comuna [...] a efectuat demersuri în acest sens.

La dosarul cauzei a fost depusa Adresa nr. 8833/03.12.2012 emisă către Instituţia Prefectului Constanţa, document prin care a adus la cunoştinţa autorităţii de nivel judeţean faptul că în perioada codului portocaliu din Dobrogea din data de 02.12.2012 - 03.12.2012, au avut loc în Comuna [...] distrugeri, enumerând: acoperişul şcolilor generale din toate cele trei localităţi: …, … şi [...], în vederea remedierii pagubelor produse, am solicitat sprijin financiar.

În acest sens, Guvernul României prin Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa a emis ordin privind constituirea Comisiei pentru evaluarea pagubelor produse ca urmare a manifestării fenomenelor meteorologice periculoase în Judeţul Constanţa.

Guvernul României a delegat Inspectoratul de Stat în Construcţii - Direcţia Regională în construcţii Sud Est să inspecteze distrugerile cauzate în Comuna [...] din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, fiind încheiat procesul - verbal de inspecţie nr. 619 din 07.12.2012, în care se consemnează pagubele constatate.

Totodată, Guvernul României prin Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa a emis Hotărârea nr. 14/05.12.2012 prin care s-a aprobat Raportul Privind efectele vântului în perioada 02.12.2012 – 03.12.2012, fiind desemnată Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa să solicite sprijin financiar din partea Guvernului.

Prin adresa nr. 17388/13.12.2012, Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa a solicitat Guvernului României să aloce o sumă din Fondul de intervenţie, pentru a înlătura efectele calamităţilor naturale produse în Judeţul Constanţa şi urmare acestui demers, Guvernul României a adoptat o hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru înlăturarea efectelor calamităţilor naturale produse în Judeţul Constanta, în anexa care face parte integrantă fiind menţionată si Comuna [...] cu reparaţiile care sunt necesare a fi efectuate.

Întrucât sumele necesare nu au fost alocate, Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa a revenit către Guvernul României cu adresa nr. 17888 şi la datele de 18.03.2013, respectiv 04.12.2013.

De altfel, aşa cum a arătat există şi o hotărâre adoptată de chematul în garanţie, prin care s-a prevăzut alocarea de sume în vederea remedierii pagubelor produse prin calamitate.

Consideră recurenta-pârâtă că în mod greşit a apreciat prima instanţă faptul că nu există nicio obligaţie legală a celui chemat în garanţie de a aloca fondurile necesare şi raportat la dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 500/2002, arătă că există obligaţia legală a Guvernului de a asigura fondurile necesare pentru intervenţii.

Pentru motivele arătate, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii instanţei de fond şi respingerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Comuna [...] prin Primar, ca nefondată, iar, în subsidiar, admiterea cererilor de chemare în garanţie şi obligarea chemaţilor în garanţie la plata debitului solicitat de [...] SRL.

3. Reclamanta [...] SRL a formulat recurs incident, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 al.1 pct.8 Cod procedură civilă, astfel:

Susţine recurenta-reclamantă că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea care privea nulitatea clauzei cuprinse in art. 12.1 din contract, având în vedere că această clauză este lovită de nulitate absolută deoarece condiţionează plata de un element exterior contractului (intrarea banilor din fondul de stat alocat pentru dezastre), element care nu poate fi controlat de societatea-reclamantă si care poate transforma acest contract dintr-un contract oneros intr-unul cu titlu gratuit.

Astfel, arată recurenta-reclamantă că pârâta a susţinut că sursele necesare achitării lucrărilor executate de societate ar fi trebuit să provină din fondul de stat alocat pentru dezastre şi nu a făcut niciun fel de dovada că a avut un raport juridic cu o altă autoritate publică care să ii permită accesarea sumelor provenind din fondul de stat alocat pentru dezastre.

Atâta timp cât nu s-a făcut dovada că recurenta avea un raport juridic care să ii permită accesarea acestor fonduri ?i că ?i-a îndeplinit toate obligaţiile impuse de lege in vederea accesării fondurilor, consideră ca această clauză este lovită de nulitate, deoarece se află în ipoteza unui obligaţii asumate sub condiţie suspensiva potestativă, sancţiunea nulităţii fiind prevăzută expres de art. 1403 din NCC.

De asemenea, înţelege să invoce in susţinerea nulităţii clauzei si prevederile art. 15 raportat la art. 21 coroborat cu prevederile art. 14 lit. d si art. 7 alin. 1 si art. 6 alin. 1 din Legea 72/2013, care prevăd că sunt clauze abuzive clauzele care fixează intre profesionişti si autorităţile contractante un termen de plată mai mare de 60 de zile de la efectuarea recepţiei/data primirii facturii.

În speţă, recepţia a fost efectuata in luna decembrie 2012, factura a fost emisa si comunicata in data de 05.03.2013, iar recurenta pretinde ?i in prezent că sumele nu sunt scadente.

In ceea ce priveşte susţinerile instanţei de fond potrivit cărora nu ar fi vorba de o condiţie pur potestativă, întrucât nu ar rezulta că pârâtul „a urmărit să obţină o situaţie favorabilă care să îi asigure o eventuala neexecutare a obligaţiilor sale” şi, deoarece „condiţia ar depinde şi de voinţa unor alte persoane", consideră că acestea nu pot fi reţinute în condiţiile în care din probatoriul administrat în cauza rezultă că la data perfectării contractului recurenta pârâtă nu avea certitudinea aprobării unor fonduri pe care le putea utiliza cu titlu de plata în contractul perfectat; că recurentul a urmărit să obţină o situaţie favorabilă prin perfectarea contractului, respectiv realizarea lucrărilor de reparaţii şi neplata acestora; şi că obligaţia debitorului depinde numai de voinţa sa, în situaţia in care pentru a accesa fondurile la care se face referire trebuiau îndeplinite anumite condiţii legale si formulate diverse solicitări, iar Ministerul Afacerilor Interne a susţinut că finanţarea lucrărilor ar trebui realizată din bugetul local.

Referitor la plata penalităţilor de întârziere, consideră recurenta-reclamantă că în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea pârâtului Comuna [...] la plata penalităţilor de întârziere de 0,1%/zi începând cu data de 10.02.2016, data formulării cererii de chemare in judecată.

Pentru a stabili această dată de începere a curgerii obligaţiei de plată a penalităţilor de întârziere s-a reţinut de către instanţa de fond ca momentul formulării cererii de chemare in judecata reprezintă punerea in întârziere a paratei recurente.

Această susţinere nu poate fi reţinută, având în vedere că recepţia a fost efectuata in luna decembrie 2012, iar factura a fost emisă si comunicată la data de 05.03.2013.

Având in vedere că intre data recepţiei si data emiterii facturii au trecut mai mult de 45 de zile şi, în raport de nulitatea art. 12.1 din contract, consideră că data de 05.03.2013 este data de la care ar trebui sa fie calculate penalităţile de întârziere.

In subsidiar, în măsura în care se va reţine punctul de vedere al instanţei de fond in sensul că plata penalităţilor de întârziere începe să curgă de la momentul punerii în întârziere, solicită a se constata că data punerii in întârziere este data de 11.11.2014, dată la care societatea reclamantă a solicitat pârâtei Comuna [...] efectuarea plăţii, conform somaţiei nr. 26/11.11.2014.

3. Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma motivelor de casare invocate, Curtea constată că atât recursul principal, cât şi recursul incident, sunt nefondate.

A. Recursul principal formulat de pârâta Comuna [...] prin primar

Criticile aduse soluţiei primei instanţe din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC vizează atât admiterea cererii reclamantei privind obligarea pârâtei la plata prestaţiilor executate şi a penalităţilor de întârziere, cât şi soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie a celor trei chemaţi în garanţie.

Cu privire la admiterea cererii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 163.616,53 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţii efectuate de societatea reclamantă, precum şi la plata penalităţilor de întârziere, reţinem următoarele:

Prin contractul de lucrări nr.[...]/10.12.2012 încheiat în temeiul prevederilor OUG nr. 34/2006 între Primăria Comunei [...], în calitate de achizitor şi Societatea [...] SRL, în calitate de executant, societatea s-a obligat să execute lucrările privind repararea pagubelor produse în urma fenomenelor hidrometeorologice periculoase din 2 – 3 decembrie 2012, iar achizitorul s-a obligat să plătească preţul lucrării în cuantum de 131.948,81 lei, plus TVA, „din fondul de stat alocat pentru dezastre, virat primăriei prin intermediul Instituţiei Prefectului Constanţa”, potrivit clauzei inserate în art.2.2.

În cuprinsul art.12, intitulat „Modalităţi de plată”, părţile au convenit în subclauza 12.1 că „achizitorul are obligaţia de a efectua plata către executant în termen de 45 de zile de la data intrării banilor din fondul de stat alocat pentru dezastre, în contul Primăriei, cu condiţia semnării procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.

Apărarea recurentului pârât în faţa instanţei de fond, readusă sub formă de critică în faţa instanţei de recurs este aceea că nu Comuna [...] datorează contravaloarea lucrărilor de reparaţii, deşi este parte în contractul nr.[...]/10.12.2012, ci obligaţia de plată incumbă autorităţilor publice chemate în garanţie, care aveau obligaţia legală de a aloca fonduri pentru acoperirea cheltuielilor generate de calamitatea naturală.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, este de necontestat că suma solicitată de executant reprezintă contravaloarea lucrărilor de reparaţii efectuate pentru remedierea unor stricăciuni produse în urma unor fenomene meteo deosebite, considerate calamităţi naturale.

Obligaţia de a suporta astfel de sume rezultă din cadrul legislativ care reglementează finanţele publice în general şi finanţele publice locale în special, astfel:

Potrivit prevederilor art.30 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, „(1) În bugetul de stat se includ Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului.

(2) Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar. ( ... ).

(4) Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor acţiuni urgente în vederea înlăturării efectelor unor calamităţi naturale şi sprijinirii persoanelor fizice sinistrate”.

Rezultă, aşadar, că în bugetul de stat este inclus Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, din care se repartizează fonduri băneşti pentru finanţarea unor lucrări cum sunt cele în cauză, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de ordonatorii principali de credite, în speţă Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa, care şi-a îndeplinit, potrivit înscrisurilor aflate la dosar şi necontestate, toate obligaţiile legale în acest sens.

Potrivit dispoziţiilor art.36 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, „(1) În bugetele locale se înscrie fondul de rezervă bugetară la dispoziţia consiliului local, judeţean şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi a sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, în cotă de până la 5% din totalul cheltuielilor. Acesta se utilizează la propunerea ordonatorilor principali de credite, pe bază de hotărâri ale consiliilor respective, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în cursul exerciţiului bugetar, pentru înlăturarea efectelor unor calamităţi naturale, precum şi pentru acordarea unor ajutoare către alte unităţi administrativ-teritoriale în situaţii de extremă dificultate, la cererea publică a primarilor acestor unităţi ori din iniţiativă proprie.

(2) Fondul de rezervă bugetară prevăzut la alin. (1) poate fi majorat în cursul anului, cu aprobarea consiliului local, judeţean şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi a consiliilor sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, din disponibilităţile de credite bugetare care nu mai sunt necesare până la sfârşitul anului.

Art.82 din acelaşi act normativ, intitulat „Alocarea de sume din fondurile de rezervă bugetară şi de intervenţie la dispoziţia Guvernului”, prevede: „(1) Cu sumele aprobate prin hotărâre a Guvernului, din fondurile de rezervă bugetară şi de intervenţie la dispoziţia Guvernului, precum şi cu alte sume alocate de la bugetul de stat sau retrase prin acte normative se majorează, respectiv se diminuează bugetele locale prin dispoziţie a autorităţii executive, potrivit legii, urmând ca la prima şedinţă a autorităţii deliberative să se valideze modificările respective.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), cu sumele aprobate prin hotărâre a Guvernului, din fondurile de rezervă bugetară şi de intervenţie la dispoziţia Guvernului, precum şi cu alte sume alocate de la bugetul de stat sau retrase prin acte normative, se majorează, respectiv se diminuează bugetele locale prin decizie emisă de persoana care îndeplineşte calitatea de ordonator principal de credite în condiţiile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi modificările ulterioare, cu avizul administraţiei judeţene a finanţelor publice”.

Conform art.33, intitulat „Alocarea cotelor şi sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat”, „(1) Pentru finanţarea cheltuielilor publice prevăzute la art. 6, precum şi pentru echilibrarea bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, prin legea bugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cu destinaţie specială şi, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale”.

Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că autorităţile administraţiei publice locale sunt primele care au obligaţia de a asigura în bugetul propriu un fond de rezervă bugetară, astfel cum este acesta definit de art.2 pct.35 („fondul prevăzut la partea de cheltuieli a bugetelor locale”), pentru finanţarea acestor cheltuieli neprevăzute, fondurile aflate la dispoziţia Guvernului urmând a fi utilizate, în condiţiile legii, pentru acoperirea mai multor cheltuieli urgente, neprevăzute, datorate unor calamităţi naturale, pe întreg teritoriul ţării, în funcţie de documentaţia întocmită de ordonatorii principali de credite.

Aşadar, numai stipularea în contract a sursei de finanţare, ca fiind fondul de stat alocat pentru dezastre şi inserarea clauzei referitoare la efectuarea plăţii după virarea banilor din acest fond, în lipsa unei hotărâri a Guvernului dată în condiţiile Legii nr. 500/2002, nu poate obliga la executarea obligaţiei de plată o altă autoritate publică, care nu este parte în contract.

Se impune precizarea că documentaţia pentru repartizarea, pe bază de hotărâre a Guvernului, a fondurilor necesare finanţării lucrării de reparaţii în cauza de faţă a fost întocmită potrivit legii, însă în aplicarea prevederilor Legii nr.500/2002 şi Legii nr.273/2006, ţinând seama de obligaţia autorităţii publice locale de a-şi asigura astfel de fonduri în bugetul local, dar şi de obligaţia Guvernului de a repartiza sume din Fondul de intervenţie pentru numeroase astfel de evenimente, o astfel de hotărâre pentru Comuna [...] nu a fost emisă.

În consecinţă, în temeiul răspunderii civile contractuale, întrucât executantul şi-a îndeplinit obligaţia de efectuare a lucrărilor de reparaţii potrivit contractului, în mod corect a fost obligată autoritatea publică pârâtă, parte în contract, la plata sumei de 163.616,53 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţii efectuate de societatea reclamantă, dar şi la suportarea penalităţilor de întârziere potrivit clauzei contractuale prevăzute de art.15.2 din contract.

În ceea ce priveşte criticile care se referă la respingerea cererii de chemare în garanţie, pentru argumentele expuse anterior legate de obligaţia legală principală a autorităţii publice locale pârâte de a-şi asigura resursele necesare în fondul de rezervă prevăzut de art.36 din Legea nr. 273/2006 şi de obligaţia subsidiară, în condiţiile Legii nr. 500/2002, care revine Guvernului de a aloca, prin hotărâre, resurse din Fondul de intervenţie, reţinând şi îndeplinirea demersurilor necesare de către Prefectul Judeţului Constanţa, constatăm că soluţia de respingere ca nefondată a cererii de chemare în garanţie este legală, dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

B. Recursul incident formulat de reclamanta [...] SRL

Motivele de nelegalitate susţinute prin recursul incident vizează, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art.488 pct.8 NCPC, greşita respingere a cererii completatoare având ca obiect nulitatea absolută a clauzei cuprinse in art. 12.1 din contract, dar şi obligarea la plata penalităţilor de întârziere de la data de 05.03.2013, data emiterii şi comunicării facturii.

În privinţa nulităţii absolute a clauzei inserate în art.12.1, pe motivul că prin aceasta plata este condiţionată de un element exterior contractului şi care nu poate fi controlat de societatea parte în contract, deci obligaţia este asumată sub condiţie suspensivă potestativă, reţinem că în cauză ne aflăm în prezenţa termenului suspensiv, ca şi modalitatea a actului juridic civil, şi nu în prezenţa condiţiei suspensive.

Astfel, potrivit prevederilor art.1411 alin.(1) Noul Cod Civil, „obligaţia este afectată de termen atunci când executarea sau stingerea ei depinde de un eveniment viitor şi sigur”, iar conform art.1412 alin.(1) Noul Cod Civil, „termenul este suspensiv atunci când, până la împlinirea lui, este amânată scadenţa obligaţiei”.

Referitor la condiţie, legea civilă prevede în art.1399, „este afectată de condiţie obligaţia a cărei eficacitate sau desfiinţare depinde de un eveniment viitor şi nesigur”, iar conform dispoziţiilor art.1400 Noul Cod Civil, „condiţia este suspensivă atunci când de îndeplinirea sa depinde eficacitatea obligaţiei”.

În cauză, nu existenţa, ci executarea obligaţiei de plată este amânată până la trecerea unui termen de 45 zile de la „data intrării banilor din fondul de stat alocat pentru dezastre în contul primăriei”, un astfel de eveniment fiind de fapt momentul viitor şi sigur ca realizare, de care depinde executarea plăţii.

Faptul că banii nu au fost viraţi nu înseamnă că la momentul realizării acordului de voinţă acest eveniment a fost avut în vedere ca fiind nesigur ca realizare şi care ar putea depinde de voinţa achizitorului, ci potrivit demersurilor urgente făcute de autoritatea publică locală, aceasta a avut credinţa, în calitate de achizitor contractant, că banii necesari plăţii lucrărilor de reparaţii vor fi viraţi de autorităţile centrale.

Am fi fost în prezenţa condiţiei, ca şi modalitate a actului juridic, în situaţia în care părţile ar fi convenit ca plata să se facă „dacă” banii vor fi viraţi din fondul de stat pentru dezastre, ceea ce în cauza de faţă nu s-a stipulat.

Se observă, de altfel, că executantul şi-a asumat încheierea convenţiei şi participarea la derularea contractului în condiţiile expuse, a cunoscut care este momentul după care poate primi banii, astfel că nu poate susţine nicio fraudă în dauna sa în raport cu modalitatea de redactare a clauzei.

Clauza nu este nulă nici pentru nerespectarea prevederilor Legii nr.72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, având în vedere că actul normativ menţionat a intrat în vigoare ulterior încheierii contractului, iar nulitatea presupune existenţa unei cauze de nulitate contemporane momentului încheierii contractului.

Aşadar, respectând principiul neretroactivităţii legii civile, nu se poate analiza existenţa cauzei de nulitate susţinută în referire la un contract încheiat în anul 2012, în raport cu dispoziţii ale legii intrate în vigoare în anul 2013.

În privinţa momentului de la care s-a stabilit obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere, apreciem ca fiind corect raţionamentul instanţei de fond, care a pornit de la modalitatea echivocă în care părţile, de comun acord, au înţeles să stabilească momentul plăţii, funcţie de care se analizează şi momentul de la care se poate solicita dauna moratorie.

Având în vedere că singurul moment cert al punerii în întârziere a cocontractantului obligat la plată este chemare sa în judecată, în mod corect s-a dispus ca penalităţile de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi să fie datorate de la data de 10.02.2016, şi nu de la data emiterii şi comunicării facturii, astfel cum s-a solicitat prin cererea completatoare adresată instanţei de fond.

Niciun alt moment al punerii în întârziere a debitorului obligaţiei de plată nu a fost susţinut la fond, astfel că în recurs nu se poate invoca o astfel de apărare.

Faţă de toate aceste argumente, apreciem că instanţa de fond a procedat la o corectă aplicare a normelor de drept material incidente raportului juridic dedus judecăţii, pronunţând o hotărâre legală, astfel că ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare