Săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

Constată că prin rechizitoriul nr…../P/2015  al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti şi înregistrat sub nr……/260/2016 pe rolul Judecătoriei Moineşti, a fost trimis în judecată inculpatul B.P, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 Cod pen.

În actul de sesizare a instanţei se arată că inculpatul B.P a indus-o în eroare pe persoana vătămată A.C., promițându-i facilitarea procesului de angajare a fiului său la o societate comercială, în schimbul sumei totale de 2.200 lei; suma de bani a fost remisă inculpatului, iar persoana vătămată a rămas prejudiciată.

Din probatoriul administrat în cauză, materialul de urmărire penală şi declaraţiile date în faza de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut următoarele:

În luna august 2013, partea vătămată A.C. s-a întâlnit cu inculpatul B.P în timpul unei călătorii spre Bacău și ca urmare a unor discuții , inculpatul s-a oferit să faciliteze angajarea fiului persoanei vătămate la o societate comercială , în schimbul sumei de 500 euro.

Persoana vătămată a fost de acord cu această înțelegere și i-a dat inculpatului suma de bani solicitată în tranșe. Inculpatul a primit de la persoana vătămată suma de 200 euro iar după alte câteva săptămâni, restul banilor până la concurența sumei de 500 euro.

După ce inculpatul primit banii , acesta nu a mai răspuns la apelurile telefonice ale persoanei vătămate.

Suma totală remisă acestuia a fost de 2.200 lei.

După apelurile insistente ale persoanei vătămate, în luna ianuarie 2014, cele două părți s-au întâlnit din nou, inculpatul restituindu-i suma de 700 lei persoanei vătămate ca urmare a neîndeplinirii obligației asumate.

Până în prezent, acesta nu a acoperit prejudiciul cauzat.

Inculpatul a pretins că are o influența față de un anumit director al unei  companii mari , a urmărit de fapt modalitatea de inducere în eroare a persoanei vătămate prin prezentarea ca adevărată a unui lucru fals, neconform cu realitatea, cauzându-se astfel păgubirea acesteia cu suma menționată mai sus.

Legal citat , inculpatul nu s-a prezentat în instanţă , în urma verificărilor efectuate şi a mandatului de aducere nu a putut fi găsit , sustrăgându-se de la cercetarea judecătorească , în cauză s-a aplicat procedura de citare conform art.259 alin.5 Cod proc penală.

Două dintre tranșele de bani, respectiv sumele de 100 euro și 500 lei au fost date inculpatului în prezența martorului A.M.C. , fiul persoanei vătămate .

Martorului A.M.C. ,  a declarat că despre suma inițială de 200 euro pe care persoana vătămată i-a dat-o inculpatului în vederea angajării sale, avea cunoștință în mod indirect, tatăl său fiind cel care i-a povestit modul în care s-a întâlnit cu inculpatul și cum i-a fost solicitată această sumă de bani.

Însă, la o scurtă perioadă de timp după acest episod, martorul a relatat că de două ori s-a întâlnit cu tatăl său și cu inculpatul, în or. Comănești, unde i-a dat persoanei vătămate câte 100 euro, respectiv 500 lei, sume pe care persoana vătămată i le-a înmânat inculpatului în prezența martorului.

 În momentul primirii sumelor de bani, inculpatul a promis că va face tot posibilul să îl angajeze pe numitul A.M.C. la societatea la care lucrează el, ca urmare a relației foarte bune pe care acesta o avea cu directorul acelei societăți .

Mai arată că începuse să îşi facă dosarul de angajare aşa cum îi spusese inculpatul dar că tatăl său a realizat în timp că fusese păcălit , suma care mai rămăsese de recuperat fiind de 1500 lei.

Martorul  M.C. care a aflat despre cele întâmplate de la persoana vătămată, afirmând că aceasta îl căuta pe inculpat întrucât avea de recuperat o sumă de bani de la acesta.

Acelaşi martor declară că persoana vătămată i-a spus că inculpatul prea o persoană prezentabilă şi purta diplomat , astfel nu a avut îndoieli chiar atunci asupra funcţiei sale.

În drept, fapta inculpatului B.P, care i-a pretins persoanei vătămate A.C. suma de 500 euro, lăsând să se creadă că are posibilitatea de a facilita angajarea fiului acesteia la o societate comercială, având influență asupra directorului acelei societăți (împrejurare falsă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 Cod pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, constatăm faptul că elementul material a constat în inducerea în eroare a persoanei vătămate prin prezentarea ca adevărată a împrejurării false că ar fi avut o influență asupra directorului societății comerciale la care inculpatul a pretins că ar fi lucrat. Această inducere în eroare s-a realizat în scopul obținerii de către inculpat, în mod injust, a sumei totale de 500 euro, producându-se astfel o pagubă efectivă în patrimoniul persoanei vătămate. 

Urmarea imediată a faptei a fost producerea prejudiciului material în paguba persoanei vătămate A.C..

Prejudicierea persoanei vătămate a fost posibilă doar ca urmare a inducerii în eroare a acesteia prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase de către inculpat, care a săvârșit această faptă în scopul obținerii în mod ilicit a sumei de 500 euro. Astfel, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă fără niciun echivoc.

Sub aspectul laturii subiective, constat că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, calificată prin scopul obținerii pentru sine a sumei de 500 euro, în mod injust.

Situaţia de fapt a mai fost dovedită şi prin : declaraţiile persoanei vătămate A.C. (filele 16-20);declaraţii martorilor A.M.C. (filele 21-23; 24-26) și M.C. (f. 27-28);proces-verbal verificare în bazele de date (f. 29);procese-verbale de căutare la domiciliu (f. 34-43).

La individualizarea pedepsei , conform art. 74 NCP se va face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Inculpatul B.P nu este cunoscut cu antecedente penale dar din fişa de cazier judiciar rezultând că prin ordonanța nr. 2107/P/2012 din 23/10/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești i s-a aplicat amenda administrativă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea infracţiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 Cod pen.

De asemenea, din copia de pe cazierul judiciar de la urmărirea penală , mai rezultă că acesta a mai fost în trecut cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fiind condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată –aplicată prin S.P. nr. … din 10.01.2005 și la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată  - aplicată prin S.P. nr. 61 din 26.02.2007 .

Inculpatul s-a sustras cercetării judecătoreşti , nu i s-a putut lua acordul privind acceptarea efectuării muncii în folosul comunităţii astfel că scopul educativ al pedepsei să nu se poată realiza decât prin privare de libertate.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1500 lei.

Condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite, a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovăţia autorului faptei ilicite.

Fapta ilicita reprezintă o acţiune sau inacţiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.

Prejudiciul produs in dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle in legătura de cauzalitate cu fapta ilicita in sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al acţiunii autorului faptei ilicite.

Vinovăţia reprezintă latura subiectiva a răspunderii civile delictuale si consta in atitudinea de voinţă si conştiinţă a autorului faptei ilicite fata de aceasta si rezultatul socialmente periculoase.

Din coroborarea tuturor probelor administrate, instanţa reţine ca prin fapta săvârşită , inculpatul a săvârşit o fapta ilicita in sensul de acţiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, a adus prejudicii dreptului subiectiv al persoanei vătămate.

Din probele administrate instanţa reţine că există o legătură de cauzalitate intre fapta ilicită săvârşită de inculpaţi si prejudiciul suferit de partea civilă , in sensul ca acest efect negativ a fost rezultatul direct si nemijlocit al acţiunii autorului faptei ilicite.

Din coroborarea probelor, cele date in cursul urmăririi penale, cat si cu declaraţiile date in cursul urmăririi penale, instanţa consideră că în cauză este îndeplinită şi condiţia vinovatiei inculpatului , aceasta fiind probata sub forma intenţiei.

Astfel, inculpatul  a prevăzut rezultatul socialmente periculos a faptei sale  si a urmărit sau a acceptat posibilitatea producerii rezultatului, prin săvârşirea faptei ilicite.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile civile răspunderii civile delictuale instanţa urmează să aprecieze asupra cuantumului despăgubirilor solicitate de persoana vătămată.

În baza art. 397 alin. (1) N.C.proc.pen. rap. la art. 1.349 N.C.civ., faţă de disp. art. 25 alin. (1) N.C.proc.pen.,  va fi admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă şi obligă pe inculpat la plata sumei de 1500 lei contravaloare prejudiciu.

În baza art.274 alin.(1) Cod proc.pen., obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare