Tâlhărie calificată (art.234 ncp)

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat C.M. şi pe parte vătămată M.V., având ca obiect  tâlhărie calificată (art.234 NCP).

 Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică de la 13 noiembrie 2017, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din aceea zi.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

I. Situaţia de fapt şi încadrarea juridică reţinută prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul din data de 21.03.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuși în dosar nr. */P/2017 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. */199/2017 la data de 22.03.2017, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.M. pentru sǎvârşirea infracţiunii de tâlhǎrie calificatǎ prevǎzutǎ de art. 233 alin. 1-art. 234 alin. 1 lit. a C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în data de 27.02.2016, în jurul orelor 14:20, în timp ce se afla pe strada 1 Mai din orașul Buhuși, jud. Bacău, a lovit-o cu o sticlă în zona capului pe persoana vătămată M.V. şi i-a sustras geanta pe care o aceasta o avea asupra sa, după care a fugit de la locul săvârşirii faptei; în urma loviturii aplicate, persoana vătămată a necesitat un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (fl. 20-25); declarație persoană vătămată M.V. (fl. 58); declarații martori C.I. (fl. 59) şi P.C. Nicolae (fl. 60); proces-verbal de cercetare la fața locului (fl. 27-28) şi planşa fotografică aferentă (fl. 29-36); proces-verbal examinare geanta persoanei vătămate (fl. 38) şi planşa fotografică întocmită cu privire la aceasta (fl. 40-41); proces-verbal de recunoaştere din planşa fotografică a inculpatului (fl. 46; 47-51); dovadă predare-primire geantă persoană vătămată (fl. 52-53); înscrisuri constând în copii ale actelor medicale eliberate de Spitalul or. Buhuşi (fl. 55-57); raport de expertiză medico-legală cu nr. 930/A1D/10.03.2017; fișă de cazier judiciar (fl. 68).

II. Camera preliminară

Prin Încheierea de şedinţă nr. */28.02.2017 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Bacău, în dosarul numărul */199/2017, a fost admisǎ propunerea formulatǎ de Parchetul de pe lângǎ Judecǎtoria Buhuși şi s-a dispus arestarea preventivǎ a inculpatului pentru o perioadǎ de 30 de zile, începând cu data de 28.02.2017 pânǎ la data de 29.03.2017, fiind emis mandatul de arestare preventivǎ nr. 02/2017 din 28.02.2017. Mǎsura arestǎrii preventive a fost menţinutǎ ulterior, pe toatǎ durata procedurii de camerǎ preliminarǎ, precum şi pe parcursul judecǎţii.

Prin încheierea din data de 22.05.2017 (fila 11 d.i.) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul C.M..

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepţii de către inculpat sau apărătorul acestuia cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

III. Desfăşurarea cercetării judecătoreşti

Prezent la judecarea cauzei, instanţa i-a adus ca cunoştinţă inculpatului învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanţei, precum şi faptul că are dreptul să nu facă nici o declaraţie, că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declaraţii are obligaţia să spună tot ce ştie cu privire la învinuirile care i se aduc.

La termenul de judecată din data de 25.09.2017, inculpatul C.M. a arătat că doreşte să se prevaleze de procedura simplificată de judecare a cauzei, în sensul că recunoaşte în totalitate învinuirea ce i se aduce şi solicită ca judecarea cauzei să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire  penală, probe pe care le cunoaşte şi pe care şi le însuşeşte în totalitate.

După punerea în discuţia părţilor a cererii inculpatului, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374, alin. 4 şi art. 375, alin. 1 C. proc. pen. şi a admis cererea formulată de acesta.

Astfel, cu privire la manifestarea de voinţă a inculpatului în sensul judecării cauzei potrivit procedurii speciale, instanţa reţine că unul dintre principiile care stau la baza procedurii penale, astfel cum este statuat în cuprinsul art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului îl constituie dreptul la judecarea în mod echitabil şi într-un termen rezonabil al cauzei, iar conform art. 3 lit. d din Convenţia europeană, referitor la drepturile persoanelor acuzate, se prevede că acestea pot: „să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării”.

În atare situaţie, în prezenţa declaraţiei de recunoaştere a învinuirii, de însuşire a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a solicitării de a fi judecat doar pe baza acestora, fără administrare de probatorii noi, ori de readministrare în mod nemijlocit de către instanţa de judecată a probatoriului din cursul urmăririi penale, inculpatul nu va putea reclama ulterior vătămarea drepturilor la un proces echitabil sau încălcarea dreptului la apărare (Cauza Brandstetter contra Austriei – hotărârea CEDO din 28 august 1991).

Tot la termenul de judecatǎ din data de 25.09.2017, persoana vǎtǎmată M.V., a declarat cǎ nu dorește sǎ se constituie parte civilă în cauzǎ.

IV. Situaţia de fapt reţinută de instanţă

Având în vedere că pe parcursul desfăşurării procedurii de cameră preliminară nu au fost invocate excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor, că în cursul judecăţii nu au fost contestate probele şi nici nu s-a propus administrarea unor noi probe, iar inculpatul C.M. a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanţa urmează a reţine aceeaşi situaţie de fapt precum cea indicată în actul de sesizare.

Astfel instanța reține că, în ziua de 27.02.2017, în jurul orei 14:00, în timp ce persoana vătămată M.V., în vârstă de 83 ani, se afla pe strada 1 Mai din orașul Buhuși, jud. Bacău, a fost acostată de inculpatul C.M., aflat într-o stare vădită de ebrietate. Iniţial, acesta i-a cerut persoanei vătămate suma de 2 lei, însă fiind refuzat, a lovit-o pe persoana vătămată cu un corp contondent în zona capului (respectiv cu o sticlă), a trântit-o la pământ, a deposedat-o de geanta pe care o avea asupra ei şi a fugit de la locul săvârşirii faptei.

Comiterea faptei a fost surprinsă de martorul P.C., care a observat-o pe persoana vătămată căzută la pământ, rănită şi strigând după ajutor, imediat după aplicarea loviturii. De asemenea, martorul a mai relatat că la faţa locului se mai afla o altă persoană, care, de asemenea, venise în ajutorul persoanei vătămatei, restituindu-i geanta sustrasă anterior de inculpat şi abandonată în preajma locului săvârşirii faptei.

Ambii martori au plecat apoi în urmărirea inculpatului, însă deşi nu au reuşit să-l imobilizeze pe acesta până la sosirea organelor de poliţie, totuşi au observat direcţia în care acesta a fugit şi în acest fel, organele de urmărire penală care s-au prezentat la locul săvârşirii faptei au fost îndrumate şi ajutate să-l găsească pe inculpat într-un timp foarte scurt. Cu această ocazie, s-a întocmit procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi s-au menţionat condiţiile de loc şi de timp ale comiterii faptei. Persoana vătămată prezenta urme vizibile de violenţă, pete de sânge pe faţă şi pe asfalt, iar în jurul său erau foarte multe cioburi provenite de la sticla cu care fusese lovită. Geanta persoanei vătămate a fost de asemenea identificată şi ridicată în vederea examinării, la sfârşitul cercetării fiind înapoiată acesteia.

La primul contact cu organele de poliţie, inculpatul a recunoscut că a lovit o persoană de sex feminin cu care se întâlnise pe stradă, i-a sustras geanta, dar a aruncat-o după doar câteva momente deoarece, în timp ce fugea, era urmărit de mai multe persoane. Acesta a invocat în apărarea sa starea avansată de ebrietate în care se afla, cerând iertare de la persoana vătămată. Ulterior, pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia audierii în calitate de suspect, respectiv inculpat, acesta s-a prevalat de dreptul la tăcere şi nu a mai dat nicio declaraţie.

Identificarea inculpatului C.M. ca fiind autorul infracţiunii de tâlhărie calificată comisă în dauna persoanei vătămate a fost realizată atât de martori şi de organele de poliţie, cât şi de persoana vătămată, la efectuarea activităţii de recunoaştere din planşa fotografică.

Ca urmare a leziunilor grave suferite în zona capului, persoana vătămată a fost transportată la Spitalul or. Buhuşi şi supusă investigaţiilor medicale. Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală cu nr. 930/A1D/10.03.2017, a rezultat că pentru vindecarea leziunilor au fost necesare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale.

V. Încadrarea jurdică a faptelor reţinută de către instanţă

În drept, fapta inculpatului C.M. constând în aceea că în data de 27.02.2016, în jurul orelor 14:20, în timp ce se afla pe strada 1 Mai din orașul Buhuși, jud. Bacău, a lovit-o cu o sticlă în zona capului pe persoana vătămată M.V. şi i-a sustras geanta pe care o aceasta o avea asupra sa, după care a fugit de la locul săvârşirii faptei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhǎrie calificatǎ prevǎzutǎ de art. 233 alin. 1-art. 234, alin. 1, lit. a C. pen..

Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de tâlhărie are un conţinut complex, în care furtul constituie activitatea principală, iar folosirea de violenţe sau ameninţări activitatea secundară.

Prin natura sa infracţiunea de tâlhărie face parte din categoria acelora al căror obiect juridic principal îl formează relaţiile sociale patrimoniale, astfel că în mod constant, doctrina şi jurisprudenţa au căzut de acord, asupra faptului că autonomia conţinutului legal este determinată de numărul patrimoniilor din care au fost sustrase bunurile şi nu, de acela al subiecţilor pasivi sau etapelor în care eventual au fost exercitate violenţele ori alte constrângeri, necesare deposedării-imposedării cu bunurile, obiect material ce întregeşte latura obiectivă –bază incriminată de art. 233 C. pen.

Activitatea principală este realizată prin acţiunea de luare a unui bun mobil-geanta, din posesia altei persoane-persoana vătămată M.V., fără consimţământul acesteia - dedus din atitudinea persoanei vătămate care s-a împotrivit acţiunii de sustragere şi declaraţiile persoanei vătămate şi ale inculpatului, date în acest sens.

Activitatea secundară, ce justifică încadrarea juridică în infracţiunea de tâlhărie, s-a realizat prin actele de violenţă exercitate de către inculpat asupra persoanei vătămate M.V..

Reţinerea circumstanţei agravante prevǎzutǎ de art. 234, alin. 1, lit. a C. pen. se justificǎ prin aceea cǎ inculpatul a folosit în mod efectiv un corp contondent, respectiv o sticlă împotriva persoanei vǎtǎmate M.V..

Urmarea imediată a faptei inculpatului constă, pe de-o parte, în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile şi producerea unei pagube, prin diminuarea patrimoniului persoanei vătămate cu valoarea bunului sustras, iar pe de altă parte, în atingerea adusă dreptului persoanelor de a fi ocrotite împotriva actelor de violenţă producătoare de suferinţe psihice.

Legătura de cauzalitate dintre activităţile de sustragere şi prejudiciul creat există şi este dovedită prin probatoriul administrat în cauză.

Totodatǎ, în ceea ce priveşte încadrarea juridicǎ a faptei, se vor reţine şi prevederile art. 41, alin. 1 C. pen. referitoare la recidiva postexecutorie, în condiţiile în care inculpatul C.M. a sǎvârşit fapta ce face obiectul prezentei cauze după executarea unui rest de 328 zile, rămas ca urmare a eliberării condiționate din 29.10.2014, din condamnarea suferită prin Sentinţa penală nr. */09.07.2012 pronunţatǎ de Judecătoria Buhuși, definitivă prin decizia penală nr. */04.10.2012 a Curții de Apel Bacău, pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de tâlhărie.

VI. Individualizarea judiciară a pedepselor

Constatând aşadar că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. Pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective, că a fost săvârşită de către inculpatul C.M. cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 alin. 1-art. 234, alin. 1, lit. a C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 din C. pen..

Instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă dozare a acesteia, ţinând seama şi de persoana căreia îi este destinată, în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepesei prevăzute de art. 74 C. pen., ce prevăd că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificatǎ prevăzută de art. art. 233, art. 234, alin. 1, lit. a C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 din C. pen., potrivit încadrării reţinută de instanţă este închisoarea de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea exercitǎrii unor drepturi, însǎ limitele de pedeapsǎ ce vor fi avute în vedere urmeazǎ a fi reduse cu o treime, în conformitate cu prevederile art. 396, alin. 10 C. Proc. pen, faţǎ de poziţia de recunoaştere adoptatǎ de inculpat.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului C.M., instanţa reţine că acesta nu este la prima faptă, fiind cunoscut cu antecedente penale şi demonstrând perseverenţă infracţională. Astfel, acesta a mai fost condamnat anterior pentru comiterea de fapte îndreptate contra patrimoniului (infracţiuni de tâlhărie), dând astfel dovadă că nu a înţeles să îşi corijeze conduita nici după multiplele condamnări la pedeapsa închisorii. Totodată, analizând fişa de cazier judiciar a inculpatului, în raport cu momentul comiterii infracţiunii ce face obiectul prezentei cauze, rezultă că aceasta a fost comisă în cursul termenului de liberare condiţionată din executarea pedepsei aplicată prin Sentinţa penală nr. */09.07.2012 pronunţatǎ de Judecătoria Buhuși, definitivă prin decizia penală nr. */04.10.2012 a Curții de Apel Bacău, în care inculpatul a fost arestat la 23.05.2012 şi liberat la 29.10.2014, având un rest de executat de 328 zile, urmând a se reţine şi starea de recidivă postexecutorie.

La stabilirea pedepsei aplicabile, instanţa urmează a avea în vedere gravitatea faptelor, modul şi circumstanţele de comitere, mediul din care provine inculpatul. Astfel, modalitatea de săvârşire a faptei de tâlhărie de către inculpatul C.M.,  respectiv în timpul zilei, într-un loc public, modul de sustragere a genții persoaneivătămate, prin exercitarea de violenţe asupra persoanei vătămate (prin folosirea de violenţe fizice, respectiv prin lovirea persoanei vătămate cu un corp contondent în zona capului), relevă pericolul social concret al infracţiunii.

Faţă de atitudinea procesuală adoptată de inculpat, antecedenţa penală şi modul concret de comitere a faptei, instanţa apreciază că în favoarea sa nu poate fi reţinută nici o altǎ circumstanţă atenuantă legală ori judiciară.

Doar o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija şi elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârşirii de infracţiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunii, vârsta inculpatului, atitudinea procesuală a acestuia, circumstanţele reale şi personale reţinute de instanţă, instanţa va stabili în sarcina sa pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificatǎ prevǎzutǎ de art. 233, art. 234, alin. 1, lit. a C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 din C. pen şi a art. 396, alin. 10 C, proc. pen.

În continuare, în temeiul art. 104, alin. 2 C. pen., instanţa va dispune revocarea liberării condiţionate a inculpatului din executarea pedepsei aplicată prin Sentinţa penală nr. */09.07.2012 pronunţatǎ de Judecătoria Buhuși, definitivă prin decizia penală nr. */04.10.2012 a Curții de Apel Bacău, din care constată că a rămas neexecutat un rest de pedeapsă de 328 zile de închisoare, iar în temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 41, alin. 1 C. pen. raportat la art. 43, alin. 1 C. pen. va adăuga la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare stabilită în prezentă cauză, restul de 328 zile închisoare rămas neexecutat, inculpatul C.M. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani, 4 luni şi 328 zile închisoare.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanţa urmează să aibă în vedere nu doar dispoziţiile naţionale, ci şi normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicţia tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nefiind adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor din cauza respectivă.

În hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanţa europeană şi-a exprimat dubiul faţă de eficienţa recurgerii la interdicţia de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracţiunilor, de pedepsire a infractorilor şi de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societăţii fiind lipsite de dreptul de a-şi exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), şi a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfinţeşte capacitatea individului de a influenţa compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricţii ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice sau al cărui comportament a ameninţat să submineze statul de drept sau fundamentele democraţiei. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu uşurinţă la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuţie şi recomandarea Comisiei de la Veneţia, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunţată de o instanţă judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanţă independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialităţii, oferă o garanţie solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite şi în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce priveşte interzicerea exercitării drepturilor părinteşti trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părinteşti corespunde unei necesităţi primordiale privind interesele copilului şi că, în consecinţă, urmăreşte un scop legitim, anume protecţia sănătăţii, moralei sau a educaţiei minorilor.

Faţă de toate acestea, instanţa trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului şi care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

În schimb, în ceea ce priveşte dreptul de a alege, instanţa apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept. Totodată, ţinând cont de împrejurarea că fapta în discuţie nu a fost săvârşită de inculpat folosindu-se de funcţia sau profesia lui în scopul săvârşirii infracţiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorităţii părinteşti, în lumina jurisprudenţei Curţiie Europene a Drepturilor Omului în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării vreunui alt drept dintre cele prevăzute de art. 66, alin. 1 C. pen.

Prin urmare, în baza art. 67, alin. 1 C. pen. instanţa va interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), iar în temeiul art. 66, alin. 1 C. pen., va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b C.pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen.

VII. Alte măsuri dispuse de instanţă

În ceea ce priveşte măsura arestării preventive, instanţa reţine că prin Încheierea de şedinţă nr. */28.02.2017 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Buhuși, în dosarul numărul */199/2017, în baza cǎreia a fost emis mandatul de arestare preventivǎ nr. */2017 din 28.02.2017, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.M. pe o durată de 30 de zile. Măsura arestării preventive a fost menţinută pe durata camerei preliminare şi a judecăţii.

Instanţa apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistǎ în continuare, respectiv că există probe cu privire la săvârşirea infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat, iar privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică rezultată din fapta penală de care este acuzat, raportat, conform art. 223 alin. 2 Cod proc. pen., la gravitatea faptei, modul şi circumstanţele de comitere a infracţiunii, aspectele analizate privitoare la persoana inculpatului, în special antecedentele penale ale acestuia.

Astfel, în baza art. 399, alin. 1 C. proc. pen. cu referire la art. 362, alin. 2 C. proc. pen., raportat la art. 208, alin. 4 C. proc. pen. instanţa va menţine măsura arestării preventive a inculpatului C.M..

De asemenea, în baza art. 404, alin. 4, lit. a C. proc. pen. instanţa va computa din durata pedepsei rezultante a închisorii aplicată prin prezenta, durata reţinerii din data de 27.02.2017 şi a arestării preventive de la data de 28.02.2017 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.M., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca, în temeiul art. 5, alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

VIII. Soluţionarea acţiunii civile

Instanța va lua act că persoana vătămată M.V. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

IX. Cheltuieli de judecată

Faţǎ de soluţia de condamnare dispusǎ în cauzǎ şi vǎzând prevederile art. 272 C. proc. Pen. şi art. 274 alin. 1 şi 2 C. proc. pen., instanţa va obliga pe inculpatul C.M. la plata către stat a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 150 lei aferentă urmăririi penale şi suma de 300 lei în cursul judecăţii, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 520 lei – av. C.S., delegaţie nr. 8/29.03.2017, sǎ rămânǎ în sarcina statului şi sǎ fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Condamnă pe inculpatul C.M., fiul lui I. şi A., născut la data de *.1976 în orașul Buhuși, jud. Bacău, domiciliat în orașul Buhuși, jud. Bacău, C.N.P. – *, cetăţean român, recidivist, studii gimnaziale, fără ocupaţie, stagiu militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru sǎvârşirea infracţiunii de tâlhǎrie calificatǎ prevǎzutǎ de art. 233, art. 234, alin. 1, lit. a C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 din C. pen şi a art. 396, alin. 10 C, proc. pen.

În baza art. 67, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

În temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b C.pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen.

În temeiul art. 104, alin. 2 C. pen. revocă liberarea condiţionată a inculpatului C.M. din executarea pedepsei aplicată prin Sentinţa penală nr. */09.07.2012 pronunţatǎ de Judecătoria Buhuși, definitivă prin decizia penală nr. */04.10.2012 a Curții de Apel Bacău, din care constată că a rămas neexecutat un rest de pedeapsă de 328 zile de închisoare.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 41, alin. 1 C. pen raportat la art. 43, alin. 1 C. pen. adaugă la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare stabilită în prezentă cauză, restul de 328 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 47/09.07.2012 pronunţatǎ de Judecătoria Buhuși, definitivă prin decizia penală nr. 1001/04.10.2012 a Curții de Apel Bacău, inculpatul C.M. având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani, 4 luni şi 328 zile închisoare.

În baza art. 67, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

În temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b C.pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen.

În temeiul art. 404, alin. 4, lit. a C. proc. Pen. raportat la art. 72 C. pen. compută din durata pedepsei închisorii aplicată prin prezenta inculpatului C.M., durata reţinerii din data de 27.02.2017 şi a arestării preventive de la data de 28.02.2017 la zi.

În temeiul art. 399, alin. 1 C. proc. Pen. cu referire la art. 362, alin. 2 C. proc. Pen., raportat la art. 208, alin. 4 C. proc. Pen. menţine măsura arestării preventive a inculpatului C.M., dispusă prin Încheierea de şedinţă nr. 4/28.02.2017 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Buhuși, în dosarul numărul 470/199/2017, în baza cǎreia a fost emis mandatul de arestare preventivǎ nr. 2/2017 din 28.02.2017.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.M., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca, în temeiul art. 5, alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

Ia act că persoana vătămată M.V. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În temeiul art. 272 C. proc. pen. şi art. 274 alin. 1 şi 2 C. proc. pen., obligă pe inculpatul C.M. la plata către stat a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 150 lei aferentă urmăririi penale şi suma de 300 lei în cursul judecăţii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 520 lei – av. C.S., delegaţie nr. 8/29.03.2017, rămâne în sarcina statului şi urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare