Neîndeplinirea condiţiilor uzucapiunii asupra terenului care face obiectul legilor fondului funciar

DECIZIA CIVILĂ NR.1823

Data -  29.11.2017

Autor  - Cristina Roman

Domeniu asociat – Uzucapiune (Prescripţia achizitivă)

Titlu – neîndeplinirea condiţiilor uzucapiunii asupra terenului care face obiectul legilor fondului funciar

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub numărul --- în data de 12.07.2016, reclamanta XXX a chemat în judecată pe pârâţii YYY, ZZZ şi U.A.T. ---- solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate dreptul lor de proprietate prin efectul uzucapiunii asupra terenului în suprafaţă de 1119 mp situat în comuna ----, sat ----.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este unica succesoare a defuncţilor ----, care au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XXX construcţia aflată în intravilanul satului ----, comuna ----, fără ca terenul să facă obiectul expres al vânzării, iar după intrarea în vigoare a legilor fonduului funciar  nici foştii vânzători şi nici autorii săi nu au formulat cerere pentru constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, însă acesta este împrejmuit pe toate laturile cu gard, iar delimitările nu s-au modificat de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în cuprinsul contractului fiind  menţionată o suprafaţă mai mare decât este în realitate, teren pe care autorii săi şi apoi reclamanta l-au stăpânit în mod continuu, neîntrerupt, netulburat şi sub nume de proprietar, fiind incidente disp. art. 1895 şi următoarele Cod civil 1864.

După administrarea probelor cu acte, expertiză tehnică topometrică şi martori, prin sentinţa civilă nr. 6532/12.07.2017 Judecătoria Ploiești a respins cererea ca neîntemeiată, reţinându-se în esenţă că în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. XXX autorii reclamanţilor au achiziţionat o construcţie situată pe un teren de 250 mp indiviz din totalul de 1800 mp proprietatea statului, menţionându-se în cuprinsul contractului că terenul nu face obiectul înstrăinării fiind atribuit în folosinţă pe toată durata existenţei construcţiei prin decizia nr. 78/07.12.1987, menţiune conformă cu dispoziţiile art. 30 din legea nr. 58/1974 care impunea  ca la momentul înstrăinării unei construcţii terenul aferent acesteia să treacă în proprietatea statului.

A concluzionat prima instanţă că astfel de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, autorii reclamantei şi ulterior aceasta din urmă nu au avut decât folosinţa terenului în litigiu, folosindu-l cel puţin până în anul 1989 cu acordul acestuia, situaţie în care în conformitate cu art. 1853 alin. 2 cod civil, posesia este lovită de viciul precarităţii, neconstituind o posesie sub nume de proprietar, ci doar o posesie asupra unui lucru al altuia prin simpla îngăduinţă a proprietarului, situație în care nefiind exercitată o posesie utilă, înseamnă că nu poate interveni prescripţia achizitivă potrivit art. 1847 cod civil.

A motivat prima instanţă că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreunuia dintre modurile de intervertire a precarităţii astfel cum sunt instituite prin art. 1858 cod civil şi chiar dacă s-ar accepta că ulterior anului 1989 reclamanţii şi-au manifestat atitudinea de adevăraţi proprietari şi nu de simpli detentori ai terenului, termenul prescripţiei achizitive nu putea începe să curgă anterior datei de 27.12.1989(când au fost abrogate legile nr. 58 şi nr. 59/1974), deci s-ar fi împlinit cel mai devreme la data de 27.12.2019, astfel că nu este îndeplinită condiţia perioadei de timp de 30 ani de exercitare a posesiei pentru dobândirea proprietății.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului, apelanta a susţinut că în mod greşit cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată în condiţiile în care din probele administrate reiese cu certitudine că sunt îndeplinite condiţiile pentru constatarea uzucapiunii, terenul făcând obiectul înscrierii la rolul fiscal al autorilor săi pentru care au plătit impozit inclusiv anterior datei de 27.12.1989, teren care nu face parte din domeniul public sau privat al comunei şi nu s-au formulat cereri de constituire sau  de reconstituire a dreptului de proprietate  pentru acesta tocmai pentru că de la momentul încheierii actului autentic de vânzare autorii pârâţilor persoane fizice nu au mai exercitat nicio posesie sau pretenţie asupra terenului aferent construcţiei împrejurare atestată atât de către pârâtă cât şi de martora Harabagiu audiată în cauză.

A precizat apelanta că probele administrate atestă faptul că autorii săi nu au posedat terenul pentru altul astfel cum a susţinut instanţa de fond, ci au fost încredinţaţi că exercită toate atributele specifice unei posesii utile şi sub nume de proprietari fiind percepuţi ca atare de persoanele fizice şi de autorităţi, intrarea în posesia terenului efectuându-se cu bună credinţă şi printr-o justă cauză, fiind ca atare îndeplinite prevederile art. 1895 cod civil pentru admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată. 

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr. 15481/281/2016 la data de 20.09.2017.

La data de 03.11.2017 intimata Primăria ---- a depus o notă prin care a solicitat judecata  cauzei în lipsă arătând totodată că nu  se opune apelului formulat de către apelanta reclamantă XXX.

Tribunalul examinând sentinţa atacată în raport de situaţia de fapt reţinută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:

Conform contractului de vânzare cumpărare nr. XXX numiţii ---- au dobândit de la vânzătorii ---, --- şi YYY locuinţa proprietatea acestora, situată în afara perimetrului construibil al comunei ----, satul ----, situată pe un teren de 250 mp, cotă indiviză din terenul în suprafaţă totală de 1800 mp, menționându-se în mod expres în cuprinsul contractului că terenul de 250 mp indiviz din totalul de 1800 mp este proprietate de stat şi nu face  obiectul înstrăinării fiind atribuit în folosinţă prin decizia nr. 78/1987 vânzătoarei --- pe durata existenţei construcţiei.

Potrivit certificatului de moştenitor nr. 236/14.10.2014 la data de 14.07.2009 a decedat numitul Bucur Ilie, având ca unică moştenitoare pe reclamanta XXX, renunţând în mod expres la succesiune soţia supravieţuitoare ----, conform declaraţiei nr. ----, aceasta din urmă decedând la data de 17.02.2014.

În cuprinsul adresei nr. 2469/22.06.2016 şi certificatului de sarcini nr. ---- se menţionează că terenul dobândit de numiţii ---- în baza contractului de vânzare cumpărare nr. XXX nu face parte din domeniul public sau privat al comunei ---- sau al statului, fiind achitate impozitele pentru acesta la zi.

Martora --- a declarat că defuncţii ---- au folosit terenul în litigiu în perioada 1980-1990, fără  a exista vreo discuţie cu terţe persoane în legătură cu proprietarul terenului, locul fiind împrejmuit, iar gardul nu  a fost niciodată mutat.

Terenul în litigiu a fost identificat, măsurat şi evidenţiat pe schiţa de plan a raportului de expertiză topografică întocmit de expert Băiuţă Nicolae, având suprafaţa totală de 1127 mp din care 580 mp curţi construcţii şi 547 mp arabil, învecinându-se pe două laturi cu ---, pe o latură cu drumul şi pe altă latură cu ---.

Totodată, în cuprinsul adresei nr. 1229/2017 emisă de comuna ---- se menţionează că anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. ---, terenul în litigiu a figurat în registrul agricol din perioada 1986-1990 pe numele moştenitorilor defunctului ---, respectiv --, --- şi YYY, depunându-se în acest sens copie de pe registrul agricol.

Potrivit art. 36 c.pr.civ. modificat aplicabil în cauză în raport de data formulării cererii de chemare în judecată partea care are interes poate să formuleze cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

De asemenea, disp. art. 1837 şi urm. cod civil nemodificat prevăd că uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate constând în exercitarea unei posesii neîntrerupte, continue, netulburate şi sub nume de proprietar, timp de mai bine de 30 ani, asupra bunului respectiv.

Art. 35 din Legea nr. 18/1991 republicată prevede că terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor, urmând ca atribuirea în proprietate a acestor terenuri să se facă prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.

Aşadar, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului reiese că în baza contractului de vânzare cumpărare nr. XXX autorii reclamantei, ----, au dobândit de la vânzătorii ---, --- şi YYY, locuinţa proprietatea acestora situată în comuna ----, satul ---- edificată pe un teren în suprafaţă de 250 mp indiviz dintr-o suprafaţă totală de 1800 mp, menţionându-se în mod expres că terenul este proprietate de stat şi nu face obiectul înstrăinării, fiind atribuit în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, teren cu care autorul vânzătorilor, ---, a figurat în registrul agricol al comunei ----, având în realitate suprafaţa totală de 1127 mp. din care 580 mp. curţi - construcţii şi 547 mp arabil.

Reiese, de asemenea că, terenul a fost stăpânit de la data cumpărării de către autorii reclamantei şi apoi de către reclamantă, fiind achitate impozitele la zi, teren pentru care nu s-au formulat cereri de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar nici de către vânzători şi nici de către autorii reclamantei, terenul nefăcând parte din domeniul public sau privat al comunei ----.

Ca atare, atât timp cât terenul în litigiu nu a făcut obiectul vânzării - cumpărării în baza contractului de vânzare cumpărare nr. ---, trecând în proprietatea statului la data cumpărării locuinţei în temeiul art. 30 din Legea nr. 57/1974, înseamnă că, în realitate, reclamanta nu poate pretinde un drept de proprietate asupra acestui teren pe calea uzucapiunii de lungă durată, terenul făcând obiectul legilor fondului funciar, caz în care reclamanta poate pretinde atribuirea în proprietate a acestui teren numai în baza legilor fondului funciar şi nicidecum pe calea dreptului comun.

De fapt, în condiţiile în care terenul în litigiu face obiectul constituirii dreptului de proprietate, făcând ca atare, până la proba contrară, obiectul legilor fondului funciar, înseamnă că reclamanta nu poate să pretindă dobândirea unui drept de proprietate invocând dispozițiile codului civil care reglementează uzucapiunea de lungă durată, ci numai în baza legilor fondului funciar care reglementează regimul juridic al terenurilor trecute în proprietatea statului şi atribuite în folosință pe durata existenţei construcţiei, reclamanta aflându-se astfel în imposibilitate legală de a invoca în prezent exercitarea unei posesii utile şi neviciate, adică cu bună credinţă, sub  nume de proprietar timp de peste 30 ani asupra terenului în litigiu.

Împrejurarea conform căreia autorii reclamantei şi apoi reclamanta au stăpânit acest teren de la data cumpărării, că nu a existat nici o discuţie referitoare la calitatea de proprietari a autorilor săi asupra acestui teren, au plătit impozitele pentru acesta, nu înseamnă în mod automat că reclamanta poate să pretindă recunoaşterea în favoarea sa a unui drept de proprietate pe calea uzucapiunii de lungă durată, respectiv că a exercitat o posesie utilă şi neviciată asupra acestui teren timp de peste 30 ani invocând în acest sens declaraţia martorei Harabagiu Sofia în condiţiile în care terenul în litigiu face obiectul legilor fondului funciar, ţinându-se seama că la stabilirea regimului juridic al acestui teren se ţine seama de actele existente la dosar care atestă că la data vânzării construcției terenul a trecut în proprietatea statului, nefăcând obiectul vânzării, menţiune care atestă fără putinţă de tăgadă incidenţa legilor fondului funciar asupra acestui teren, legi care reglementează în mod expres regimul juridic al terenurilor preluate de stat cu ocazia înstrăinării locuinţelor şi atribuite în folosinţă proprietarilor construcţiilor pe durata existenţei construcţiei.

De altfel, nu există nici un impediment legal ca reclamanta să formuleze cerere de constituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar asupra terenului în litigiu, cerere având caracter imprescriptibil în condiţiile în care nu există nici o dispoziție legală în cuprinsul legilor fondului funciar care să prevadă un anumit termen pentru formularea cererilor de constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente construcţiilor preluate de stat şi atribuite în folosinţa proprietarilor construcțiilor pe durata existenței acestora.

Astfel, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată ţinându-se seama că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1847 şi urm. cod civil nemodificat pentru constatarea dreptului de proprietate dobândit pe calea uzucapiunii de lungă durată.

Susţinerile apelantei referitoare la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru constatarea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de lungă durată asupra terenului în litigiu, fiind înscris la rolul agricol al autorilor săi care au plătit impozit inclusiv anterior anului 1989, inexistenţa unor cereri de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate  pentru teren urmare posesiei acestui teren de către autorii săi cu bună credinţă, sub nume de proprietar, sunt nejustificate întrucât, actele existente la dosar atestă că regimul juridic al terenului în litigiu este reglementat de legile speciale ale fondului funciar, ceea ce înseamnă că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile dreptului comun care reglementează uzucapiunea de lungă durată, dispoziţii legilor susmenţionate fiind imperative şi  de la care nu se poate deroga, situație în care reclamanta nu poate pretinde dobândirea unui drept de proprietate asupra acestui teren decât în condiţiile impuse de legile fondului funciar vizând constituirea dreptului de proprietate asupra acestuia.

Ar însemna, în caz contrar, ca orice persoană care a cumpărat o locuinţă anterior intrării în vigoare a legilor fondului funciar să ignore dispoziţiile acestor legi şi să pretindă dobândirea unui drept de proprietate pe calea dreptului comun, ceea ce este inadmisibil şi ar face inaplicabile prevederile imperative ale acestor legi. 

Afirmaţiile apelantei privind încredinţarea autorilor săi că exercită toate atributele specifice unei posesii utile şi sub nume de proprietari, fiind percepuţi ca atare de persoanele fizice şi de autorităţi, intrarea în posesia terenului efectuându-se cu bună credinţă şi printr-o justă cauză, fiind ca atare îndeplinite prevederile art. 1895 cod civil pentru admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, nu pot fi avute în vedere întrucât, în cauză, cât timp terenul face obiectul legilor fondului funciar, înseamnă că sunt aplicabile dispoziţiile acestor legi şi nicidecum dispoziţiile dreptului comun ce reglementează uzucapiunea de lungă durată, situaţie în care este imposibil din punct de vedere legal să se recunoască în favoarea reclamantei dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu pe calea dreptului comun.

Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că în baza art. 480 alin. 1 cod civil va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare