Pretentii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BRĂILA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA  Nr.

Şedinţa publică de la

Completul compus din:

PREŞEDINTE

 Grefier

Pentru azi fiind amânată pronunţarea cauzei Litigii cu profesioniştii privind pe reclamant  şi pe pârât, având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință şi când instanţa, având nevoie de timp pentru a studia actele, lucrările dosarului, şi pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin.1 cod procedură civilă a amânat pronunţarea la data de

INSTANŢA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de pe rolul acestei instanțe, a solicitat în contradictoriu cu pârâta obligarea acesteia din urmă la plata chiriei potrivit facturii nr., respectiv suma de  lei (calculată ca urmare a neutilizării spaţiului pentru cantitatea minima de produse rulate), cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că la data de între părți a intervenit contractul de închiriere nr ce a avut ca obiect punerea la dispoziţie a folosinţei unui spaţiu in suprafaţa de mp situat in Brăila, incinta Zona libera, parcela , perimetrul de către  în beneficiul societăţii

Iar în schimbul folosinţei imobilului, pârâta s-a obligat să plătească o chirie.

Convenţia a fost iniţial încheiată pentru o perioadă de aproximativ  luni(Ulterior, prin convenţia mai sus arătată a fost prelungita încă un an de zile, cu începere de la data de

Reclamanta a învederat că lunar se factura de către aceasta către  chiria aferenta spaţiului închiriat, prin raportare la cantitatea de cereale depozitate într-o lună în spaţiul închiriat.

In schimb, prin convenţia pârtilor s-a convenit și faptul că dacă contravaloarea chiriei într-un an se facturează pentru mai puţin de to marfa(daca chiriaşul rulează mai puţin de to marfa în depozitul închiriat) atunci se va plăti o diferenţa de prț(tarif de neutilizare spaţiu) dar nu la suma convenită (4, respectiv 5 euro) ci la 0,9 euro(preț diminuat) pentru diferenţa de cantitate de marfa nerulată pana la to.

Aceasta din urma soluţie este practicata de către reclamantă tocmai pentru a preveni pierderile de spaţiu, respectiv pentru a împiedica situaţiile în care chiriaşii închiriază un spaţiu foarte mare și rulează, în port, cantităţi nesemnificative de marfa diminuând astfel valoarea chiriei(sau declară către reclamantă cantităţi mai mici de marfa diminuând valoarea chiriei) riscând pierderi semnificative.

Aşadar, valoarea chiriei nu putea fi mai mică( prin raportare la un an calendaristic) decât contravaloarea chiriei calculata pentru 36.000 tone marfa.

Totodată, în anul 2015(01.01-31.12.2015) pârâta a depozitat și rulat 34.555,784 tone de marfă, sub valoarea minimă admisă de 36.000 tone.

Facturându-se doar cantitatea mai sus menţionată pe parcursul anului calendaristic, în decembrie 2015, după ce s-a cunoscut întregul flux, s-a facturat paratei tariful de neutilizare a spațiuluipentru cantitatea de * la valoarea de  euro tona, ajungându-se la suma de. * to reprezintă diferenţa dintre cantitatea minima de  to și cantitatea rulata de pârâtă de

  A mai susținut reclamanta că pârâta, deși cunoscând prevederile contractuale și consecinţele neutilizării spaţiului, în prezent refuză, în mod nejustificat, a plăti factura fiscală mai sus menţionata.

Refuzul nejustificat în ceea ce priveşte plata diferenţei de preţ a determinat reclamanta să notifice pârâta, prin executor judecătoresc, în vederea achitării sumelor de bani ramase ca urmare a derulării contractului de închiriere mai sus identificat, însă fără rezultat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.4, art. 5, ANEXA 1, contract închiriere, art. 1166, art. 1169 C.civ. 1516 C.civ., art. 1796 lit. b C.civ.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea acţiunea formulată ca fiind nefondată, iar în subsidiar, obligarea sa doar la plata unei penalităţi în valoare de 0,9 euro/to pentru o cantitate to netransbordată din cantitatea minimă de to.

În motivare, pârâta a arătat că în mod eronat, reclamanta susţine că „potrivit convenţiei părţilor s-a convenit şi faptul că, dacă contravaloarea chiriei într-un an se facturează pentru mai puţin de to marfa (dacă chiriaşul rulează mai puţin de to marfa în depozitul închiriat), atunci se va plăti o diferenţă de preţ (tarif de neutilizare spaţiu), dar nu la suma convenită (4, respectiv 5 euro), ci la euro/preţ diminuat pentru cantitatea de marfă nerulată până la ".

Conform pct. 5, subpct. 5.1 din contractul de închiriere nr. IB 01, s-a stabilit de comun acord de către părţi moneda în care se întocmeşte factura (lei la cursul leu/euro comunicat de BNR la data încheierii fiecărei prestaţii), termenul de plată (maxim 10 zile calendaristice de la data emiterii facturii de către locator), cine emite/transmite factura şi ce trebuie să conţină aceasta (nava pe/din care s-a încărcat/descărcat marfa, cantitatea, felul operaţiunii, valoarea facturii, temeiul legal al preţului, alte sume), precum şi cuantumul penalităţilor, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată ajunsă la scadenţă.

De asemenea, pct. 4 din acelaşi contract, făcea trimitere la tarifele prestaţiilor, stabilite conform anexei 4 la contractul dintre părţi.

Potrivit art. 1.226, alin. (1) din Codul civil, obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează debitorul, iar în sensul prevăzut de alin. (2) al aceluiaşi articol „sub sancţiunea nulităţii absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil şi licit".

 Obiectul contractului de închiriere menţionat nu cuprinde nicio clauză care să fie asumată de părţi prin semnătură, în sensul că, dacă contravaloarea chiriei într-un an se facturează pentru mai puţin de 36.000 to marfa (dacă chiriaşul rulează mai puţin de 36.000 to marfa în depozitul închiriat), atunci se va plăti o diferenţă de preţ (tarif de neutilizare spaţiu), dar nu la suma convenită (4, respectiv 5 euro), ci la 0,9 euro/preţ diminuat pentru cantitatea de marfa nerulată până la 36.000 to, aşa cum în mod tendenţios susţine reclamanta.

Pârâta a învederat că Anexa 4 la contractul de închiriere nrprevede doar tarifele prestaţiilor, nicidecum nu poate cuprinde temeiul obligaţiei pretinse pe calea acestei acţiuni, cât timp nu corespunde voinţei concordante a părţilor.

Este evident că dacă părţile ar fi agreat includerea unei asemenea clauze, atunci aceasta ar fi trebuit să fie prevăzută în cadrul obiectului material al contractului, altfel s-ar ajunge în situaţia extinderii efectelor contractului asupra altor lucruri, ca obiecte materiale ale raportului obligaţional, în afara celui asupra căreia părţile şi-au propus a contracta, contrar prevederilor art. 1.268, alin. (4) din Codul civil (contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi).

Din conţinutul convenţiei nu rezultă asumarea niciunei obligaţii privind plata unui tarif de neutilizare spaţiu de către societatea pârâtă, în cazul în care nu rulează cel puţin 36.000 to, în depozitul închiriat ori ca preţul chiriei nu poate fi mai mic prin raportare la un an calendaristic decât contravaloarea chiriei calculate pentru to marfă, astfel încât raportat la textul de lege invocat, cât timp contractul încheiat între părţi nu cuprinde asemenea clauze, efectele acestei convenţii nu pot fi extinse în afara obiectului material asupra căreia părţile şi-au propus a contracta.

Mai mult, spaţiul închiriat din incinta Zona Liberă, Perimetrul I suprafaţă de mp, ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr, , nu putea stoca o cantitate mai mare de tone cereale. Aşa cum reiese şi din notificarea de reziliere a contractului de închiriere anterior menţionat, înregistrată cu nr, , transmisă de  din acest motiv, s-a şi procedat la rezilierea contractului de închiriere nr., prelungit prin act adiţional, fără nicio obiecţiune din partea reclamantei, deoarece nu se putea asigura o capacitate de stocare provizorie a necesarului unei nave tone cereale, chiar şi în condiţiile punerii la dispoziţie a tuturor spaţiilor existente la punctul de lucru din

 Ori, cum spaţiul aferent închirierii nu putea stoca o cantitate de cereale de cel mult tone, reclamanta nu putea realiza doar prestări de servicii portuare prin transbord indirect pe nave maritime/fluviale, sens in care pretenţiile invocate reprezentând plata tarifului pentru neutilizarea spaţiului nu pot fi datorate.

Pârâta a susținut că spaţiul închiriat nu putea stoca decât o cantitate de tone, transbordarea cerealelor doar în mod indirect pentru a se realiza un minim de tone rulate pe parcursul unui an calendaristic era practic irealizabilă, în condiţiile în care, ar fi necesitat un timp și mai mare de operare, dat și un număr suplimentar de nave, neputându-se realiza un flux de tone necesar pentru o navă.

Mai mult decât atât, reclamanta, în mod repetat, a transmis societăţii pârâte refuz de recepţie cereale datorate lipsei de spaţiu, de unde reiese cu certitudine faptul că nu se putea asigura un flux de tone per nava/barjă, iar în consecinţă, nici rularea unei cantităţi de /an calendaristic nu putea fi realizată, fapt pentru care, contravaloarea acestor diferenţe de preţ constând în tariful de neutilizare spaţiu în valoare de lei nu poate fi pretins pârâtei.

În subsidiar, pârâta a susținut că nu poate fi obligată la plata sumei lei, deoarece din cuprinsul anexei nr. 4 rezultă că s-a obligat să ruleze o cantitate minima de to, transbord, atât direct, cât și indirect, în decursul unui an calendaristic.

Conform pct. 2 din anexa nr. 4 se menţionează că, în cazul în care cantităţile încărcate din spaţiul închiriat într-un an calendaristic în nave/harje sunt sub to, se percepe tarif pentru neutilizarea spaţiului.

De asemenea, în aceeaşi anexă, este definit termenul de transbord indirect, ce reprezintă „manipularea mărfurilor din mijlocul de transport auto în depozit, depozitarea şi manipularea mărfurilor din depozit în mijlocul de transport naval/fluvial.

Prin transport direct, se înţelege „manipularea mărfurilor din mijlocul de transport in mijlocul de transport naval/fluvial. In ambele cazuri, transbordarea cerealelor pe nave/barje se realiza doar prin intermediul instalaţiei de încărcare cereale complet automatizată edificată de societatea pârâtă în interiorul spaţiului închiriat, unde cerealele erau descărcate din mijlocul de transport auto in groapa de preluare, care avea rolul de a transborda cerealele in mijlocul de transport naval.

 In niciun caz, transbordarea cerelelor in nave/barje nu se putea realiza direct din mijloacele de transport auto, ci doar prin intermediul instalaţiei de încărcare cereale complet automatizata edificata de societarea parata in interiorul spaţiului închiriat, de unde rezulta clar, faptul ca, intreaga cantitate de cereale transbordata pe mijloacele de transport naval se realiza doar prin spaţiul ce făcea obiectul închirierii.

Pârâta a arătat că întreaga cantitate de cereale transbordată în decursul anului de to, s-a realizat prin depozitul închiriat de la societatea reclamantă, de unde cu ajutorul instalației de încărcare cereale complet automatizata (benzi transportoare) edificate de pârâtă, se transbordau mărfurile pe nave/barje.

Aşa cum rezultă şi din înscrisul depus de către societatea reclamantă (tabelul cu cantităţile de cereale transbordate din dana 46), cantitatea totală rulată şi transbordată pe nave/barje a fost de to, sens în care societatea pârâtă, astfel cum a precizat şi prin adresa cu nr., îşi asumă nerealizarea unei diferenţe to netransbordate din cantitatea minimă de to, pentru care acceptă plata unor daune cuantificate la valoarea de euro/tos ca urmare a neutilizării spaţiului.

De altfel, important de menţionat este şi faptul că însăşi reclamanta recunoaşte că în anul 2015 a depozitat şi rulat cantitatea de to de marfă sub valoarea minimă de to (penultimul alineat de la pag. 2 a acţiunii formulate), sens în care cantitatea netransbordată pentru care se calculează penalizarea de euro/to nu poate fi în niciun caz cea de to, ci doar cea to.

Astfel, din totalul sumei solicitate, pârâta nu poate fi obligată decât la plata unei penalităţi în valoare de euro/to aplicată cantităţii de to, în cazul în care instanţa nu va reţine inopozabilitatea clauzei privind plata unei diferenţe de preţ (tarif de neutilizare spaţiu) potrivit motivelor invocate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă şi art. 1.226, alin. (1) si (2) şi 1.268, alin. (4) din Codul civil.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În fapt, între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. având ca obiect folosința exclusivă a spațiului închiriat și folosința neexclusivă a zonelor comune pentru perioada, pentru un tarif conform anexei 4.

Potrivit addendum nr. la contractul de închiriere nr., contractul s-a prelungit încă un an, cu începere de la data de, respectiv până la data de.

În temeiul contractului mai sus indicat, reclamanta a emis factura nr. reprezentând servicii neutilizare spațiu în sumă de lei.

În drept, art. 1270 alin. 1 c.civ. prevede că între părţile contractante, contractul valabil încheiat are putere de lege, reglementând astfel principiul forţei obligatorii a contractului, conform căruia executarea unui contract este obligatorie pentru părţi, iar nu facultativă, iar art. 1516 alin. 1 c.civ. reglementează principiul executării în natură, sau al executării directe a obligaţiilor, conform căruia creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

Instanţa constată că cererea de chemare în judecată este fondată în parte, faţă de următoarele considerente:

Potrivit anexei 4 din contractul părților, tariful prestațiilor reclamantei este de e/to pentru transbord indirect și în cazul în care cantitățile încărcate din spațiul închiriat în an calendaristic(01 ianuarie-31 decembrie) în nave/barje sunt sub to/ se percepe tarif pentru neutilizare pentru transbord indirect de e/to pentru diferența de cantitate până la to.

În anul 2015, pârâta a încărcat o cantitate mai mică de to, aspect netăgăduit de aceasta, motiv pentru care reclamanta a emis factura nr. reprezentând servicii neutilizare spațiu 2015 în sumă de lei, obligație de plată neexecutată de pârâtă.

Pârâta a susținut că obiectul contractului de închiriere nu cuprinde nicio clauză care să fie asumată de părți prin semnătură, în sensul că dacă contravaloarea chiriei într-un an se facturează pentru mai puţin de  to marfa (dacă chiriaşul rulează mai puţin to marfa în depozitul închiriat), atunci se va plăti o diferenţă de preţ (tarif de neutilizare spaţiu), dar nu la suma convenită (4, respectiv 5 euro), ci la euro/preţ diminuat pentru cantitatea de marfa nerulată până la to.

Instanța reține că, contractul valabil încheiat are putere de lege între părți, iar potrivit art. 1267 Cod civ., clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului.

Este mai mult decât evident că părțile prin asumarea clauzelor contractului de închiriere nr. și-au asumat și cuprinsul anexei la contract.

Mai mult, chiar și anexa 4 a fost însușită de pârâtă prin semnătură și ștampilă.

Astfel, părțile au prevăzut faptul că, cuantumul chiriei este de sau /to, cel puțin e/to, în caz de neutilizare pentru transbord indirect, pentru diferența de cantitate neutilizată până la to.

Referitor la susținerea pârâtei potrivit căreia spațiul închiriat nu putea stoca o cantitate mai mare de 1.700 tone cereale și susținută de declarația martorului audiat, instanța constată că nu are relevanță în cauză.

De asemenea, instanța nu va reține nici alegațiile martorului potrivit cărora cantitatea încărcată în anul 2015 provenea atât din marfă pe care o transporta camioanele cât și cea din spațiul de depozitare, iar în spațiul închiriat era un sistem de încărcare compus dintr-o groapă de preluare, un cântar de flux și benzi transportoare, prin intermediul cărora era transportată prin acest sistem.

Instanța constată că prin încheierea contractului de închiriere în anul 2014, pârâta a acceptat închirierea spațiului în suprafață de mp, precum și rulajul unei cantități minime de tone pe parcursul unui an, apreciind că este favorabil desfășurării activității sale, precum și plata tarifului de neutilizare.

Mai mult, durata acestui contract a fost prelungită prin addendum nr. la contractul de închiriere nr., cu un an, până la data de, ceea ce conduce la concluzia că pârâta nu avea obiecțiuni cu privire la spațiul închiriat. 

În ceea ce privește susținerea pârâtei potrivit căreia nu poate fi obligată la plata sumei de lei, deoarece în decursul anului 2015 a rulat cantitatea de to, aspect recunoscut de reclamantă, astfel că îşi asumă nerealizarea unei diferenţe de 1to netransbordate din cantitatea minimă de, pentru care acceptă plata unor daune cuantificate la valoarea de euro/to ca urmare a neutilizării spaţiului, instanța constată de asemenea că este neîntemeiată.

Reclamanta într-adevăr prin cererea de chemare în judecată arată că pârâta a depozitat și rulat tone de marfă în anul 2015, însă prin răspunsul la interogatoriu la întrebarea 11, precizează că în anul 2015 a fost rulată cantitatea de tone transbord indirect, ceea ce reiese și din modul de calcul de la fila dosar, netăgăduit de pârâtă și tone transbord direct.

Prin urmare, potrivit anexa la contract, pârâta avea obligația de plată a tarifului /to, în caz de neutilizare pentru transbord indirect, pentru diferența de cantitate neutilizată până la to, astfel că rulajul cantității de tone transbord direct nu prezintă relevanță în cauză.

Factura nr. reprezentând servicii neutilizare spațiu 2015 în sumă lei, a fost emisă pentru cantitatea de lei, reprezentând diferența dintre cantitatea minimă de tone și tone transbord indirect realizat de pârâtă în anul

Referitor la adresa de reziliere nr. instanța constată că este ulterioară emiterii facturii fiscale nr. și după încetarea contractului, survenită în data de.

Prin urmare, pârâta nu poate invoca lipsa spațiului corespunzător pentru transport, atât timp cât reclamanta și-a îndeplinit întocmai obligațiile prevăzute în contractul de închiriere, respectiv de a asigura folosința exclusivă a spațiului închiriat.

Pentru motivele mai sus arătate, instanța urmează a admite cererea în parte și dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de lei reprezentând contravaloare neutilizare spațiu pentru cantitatea minimă de produse rulate.

Referitor la cheltuielile de judecată formate din onorariu avocat solicitate de reclamantă în sumă de lei(fila, în lumina dispoziţiilor art. 451 alin. 2 Cod de procedură civilă, instanţa este îndreptăţită să aprecieze în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut.

Instanţa reţine că dispoziţiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă nu contravin dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocaţi şi client nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de niciun organ al statului, având în vedere şi dispozițiile art. 451 alin. 2 ultima teză Cod procedură civilă  potrivit cărora„ măsura luată de instanţă nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său”.

Astfel, reducerea cheltuielilor de judecată de către instanţă, în litigiul cu care a fost sesizată, nu produce niciun efect asupra raporturilor contractuale dintre părţile contractului de asistenţă juridică, clientul având în continuare obligaţia de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, decât dacă instanţa va aprecia asupra caracterului său real, necesar şi rezonabil.

În acest context, faţă de obiectul dosarului, faţă de munca îndeplinită de avocat, respectiv, redactare cerere, reprezentarea reclamantei în faţa instanţei la 4 termene și față de obiectul dosarului, instanţa apreciază că onorariul avocatului în sumă de lei este disproporţionat.

În consecinţă faţă de cele reţinute mai sus, instanţa va reduce onorariul avocatului de la suma de lei la suma de lei.

În baza art. 453 alin.1 Cod proc.civ., instanța va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care lei reprezentând taxa judiciară de timbru și lei reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea privind pe reclamant şi pe pârât , având ca obiect pretenţii.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de lei reprezentând contravaloare neutilizare spațiu pentru cantitatea minimă de produse rulate.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Brăila.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi

Domenii speta

Spete similare