Litigii cu profesionişti.

Domeniu: Contracte - Litigii cu profesionişti.

Lipsa calităţii de mandatar. Nulitatea relativă a actului juridic încheiat în aceste condiții.

Lipsa mandatului celui care semnează, ce afectează în final condiția de validitate a unui consimțământ valabil exprimat, nu constituie o cauză de nulitate absolută a actului juridic încheiat în aceste condiții, ci de nulitate relativă. Astfel, interesul ce trebuie ocrotit este unul particular, aparține părților acelui act juridic. Apelanta este terț față de contractul de mandat încheiat între G SRL, prin pârâtul P.C., în calitate de mandant, și U și A SRL, în calitate de mandatar, astfel că nu poate invoca lipsa puterilor de reprezentare a societății G SRL.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 211 A din 05.02.2018)

Prin cererea înregistrată pe rolul  Judecătoriei Lieşti sub nr. 1503/838/013 din data de 10.10.2013, reclamanta B&A T I G SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii P.C., U ŞI A SRL, şi G SRL, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la : (1) plata sumei de 44.399 lei reprezentând prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei şi imposibilității continuării activităţii în scopul obţinerii de profit, (2) plata sumei de 78,774,54 EURO, actualizată cu indicele de inflaţie, reprezentând beneficiul nerealizat de reclamantă, (3) plata dobânzii legale, calculată de la data producerii prejudiciului până la momentul plăţii efective, reprezentând beneficiul nerealizat de reclamantă, (4) plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa Civilă nr. 28716.04.2014, Judecătoria Lieşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Lieşti, invocată prin întâmpinare şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov – Secția Civilă cu numărul 1951/93/2016.

Prin sentința nr. 228 din 27 ianuarie 2017, Tribunalul Ilfov a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul P.C. la plata către reclamantă a sumei de 78.774,54 euro, echivalent în lei, la data plății efective, reprezentând prejudiciu material, precum si la plata dobânzii legale aferente, calculate de la data scadenței, 21.05.2010, până la data achitării efective a debitului, și a respins cererea de chemare în judecată față de pârâta U și A SRL, ca neîntemeiată, pârâtul P.C. fiind obligat la plata către reclamantă a sumei de 11.518,53 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, Tribunalul a reținut următoarele :

La data de 21.06.2009, pârâtul P.C., în calitate de reprezentant legal al SC G SRL, a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC B&A T I G SRL, cerere ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub numărul 26692/3/2009. În susţinerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei a fost invocată factura fiscală nr. 3770770 din data de 28.12.2008, în valoare de 30.000 lei, ca reprezentând creanţă certă, lichidă şi exigibilă deţinută în raport de debitoare.

Prin sentinţa comercială nr. 4033 din data de 21.05.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 26692/3/2009 a fost admisă cererea și, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85 din 2006, a fost deschisă procedura generală a insolvenţei faţă de SC B&A T I G SRL. Sentinţa comercială a rămas irevocabilă prin decizia comercială nr. 661 din data de 13.04.2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a constatat nul recursul formulat de reclamanta din prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 372 din data de 20.01.2011 pronunţată de Judecătoria Focşani în dosarul nr. 9819/231/2010 a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și, în temeiul art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C.proc.pen., s-a dispus anularea facturii fiscale seria GLCAA nr. 377… din data de 28.12.2008, în valoare de 30.000 lei, reţinându-se în considerentele acestei hotărâri judecătoreşti că factura fiscală menţionată reprezintă un înscris falsificat, fiind consemnat în mod nereal în cuprinsul acesteia că au fost executate servicii curente şi reparaţii în valoare de 30.000 de lei, deşi în realitate acestea nu au fost executate.

La data de 13.09.2011 a fost pronunţată sentinţa comercială nr. 6009 în dosarul nr. 30982/3/2011, al Tribunalului Bucureşti, prin care a fost admisă cererea de revizuire formulată de SC B&A T I G SRL, fiind schimbată în tot sentinţa comercială nr. 4033 din data de 21.05.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 26692/3/2009, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de SC G SRL, privind deschiderea procedurii insolvenţei faţă de reclamanta din prezenta cauză. Din considerentele acestei hotărâri judecătoreşti rezultă că cererea de revizuire a fost admisă în temeiul art. 322 pct. 4 C.proc.civ. 1865, în considerarea înscrisului reprezentat de factura fiscală seria GLCAA nr. 377… din data de 28.12.2008, în valoare de 30.000 lei, declarat fals.

De asemenea, între SC G SRL, prin reprezentant legal P.C., în calitate de mandant, şi pârâta SC U şi A SRL, în calitate de mandatar, s-a încheiat contractul de mandat nr. 8903 din data de 19.03.2009, prin care mandatarul s-a obligat să îndeplinească orice acte de procedură fiscală, administrativă, civilă, penală, precum şi să îndeplinească orice formalităţi de orice natură în faţa oricărei instituţii de stat, în vederea recuperării mai multor debite ale mandantului, conform anexei la acest contract, din examinarea căreia rezultă că a fost avut în vedere şi debitul în cuantum de 30000 lei, aferent facturii fiscale nr. 377… din data de 28.12.2008.

La data de 12.04.2007, respectiv 19.04.2007, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra mai multor anvelope în schimbul unui preţ de 41.225,46 euro.

Totodată, la data de 15.05.2010 a fost încheiat un acord de vânzare, nr. 115, între reclamantă şi o societate comercială din Ucraina, acord ce privea vânzarea de către reclamantă a unui număr de 30 de anvelope la un preţ total de 120.000 euro. Contractul de vânzare-cumpărare nu s-a mai încheiat, reclamanta intrând ulterior în insolvenţă şi având ridicat dreptul de administrare.

În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 997 C.civ. 1864, relative la răspunderea pentru fapta proprie, întrucât fapta pretins ilicită s-a produs la data de 21.05.2010, când a fost pronunţată sentinţa comercială executorie, de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de reclamantă.

Este îndeplinită condiţia săvârşirii de către pârâtul P.C. a unei fapte ilicite, aceasta constând în fapta de a formula o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de reclamantă, prevalându-se de o factură fiscală emisă pentru suma de 30.000 de lei, cu privire la care, ulterior, s-a reţinut că a fost falsificată, fiind aşadar utilizată în mod fraudulos, în scopul prejudicierii reclamantei.

Pârâta SC U și A SRL a acționat, în temeiul contractului de mandat menţionat anterior, în scopul îndeplinirii obiectului acestuia, şi anume pentru recuperarea, prin orice modalitate prevăzută de lege, a debitelor pretinse de către mandant. Cu toate acestea, astfel cum rezultă din interpretarea art. 7 din contractul de mandat, mandantul şi-a asumat întreaga răspundere pentru corectitudinea informaţiilor şi documentelor puse la dispoziţie mandatarului. Aşadar, este exclusă existenţa unei fapte ilicite în sarcina pârâtei, neputând fi reţinută încălcarea vreunei norme a dreptului obiectiv. Mai mult, din extrasul ONRC existent la dosarul cauzei, rezultă că de la data de 17.04.2008 (anterior încheierii contractului de mandat), pârâtul P.C. a fost numit administrator al SC G SRL, putând angaja în mod valabil societatea în raporturile cu terţii, astfel încât nu poate fi reţinută o eventuală culpă a mandantului, rezultată din cunoaşterea faptului că pârâtul P.C. nu putea angaja juridic societatea.

În ceea ce priveşte prejudiciul, potrivit reclamantei prejudiciul material constă în imposibilitatea de a mai desfăşura activitatea comercială curentă, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei, cu consecinţa neînregistrării de profit până în momentul în care, ulterior radierii, aceasta fost din nou înregistrată ca firmă în funcţiune, după, respingerea, în cadrul revizuirii, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei. Or sub acest aspect, prejudiciul nu este dovedit, nefiind cert, întrucât nu a fost probată activitatea comercială efectiv afectată sub aspect economic de procedura insolvenţei.

Cu toate acestea, este cert, atât ca existenţă, cât şi ca întindere, prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a imposibilităţii vânzării celor 30 de anvelope către societate comercială din Ucraina. Sub acest aspect, reclamanta a făcut dovada existenţei în patrimoniu său a unor anvelope în valoare de 41.225,46 de euro, conform facturilor fiscale existente la dosarul cauzei. De asemenea, reclamanta a dovedit existenţa unui acord privind încheierea unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect 30 de anvelope, la un preţ total de 120.000 euro, acordul survenind la data de 15.05.2010, cu 6 zile înainte de pronunţarea sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei, când s-au produs consecinţele vătămătoare sub aspect economic în ceea ce o priveşte pe reclamantă, una dintre aceste consecinţe fiind, în mod evident, neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare a anvelopelor. Prin urmare, se reţine existenţa unui prejudiciu material reprezentat de diferenţa dintre preţul de 120.000 euro (preţul agreat de cele două societăţi) şi preţul de achiziţie al anvelopelor, şi anume un prejudiciu în cuantum de 78.774,54 euro.

În cauză este îndeplinită şi condiţia privind legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul suferit de reclamantă, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.

În ce privește vinovăţia, din înscrisurile existente la dosar rezultă că, într-adevăr, fapta ilicită a fost săvârşită de către pârâtul P.C., cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe.

Prin urmare, raportat la considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, tribunalul a apreciat cererea de chemare în judecată, ca fiind întemeiată în parte, față de pârât și, ca neîntemeiată față de pârâtă.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., raportat la culpa procesuală, pârâtul P.C. trebuie obligat la plata către reclamantă a sumei de 11.518,53 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, proporţional pretenţiilor admise şi onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a solicitat schimbarea, în parte a acesteia, în sensul admiterii, în tot, a cererii de chemare în judecată.

În motivarea apelului, apelanta a susținut următoarele :

Instanţa de fond nu a verificat valabilitatea acelui pretins extras ONRC din care ar rezulta ca P.C. ar fi fost numit in anul 2008 administrator, înscris pe care se întemeiază unul dintre motivele sentinţei pronunţate de instanţa de fond. Acest document nu reprezintă un extras ONRC. În consecință, nu poate fi luata in considerare ca proba in prezenta cauza.

În al doilea rând, instanţa de fond nu a verificat valabilitatea contractului de mandat nr. 8903 din 19.03.2009, in baza căruia societatea U si A SRL a acţionat in dosarul dedus judecaţii.

Or, acest contract de mandat nr. 8903/19.03.2009 este semnat din partea mandantului G SRL de către P.C., care nu deţinea nicio funcţie de conducere in cadrul acestei persoane juridice.

La dosarul cauzei nu exista niciun certificat constatator eliberat de ONRC, din care sa rezulte ca P.C. ar fi deținut funcţia de administrator la data de 19.03.2009, când a semnat contractul de mandat cu U si A SRL.

Pavel Costel nu a avut niciodată calitatea de administrator al societăţii G SRL, fapt care rezulta înscrisuri. Administrator statutar al societăţii G SRL a fost P.I.

Contractul de mandat nu a fost încheiat in baza consimţământului exprimat de persoana juridica G SRL, prin administratorul sau statutar P.I., astfel că nu îndeplineşte condiţiile de validitate ale unei convenţii, astfel cum sunt reglementate de prevederile art. 948 Cod civil anterior, in vigoare la momentul semnării acestui contract de mandat din 2009.

Intimata - pârâtă U si A SRL a acţionat în baza unui contract de mandat nul absolut, prin faptele sale prejudiciind societatea, respectiv, prin acţiunea de deschidere a procedurii insolventei, dosar in care U si A SRL a asigurat asistenta juridica, a determinat intrarea societăţii in insolventa, in condiţiile in care, in realitate, nu erau îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr.85/2006, deoarece acţiunea a fost întemeiată pe un înscris falsificat (factura fiscala nr. 3770770/28.12.2008).

Prin declanşarea acestei proceduri de insolvență, societatea nu a mai putut continua activitatea comercială în condiţii normale, pierzând mulţi clienţi, multe oferte ferme, pierzând venituri pe care in condiţii normale le-ar fi încasat; după anularea acestui înscris falsificat (factura fiscala nr. 377…/2008) prin sentinţa civilă nr. 372/2011 de Judecătoria Focşani, intimata-parata U si A SRL nu a luat nicio măsură pentru restabilirea situaţiei, respectiv pentru ieşirea societăţii din starea de insolvență.

Aceste fapte ale intimatei — parate U si A SRL sunt fapte ilicite, care atrag răspunderea civila delictuala a acesteia, conform art. 998 — 999 Cod civil anterior.

În cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte :

i) Prejudiciul

În toată aceasta perioada de insolventa, societatea a fost in imposibilitate de a-si mai continua activitatea sa comerciala, pierzând în acest interval de timp mai mulţi clienţi, mai multe oferte ferme. Prin pierderea clienţilor, societatea a fost in imposibilitate de a mai câștiga veniturile pe care in condiţii normale le-ar fi încasat in baza unor contracte ferme.

Se observa ca la nivelul anilor 2010 – 2011,  perioada in care societatea s-a aflat in procedura insolventei au scăzut veniturile si au crescut pierderile, astfel: in anul 2008: cifra de afaceri a fost de 1.748.913 lei, iar profitul de 67.749 lei; in anul 2010, cifra de afaceri a scăzut la 708.884 lei si s-au înregistrat pierderi de 69.837 lei; in anul 2011 - cifra de afaceri a scăzut in continuare la 561.864 lei, iar pierderile au crescut foarte mult la 622.948 lei.

ii) Fapta ilicita a intimatei - parate U si A SRL, actele de procedura din dosarul de insolventa fiind efectuate de intimata parata U si A SRL in mod nelegal, in baza unui contract de mandat nul absolut.

Intimata - parata U si A SRL a determinat intrarea in insolventa a societăţii si menţinerea in această stare până în septembrie 2011, fără ca după anularea prin hotărâre judecătoreasca a înscrisului falsificat (facturii) să ia vreo măsură pentru remedierea situaţiei create prin acţiunile sale dolosive.

Prin acţiunile sale după anularea înscrisului falsificat (facturii), U si A SRL a determinat menţinerea societăţii in insolventa, perioada in care B & A T I G SRL si-a pierdut clienţi importanţi si, ca o consecinţa, a pierdut veniturile pe care in condiţii normale le-ar fi încasat.

De altfel, chiar in contractul de mandat nr. 8903/2009 nul absolut este inserata o clauza, conform căreia dacă pe parcursul derulării procedurilor U si A SRL va constata ca informaţiile si documentele ce i-au fost puse la dispoziţie conţin date eronate, neconforme cu realitatea si nevalabile, are obligaţia să notifice imediat pe societatea G SRL si sa ceara explicaţii in acest sens.

În urma pronunţării sentinţei civile nr. 372/20.01.2011 de către Judecătoria Focşani in dosarul nr. 9819/231/2010, prin care s-a dispus anularea facturii fiscale seria GLCAA nr. 377… din 28.12.2008 ca fiind un înscris falsificat, intimata - parata U si A SRL avea obligaţia de a solicita explicaţii de la societatea G SRL si de a lua masurile necesare pentru înlăturarea efectelor produse de acţiunile sale ce au avut drept consecinţa deschiderea in mod nelegal a procedurii insolventei împotriva societăţii B & A T I G SRL.

iii) Există raport de cauzalitate dintre fapta ilicita a intimatei-pârâte U si As SRL si prejudiciul produs.

iv ) Este vădită vinovăţia intimatei-pârâte U si A SRL, care, prin acţiunile sale, a determinat intrarea si menţinerea societăţii in stare de insolventa si, prin aceasta, prejudicierea din punct de vedere material (si moral, întrucat a scăzut credibilitatea societăţii in fata clienţilor și a fost diminuata încrederea clienţilor in profesionalismul serviciilor oferite de B & A T I G SRL).

Trebuie avut in vedere puterea de cunoaştere in concret a intimatei-pârâte U si A SRL, care, prin pregătirea profesional juridica a personalului de care dispune, a avut posibilitatea sa cunoască semnificaţia juridica a faptelor sale, ca si a urmările acestora.

Aşadar, se impune angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte U și A SRL, deoarece aceasta persoana juridica s-a exprimat si acţionat prin intermediul organelor sale de conducere.

Cu privire la cele solicitate de B & A T I G SRL prin primul capăt de cerere din acţiunea introductiva privind plata sumei de 44.399 lei, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a deschiderii procedurii insolventei, instanța menţionează că prejudiciul nu este dovedit, nefiind cert, întrucât nu a fost probata activitatea comerciala efectiv afectata sub aspect economic de procedura insolventei.

Aceasta motivaţie a instanţei de fond este nelegala si netemeinica.

In realitate, este dovedit: prejudiciul creat societăţii; imposibilitatea societăţii B & A T I G SRL de a-și continua in mod normal activitatea sa comerciala pe perioada insolventei; -pierderea mai multor clienţi, mai multor oferte ferme, așa cum a fost oferta indicata in cadrul acţiunii referitoare la anvelope; pierderea unor venituri pe care, in condiţiile unei activități desfăşurate normal, societatea le-ar fi încasat.

Din situaţia contului de profit si pierderi a societăţii B & A T I G SRL, precum si toate bilanţurile din perioada 2006- 2012, deci pe perioada anterioara intrării in insolventa, in perioada procedurii insolventei si după ieşirea din insolventa, rezulta ca in perioada anilor anteriori intrării in insolventa, societatea a înregistrat venituri si profit la un nivel ridicat.

In perioada de după ieşirea din insolventa, vechii clienţi nu au mai dorit sa reia raporturile contractuale cu societatea, fapt care a determinat ca situaţia deficitara din punct de vedere economic-financiar a societăţii noastre sa persiste, veniturile scăzând continuu, conform datelor anterior prezentate.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimata a susținut următoarele :

Conform dispoziţiilor art. 7 din  contractul de mandat încheiat intre U si A SRL si G se prevede în mod clar ca „Mandantul își asumă întreaga răspundere pentru corectitudinea, realitatea și valabilitatea informaţiilor si documentele puse la dispoziţia mandatarului pentru realizarea obiectului prezentului contract. Mandatarul nu are obligaţia sa verifice realitatea si autenticitatea/validitatea informaţiilor si documentelor puse la dispoziţia sa de către mandant."

Mandatul a fost pus la dispoziţia reclamantei încă din anul 2009, astfel ca apelanta avea cunoştinţă de faptul ca societatea U si A SRL nu avea obligaţia de a verifica autenticitatea unor acte puse la dispoziţie de mandant.

Faptul ca U și A SRL nu are nicio implicare in speţa, rezulta si din faptul ca plângerea penala si toate actele au fost formulate doar împotriva SC G SRL si a pârâtului P.C. În măsura în care apelanta consideră că trebuia să plătească prejudiciul solicitat prin acţiune, aceasta cu siguranţa ar fi făcut și împotriva sa demersuri pe cale penală.

Având in vedere ca debitoarea G se află în insolvență si ca nu se cunoaşte situaţia financiară a pârâtului P.C., pârâta a înțeles să se îndrepte si împotriva apelantei, încercând să recupereze de la U si A SRL prejudiciul pretins.

Însă calitatea intimatei a fost doar de mandatar, având un obiect bine determinat, respectiv aceea de a recupera debitul pretins de G de la apelanta. U si A SRL a acţionat împotriva apelantei in baza înscrisurilor pe care G i le-a pus la dispoziţie, faptul ca ulterior acestea au fost anulate, nu este vina societății, iar U si A SRL nu avea nicio implicare in acest sens.

Mai mult, toate demersurile iniţiate împotriva debitoarei, au fost însușite de către G prin semnare si stampilare, astfel ca orice demers înaintat in instanţa împotriva apelantei nu a fost semnat prin mandatar, ci prin reprezentantul G, fiind semnate si aplicata stampila G.

Rezulta aşadar fără echivoc, ca U si A SRL nu este responsabilă de nici un prejudiciu pe care l-ar fi suferit apelanta, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de răspunderea civila delictuala.

În temeiul contractul de mandat încheiat cu G, a acţionat in scopul îndeplinirii obiectului contractului de mandat, respectiv pentru recuperarea, prin orice modalitate prevăzută de lege, a debitelor pretinse de mandant.

Analizând sentinţa atacată, în raport de motivele de apel formulate, Curtea reţine următoarele :

În privința pretențiilor formulate împotriva intimatei-pârâte, apelanta a invocat nulitatea contractului de mandat, respectiv că aceasta trebuie să răspundă pentru prejudiciul cauzat prin actele efectuate în numele societății G SRL fără existența unui mandat valabil.

Or, lipsa mandatului celui care semnează, ce afectează în final condiția de validitate a unui consimțământ valabil exprimat, nu constituie o cauză de nulitate absolută a actului juridic încheiat în aceste condiții, ci de nulitate relativă. Astfel, interesul ce trebuie ocrotit este unul particular, aparține părților acelui act juridic. Apelanta este terț față de contractul de mandat încheiat între G SRL, prin pârâtul P.C., în calitate de mandant, și U și A SRL, în calitate de mandatar, astfel că nu poate invoca lipsa puterilor de reprezentare a societății G SRL.

Pe de altă parte, prima instanță a reținut corect că pârâtul P.C. era administrator al societății începând cu data de 17.04.2008, astfel cum rezultă din extrasul din registrul comerțului de la filele 51 – 60 din dosarul Judecătoriei Liești. Or, extrasul invocat de apelantă se referă la o dată anterioară celei de 17.04.2008, astfel că nu poate combate această afirmație. Prin urmare, acesta avea calitatea de reprezentant al societății la data de 19.03.2009, când a semnat contractul de mandat în numele acesteia.

Pentru aceste considerente, Curtea reține că pârâta U și A SRL a acționat în temeiul mandatului, astfel că actele întreprinse de aceasta trebuie considerate ca fiind ale pârâtei G SRL înseși.

În condițiile în care nu s-a susținut și dovedit că această pârâtă a acționat și în nume propriu, Curtea apreciază că, în mod corect, prima instanță a respins cererea față de aceasta.

Referitor la primul capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul P.C., pe care tribunalul l-a respins întrucât nu a fost dovedit prejudiciul pretins, Curtea apreciază că exclusiv registrele contabile nu sunt apte de a face dovada activității profitabile pe care ar fi avut-o reclamanta anterior deschiderii procedurii de insolvență. Aceasta avea obligația de a indica și dovedi, în concret, prin înscrisuri și alte probe, în ce constau acele activități economice, și cum intrarea în insolvență nu a mai permis continuarea acesteia, astfel cum a făcut-o în privința capătului următor de cerere.

Nici simpla invocare a efectelor pe care le are, în general, deschiderea unei proceduri de insolvență împotriva societăților nu este suficientă pentru reținerea legăturii de cauzalitate.

Raportat la aceste considerente, apreciind că s-a răspuns în mod complet criticilor din apel, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare