Litigii Curtea de Conturi - Legea nr. 94/1992 – Anulare, suspendare acte administrative emise de Curtea de Conturi în activitatea de control; Anulare constatări privind efectuarea nelegală a unor cheltuieli de personal şi de protocol

Sentinţă civilă 353/CA din 20.05.2015


Instanţa deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

1. Prin acţiunea de contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub dosar nr. de mai sus, completată la data de 03.03.2014, reclamanţii A şi B în contradictoriu cu pârâta C şi D solicită:

- anularea Încheierii nr. VI/20/31.01.2014 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Departamentului de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale a C;

- anularea constatărilor de la pct. 3-6, pct. 8, precum şi pct. 15 din Decizia nr. 40/2013 a D şi respectiv a măsurilor aferente dispuse prin pct. 3-6, pct. 8 şi pct. 15 din decizie, în sensul de a constata că angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor de personal pe anul 2012 au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale;

- anularea constatărilor/concluziilor menţionate la pct. 7.1 lit. a) faptele nr. 7,8,9,10 şi 15 precum şi la pct. 7 lit. g) fapta nr. 25 din Raportul de audit financiar nr. 13942/05.07.2013 şi respectiv la lit. D. pct. 4.1-4.4, pct. 4.9 şi la lit. E pct. 5.1 din Procesul verbal de constatare nr. 13943/05.07.2013 – anexă la Raportul de audit financiar;

 - constatarea că  angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor pe anul 2012 la nivelul U.A.T. B, aferente faptelor menţionate, au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, în limita competenţelor stabilite prin lege, faptele respective nereprezentând abateri de la regularitate/legalitate;

- suspendarea executării Deciziei nr. 40/2013 a D până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei acţiuni, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ .

În motivare arată că, constatările şi măsurile dispuse prin Decizia nr. 40/2013, ce fac obiectul prezentei acţiuni, sunt nelegale, abuzive, date cu încălcarea competenţei în materie, deoarece constatările şi măsurile cuprinse în Procesul Verbal de Constatare, precum şi cele din Raportul de audit, documente semnate de auditorii publici externi, sunt la rândul lor nelegale şi cuprind constatări şi cuantificări eronate a unor pretinse prejudicii.

C ori structurile acesteia, respectiv auditorii publici externi nu au competenţa materială legală să se pronunţe asupra legalităţii actelor juridice care au stat la baza operaţiunilor specifice domeniului financiar, contabil sau fiscal. Practic, D nu şi-a exercitat prerogativele de control cu care era investită prin lege, nu a verificat dacă operaţiunile şi situaţiile financiare sunt complete, reale şi conforme cu legile şi reglementările în vigoare din domeniul financiar, contabil şi fiscal.

Auditorii publici externi s-au substituit puterii judecătoreşti în sensul că, în urma constatării nelegalităţii unor acte juridice, au stabilit cuantumul unor prejudicii, iar pe baza acestor constatări directorul D a dispus măsuri împotriva părţilor care au încheiat actele juridice şi nu măsuri în domeniul financiar, fiscal şi contabil, potrivit prerogativelor legale.

C, structurile acesteia şi auditorii publici externi nu au competenţa materială legală să anuleze actele juridice care au stat la baza operaţiunilor specifice domeniului financiar, contabil sau fiscal. Neavând competenţa de a dispune anularea actelor juridice, pârâta nu putea anula nici efectele juridice rezultate din derularea acestor acte în circuitul civil. Practic, auditorii publici externi şi D nu şi-au exercitat prerogativele de control cu care erau învestiţi prin lege, nu au verificat dacă operaţiunile şi situaţiile financiare sunt complete, reale şi conforme cu legile şi reglementările în vigoare din domeniul financiar, contabil şi fiscal.

I. Motive de nelegalitate a constatărilor auditorilor publici externi aprobate prin Decizia nr. 40/2013 emisă de pârâtă:

1. Referitor la constatările şi măsurile dispuse la pct.3 din decizia contestată, respectiv constatarea auditorilor publici externi de la lit. D pct. 4.1 din Procesul Verbal privind cheltuieli neprevăzute de legislaţia în vigoare, datorate acordării unor drepturi de natură salariată (spor dispozitiv şi spor stabilitate) angajaţilor U.A.T. B , în sumă de 2.334.941 lei, constatată şi în Raportul de Audit la pct. 7 lit. a fapta 7, consideră că acestea sunt lipsite de temei legal, pentru următoarele motive:

Plata drepturilor de natură salarială aferente salariaţilor din cadrul aparatului de specialitate al acestei instituţii (personal contractual şi funcţionari publici) pe anul 2012, s-a realizat în baza dispoziţiilor de reîncadrare, acte administrative emise în aplicarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în conformitate cu care:

"ART.1(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Prin urmare, în anul 2012, legea a instituit obligaţia legală a fiecărui angajator de a menţine acordarea şi plata drepturilor de natură salarială pentru salariaţii instituţiei, raportat la cuantumul brut al salariilor de bază şi cuantumul brut al sporurilor indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care făceau parte potrivit legii, din salariul brut, pe luna decembrie a anului 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşura activitatea în aceleaşi condiţii.

În ceea ce priveşte acordarea şi plata drepturilor de natură salarială aferente lunii decembrie 2011, respectiv cuantumul brut al acestor drepturi de natură salarială, reclamanţii arată următoarele:

Acordarea drepturilor de natură salarială aferente salariaţilor din cadrul aparatului de specialitate al acestei instituţii (personal contractual şi funcţionari publici) pe anul 2011, deci inclusiv pentru luna decembrie a acelui an, s-a realizat în baza dispoziţiilor de reîncadrare nr.19-140/31.01.2011, acte administrative emise în aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (5) şi art. 4 alin.(3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în conformitate cu care:

„- art.1(1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010. se majorează cu 15%. "

„- art.1 (5) în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009*) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010**) privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009*), cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariate, altele decât cele prevăzute de prezenta lege. "

„- art.4 (3) Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010."

În ceea ce priveşte cuantumul brut al salariilor de bază acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, faţă de care s-au realizat reîncadrările personalului pe anul 2011, acesta a fost stabilit cu respectarea prevederilor art.1 alin.(2), art.3 lit.c), art.7 alin.(2), art.9, art.12 alin.(3), art.30 alin.(1) şi alin.(5) lit.a), coroborate cu prevederile art.2 din ANEXA I şi a pct.1 din Nota finală a anexei nr.1/2 (aplicabilă personalului contractual din cadrul consiliilor judeţene) şi cu prevederile art.3 alin.(2) din ANEXA III şi a pct.1 din Nota finală a anexei nr. III/2 (aplicabilă funcţionarilor publici din cadrul consiliilor judeţene) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Prevederile legale invocate, menţionau:

- art.3 lit.c) din Legea-cadru nr.330/2009: „Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: ......

c) luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariate, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare ă prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau în indemnizaţia lunară de încadrare;"

- art.7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009: „(2) Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări."

- art.30 alin.(l) şi alin.(5) lit. a) din Legea-cadru nr.330/2009:

„(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lese, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere."

"(5) În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;"

- pct.1 din Nota finală a anexei nr. 1/2 (aplicabilă personalului contractual din cadrul consiliilor judeţene) din Legea-cadru nr. 330/2009:

„1. În coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidenţialitate, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv, cuantumul lunar al primelor de stabilitate, sporul de vechime în muncă."

- pct. 1 din Nota finală a anexei nr. III/2 (aplicabilă funcţionarilor publici din cadrul consiliilor judeţene) din Legea-cadru nr. 330/2009:

„1. În coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse salariul de merit, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv, iar în coeficientul prevăzut pentru gradul I, respectiv treapta de salarizare a funcţiilor de conducere este cuprins şi sporul de vechime în muncă."

Menţionează reclamanţii faptul că, potrivit prevederilor art.39 lit.w, x şi lit.y din Legea cadru nr.284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, au fost abrogate:

"w) Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare;

x) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010;

y) orice alte dispoziţii contrare prezentei legi."

De asemenea, mai arată că prin Legea nr. 30 din 16 martie 2012 s-a aprobat respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar. Cu ocazia adoptării acestei legi Parlamentul, raportat la prevederile art.115 alin.8 din Constituţia României, nu a adoptat prevederi legale prin care să reglementeze măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei mai sus menţionată, dat fiind faptul că nu mai era cazul, această ordonanţă de urgentă nemaiproducând efecte juridice de la data abrogării acesteia prin Legea nr. 284/2010.

În concluzie, orice constatări privind aplicarea O.U.G. nr. 1/2010 după data abrogării acesteia, precum şi incidenţa existenţei efectelor juridice ale acesteia pe perioada de aplicare, din momentul respingerii ei, sunt simple speculaţii nelegale, care exced cadrului constituţional legal, deoarece doar Parlamentul avea abilitarea legală să reglementeze şi să dispună măsuri legale cu privire la efectele juridice ale ordonanţei de urgentă pentru perioada de aplicarea acesteia. Cu alte cuvinte, în prezent doar Parlamentul României are competenţa legală şi constituţională de a reglementa efectele juridice produse de această ordonanţă până la respingerea ei, niciun alt organ de stat neputându-se substitui legiuitorului (art.115 alin.8 Constituţia României).

În ceea ce priveşte dispoziţiile cuprinse în art. 30 din Legea nr. 330/2009, acestea reglementează doar modul de stabilire a salariilor pe anul 2010, deci în primul an de aplicare a legii menţionate mai sus, de altfel prevederile acestei legi au fost abrogate prin dispoziţiile art. 39 lit. w din Legea cadru nr. 284/2010, în consecinţă această lege nu ultraactivează şi deci nu se aplică şi în anul 2011.

Cu privire la incidenţa prevederilor art. 37 alin 1 din Legea nr. 284/2010, potrivit cărora "Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.", menţionează reclamanţii faptul că prin contractele colective de muncă /acordurile colective de muncă încheiate în anul 2011 nu au fost negociate plata de salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care să excedeze prevederilor legale pe care le-a invocat anterior.

Văzând toate cele de mai sus, reclamanţii consideră că toate aceste condiţii fiind îndeplinite, nu au existat motive pentru neaprobarea angajării şi ordonanţării cheltuielilor de personal, pe anul 2012, iar constatările auditorilor publici externi sunt nelegale.

2. Referitor la constatările şi măsurile dispuse la pct. 4 din decizie, precum şi constatarea auditorilor publici externi de la lit.D pct.4.2 din Procesul Verbal privind plata nelegală a sumei de 34.500 lei reprezentând majorarea salariului de bază prin acordarea unui număr de clase suplimentare mai mare decât cel cuvenit pentru perioada ianuarie-martie a anului 2012, constatată şi în Raportul de Audit la pct. 7 lit. a fapta 8, consideră că acestea sunt eronate şi lipsite de temei legal, pentru următoarele motive:

Orele prestate pentru activităţile aferente proiectelor finanţate din fonduri comunitare nerambursabile post-aderare de către personalul din cadrul aparatului de specialitate al B nominalizat în echipe de proiecte, reprezintă ore efectiv alocate de către aceste persoane pentru implementarea proiectelor, fără a depăşi durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare, fiind luate în considerare la stabilirea numărului de clase de salarizare suplimentare acordate pentru desfăşurarea acestei activităţi, astfel cum sunt prevăzute la art.34 din Legea-cadru nr.284/2010, cu menţiunea că aceste activităţi aferente proiectelor interferează/au o strânsă legătură, de cele mai multe ori, cu activităţile ce fac obiectul atribuţiilor principale/de bază ale fiecăruia dintre membrii nominalizaţi în echipele de proiecte.

Consideră reclamanţii legal faptul că majorarea salarială acordată persoanelor implicate în derularea proiectelor europene are în vedere, pe lângă timpul efectiv alocat, şi gradul de complexitate al activităţilor, precum şi specializarea necesară derulării în bune condiţii a acestora.

În ceea priveşte orele suplimentare menţionate în fişele de prezenţă colectivă întocmite de coordonatorii de proiecte în perioada ianuarie-martie 2012, acestea nu reprezintă ore suplimentare în sensul prevederilor art.18 din Legea nr. 284/2010 si nu au fost plătite, menţionarea lor având doar rolul ţinerii unei evidenţe a timpului efectiv alocat de către fiecare dinte membrii echipelor de proiect activităţilor aferente proiectelor.

Văzând cele de mai sus, reclamanţii consideră că toate aceste condiţii fiind îndeplinite, nu au existat motive pentru neaprobarea majorării salariale acordate persoanelor implicate în derularea proiectelor europene.

3. Referitor la constatările măsurile dispuse la pct. 5 din decizie, precum şi constatarea auditorilor publici externi de la lit.D pct.4.3 din Procesul Verbal constând în „efectuarea de cheltuieli de personal neprevăzute de legislaţia în vigoare în sumă totală de 69.778 lei, datorate acordării sporului de condiţii vătămătoare în procent de 15% preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliului … în exerciţiu în perioada 2011 -2012", constatată şi în Raportul de Audit la pct. 7 lit. a) fapta 9, consideră că acestea sunt lipsite de temei legal, pentru următoarele motive:

Aprobarea plăţii sporului pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază, prevăzut de Legea nr. 284/2010 la Anexa nr.l, cap I, pct. B, art.l, în cazul persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, respectiv preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului…, în perioada 2011-2012, s-a realizat în baza Dispoziţiilor de reîncadrare nr. 152-154/08.02.2011, acte administrative emise de preşedintele Consiliului … în funcţie în acea perioadă în aplicarea prevederilor art.1 şi 4 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale prevederilor art. 1, 6 şi 11 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a Comunicării nr.12149/04.07.2012 privind drepturile salariale de care beneficiază persoanele mai sus amintite ca urmare a modificărilor intervenite în structura conducerii Consiliului … în urma alegerilor locale din 10 iunie 2012, şi respectiv în baza Buletinului de analiză al câmpului electromagnetic şi radio-frecvenţă eliberat de Institutul Naţional de Sănătate Publică - Centrul Regional de Sănătate Publică - Cluj, înregistrat sub nr.4362/04.03.2011. 

Acordarea acestui spor preşedintelui şi vicepreşedinţilor Consiliului … a avut în vedere faptul că aceste persoane plătite de asemenea din fonduri publice, şi-au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii de expunere la câmpurile electromagnetice cu restul salariaţilor ce îşi desfăşoară activitatea în clădirea …, salariaţi beneficiari ai acestui spor. În aceste condiţii, neacordarea acestui venit de natură salarială şi acestei categorii de personal plătit din fonduri publice ar fi însemnat o formă de încălcare a prevederilor legale referitoare la nediscriminare, prevăzute la art. 6 lit.b) şi g) din O.G. nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor  de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care, raportat la prevederile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, au caracter special, aplicându-se cu prioritate.

Raportat la cele mai sus menţionate, reclamanţii consideră că aprobarea plăţii sporului pentru condiţii vătămătoare în cazul preşedintelui şi a vicepreşedinţilor Consiliului …, în perioada în care aceştia au exercitat calitatea de ordonator de credite (22.06.2012-31.12.2012), s-a realizat cu respectarea obligaţiilor ordonatorului de credite prevăzute la art.23. alin.(l) din Legea privind finanţele publice locale nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv, cu încadrarea în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiei şi cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.

4. În ceea ce priveşte constatările şi măsurile prevăzute la pct.6 din Decizie, precum şi constatarea auditorilor publici externi de la pct.D pct.4.4 din Procesul Verbal constând în „stabilirea incorectă a sporului de condiţii vătămătoare în cuantum de 15%, aplicat asupra salariului de bază, datorită aplicării acestuia la o bază mai mare decât cea prevăzută de actele normative în vigoare, ceea ce a condus la efectuarea cheltuieli de personal nelegale în sumă totală de 356.418 lei", constatată şi în Raportul de Audit la cap. 7 lit. a) fapta 10, consideră că acestea sunt lipsite de temei legal, pentru următoarele motive:

Plata sporului de condiţii vătămătoare s-a realizat în temeiul prevederilor art.1 din Legea nr.283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în conformitate cu care:

"Art.1(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Prin urmare, în anul 2012, legea a instituit obligaţia legală a fiecărui angajator de a menţine acordarea şi plata sporului de condiţii vătămătoare raportat cuantumul brut al sporurilor indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care făceau parte potrivit legii, din salariul brut, pe luna decembrie a anului 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşura activitatea în aceleaşi condiţii.

În ceea ce priveşte acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare, atât pentru funcţionarii publici cât şi pentru personalul contractual, aceasta s-a realizat prin aplicarea procentului de 15% la salariile de bază stabilite prin dispoziţiile de încadrare emise în cursul anului 2011.

Cuantumul salariilor de bază precizat în aceste dispoziţii, a fost stabilit potrivit precizărilor făcute în cadrul pct.l din prezenta, şi în conformitate cu următoarele prevederi:

-art.1 alin.(1) din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - Anexa nr. I, Capitolul I, litera B - Reglementări specifice funcţionarilor publici: Funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de pănă la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat;

-art.1 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - Anexa nr. I, Capitolul II, litera L - Reglementări specifice personalului încadrat pe bază de contract individual de muncă-personal contractual din administraţia publică: Personalul contractual salarizat potrivit cap.II lit.A - E din prezenta anexă poate beneficia de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de pănă la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat.

Având în vedere reglementările mai susmenţionate, reclamanţii consideră că acordarea sporului de condiţii vătămătoare în cuantum de 15% s-a realizat cu respectarea prevederilor legale şi a fost aplicat la un salariu de bază corect şi în conformitate cu prevederile legale.

5. Referitor la constatările şi măsurile menţionate la pct.8 din decizie, precum şi constatarea auditorilor publici externi de la lit.D pct.4.9 din Procesul Verbal constând în plata nelegală a sumei de 30.035 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de reprezentare şi trataţii efectuate cu depăşirea limitei maxime în cadrul cărora se pot aproba şi efectua cheltuieli pentru acţiuni de protocol constatată şi în Raportul de Audit la cap.7 lit. a) fapta 15, consideră că acestea sunt lipsite de temei legal, pentru următoarele motive:

În anul 2012 s-a aprobat plata sumei totale de 33.155 lei reprezentând cheltuieli de protocol trataţii (sucuri, apă minerală, cafele, cocteiluri) oferite invitaţilor oficiali cu ocazia participării la şedinţele consiliului …, conferinţele de presă organizate, şedinţele cu primarii, etc., cu respectarea prevederilor art.4 al Ordonanţei Guvernului României nr.80 din 30 august 2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, respectiv cu încadrarea în limitele maxime prevăzute în Anexa 2 pct.I şi pct.IV.1. din actul normativ mai sus menţionat.

În conformitate cu prevederile Anexei 2 pct.I din Ordonanţa Guvernului României nr. 80 din 30 august 2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, autorităţile publice au următoarele drepturi:

- preşedinţii … pot efectua cheltuieli şi acţiuni de protocol în limita sumei de 60 lei/persoană cu ocazia organizării de mese oficiale şi în limita sumei de 12,5 lei/persoană pentru cocteiluri;

- vicepreşedinţii … şi secretarii generali ai … pot efectua cheltuieli şi acţiuni de protocol în limita sumei de 45 lei/persoană cu ocazia organizării de mese oficiale şi în limita sumei de 12,5 lei/ persoană pentru cocteiluri;

De asemenea, în conformitate cu prevederile din pct.IV. 1 din Anexa 2 la Ordonanţa Guvernului României nr. 80 din 30 august 2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice preşedinţii … dispun de un fond de 20 lei/salariat pentru efectuarea unor cheltuieli de reprezentare şi trataţii destinate salariaţilor din care, se pot efectua cheltuieli de reprezentare şi trataţii în limita sumei de 2.5 lei/ salariat/zi, în situaţia în care salariaţii participă cu titlu de invitaţi la evenimentele organizate conform prevederilor legale în vigoare.

Menţionează reclamanţii faptul că prevederile pct.IV.1 din anexa 2 la O.U.G nr. 80/2001 reglementează limita maximă de 20 lei/salariat din aparatul propriu, respectiv fondul total aflat la dispoziţia preşedinţilor consiliului …, precum şi dreptul de a se efectua cheltuieli de reprezentare şi trataţii în limita sumei de 2.5 lei/invitat/zi, în situaţia în care salariaţii participă ca invitaţi la evenimentele mai sus menţionate.

Reglementările din prevederile pct.IV 1 de la Anexa 2 nu se identifică cu cele prevăzute la pct.I din aceeaşi anexă, deoarece sunt situaţii distincte, cu o reglementare diferită pentru invitaţii oficiali faţă de salariaţii instituţiei.

În consecinţă, consideră că plata sumei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de reprezentare şi trataţii pentru invitaţii oficiali s-a încadrat în limitele prevăzute la pct.l de la Anexa 2 la O.U.G nr.89/2001, în cadrul cărora se pot aproba şi efectua astfel de cheltuieli pentru acţiuni de protocol oferite cu ocazia participării la şedinţele consiliului …, conferinţele de presă organizate, şedinţele cu primarii, etc. 

Toate aceste condiţii fiind îndeplinite, nu au existat motive pentru neaprobarea angajării şi ordonanţării acestei categorii de cheltuieli, acestea fiind realizate de respectarea prevederilor art. 4 ale Ordonanţei Guvernului României nr. 80 din 30 august 2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, respectiv cu încadrarea în limitele maxime prevăzute de Anexa 2 pct. I din acelaşi act normativ.

6. Referitor la constatarea şi măsura menţionată la pct.15 din decizie, precum şi constatarea auditorilor publici externi la pct.E pct.5.1 din Procesul Verbal constând în „nerestituirea în contul bugetului de stat a sumei de 6.193.330 lei reprezentând sume alocate din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, conform H.G.R nr. 255/2012", constatată şi în Raportul de Audit la cap.7 lit.g) fapta 25, consideră că acestea sunt eronate şi lipsite de temei legal, pentru următoarele motive:

Urmare a emiterii H.G.R. nr.255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, prin Hotărârea … nr. 80/23.04.2012 s-a aprobat rectificarea bugetului …, în sensul majorării bugetului … cu suma de 6.400 mii lei, sumă alocată pe următoarele destinaţii: 1.862.000 lei pentru plata de arierate; 4.538.000 lei pentru proiecte cu finanţare externă nerambursabilă.

Suma de 1.862.000 lei a fost utilizată integral pentru plata unor arierate, iar prin arierate potrivit prevederilor legale la acea dată înţelegându-se datorii băneşti neachitate la timp, respectiv, doar raportat la inexistenţa plăţii la momentul scadenţei lor, fără scurgerea unui termen special de aşteptare.

Obligaţia respectării unui termen special de 90 de zile calculat de la data scadenţei a fost instituită doar ulterior, respectiv de la data apariţiei O.U.G. nr.47/01.09.2012, publicată în M.Of. nr.635/06.09.2012, potrivit căreia „"4^1. arierate - plăţi restante cu o vechime mai mare de 90 de zile, calculată de la data scadenţei;", ori de la această dată nu s-au mai efectuat decât cu respectarea acelui termen de 90 de zile.

Incidenţa unei vechimi faţă de data scadenţei, precum şi obligaţia legală a respectării unui termen de 90 de zile de la data scadenţei, a fost stabilită ulterior apariţiei HG nr. 255/2012, respectiv la data de 01.09.2012 şi ulterior Notei de constatare încheiată la data de 03.07.2012, iar, raportat la acea dată, plata arieratelor s-a făcut integral conform prevederilor legale în vigoare.

Referitor la sumele repartizate pentru proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, acestea nu au fost restituite deoarece aceste sume nu se supun operaţiunilor de regularizare, conform Ordinului M.F. nr.1720/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exerciţiului bugetar al anului 2012 punctul 4.8, potrivit cărora:

„4.8. Nu se supun operaţiunilor de regularizare, la finele anului, cu bugetul de stat următoarele categorii de sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată:

a) sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale, alocate potrivit anexei nr.7 la Legea nr.293/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

b) sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale suplimentate pe bază de hotărâri ale Guvernului din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, dacă prin hotărârile Guvernului nu se prevede altfel."

Raportat la cele de mai sus, suma de 4.538.000 lei pentru proiecte cu finanţare externă nerambursabilă făcând obiectul punctului 4.8 lit.b) mai sus menţionat, nu trebuia restituită bugetului de stat, deoarece prin H.G. nr. 255/2012 nu s-a prevăzut obligaţia legală de a restitui prin regularizare, la finele anului, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale.

Este relevant şi faptul că, Curtea Constituţională, prin Decizia nr.558/2012, a constatat că dispoziţiile art.V alin.(1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.15/2012 sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr.15/2012.

În ceea ce-l priveşte, la data apariţiei H.G.R. nr. 255/2012, Judeţul … avea în derulare proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, sumele repartizate fiind utilizate efectiv prin H.C. … nr.80/23.04.2012.

Cu privire la Nota de constatare întocmită la data de 03.07.2012 de echipa de control a D, menţionează că această notă nu stabileşte măsuri pe care Judeţul … ar fi fost obligat să le pună în aplicare.

Mai mult, prevederile O.U.G. nr. 99/2009 au un alt domeniu de aplicare şi un alt termen de aplicare. Această ordonanţă de urgenţă nu modifică legislaţia în materie în vigoare şi nu generează o aplicabilitate prin similitudine. Acest act normativ stabileşte doar criterii de performanţă în vederea prevenirii acumulării de noi arierate în cadrul ratificării Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie 2009 şi prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009, prin urmare nici de cum nu se referă la obligaţiile legale născute în anul bugetar 2012, care aveau o cu totul altă reglementare legală.

Prin urmare, nu avea obligaţia restituirii unor sume în baza O.U.G nr.15 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, deoarece sumele au fost utilizate conform prevederilor legale în vigoare, respectiv suma de 1.862.000 lei pentru plata de arierate şi suma de 4.538.000 lei fiind utilizată prin alocare pentru proiecte cu finanţare externă nerambursabilă.

În consecinţă, consideră că sumele au fost utilizate cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi nu exista un temei legal de a le restitui la bugetul de stat.

II. Motive de nelegalitate a Raportului de Audit şi a Procesului Verbal de constatare, acte juridice neprevăzute de regulamentul curţii de conturi, acte ce nu constituie un fundament legal pentru emiterea deciziei pârâtei.

În ceea ce priveşte actele juridice care au stat la baza emiterii deciziei contestate, acestea nu puteau constitui documente pertinente, concludente care să confere pârâtei D temei de legalitate.

Nelegalitatea valorificării raportului de audit, document neprevăzut de regulament ca fiind un act încheiat în urma controlului, în conformitate cu prevederile art.33  alin.(1) din Legea nr. 94/1992 republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, respectiv potrivit regulamentului aprobat de plenul Curţii de Conturi, în temeiul acestei legi.

Prin Hotărârea nr.130 din 4 noiembrie 2010 s-a aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.

La pct. 5 din regulament s-au reglementat înţelesul şi semnificaţia unor termeni şi expresii, după cum urmează:

- misiune de audit - acţiunea de audit financiar sau de audit al performanţei aprobată a se desfăşura la o entitate publică, conform programului anual de activitate a Curţii de Conturi, şi care se finalizează cu un raport de audit;

- opinie de audit - concluzia auditorului public extern care se exprimă în scris asupra situaţiilor financiare şi/sau a programului ori activităţii auditate, în legătură cu realitatea, fidelitatea şi conformitatea acestora cu reglementările aplicabile domeniului;

- prejudiciu - pierdere provocată patrimoniului public sau privat al statului, al unei unităţi administrativ-teritoriale sau al unei entităţi publice a acestora, ca urmare a acţiunii ori inacţiunii contrare legii a unei persoane cu atribuţii în administrarea patrimoniului, care este declanşată de fapta ilicită a acesteia şi care urmează să fie reparată integral prin acoperirea pagubei, precum şi a beneficiilor nerealizate (dobânzi, penalităţi). În timpul acţiunilor de control/audit, auditorii publici externi estimează valoarea erorii/abaterii constatate, urmând ca întinderea prejudiciului să fie stabilită de conducerea entităţii verificate, potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din lege.

Prin urmare, prin regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţilor specifice Curţii de Conturi s-a prevăzut clar competenţa auditorilor de a încheia un raport de audit prin care să se pronunţe asupra situaţiilor financiare.

La pct.79 din regulamentul mai sus menţionat s-au reglementat toate tipurile de acte care se întocmesc cu ocazia controlului şi conţinutul acestora, după cum urmează:

"A. Acte de control:

A1 raport de control;

A2) notă unilaterală;

B. Alte tipuri de acte, care constituie anexe ale raportului de control;

Bl) notă de constatare;

B2) notă privind propunerea de solicitare a serviciilor unui expert;

B3) notă privind propunerea de solicitare către anumite instituţii specializate ale statului să efectueze cu prioritate unele verificări de specialitate;

B4) proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;

B5) proces-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 lit. a) şi b) din Legea nr. 94/1992, republicată;

B6) proces-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată;

B7) notă de conciliere."

La pct.171 din regulament s-au reglementat măsurile dispuse de către Curtea de Conturi pentru valorificarea constatărilor din actele întocmite cu ocazia controlului menţionat mai sus.

„Pentru valorificarea constatărilor înscrise în raportul de control şi, respectiv, în nota de constatare prevăzută la pct.125 lit.a) - d), care constituie anexă a raportului de control, Curtea de Conturi poate dispune/solicita:

a) potrivit prevederilor art. 43 din lege:

a.1) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi fiscal;

a.2) blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală ori ineficientă a acestora;

a.3) înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată;

b) potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) şi (4) din lege:

b.1) comunicarea către conducerea entităţii controlate a existenţei unor erori/abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat producerea unor prejudicii şi dispunerea către aceasta să stabilească întinderea prejudiciului şi să ia măsuri pentru recuperarea acestuia;"

Reglementarea  Actului administrativ ce face obiectul acestei contestaţii, conform regulamentului:

„Decizia 174. Pentru aplicarea măsurilor de valorificare prevăzute la:

a) pct.171 lit. a), respectiv:

1. suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi fiscal;

2. blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală ori ineficientă a acestora;

3. înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscal controlată;

b) pct.171 lit.b), respectiv comunicarea către conducerea entităţii controlate a existenţei unor erori/abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat producerea unor prejudicii şi dispunerea către aceasta să stabilească întinderea prejudiciului şi să ia măsuri pentru recuperarea acestuia;

c) pct.171 lit.c), respectiv suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate, potrivit prevederilor art.45 din lege."

În contextul tuturor reglementărilor mai sus prezentate rezultă că un simplu raport de audit nu poate conduce la emiterea actului administrativ, raportul de audit nefiind un act de control, chiar conform reglementărilor Curţii de Conturi, deoarece se pot valorifica doar constatările înscrise în documentul Raport de Control.

În ceea ce priveşte procesul verbal de constatare întocmit de auditorii publici externi, reclamanţii consideră că şi acesta este nelegal şi că a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor din regulamentul Curţii de Conturi, fiind un document care nu are o reglementare legală.

Pct.nr.138 din regulament prevede expres că se întocmeşte Procesul-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 lit. a) şi b) din Legea nr. 94/1992, republicată, se întocmeşte în următoarele cazuri:

a) nerespectarea de către entitatea verificată a obligaţiei de a prezenta Curţii de Conturi, în termenele stabilite, conturile ce urmează a fi controlate;

b) neefectuarea de către organele de control financiar, fiscal, inclusiv de inspecţie bancară ale Băncii Naţionale a României, precum şi alte instituţii specializate ale statului a verificărilor solicitate de Curtea de Conturi, contrar prevederilor art. 42 alin. (1) lit. b) şi d) din lege;

c) nepunerea la dispoziţia Curţii de Conturi de către entitatea verificată a rapoartelor celorlalte organisme cu atribuţii de control financiar, fiscal, audit intern şi inspecţie bancară, contrar prevederilor art. 42 alin. (1) lit. c) din lege;

d) nesuspendarea din funcţie, în baza deciziei emise de Curtea de Conturi, a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.

Conform pct.149 din acelaşi regulament se mai prevede încheierea Procesului verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art.63 din Legea nr.94/1992, republicată în cazul netransmiterii de către entitate a actelor, documentelor şi informaţiilor solicitate, la termenele şi în structura stabilite de Curtea de Conturi, precum şi în cazul neasigurării accesului auditorilor publici externi în sediile acestora.

Procesul verbal de constatare întocmit de către auditorii publici externi pe care îl contestă prin prezenta nu are un cadru legal, nefiind prevăzut de pct. 79 din regulamentul Curţii de Conturi.

Faţă de toate cele de mai sus, reclamanţii solicită admiterea acţiunii de faţă, să se constate că faptele contestate nu reprezintă abateri de la regularitate/legalitate, să se dispună anularea constatărilor şi măsurilor dispuse de către pârâtă prin Decizia nr.40/2013, ca urmare a faptului că exced prerogativelor conferite de lege, simpla enumerare de către auditorii publici externi a unor argumente de drept, care în opinia acestora, vizează nelegalitatea unor acte juridice/administrative, nefiind suficientă pentru înlăturarea şi lipsirea de efecte juridice a acestora, această competenţă aparţinând exclusiv puterii judecătoreşti.

Asupra cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 40/2013 emisă de D, în temeiul prevederilor art.15 din Legea nr. 554/2004, reclamanţii solicită admiterea acesteia motivat de următoarele:

Înţeleg reclamanţii să se prevaleze de prevederile textului de lege citat mai sus, pentru următoarele considerente:

1. Se află în prezenţa unui caz "bine justificat" potrivit accepţiunii textului de lege sus invocat.

Pârâta şi auditorii publici externi au depăşit sfera drepturilor conferite de lege privind efectuarea auditului.

Consideră că argumentaţia pe care o prezintă în contestaţia şi plângerea prealabilă (anexă şi parte integrantă prezentei), argumentaţie pe care înţelege să o susţină şi în prezenta cauză (fără intenţia prejudecării cauzei pe fond) conduc de asemenea la concluzia existenţei unor indicii serioase privind nelegalitatea deciziei nr. 40/2013, motivat de nerespectarea de către autoritatea publică pârâtă şi de către auditorii publici externi a unor principii constituţionale, respectiv a unor principii fundamentale privind drepturile omului şi dreptul muncii.

Precizează faptul că au arătat clar în plângere, cu referire expresă, punctuală, la fiecare dintre pretinsele "abateri" reţinute de către auditorii publici externi ai pârâtei, că nu a încălcat nicio prevedere legală, "abaterile" reţinute de către intimată fiind rodul unor interpretări eronate a textelor de lege în vigoare.

Curtea de Conturi a României sau structurile acesteia, în special auditorii publici externi nu au competenţa materială legală să se pronunţe asupra legalităţii actelor juridice care au stat la baza operaţiunilor specifice domeniului financiar, contabil sau fiscal. Practic, Camera de Conturi şi auditorii publici externi nu şi-au exercitat prerogativele de control cu care erau învestiţi prin lege, nu au verificat dacă operaţiunile şi situaţiile financiare sunt complete, reale şi conforme cu legile şi reglementările în vigoare din domeniul financiar, contabil şi fiscal.

Pârâta s-a substituit puterii judecătoreşti, constatând nelegalitatea unor acte juridice, dispunând măsuri împotriva acestora şi nu măsuri în domeniul financiar, fiscal şi contabil, potrivit prerogativelor legale.

În speţa de faţă, auditorii publici externi au constatat în mod eronat că au fost acordate funcţionarilor publici şi personalului contractual sporuri neprevăzute de legislaţia în vigoare constând în: indemnizaţia de dispozitiv, drepturi speciale de sănătate şi securitate în muncă, clase suplimentare şi condiţii vătămătoare.

Doar instanţa de judecată are căderea, în condiţiile legii, să cenzureze legalitatea clauzelor acestor acte juridice, să anuleze actele juridice si efectele acestora, auditorii publici externi neputându-se substitui nici legii si nici instanţei de judecată, aşa cum încearcă de fapt prin emiterea abuzivă a deciziei atacate.

2. Faptul că dispoziţiile deciziei nr. 40/2013 sunt executorii l-ar aduce, prin aplicarea lor, în situaţia producerii unor consecinţe grave atât asupra instituţiei cât şi asupra situaţiei unui număr extrem de mare de personal (circa 150 de persoane), prin retragerea unor drepturi legal conferite, a unor drepturi legal câştigate. Iar acest lucru s-ar petrece pe fondul situaţiei economice precare ce a condus şi aşa la sărăcirea bugetelor, respectiv la reducerea puterii de cumpărare.

Precizează că se află, deci, în situaţia iminenţei producerii unor pagube în aceste patrimonii în situaţia în care nu ar fi suspendată aplicarea prevederilor deciziei mai sus menţionate, datorită termenului extrem de scurt în care aceste acte ar trebui aplicate, 20 februarie 2014, termen care este cu mult mai redus decât intervalul de timp necesar pentru verificarea pe cale judecătorească a legalităţii deciziei şi, cu atât mai mult cu cât neaplicarea dispoziţiilor acestei decizii, chiar aşa nelegale cum sunt şi chiar în condiţia atacării actelor, l-ar expune la sancţiuni de ordin patrimonial, contravenţional şi chiar de ordin penal.

În drept, invocă prevederile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, ale Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionare Curţii de Conturi, cu completările şi modificările ulterioare, Hotărârea nr.130/2010 ale Curţii de Conturi, prevederile Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal precum şi legislaţia invocată în cuprinsul acţiunii de faţă.

2. Prin întâmpinarea formulată, pârâta C în nume propriu şi pentru D (filele 11-32 volumul II) solicită respingerea cererii formulate ca neîntemeiată şi nelegală.

Argumentele invocate de pârâtă sunt următoarele:

În fapt, D a efectuat în perioada 13.05.2013 - 05.07.2013 auditul financiar al conturilor anuale de execuţie bugetară şi a bilanţului contabil pentru anul 2012, la Unitatea Administrativ Teritorială B, cu sediul în …, având atribuit codul fiscal nr. ...

Cu prilejul efectuării auditului financiar s-au constatat nereguli şi abateri de la legalitate şi regularitate, care au fost consemnate în Raportul de audit financiar si anexele sale înregistrat la D sub nr.1026/05.07.2013 iar la entitatea auditată sub nr.13942/05.07.2013 şi în Procesul-verbal de constatare înregistrat la entitatea verificată sub nr. 13943/05.07.2013. Pentru valorificarea procesului verbal, D a emis Decizia nr. 40/05.08.2013, prin care a stabilit măsuri de remediere a deficienţelor.

Prin Decizia nr. 40/05.08.2013, C - D au dispus, în sarcina conducerii Unităţii Administrativ - Teritoriale B, mai multe măsuri dintre care reclamanţii au atacat abaterile consemnate la punctele 3-6, pct. 8 şi pct. 15 din partea constatativă a Deciziei nr. 40/05.08.2013, respectiv măsurile prezentate la punctele II.3-II.6, II.8,1.15 din dispozitivul deciziei.

Pentru înlăturarea acestor abateri au fost dispuse măsurile prezentate la punctul I şi punctul II din dispozitivul deciziei, şi anume:

"Pentru punctul 15 din decizie:

- virarea în contul bugetului de stat a sumei de 6.193.330 lei, conform prevederilor legale în vigoare.

Pentru punctul 3 din decizie:

- stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului U.A.T. B  prin acordarea sporului de dispozitiv şi sporului de stabilitate pentru angajaţii entităţii auditate, în valoare estimată de 2.334.941 lei;

- luarea măsurilor de recuperare a prejudiciului creat şi efectuarea regularizărilor prin virarea operativă în contul bugetului local a sumelor achitate nelegal.

Pentru punctul 4 din decizie:

- stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de plata nelegală a sumelor reprezentând majorarea salariului de bază prin acordarea unui număr de clase suplimentare mai mare decât cel cuvenit, în valoare estimată de 34.500 lei;

- luarea măsurilor de recuperare a prejudiciului creat şi efectuarea regularizărilor prin virarea operativă în contul bugetului local a sumelor achitate nelegal.

Pentru punctul 5 din decizie:

- stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de plata nelegală a sumelor reprezentând spor de condiţii vătămătoare, preşedintelui şi vicepreşedinţilor consiliului …, în valoare estimată de 54.728 lei, la care se adaugă contribuţii sociale aferente în sumă de 15.050 lei;

- luarea măsurilor de recuperare a prejudiciului creat şi efectuarea regularizărilor prin virarea operativă în contul bugetului local a sumelor achitate nelegal.

Pentru punctul 6 din decizie:

- stabilirea întinderii prejudiciului, a cărui valoare estimată este în sumă de 279.759 lei, la care se adaugă contribuţii sociale în sumă de 76.659 lei, cauzat de plata nelegală a sumelor reprezentând spor de condiţii vătămătoare aplicat la o bază mai mare decât cea legală;

- luarea măsurilor de recuperare a prejudiciului creat şi efectuarea regularizărilor prin virarea operativă în contul bugetului local a sumelor achitate nelegal.

Pentru punctul 8 din decizie:

- stabilirea întinderii prejudiciului, a cărui valoare estimată este în sumă de 30.035 lei, cauzat de plata cheltuielilor de reprezentare şi trataţii efectuate cu depăşirea limitei maxime în cadrul cărora se pot aproba şi efectua cheltuieli pentru acţiuni de protocol,

- luarea măsurilor de recuperare a prejudiciului creat şi efectuarea regularizărilor prin virarea operativă în contul bugetului local a sumelor. Termen de realizare: 29.11.2013"

Entitatea auditată a contestat măsurile dispuse la punctele 1.15, II.3-II.6 şi II.8 din Decizia nr. 40/05.08.2013 C - D  în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi a pct. 204-210 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, publicat în Monitorul Oficial nr. 832 din data de 13.12.2010.

În urma analizării acesteia, Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României a emis încheierea nr. VI.20/31.01.2014 prin care a respins contestaţia şi ulterior, entitatea auditată s-a adresat instanţei de judecată.

I. Chestiune prealabilă:

Solicită pârâta ca instanţa de fond să pună în vedere reclamantului să-şi precizeze temeiul de drept pe care îşi fundamentează acţiunea.

Apreciază că simpla inserare a unor titluri de acte normative nu constituie prin ea însăşi o motivare în drept a unei acţiuni introductive.

Nu crede că există vreo speţă în care un act normativ să constituie temei de drept, în integralitatea sa. Prin urmare, solicită ca instanţa de judecată să pună în vedere reclamantului să precizeze care din actele invocate constituie temeiul acţiunii introductive pentru a putea, în funcţie de aceste precizări, să-şi construiască apărările.

II). În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actului administrativ, "până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei acţiuni", în condiţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, pârâta solicită respingerea acesteia, fundamentându-şi această solicitare după cum urmează:

a). La o primă analiză, observă că, în cuprinsul Deciziei nr. 40/2013 au fost dispuse măsuri prin care se urmăreşte înlăturarea unor abateri de la legalitate şi regularitate de către entitatea verificată, care nu pot fundamenta o acţiune de suspendare.

Totodată, învederează că reclamantul nu face dovada întrunirii condiţiilor prevăzute de art.14 şi art.15 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.

b). O primă precizare care se impune a fi făcută este aceea că Legea nr.262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 a indicat în mod expres că suspendarea executării unui act administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, în condiţiile art.15 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ, pentru motivele prevăzute la art.14 din acest act normativ. În acest caz sunt incidente toate consideraţiile teoretice referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Pentru a se asigura unitatea regimului juridic al suspendării executării actelor administrative unilaterale, art.15 alin.(2) din Legea 554/2004, face trimitere la dispoziţiile art.14 alin. de la (2) — la alin. (7), care se aplică în mod corespunzător.

Astfel, art.14 din Legea Contenciosului Administrativ 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte, suspendarea executării unui act administrativ, prevede la alin.(1) că "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art.7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.”

c). Pentru ca o acţiune în suspendare să fie admisibilă este necesar să existe riscul reducerii unui prejudiciu în sensul în care această noţiune este definită de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.

Noţiunea de prejudiciu în întreaga doctrină evocă ideea unei pagube care trebuie să fie certă, al cărei cuantum să fie cunoscut, lichidă, exigibilă, determinată sau determinabilă.

Or, în speţa de faţă se soluţionează suspendarea parţială a unui act administrativ, respectiv, a unei decizii (Decizia nr. 40/05.08.2013).

Un asemenea obiect reprezintă concretizarea unei atribuţii a Curţii de Conturi de a dispune atunci când constată nereguli, încălcări a legislaţiei, entităţilor controlate să ia măsuri pentru recuperarea prejudiciului.

A suspenda un asemenea act administrativ înseamnă a goli de conţinut activitatea unei instituţii.

d). În doctrină se apreciază că instanţa care este chemată să decidă măsuri de protecţie provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situaţia în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat şi în cazul în care există argument juridic aparent valabil referitor la pretinsa nelegalitate a actului administrativ.

Aparenţa de valabilitate a unui argument juridic nu este întemeiată numai pe simple supoziţii ori afirmaţii, fără o analiză pertinentă în fapt şi în drept, căci altfel există riscul căderii în arbitrar şi subiectivism. Este necesară o analiză proprie a instanţei întemeiată pe raţionamente clare, obiective, evidente. Acest lucru nu echivalează cu o prejudecare a fondului cauzei.

Acceptarea de plano a afirmaţiilor reclamantului, fără a fi supuse unui studiu riguros raportat la instituţia juridică a suspendării actelor administrative, consideră că este de neacceptat.

Instanţa nu poate fi de acord şi nici nu poate respinge/admite o cerere fără propria analiză şi argumentaţie, căci altfel s-ar transforma într-o instituţie goală de conţinut.

Atât în practică, cât şi în doctrina de specialitate s-a pus deseori problema dreptului de apreciere al judecătorului, în ce măsură acesta depinde de raţionamentul magistratului şi în ce măsură de argumentarea cererii. Este cunoscut faptul că orice demonstraţie logică implică cel puţin o ipoteză de lucru şi o concluzie de fond. În această situaţie decizia magistratului nu poate înclina într-o parte sau alta, fără o argumentare solidă însoţită de dovezi evidente.

e). Dispoziţiile art.15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la art.2 alin.(l) lit."t" şi "ş" din acelaşi act normativ fac referire la pericolul producerii unei pagube iminente.

Cât priveşte noţiunea de "pagubă iminentă", se reţine că în art. 2 alin. (1) lit.ş) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci şi sensul de perturbare previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice, după caz a unui serviciu public.

Se înţelege că, într-o acţiune care are ca temei încălcarea unui drept subiectiv, reclamantul poate invoca ideea de perturbare doar dacă se află într-o legătură cauzală cu paguba.

Or, în speţă nu se poate vorbi de o pagubă, şi cu atât mai puţin iminentă, care ar putea să-l afecteze pe reclamant, întrucât, Decizia nr. 40/05.08.2013 a D se referă la recuperarea unor sume de bani încasate ilegal. Deci, nu recuperarea prejudiciului înregistrat prin plata, respectiv încasarea în mod ilegal a unor aşa zise drepturi băneşti poate fi considerată o pagubă pentru reclamant, ci chiar nerecuperarea acestui prejudiciu, fapt ce ar priva bugetul de sumele respective, sume care ar putea să aibă o destinaţie legală;

f). Textul de lege cere reclamantului ca pe lângă "iminenţa pagubei" să înfăţişeze instanţei şi alte împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, împrejurări care să fie de natură a argumenta faptul că este vorba de „un caz bine justificat".

Legea prevede că suspendarea se poate cere "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente". Acestea sunt, aşa cum s-a conturat în doctrină dar şi în practică, două condiţii care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, practica jurisprudenţială a instanţei supreme a statuat în mod constant că "nu poate fi argumentat cazul bine justificat prin invocarea unor aspecte care ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii de anulare."

g). Actul administrativ, după cum se cunoaşte, se bucură de prezumţia de legalitate, prezumţie care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate (actul emană de la cine se spune că emană) şi pe prezumţia de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis organul emitent). De aici, rezultă principiul executării din oficiu (executio ex officio), întrucât actul administrativ unilateral este el însuşi executoriu. Cu alte cuvinte a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.

h). Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative este considerată ca o situaţie de excepţie. În doctrină se vorbeşte despre principiul revocabilităţii actului administrativ, dar nu şi despre principiul suspendării, suspendarea fiind o excepţie de la regula executării din oficiu.

Măsurile dispuse prin Decizia nr. 40/05.08.2013 au suport legal, deci se bucură de o aparenţă de legalitate care urmează a fi analizată în speţa având ca obiect fondul cauzei, astfel că nu se poate reţine ca fiind îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat.

Recomandarea făcută prin decizia emisă de D privind luarea măsurilor de recuperare a sumelor achitate fără suport legal, nu este de natură a crea un prejudiciu bugetului administraţiei publice locale care să justifice cererea de suspendare a executării actului contestat, ci, dimpotrivă, prin această recomandare s-a urmărit recuperarea prejudiciului cauzat acestei instituţii. În aceste condiţii, nu se poate vorbi de o sărăcire a patrimoniului reclamantului ci, dimpotrivă, prin recuperarea sumelor de la salariaţi rezultă o mărire a patrimoniului entităţii controlate.

i). Referitor la paguba iminentă, pârâta solicită a se observa că nu este dovedită, susţinerile reclamantului fiind simple afirmaţii nedovedite, întrucât însăşi executarea actului nu poate fi considerată o pagubă.

Paguba efectivă ar trebui să consta într-o consecinţă a executării care s-ar produce asupra bugetului sau activităţii persoanei în cauză. Or, recuperarea sumelor nu ar trebui să se facă din bugetul instituţiei, ci de la persoanele care ar fi beneficiat de sume din acest buget. În cauza de faţă nu se poate vorbi de o pagubă, şi cu atât mai puţin iminentă, care ar putea să afecteze reclamanţii, întrucât, Decizia nr. 40/05.08.2013 a D se referă la recuperarea unor drepturi salariate acordate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

j). Reclamantul nu invocă iminenţa producerii unui prejudiciu material viitor şi previzibil în patrimoniul propriu, ci în patrimoniul unor terţe persoane - angajaţii din administraţie. Or, rezultă cu claritate din dispoziţiile art.1 din Legea nr.554/2004 că paguba care trebuie prevenită sau care va fi reparată trebuie să fie proprie persoanei ce se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim. În ceea ce priveşte perturbarea gravă a activităţii instituţiei, apreciază că prejudiciul previzibil este "un prejudiciu care este sigur că se va produce", iar nu un prejudiciu probabil.

k). Cererea de suspendare formulată de reclamant nu întruneşte cerinţele cumulative impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nici în ce priveşte cazul bine justificat şi nici în ce priveşte paguba iminentă.

Simplele susţineri făcute în conţinutul cererii de suspendare a executării actului administrativ nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, întrucât dispoziţiile legale cuprinse în art. 2 alin.(l) lit.t) din Legea nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt şi de drept, iar nu la afirmaţiile părţilor.

Cu privire la existenţa cazului bine justificat, este de observat că reclamantul formulează apărări de fond, cu referire la constatările C-D, constatări consemnate în Decizia nr. 40/05.08.2013.

1). Este lipsit de relevanţă argumentul adus de reclamant cu privire la paguba iminentă reprezentată de diminuarea patrimoniului personalului entităţii controlate urmare a luării de măsuri faţă de decizia C-D, sens în care susţine pârâta că nu poate fi suspendată obligaţia entităţii controlate de a determina valoarea unui prejudiciu adus bugetului public întrucât s-au constatat abateri evidente de la legalitate şi regularitate şi susţine că tocmai constatarea abaterilor de la legalitate şi regularitate constatate, justifică respingerea cererii de suspendare.

Reclamanţii, în susţinerea cererii de suspendare, opune diminuarea patrimoniului personalului entităţii controlate fără a reţine că paguba iminentă trebuie probată faţă de reclamantă şi nu faţă de personalul acesteia.

Luarea măsurilor în vederea recuperării prejudiciilor încercate de entitatea controlată au ca efect întoarcerea acestor sume în patrimoniul acesteia, astfel că suspendarea executării deciziei C-D nu este în interesul entităţii controlate, în folosul acesteia fiind luarea de măsuri în vederea recuperării prejudiciilor.

Cu alte cuvinte, cererea reclamantului în sensul suspendării Deciziei nr.40/05.08.2013 este în detrimentul acestuia.

m). Executarea unei obligaţii stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă, în sensul art.2 alin.(l) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, chiar dacă, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, însă, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Măsurile pe care entitatea controlată trebuie să le întreprindă faţă de constatările C-D, pot fi, la rândul lor contestate, astfel că, raportat şi la acest aspect, nu se poate anticipa iminenţa producerii unei pagube deoarece iminenţa pagubei se apreciază raportat la aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

Or, în cererea de chemare în judecată nu s-au înfăţişat indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ emis de C-D, indicii care să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube.

n). Faţă de cele arătate pârâta susţine că, dacă s-ar proceda la suspendare, aceasta ar însemna întreruperea procedurii de luare a măsurilor dispuse de C şi de executare efectivă a acestor măsuri, un timp nedeterminat, inclusiv nerecuperarea banilor publici cheltuiţi nelegal o perioadă nedeterminată, dar îndelungată de timp.

În acest fel, starea de legalitate în general, şi legalitatea cheltuirii banului public, în particular, ar fi grav afectate, consecinţă pe care nici C, şi nici instanţa de judecată nu şi-o pot asuma.

În sensul celor mai sus menţionate, este şi practica judiciară, instanţele judecătoreşti pronunţând hotărâri de respingere a cererilor de suspendare a deciziilor contestate.

Cât priveşte prima condiţie, instanţele de judecată au reţinut, în esenţă, că prin actul de control încheiat de către C, prin …, nu a fost angajată răspunderea materială a entităţii auditate, prejudiciul la care face referire actul de control nu le-a fost imputat, ba mai mult, stabilirea cuantumului prejudiciului şi a modalităţilor de recuperare au căzut în sarcina entităţii auditate.

Referitor la condiţia "cazului bine justificat", instanţele au reţinut că entitatea auditată nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului de control încheiat de C. Controlul s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, iar concluziile reţinute în acest act de control au fost argumentate cu datele rezultate din evidenţele contabile ale autorităţii, aspecte ce nu au fost contestate de către entităţi.

III. Auditul financiar al contului de execuţie şi al situaţiilor financiare pe anul 2012 privind bugetul Unităţii Administrativ Teritoriale B a relevat unele nereguli şi abateri de la legalitate şi regularitate.

Acestea se referă la faptul că la nivelul B, în cursul anului 2012, s-au acordat anumite "drepturi băneşti", funcţionarilor publici, personalului contractual şi persoanelor cu funcţii de demnitate publică din cadrul acestei instituţii bugetare, care exced cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituţiile bugetare. A fost constatată o pagubă importantă adusă patrimoniului Unităţii Administrativ-Teritoriale B prin angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi efectuarea unor plăţi nelegale sub forma "drepturilor băneşti", reprezentând sporuri şi alte drepturi salariate, acordate contrar prevederilor legale.

În susţinerea legalităţii actelor de control întocmite cu prilejul controlului pârâta precizează următoarele:

1. În ceea ce priveşte abaterea consemnată la punctul 3 din Decizia nr.40/05.08.2013, referitoare la "efectuarea de cheltuieli de personal neprevăzute de legislaţia în vigoare", pârâta aduce următoarele argumente care susţin legalitatea concluziilor controlului şi nelegalitatea acordării drepturilor salariale:

Cu privire la această abatere, reclamantul precizează următoarele: „Plata drepturilor de natură salariată ... pe anul 2012, s-a realizat în baza dispoziţiilor de reîncadrare, acte administrative emise în aplicarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar". (...) „Acordarea drepturilor de natură salarială ...pe anul 2011, deci inclusiv pentru luna decembrie a acelui an, s-a realizat în baza dispoziţiilor de reîncadrare nr.19-140/31.01.2011, acte administrative emise în aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (5) şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice ".(...)

„În ceea ce priveşte cuantumul brut al salariilor de bază acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, faţă de care s-au realizat reîncadrările personalului pe anul 2011, acesta a fost stabilit cu respectarea prevederilor art. 1 alin. (2), art.3 lit. c), art.7 alin. (2), art.9, art. 12 alin. (3), art.30 alin.(l) şi alin.(5) lit. a), coroborate cu prevederile art.2 din Anexa I şi a pct.1 din Nota finală a anexei nr. 1/2 (aplicabilă personalului contractual din cadrul consiliilor …) şi cu prevederile art. 3 alin. (2) din Anexa III şi a pct. 1 din Nota finală a anexei nr.III/2 (aplicabilă funcţionarilor publici din cadrul consiliilor …) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice".

Se mai precizează faptul că „potrivit prevederilor art. 39 lit. w, x şi lit. y din Legea cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, au fost abrogate:

"w) Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare;

x) OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar;

y) orice alte dispoziţii contrare prezentei legi."

Reclamanţii precizează de asemenea, că „prin Legea nr.30 din 16 martie 2012 s-a aprobat respingerea O.U.G. nr. 1/2010 .... Cu ocazia adoptării acestei legi Parlamentul, raportat la prevederile art. 115 alin 8 din Constituţia României, nu a adoptat prevederi legale prin care să reglementeze măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei mai sus menţionată, dat fiind faptul că nu mai era cazul, această ordonanţă de urgenţă ne mai producând efecte juridice de la data abrogării acesteia prin Legea nr. 284/2010".

Înţelege pârâta să combată susţinerile reclamantului având în vedere următoarele argumente:

a). Verificarea modului de acordare a drepturilor de natură salarială angajaţilor din cadrul Unităţii Administrativ Teritoriale B a evidenţiat faptul că, în anul 2012 s-au angajat, lichidat, ordonanţat şi plătit cheltuieli de personal efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează salarizarea personalului din sectorul public, datorate stabilirii eronate a salariului de bază la 01.01.2012. în baza prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr.283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, entitatea a stabilit pentru anul 2012 salarii în cuantumul brut şi, respectiv, a menţinut cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, la nivelul celor existente în luna decembrie 2011. Menţinerea acestor cuantumuri pentru veniturile brute (salarii de bază şi sporuri) s-a făcut contrar reglementărilor legale, în condiţiile în care legislaţia privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost încălcată, U.A.T. B incluzând în salariul de bază a angajaţilor săi, atât funcţionari publici cât şi personalul contractual, „sporul de dispozitiv" şi „sporul de stabilitate", aşa cum reiese din conţinutul procesului verbal de constatare întocmit de către auditorii publici externi ai D, înregistrat la entitate sub nr. 6.714 din 06.04.2012.

b). Astfel, în baza Raportului de specialitate nr. 1.603/25.01.2011 (anexa nr. 4.1.1), întocmit de Biroul resurse umane salarizare, A a emis în luna ianuarie şi februarie 2011, dispoziţii privind reîncadrarea personalului, prin care salariul de bază stabilit la 01.01.2011 include, contrar prevederilor în domeniu, atât „sporul de dispozitiv" cât şi „sporul de stabilitate". Raportul de specialitate al biroului de resurse umane privind reîncadrarea personalului angajat în cadrul … invocă art. 1 şi art. 4 din Legea 285/2010, art. 1, art. 6 şi art.ll din Legea nr. 284/2010.

Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice precizează la art. 1, că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege", iar art.1 alin.(5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevede: „sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază....., fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege ".

c). „Sporul de dispozitiv" şi „sporul de stabilitate" de care au beneficiat angajaţii U.A.T. B în anul 2011, şi care au fost cuprinse în noul salariu de bază nu sunt prevăzute de legi sau hotărâri ale Guvernului, ci au fost stabilite prin Acordul colectiv de muncă nr. 82/a/31.03.2010 (extras-anexa nr. 4.1.2) şi, respectiv, Contractul colectiv de muncă nr. 82/b/31.03.2010 (extras-anexa nr. 4.1.3), cuprinzând drepturile salariale ce exced prevederilor legale.

Conform prevederilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 actualizată, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.

Mai mult, având în vedere faptul că stabilirea salariilor în anul 2011 s-a făcut luând în considerare salariile de bază aferente lunii octombrie 2010, iar acestea din urmă au fost calculate prin includerea în salariul de bază a „sporului de dispozitiv" şi a „sporului de stabilitate", contrar prevederilor art. 10 din O.G nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, care prevede: "în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr.330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele şi acordurile colective şi contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor şi care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009", rezultă că şi pentru anul 2012, salariile de bază care includ şi cele două sporuri precum şi toate sporurile şi celelalte drepturi salariale, care se stabilesc în funcţie de acesta sunt stabilite în cuantumuri nelegale.

d). Pentru clarificarea împrejurărilor în care s-a produs această abatere, s-au solicitat, persoanelor cu atribuţii în domeniul în care s-a constatat abaterea, note de relaţii. Potrivit răspunsurilor primite, "sporul de dispozitiv" acordat salariaţilor …, în baza H.C. ... nr. 14/2007 şi "sporul de stabilitate" (drepturi de sănătate şi securitate în muncă acordate şi plătite ca element al principiului legal al stabilităţii în funcţie) acordat în baza contractului/acordului colectiv de muncă, au fost acordate încă din anul 2009. Încă de la acea dată salariile de bază ale personalului din cadrul aparatului de specialitate al acestei instituţii (personal contractual şi funcţionari publici) a fost stabilit cu încălcarea prevederilor legale din următoarele motive:

- Prevederile art. 1 şi 13 din Legea nr. 138/1999, în baza cărora se acordă sporul de dispozitiv cadrelor militare în activitate, militarilor angajaţi pe bază de contract şi salariaţilor civili din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei nu sunt aplicabile salariaţilor din cadrul Consiliului ... Acest fapt reiese şi din cuprinsul legii mai sus menţionate, cât şi din Decizia nr. 37 din 14 decembrie 2009 privind recursul în interesul legii, privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii prin care se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: "Dispoziţiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii se interpretează în sensul că indemnizaţia de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în instituţiile publice din subordinea ministerului, precum şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale şi a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salariat şi înainte de transfer sau detaşare din cadrul fostului Minister de Interne."

- "Sporul de stabilitate" (drepturi de sănătate şi securitate în muncă acordate şi plătite ca element al principiului legal al stabilităţii în funcţie) a fost acordat în baza contractului/acordului colectiv de muncă cu încălcarea prevederilor art.25 din H.G. nr.833 din 25 iulie 2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective potrivit cărora "Acordurile colective nu pot conţine prevederi contrare, drepturi şi obligaţii sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor şi obligaţiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligaţii suplimentare faţă de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu"

- „Sporul de dispozitiv" şi „sporul de stabilitate" nu sunt acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, ele fiind negociate prin Contractul/Acordul colectiv de muncă încheiat fără respectarea prevederilor legale în domeniu şi au fost incluse în salariul de bază din 2009 şi ulterior în 2010, 2011 şi respectiv 2012, contrar prevederilor din Ordinul Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nr. 32 din 11 ianuarie 2010, pentru monitorizarea şi controlul aplicării prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituţiilor şi autorităţilor publice ale administraţiei locale, care în nota la Anexa nr.I, care prevede că: "Pentru fiecare dintre sporurile acordate în luna decembrie 2009 se vor prezenta temeiul legal, precum şi avizele acordate în baza legii. Pentru anul 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contracte colective de muncă sau alte acte, decât legi sau hotărâri ale Guvernului."

e). Referitor la Notele din anexele la Legea-cadru nr.330/2009 pârâta precizează că Anexa nr.1/2 face referire la serviciile deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe centrale de specialitate - prefecturi, consilii judeţene, municipii. Prin urmare, de sporurile enumerate în nota de subsol a Anexei nr. 1/2 nu vor beneficia cumulat toţi angajaţii încadraţi în această largă categorie ci numai aceea care în decembrie 2009 prin legi sau hotărâri ale Guvernului, beneficiau de unul sau mai multe din sporurile menţionate în notă (în funcţie de minister, etc.). Situaţia este identică şi pentru Anexa nr.III/2 şi nota aferentă.

Stabilirea incorectă în anul 2009, a salariilor de bază pentru personalul din aparatul propriu al …, prin includerea în aceasta a celor două sporuri a făcut obiectul Deciziei nr. 26/2010 a D, decizie care a fost contestată la Comisia de contestaţii a Curţii de Conturi şi a făcut obiectul Dosarului nr. …/83/2011, soluţionat definitiv si irevocabil de Curtea de Apel Cluj, prin Hotărârea 1858/2014 din data de 26.02.2014.

Este adevărat faptul că prin Legea nr. 30/2012 s-a aprobat respingerea O.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi ea nu mai produce efecte juridice de la data abrogării acesteia. Însă la data de 01 ianuarie 2010 prevederile acesteia trebuiau aplicate aşa cum au fost stabilite de legiuitor la acel moment. Oricum nerespectarea prevederilor acestui act normativ a fost surprinsă în actele şi rapoartele întocmite de către D şi cu ocazia auditării conturilor de execuţie pentru anii 2010 şi respectiv 2011, deci constatările privind neaplicarea în totalitate a prevederilor O.G. nr.1/2010 de către … nu sunt neapărat ulterioare abrogării acesteia, şi au relevanţă în prezent în condiţiile în care stabilirea eronată a unui salariu de bază la nivelul anului 2010 produce efecte şi asupra unor drepturi de această natură în perioada cuprinsă în prezenta misiune de audit (anul 2012).

Stabilirea incorectă în anii 2010 şi respectiv 2011, a salariilor de bază pentru personalul aparatul propriu al … prin includerea în aceasta a celor două sporuri a făcut obiectul Deciziilor nr. 36/2011 si respectiv 17/2012 ale D, decizii care au fost contestate la Comisia de contestaţii a Curţii de Conturi, făcând obiectul Dosarului nr. …//83/2012, soluţionat definitiv si irevocabil de Curtea de Apel Cluj, prin Hotărârea nr. 1563/2014 din data de 18.02.2014, respectiv, a Tribunalului Satu Mare prin dosarul …/83/2012.

f). Potrivit art. 1 alin.(2) din Legea nr. 330/2009, începând cu data intrării în vigoare, a prezentei legi, (ianuarie 2010), drepturile salariate ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.

În acest sens legea, în capitolul distinct referitor la modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare legii, (2010) respectiv cap. IV, art. 30 alin.(l) precizează că, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere. Ca atare, în salariile de bază stabilite în temeiul Legii nr.330/2009, se includ doar sporurile, care până la publicarea acestei legi, au fost stabilite şi acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului.

2. În ceea ce priveşte abaterea consemnată la punctul 4 din decizia contestată, referitoare la "majorarea salariului de bază prin acordarea unui număr de clase suplimentare mai mare decât cel cuvenit", pârâta solicită a se avea în vedere următoarele argumente care susţin temeinicia constatărilor echipei de audit:

În motivarea acţiunii, cu privire la această abatere din decizie, reclamantul face următoarele precizări: „Orele prestate pentru activităţile aferente proiectelor finanţate din fonduri comunitare nerambursabile post-aderare de către personalul din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului … nominalizat în echipe de proiecte, reprezintă ore efectiv alocate de către aceste persoane pentru implementarea proiectelor, fără a depăşi durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare, fiind luate în considerare la stabilirea numărului de clase de salarizare suplimentare acordate pentru desfăşurarea acestei activităţi, astfel cum sunt prevăzute la art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu menţiunea că aceste activităţi aferente proiectelor interferează/au o strânsă legătură, de cele mai multe ori, cu activităţile ce fac obiectul atribuţiilor principale/de bază ale fiecăruia dintre membrii nominalizaţi în echipele de proiecte"

De asemenea, reclamantul face precizarea că „în ceea priveşte orele suplimentare menţionate în fişele de prezenţă colectivă întocmite de coordonatorii de proiecte în perioada ianuarie-martie 2012, acestea nu reprezintă ore suplimentare în sensul prevederilor art. 18 din Legea nr. 284/2010 si nu au fost plătite, menţionarea lor având doar rolul ţinerii unei evidenţe a timpului efectiv alocat de către fiecare dinte membrii echipelor de proiect activităţilor aferente proiectelor."

Faţă de cele de invocate de reclamant, precizează următoarele:

a). Din verificările efectuate asupra modului de acordare a majorării salariului de bază, personalului din cadrul instituţiei, nominalizat în echipele de proiecte, proporţional cu timpul efectiv alocat realizării activităţilor în cadrul proiectelor finanţate din fonduri comunitare, s-a constatat faptul că aceasta nu a fost acordată în toate cazurile cu respectarea prevederilor legale în vigoare. În urma verificării pontajelor întocmite pentru salariaţii implicaţi în derularea proiectelor, a rezultat faptul că, în perioada ianuarie-martie 2012, majorarea a fost acordată în unele cazuri incorect. Astfel, în foile colective de prezenţă întocmite lunar de managerii de proiecte şi aprobate de directorul executiv al Direcţiei de dezvoltare regională, sunt prezentate detaliat (pentru fiecare zi lucrătoare) numărul de ore prestate efectiv în regim normal de lucru pentru realizarea activităţilor în cadrul proiectelor finanţate din fonduri comunitare. Faţă de acestea, însă, pentru angajaţii nominalizaţi în anexa nr.4.2.1, în foile colective de prezenţă se adaugă rubrica Ore suplimentare, în care se înscriu un număr de ore suplimentare, care au fost avute în vedere la stabilirea claselor de salarizare suplimentare luate în calcul la majorarea salariul de bază lunar. Face menţiunea că pentru orele suplimentare, reprezentanţii entităţii nu deţin documente justificative (Foaie colectivă de prezenţă pentru orele prestate peste programul normal de muncă) din care să reiasă zilele în care au realizat activităţi în cadrul proiectelor finanţate din fonduri comunitare precum şi numărul de ore suplimentare prestat zilnic. Mai mult, conform prevederilor legale în vigoare, în anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

b). Urmare recalculării numărului de clase suplimentare cuvenit pentru orele prestate efectiv în regim normal de lucru pentru realizarea activităţilor în cadrul proiectelor finanţate din fonduri comunitare, a rezultat că suma de 27.059 lei a fost achitată personalului din cadrul instituţiei, cu încălcarea prevederilor legale (calcul detaliat prezentat în anexa nr. 4.2.1).

Răspunsurile formulate în Notele de relaţii solicitate persoanelor cu atribuţii în domeniul în care s-a constatat abaterea nu sunt de natură să modifice constatările cuprinse în actele de control.

c). Atât în situaţia în care angajatul prestează doar activitate aferentă proiectelor finanţate din fonduri comunitare cât şi în situaţia în care activităţile aferente proiectelor interferează/au o strânsă legătură, cu activităţile ce fac obiectul atribuţiilor principale/de bază ale fiecăruia dintre membrii nominalizaţi în echipele de proiecte, este obligatorie întocmirea Foilor colective de prezenţă, din care să reiasă numărul de ore prestate efectiv pentru această activitate. Clasele suplimentare sunt acordate în funcţie de numărul de ore efectiv prestate pentru activităţile aferente proiectelor. Or, reprezentanţii entităţii nu deţin documente justificative (Foaie colectivă de prezenţă pentru orele prestate peste programul normal de muncă) din care să reiasă zilele în care au realizat activităţi în cadrul proiectelor finanţate din fonduri comunitare precum şi numărul de ore suplimentare prestat zilnic.

În ce priveşte afirmaţia că majorarea salarială acordată persoanelor implicate în derularea proiectelor europene are în vedere, pe lângă timpul efectiv alocat, şi gradul de complexitate al activităţilor, precum şi specializarea necesară derulării în bune condiţii a acestora, pârâta face menţiunea că Legea nr.284/2010 prevede acordarea unei majorări de până la 25 de clase suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporţional cu timpul efectiv alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect, nefiind stabilite alte criterii, cum ar fi gradul complexitate al activităţii şi specializarea personalului.

Referitor la faptul că orele suplimentare menţionate în fişele de prezenţă colectivă întocmite de coordonatorii de proiecte, nu reprezintă ore suplimentare în sensul prevederilor art.18 din Legea nr.284/2010 şi nu au fost plătite, menţionarea lor având doar rolul ţinerii unei evidenţe a timpului efectiv alocat de către fiecare dintre membrii echipelor de proiect activităţilor aferente proiectelor, precizează pârâta faptul că, potrivit documentelor prezentate de reprezentanţii biroului resurse umane, salarizare, la stabilirea claselor suplimentare luate în calcul la majorarea salariul de bază lunar, s-au avut în vedere şi orele suplimentare. În acest context, menţionarea orelor nu a avut rolul ţinerii unei evidenţe a timpului efectiv alocat, de către fiecare dintre membrii echipelor de proiect, activităţilor aferente proiectelor, acestea fiind plătite.

În ce priveşte argumentele referitoare la faptul că au fost îndeplinite condiţiile legale necesare acordării vizei CFPP pentru angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor, pârâta face precizarea că documentele justificative care au stat la baza întocmirii statelor de plată nu sunt în conformitate cu reglementările în vigoare, persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspunzând pentru legalitatea şi regularitatea operaţiunilor.

d). Prin săvârşirea acestei abateri au fost încălcate următoarele acte normative: art.34 alin.(1) şi alin.(6) din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art.7 alin.(1) din O.U.G. nr.80/2010 pentru completarea art.11 din O.U.G. nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art.14 alin.(3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.

3. În ceea ce priveşte abaterea prezentată la punctul 5 din Decizia nr. 40/05.08.2013, referitoare la "efectuarea de cheltuieli de personal neprevăzute de legislaţia în vigoare, datorate acordării sporului de condiţii vătămătoare în procent de 15% preşedinţilor şi vicepreşedinţilor Consiliului … în exerciţiu, în perioada 2011-2012", reclamanţii face următoarele afirmaţii în susţinerea prezentei acţiuni: „Aprobarea plăţii sporului pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază, prevăzut de Legea nr. 284/2010 la Anexa nr. 1, cap I, pct. B, art. 1, în cazul persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, respectiv preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului …, în perioada 2011-2012, s-a realizat în baza Dispoziţiilor de reîncadrare nr. 152-154/08.02.2011, acte administrative emise de A  în funcţie în acea perioadă în aplicarea prevederilor art. 1 şi 4 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale prevederilor art. 1, 6 şi 11 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a Comunicării nr. 12149/04.07.2012 privind drepturile salariale de care beneficiază persoanele mai sus amintite ca urmare a modificărilor intervenite în structura conducerii Consiliului … în urma alegerilor locale din 10 iunie 2012 (anexate în copie prezentei), şi respectiv în baza Buletinului de analiză al câmpului electromagnetic şi radio-frecvenţă eliberat de Institutul Naţional de Sănătate Publică - Centrul Regional de Sănătate Publică - Cluj, înregistrat sub nr. 4362/04.03.2011."

De asemenea se argumentează: „Acordarea acestui spor preşedintelui şi vicepreşedinţilor Consiliului … a avut în vedere faptul că aceste persoane plătite de asemenea, din fonduri publice, şi-au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii de expunere la câmpurile electromagnetice cu restul salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în clădirea …, salariaţi beneficiari ai acestui spor."

Înţelege pârâta să combată afirmaţiile reclamantului având în vedere următoarele argumente:

a). În perioada 2011-2012, U.A.T. B a efectuat plăţi din titlul cheltuieli de personal, reprezentând spor de condiţii vătămătoare în cuantum de 15 % din salariul de bază, prevăzut de Legea nr. 284/2010 la Anexa I cap. I. pct.B art.1 şi în cazul persoanelor care au deţinut calitatea de preşedinte şi respectiv vicepreşedinte al Consiliului …, cu încălcare prevederilor legale în vigoare.

Astfel, potrivit prevederilor art.101 alin.(4) din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale: "Pe durata mandatului, preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului … primesc o indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiilor de preşedinte, respectiv de vicepreşedinte al consiliului judeţean, care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului … nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege".

De asemenea, art.9 alin.(4) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevede: "Indemnizaţia lunară pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial, dacă nu se prevede altfel prin lege."

Argumentele referitoare la faptul că plata sporului de condiţii vătămătoare s-a făcut în anul 2011 în baza buletinelor de analiză al câmpului electromagnetic şi radiofrecvenţă şi persoanelor la care se face referire, deoarece acestea îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu restul salariaţilor, iar în anul 2012 în baza prevederilor legale anterior menţionate, pârâta apreciază că nu pot fi primite de către instanţa de fond, deoarece potrivit legii, indemnizaţia lunară pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei pe care o deţin.

4. Referitor la neregula consemnată la punctul 6 din decizia contestată, referitoare la: "stabilirea incorectă a sporului pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 15% aplicat asupra salariului de bază, datorită aplicării acestuia la o bază mai mare decât cea prevăzută în actele normative în vigoare", reclamanţii menţionează următoarele aspecte în susţinerea acţiunii care face obiectul prezentului dosar: „Plata sporului de condiţii vătămătoare s-a realizat în temeiul prevederilor art. 1 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. (...)

În anul 2012, Legea a instituit obligaţia legală a fiecărui angajator de a menţine acordarea şi plata sporului de condiţii vătămătoare raportat la cuantumul brut al sporurilor indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care făceau parte potrivit legii, din salariul brut, pe luna decembrie a anului 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşura activitatea în aceleaşi condiţii.

În ceea ce priveşte acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare, atât pentru funcţionarii publici cât şi pentru personalul contractual, aceasta s-a realizat prin aplicarea procentului de 15% la salariile de bază stabilite prin dispoziţiile de încadrare emise în cursul anului 2011".

Apreciază pârâta că susţinerile reclamantului sunt total neîntemeiate şi solicită instanţei să nu le primească având în vedere următoarele argumente:

a). În primul rând subliniază faptul că auditorii publici externi nu au susţinut acordarea nelegală a sporului de condiţii vătămătoare pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul entităţii ci aceştia au constatat calcularea acestuia într-un cuantum eronat, determinat de includerea în salariul de bază (baza de calcul a sporului) a unor sporuri nelegale şi respectiv prin acordarea unui număr de clase de salarizare suplimentare ca majorare a salariului de bază prin luarea în calcul a unor ore suplimentare care nu pot fi justificate cu documente.

b). Denaturarea cheltuielilor de personal în anul 2012, prin includerea în salariul de bază a două sporuri (de dispozitiv şi stabilitate) cu încălcarea prevederilor legale, aşa cum s-a arătat la punctul 4.1 din procesul verbal şi punctul 3 din Decizie a avut drept consecinţă şi denaturarea sumelor încasate de către salariaţi sub forma sporului de condiţii vătămătoare în procent de 15% aplicat la salariul de bază corespunzător timpului lucrat, prevăzut de Legea nr.284/2010 la Anexa I cap.I pct.B art.1. în condiţiile în care acest spor a fost aplicat la o bază mai mare decât cea legală, entitatea e efectuat plăţi nedatorate sub forma de salarii în cuantum brut de 274.699 lei, la care se adaugă contribuţii sociale aferente în sumă de 75.542 lei (anexa nr. 4.4.1).

c). În conformitate art.34 alin.(1) din aceeaşi lege, personalul din autorităţile administraţiei publice centrale, din structurile din subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale şi din instituţiile publice locale, nominalizate în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum şi din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiază de o majorare a salariului de bază cu până la 75%, iar începând cu 1 ianuarie 2011, în locul majorării de până la 75%, de o majorare de până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporţional cu timpul efectiv alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect. Referitor la modul de calculare şi acordare a acestei majorări a salariului de bază, s-a constatat faptul că în anumite cazuri, în perioada ianuarie - martie 2012 aceasta a fost determinată eronat prin luarea în considerare la stabilirea numărului de clase de salarizare suplimentare a unui număr de ore suplimentare aşa cum rezultă din cuprinsul punctului 4.2 din prezentul proces verbal de constatare. Stabilirea în aceste cazuri a unor salarii de bază mai mari decât cele legale, au avut drept consecinţă acordarea sporului de condiţii vătămătoare în cuantum mai mare decât cel cuvenit şi prin urmare efectuarea de plăţi nelegale sub formă de salarii brute în sumă de 4.060 lei, la care se adaugă suma de 1.117 lei, contribuţii sociale aferente (anexa nr. 4.4.2).

Faptul că orele suplimentare din fişele de colective de prezenţă nu au fost plătite nu are relevanţă în condiţiile în care auditorii publici externi au constatat doar faptul că acestea au influenţat numărul de clase suplimentare acordate ca majorare a salariului de bază, ceea ce a avut influenţă şi asupra sporului de condiţii vătămătoare în sumă brută, calculat şi plătit pentru persoanele şi perioadele respective.

5. În ceea ce priveşte abaterea prezentată la punctul 8 din Decizia nr.40/2013, potrivit căreia s-a efectuat "plata cheltuielilor de reprezentare şi trataţii efectuate cu depăşirea limitei maxime în cadrul cărora se pot aproba şi efectua cheltuieli pentru acţiuni de protocol" reclamanţii susţine următoarele: „în anul 2012 s-a aprobat plata sumei totale de 33.155 lei reprezentând cheltuieli de protocol, trataţii (sucuri, apă minerală, cafele, cocteiluri) oferite invitaţilor oficiali cu ocazia participării la şedinţele consiliului …, conferinţele de presă organizate, şedinţele cu primarii, etc., cu respectarea prevederilor art.4 al Ordonanţei Guvernului României nr. 80 din 30 august 2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, respectiv cu încadrarea în limitele maxime prevăzute în Anexa 2 pct. I şi pct. IV. 1. din actul normativ mai sus menţionat".

Înţelege pârâta să combată susţinerile reclamantului având în vedere următoarele argumente:

a). În urma analizării conturilor de execuţie pe anul 2012, în faza de planificare a misiunii de audit, s-a constatat că plăţile efectuate la alineatul Protocol şi reprezentare din cadrul titlului Bunuri şi servicii sunt în sumă totală de 331.843 lei, din care 316.263 lei la capitolul 51.02 Autorităţi publice. Din analiza documentelor justificative care au stat la baza plăţilor efectuate, a rezultat că la nivelul Consiliului … (activitate proprie), din totalul de 316.263 lei reprezentând cheltuieli de protocol, suma de 283.108 lei a fost utilizată pentru organizarea de mese oficiale, invitarea în ţară a unor delegaţii pe cheltuiala părţii române (cheltuieli zilnice de masă, cafea, apă minerală, sucuri sau alte trataţii oferite în timpul tratativelor sau al şedinţelor). Diferenţa de 33.155 lei reprezintă cheltuieli de reprezentare şi trataţii (cafele, sucuri, apă minerală) efectuate cu ocazia conferinţelor de presă, a şedinţelor consiliului …, şedinţelor cu primarii, etc. Situaţia este prezentată detaliat în anexa nr. 4.9.1, din care reiese că marea majoritate a cheltuielilor este ocazionată de cele 44 de conferinţe de presă (20.629 lei). În toate cazurile, angajarea cheltuielilor de protocol a fost efectuată în baza Referatelor întocmite de reprezentantul Compartimentul de îndrumare, control, relaţia cu mass-media şi protocol, aprobate de A şi vizate de control financiar preventiv propriu.

b). Potrivit Cap.IV pct.1 din Anexa 2 la Ordonanţa Guvernului nr.80/2011, limita maximă a fondului la dispoziţia preşedinţilor consiliilor … în cadrul căruia se puteau aproba şi efectua cheltuieli de reprezentare şi trataţii, este de 20 lei/salariatul din aparatul propriu. Ţinând cont de faptul că în anul 2012 numărul mediu de salariaţi a fost de 156, fondul la dispoziţia A este de maxim 3.120 lei.

În condiţiile în care plăţile de această natură efectuate în anul 2012 au fost de 33.155 lei, suma de 30.035 lei (diferenţa între cheltuieli de reprezentare şi trataţii efectuate şi limita maximă stabilită) reprezintă cheltuieli de protocol aprobate şi efectuate fără temei legal.

Conform prevederilor actului normativ anterior menţionat "Limitele maxime în cadrul cărora se pot aproba şi efectua cheltuieli pentru acţiuni de protocol de către ministere, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de către instituţiile publice din subordinea acestora, la Cap. IV, Alte prevederi: I. Fondul la dispoziţia miniştrilor de stat, miniştrilor, miniştrilor delegaţi, a conducătorilor celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, a prefecţilor, a preşedinţilor consiliilor judeţene şi a primarului general al municipiului Bucureşti, este de 20 lei/salariat din aparatul propriu ".

Potrivit actului normativ sus-menţionat, cocteilurile se pot organiza doar în anumite situaţii în care se impun astfel de manifestări şi cu anumite condiţii: o singură dată pentru fiecare delegaţie, la venirea sau plecarea acesteia. Or, la nivelul entităţii auditate au fost decontate cheltuieli de reprezentare şi trataţii pentru 71 de ocazii, din care 44 conferinţe de presă, diferenţa reprezentând şedinţe de consiliu …, şedinţe cu primarii, acţiuni care nu întrunesc condiţiile legal stabilite pentru organizarea de cocteiluri.

c). Potrivit prevederilor art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2011 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, cu completările şi modificările ulterioare: „(1) Normativele de cheltuieli stabilite ca limite maxime, în cadrul cărora se pot aproba şi efectua cheltuieli pentru acţiuni de protocol de către ministere, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de către instituţiile publice din subordinea acestora, sunt prevăzute în anexa nr. 2. (2) În cadrul limitelor maxime prevăzute în anexa nr. 2 conducătorii instituţiilor menţionate la alin. (1) pot aproba niveluri inferioare de cheltuieli, în funcţie de condiţiile specifice şi de modul de desfăşurare a acţiunii, precum şi în raport cu sursele de finanţare ce pot fi atrase, în condiţiile legii, la realizarea acestora."

În Norma din 5 august 1991 actualizată, privind organizarea în ţară a acţiunilor de protocol şi a unor manifestări cu caracter cultural-ştiinţific, precum şi cheltuielile ce se pot efectua în acest scop de către instituţiile publice, aprobată prin H.G. nr. 552/1991 "Organizarea acţiunilor de protocol şi a unor manifestări cu caracter cultural-ştiinţific de către ministere, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi de către instituţii de subordonare centrală sau locală, se efectuează astfel: Cap.l art.1 se prevede: 1. Mese oficiale (dejunuri, dineuri) se pot organiza cu ocazia vizitei cu caracter oficial în ţară a unor persoane din străinătate în limita următoarelor sume .. ; 2. Cocteiluri pot fi organizate, în situaţiile în care se impun astfel de manifestări, de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, ....., cu aprobarea conducătorului instituţiei respective; 4. Acţiuni prevăzute la pct.1 şi 2 se pot organiza o singură dată, pentru fiecare delegaţie, la venire sau plecarea acesteia. În cazul unor vizite în provincie ale delegaţiilor străine, organele locale pot oferi o masă oficială într-un cadru restrâns, cu respectarea plafoanelor stabilite la pct.I iar la Cap.6 Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, prefecturile judeţene şi a municipiului Bucureşti pot constitui un fond la dispoziţia conducătorilor acestora, stabilit prin luarea în calcul a sumei de ... anual de fiecare salariat din aparatul propriu. Acest fond se constituie din sumele totale aprobate pentru protocol şi poate fi utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de reprezentare şi trataţii, ocazionate de primirea unor delegaţi sau invitaţi români, în limita a ... lei de invitat pe zi.

Referitor la afirmaţia potrivit căreia fondul la dispoziţia A în limita maximă de 20 lei/salariat poate fi utilizat în situaţia în care participă şi salariaţii la aceste evenimente, aceasta este contrară reglementărilor legale prezentate mai sus, cheltuielile de reprezentare şi trataţii putând fi ocazionate doar de primirea unor delegaţi sau invitaţi români.

6. Referitor la abaterea prezentată la punctul 15 din decizie referitoare la "nerestituirea în contul bugetului de stat a sumei de 6.193.330,00 lei reprezentând sume alocate din Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului, conform H.G. nr.255/2012, neutilizate conform destinaţiei stabilite", pârâta aduce următoarele argumente care susţin legalitatea concluziilor controlului şi nelegalitatea acordării drepturilor salariale:

Cu privire la această abatere, reclamanţii susţine următoarele: "Urmare a emiterii H.G.R. nr. 255/2012, prin H.C. … nr. 80/23.04.2012 s-a aprobat rectificarea bugetului …, în sensul majorării bugetului … cu suma de 6.400 mii lei, sumă alocată pentru plata de arierate (1.862.000 lei) şi pentru proiecte cu finanţare externă nerambursabilă (4.538.000 lei). (...)

Suma de 1.862.000 lei a fost utilizată integral pentru plata unor arierate, iar prin arierate potrivit prevederilor legale la acea dată înţelegându-se datorii băneşti neachitate la timp, respectiv, doar raportat la inexistenţa plăţii la momentul scadenţei lor, fără scurgerea unui termen special de aşteptare. (...)

Referitor la sumele repartizate pentru proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, acestea nu au fost restituite deoarece aceste sume nu se supun operaţiunilor de regularizare, potrivit punctului 4.8. din Ordinul M.F. nr. 1720/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exerciţiului bugetar al anului 2012".

Înţelege pârâta să combată susţinerile reclamantului având în vedere următoarele argumente:

a). Guvernul României, prin O.U.G. nr.15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, a stabilit că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a respectivei ordonanţe de urgenţă, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate.

Conform H.G. nr. 255/2012, U.A.T. B i-a fost repartizată suma de 6.400.000 lei, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente si de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte, cu finanţare externă nerambursabilă.

Modul de utilizare a acestei sume a fost verificat şi consemnat în Nota de constatare înregistrată la U.A.T. B sub nr.12127/03.07.2012 şi la D sub nr.817/06.07.2012.

Conform actului de control încheiat, unităţii administrativ-teritoriale i-a fost alimentat contul de venituri cu suma de 6.400.000 lei, din care a fost utilizată prin plăţi efective, suma de 1.862.000 lei, defalcată astfel:

Potrivit destinaţiei prevăzuta de HG 255/2012, suma de 206.670 lei pentru alte destinaţii în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012 respectiv plăţi restante, suma de 1.655.330 lei.

De asemenea în Nota de constatare sus-menţionată, se face precizarea că pentru proiectele cu finanţare externă nerambursabilă aflate în derulare pe anul 2012 partea de cofinanţare este de 1.508.142 lei. Face menţiunea că partea de cofinanţare stabilită la nivelul de 1.508.142 lei este aferentă întregii perioade de derulare a proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă (proiecte multianuale).

În condiţiile repartizării din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului şi alimentării contului de venituri cu suma de 6.400.000 lei şi utilizării potrivit destinaţiei prevăzute de HG 255/2012 doar a sumei de 206.670 lei, diferenţa în valoare de 6.193.330 lei trebuia restituită în contul din care aceasta a fost încasată.

Referitor la suma de 4.538.000 lei, aceasta a fost aprobată prin HCJ 80/2012, pentru proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, însă aşa cum rezultă din Nota de constatare înregistrată la U.A.T. B sub nr.12127/03.07.2012 şi la D sub nr.817/06.07.2012, pentru proiectele cu finanţare externă nerambursabilă aflate în derulare pe anul 2012 partea de cofinanţare este de 1.508.142 lei. Face menţiunea că partea de cofinanţare este aferentă întregii perioade de derulare a proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă (proiecte multianuale) şi nu numai anului 2012.

Afirmaţia că suma de 4.538.000 lei repartizată prin HCJ 80/2012 pentru proiecte cu finanţare externă nerambursabilă a fost utilizată efectiv la data apariţiei H.G.R. nr. 255/2012 nu este susţinută de documente. Mai mult, sumele au fost alocate prin H.G.R. nr. 255/2012, pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, şi nu pentru prefinanţarea acestor proiecte.

Pe cale de consecinţă sunt aplicabile prevederile art.V alin.(l) din O.U.G nr.15/2012 potrivit căruia „Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate", fiind respectate şi prevederile Deciziei nr. 558/2012 a Curţii Constituţionale a României.

În condiţiile date, nu era necesară existenţa unei alte prevederi în H.G.R. nr.255/2012 prin care să se stabilească obligaţia legală de a restitui prin regularizare, la finele anului, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale neutilizate potrivit destinaţiei.

b). Potrivit art.l din H.G nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, s-a aprobat suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, şi alocarea acesteia bugetelor locale ale unor unităţi administrativ-teritoriale, potrivit anexei care face parte integrantă din hotărâre, pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile.

În condiţiile în care suma de 6.193.330 lei nu a fost utilizată conform destinaţiei prevăzute de H.G. nr.255/2012, respectiv pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare nerambursabilă, ordonatorul principal de credite al bugetului local are obligaţia restituirii la bugetul statului a acestei sume, conform prevederilor art. IV din O.U.G nr.15/2012, privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, fapt ce a fost menţionat şi prin Nota de constatare din 03.07.2012 emisă în urma controlului modului de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, conform H.G. nr.255/2012.

c). Noţiunea de "cofinanţare publică" este definită de prevederile art.2 alin.(3) lit.e) din O.U.G. nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, ca fiind "orice contribuţie pentru finanţarea cheltuielilor eligibile din sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a)-g) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, la art. 1 alin. (2) lit. a)-d) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cofinanţarea acordată de la bugetul de stat pentru alţi beneficiari decât cei prevăzuţi la art.5 alin.(l)-(3) şi (3ˆ1), precum şi alte cheltuieli similare, în sensul art. 2 alin. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006".

d). Având în vedere că suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012 a fost efectuată din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, se impune precizarea faptului că potrivit art.30 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe baza de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar, cu menţiunea că potrivit art. III din O.U.G. nr. 8 din 3 aprilie 2012, prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se pot aloca, până la sfârşitul anului 2012, prin hotărâre a Guvernului, sume şi pentru plata arieratelor. De asemenea, alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, pentru bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz.

e). Din analiza dispoziţiilor referitoare la Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, se constată că alocarea de sume din acest fond pentru bugetele locale se poate realiza numai pentru acoperirea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute pe parcursul unui exerciţiu bugetar şi pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz.

Eventualele situaţii urgente, apărute pe parcursul exerciţiului bugetar, pot fi rezolvate, în concret, prin acordarea de către Guvern a unor sume suplimentare din Fondul de rezervă aflat la dispoziţia sa (cum, de altfel, s-a şi realizat în cazul Hotărârii Guvernului nr. 255/2012), însă alocarea şi cheltuirea acestor sume trebuie să fie făcute numai dacă există o justificare obiectivă şi reală care să stea la baza acestora.

f). În esenţă, Fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului trebuie să constituie o rezervă reală, folosită exclusiv în cazul perioadelor dificile, doar în ultimă instanţă şi numai în condiţiile în care au fost epuizate toate celelalte căi de finanţare ale unui/unei obiectiv/acţiuni.

Caracteristica urgenţei însoţeşte alocarea acestor sume din momentul constatării stării de necesitate cu privire la unele cheltuieli apărute în timpul exerciţiului bugetar până în momentul efectuării plăţilor pentru care acestea au fost solicitate. Astfel, inexistenţa unei situaţii care să se circumscrie stării de urgenţă care să fi stat la baza alocării sumelor din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului constituie premisa unei eventuale deturnării a scopului pentru care aceste sume au fost alocate, prin posibila direcţionare a lor spre alte destinaţii.

g). Arieratele, noţiune de specialitate, sunt definite ca fiind sume de plată trecute de scadenţă cu 90 de zile conform O.U.G. nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie 2009, şi prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009 secţiunea E, pct.14: "Criteriu de performanţă privind neacumularea de arierate interne de către bugetul general consolidat - pct. 14. Criteriul de performanţă stabilit cu privire la variaţia stocului de arierate interne ale BGC are în vedere neacumularea de noi arierate şi eliminarea lor pe durata programului. în caz de necesitate, Guvernul va lua măsurile corective pentru a preveni acumularea de noi arierate. În înţelesul programului, arierate înseamnă sume de plată trecute de scadenţă cu 90 de zile (în conformitate cu definiţia cheltuielilor din ESA95) ".

Ca urmare, raportându-se la arierate, reclamantul omite înţelesul acesteia dat prin O.U.G. nr. 99/2009.

h). Cu referire la prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 558 din 24 mai 2012, trebuie avut în vedere faptul că analiza constituţionalităţii prevederilor OUG nr. 15/2012 a avut la bază chiar nota de fundamentare a acestei ordonanţe, în care se precizează că "prevederile Hotărârii Guvernului nr. 255/2012 nu pot fi aplicate, deoarece unele unităţi administrativ-teritoriale nu înregistrează arierate şi nu au în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare."

În aceste condiţii, alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului unor unităţi administrativ-teritoriale care nu erau în situaţia de a face plăţi cu destinaţia prevăzută de Hotărârea Guvernului nr.255/2012 a reprezentat un tratament discriminatoriu faţă de alte unităţi administrativ-teritoriale care erau în situaţia de a face astfel de plăţi.

Având în vedere că suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012 a fost efectuată din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, se impune precizarea faptului că potrivit art.30 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe baza de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar, cu menţiunea că potrivit art. III din OUG nr. 8 din 3 aprilie 2012, prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2(302 privind finanţele publice, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se pot aloca, până la sfârşitul anului 2012, prin hotărâre a Guvernului, sume şi pentru plata arieratelor.

De asemenea, alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, pentru bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz.

Faptul că destinaţia acestor fonduri este concis stabilită de H.G. nr.255/2012 reiese şi din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr.558/2.05.2012 în care se reţine "Din analiza dispoziţiilor referitoare la Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, Curtea constată că alocarea de sume din acest fond pentru bugetele locale se poate realiza numai pentru acoperirea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute pe parcursul unui exerciţiu bugetar si pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz".

Prin Decizia nr.558/2.05.2012, Curtea Constituţională, sesizată de Avocatul Poporului, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.V alin.(l) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, a constatat faptul că aceste dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

Totodată, Curtea Constituţională a mai reţinut că "Eventualele situaţii urgente, apărute pe parcursul exerciţiului bugetar pot fi rezolvate, în concret, prin acordarea de către Guvern a unor sume suplimentare din Fondul de rezervă aflat la dispoziţia sa (cum, de altfel, s-a şi realizat în cazul Hotărârii Guvernului nr. 255/2012), însă alocarea şi cheltuirea acestor sume trebuie să fie făcute numai dacă există o justificare obiectivă şi reală care să stea la baza acestora.

În esenţă, Fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului trebuie să constituie o rezervă reală, folosită exclusiv în cazul perioadelor dificile, doar în ultimă instanţă şi numai în condiţiile in care au fost epuizate toate celelalte căi de finanţare ale unui obiectiv/acţiune.

Caracteristica urgenţei însoţeşte alocarea acestor sume din momentul constatării stării de necesitate cu privire la unele cheltuieli apărute în timpul exerciţiului bugetar până în momentul efectuării plăţilor pentru care acestea au fost solicitate.

Astfel, inexistenta unei situaţii care să se circumscrie stării de urgentă care să fi stat la baza alocării sumelor din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului constituie premisa unei eventuale deturnării a scopului pentru care aceste sume au fost alocate, prin posibila direcţionare a lor spre alte destinaţii.

Dacă prin Hotărârea Guvernului nr.255/2012 au fost alocate astfel de sume fără a exista o justificare reală, Guvernul este îndreptăţit să dispună restituirea acestora fără a mai aştepta închiderea exerciţiului bugetar, întrucât, pe de o parte, sursa din care au fost alocate aceste sume o reprezintă Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului, ce reprezintă o finanţare extraordinară, iar pe de altă parte, Guvernul are obligaţia de a adopta măsuri care să prevină folosirea acestor sume in alte scopuri decât cele stabilite. Aceste două elemente justifică urgenţa adoptării măsurii restituirii prevăzute de dispoziţiile actului normativ criticat."

În concluzie, arată că suma de 1.655.330 lei nu a fost utilizată potrivit destinaţiei stabilite prin H.G. nr. 255/2012, pentru că nu îndeplinea condiţia de arierate, iar suma de 4.538.000 lei repartizată prin H.C.J. nr. 80/2012 pentru proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, nu a fost susţinută cu documente justificative. În consecinţă suma nu a fost utilizată pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă.

IV. Cu privire la susţinerile reclamantului conform cărora "Curtea de Conturi a României sau structurile acesteia nu au competenţa materială legală să anuleze actele juridice care au stat la baza operaţiunilor specifice domeniului financiar, contabil sau fiscal. Neavând competenţa de a dispune anularea actelor juridice, pârâtele nu pot anula nici efectele juridice rezultate din derularea acestor acte în circuitul civil. Practic, camera de Conturi nu şi-a exercitat prerogativele de control cu care era investită prin lege, nu a verificat dacă operaţiunile şi situaţiile financiare sunt complete, reale şi conforme cu legile şi reglementările legale în vigoare din domeniul financiar, contabil şi fiscal", solicită pârâta instanţei să nu le primească având în vedere următoarele argumente:

1). D a efectuat în perioada 13.05.2013 - 05.07.2013 auditul financiar al conturilor anuale de execuţie bugetară şi a bilanţului contabil pentru anul 2012, la Unitatea Administrativ Teritorială E, cu sediul în …, având atribuit codul fiscal nr. ...

Misiunea de audit financiar desfăşurată la sediul … s-a efectuat în conformitate cu prevederile pct. 255-366 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi a României nr.130 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 832 din 13 decembrie 2010.

2). Efectele actelor juridice emise de instituţia pârâră sunt cele prevăzute de lege, Curtea de Conturi având în mod neechivoc drept competenţe şi atribuţii exercitarea funcţiei de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.

Formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat şi ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi mişcarea fondurilor între aceste bugete prin misiuni de audit public extern sunt competenţa exclusivă a Curţii de Conturi, iar funcţia de control a instituţiei se realizează prin proceduri de audit public extern prevăzute în standardele proprii de audit, elaborate în conformitate cu standardele de audit internaţionale general acceptate, aşa după cum rezultă din dispoziţiilor art. 1, 2, 3, şi de la art. 21 la art.37 inclusiv din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată.

Rolul şi competenţele ce revin Curţii de Conturi sunt prevăzute şi în art.140 din Constituţia României, revizuită în anul 2003.

3). De asemenea, Curtea de Conturi efectuează, în conformitate cu prevederile art.26 din Legea nr.94/1992, auditul financiar asupra conturilor anuale de execuţie a bugetelor locale, ale municipiului Bucureşti, ale judeţelor, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ale municipiilor, ale oraşelor şi comunelor, precum şi asupra conturilor anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de la bugetele locale şi de la bugetele fondurilor speciale, după caz.

4). Totodată, aşa cum rezultă din dispoziţiile art.28 din Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, instituţia pârâtă efectuează o evaluare independentă asupra economicităţii, eficienţei şi eficacităţii cu care o entitate publică, un program, un proiect, un proces sau o activitate utilizează resursele publice alocate pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite.

5). Prin activitatea de audit financiar Curtea de Conturi urmăreşte dacă situaţiile financiare sunt complete, reale şi conforme cu legile şi reglementările în vigoare, furnizând în acest sens o opinie. Obiectivul auditului financiar este acela de a obţine asigurarea că situaţiile financiare auditate sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil în România şi respectă principiile legalităţii şi regularităţii. Responsabilitatea adoptării politicilor contabile corespunzătoare, a menţinerii unui control intern adecvat şi a efectuării de prezentări corecte în situaţiile financiare revine entităţii auditate.

6). Situaţiile financiare supuse auditului financiar sunt următoarele: bilanţul; contul de rezultat patrimonial (situaţia veniturilor, finanţărilor şi cheltuielilor); situaţia fluxurilor de trezorerie; situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor, anexe la situaţia financiară, care includ politici contabile şi note explicative; contul de execuţie bugetară.

7). În cazul în care conturile prezentate nu întrunesc condiţiile care să facă posibilă auditarea lor, auditorii publici externi restituie documentele titularilor conturilor, potrivit prevederilor art.30 alin.(3) din lege, consemnând această situaţie într-un proces-verbal de constatare. În procesul-verbal de constatare se va înscrie în mod obligatoriu şi termenul pentru refacerea sau completarea conturilor. Procedura de întocmire a procesului-verbal de constatare este similară cu cea prevăzută la pct.80-122 şi la pct.162-249 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.

8). La punctul 354 din Regulament se menţionează că în situaţia în care s-au constatat erori/abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat sau nu producerea unor prejudicii, fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale şi/sau cazuri de nerespectare a principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, se pot întocmi următoarele tipuri de acte: proces-verbal de constatare, nota de constatare, nota de conciliere, proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, proces-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile, proces-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor.

Toate aceste acte vor constitui anexă la raportul de audit financiar.

9). În susţinerea caracterului legal al misiunii de audit financiar desfăşurată de auditorii publici externi din cadrul D pârâta menţionează şi prevederile pct. 356-357 din Regulament care menţionează: Dacă în cadrul misiunii de audit financiar se desfăşoară mai multe tipuri de acţiuni, aşa cum este prevăzut la pct.352, se va întocmi un singur proces-verbal de constatare pentru toate deficienţele constatate. Procesul-verbal de constatare este un act bilateral şi se semnează de către auditorii publici externi care au efectuat misiunea de audit financiar şi reprezentanţii legali ai entităţii auditate. Conţinutul acestuia este similar cu cel al raportului de control, mai puţin paragraful referitor la prezentarea entităţii, care este cuprins în raportul de audit financiar.

10). Modul de întocmire a procesului-verbal de constatare, asigurarea securităţii informaţiilor prezentate în acesta şi anexele care îl însoţesc, precum şi procedura de clarificare şi de valorificare a deficienţelor constatate cu ocazia auditului financiar se realizează în aceleaşi condiţii cu cele pentru raportul de control, prevăzute la pct. 80-122 şi pct. 162-249 din Regulament.

11). În susţinerea celor dispuse în Regulament, pârâta menţionează şi dispoziţiile art.33 alin.(3) din Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată: "În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate".

Se impune a se avea în vedere faptul că însăşi legea organică, de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, Legea nr.94/1992 republicată cu modificările şi completările ulterioare, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 2 trimite la norme interne, legiuitorul delegându-i Plenului Curţii de Conturi prerogativa de a dispune cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice acestei autorităţi publice, precum şi cu privire la valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, reglementând in detaliu aspectele specifice, unice, ale desfăşurării activităţii sale.

12). Având în vedere temeiurile juridice anterior menţionate, pârâta subliniază că la nivelul Consiliului … auditului financiar al contului de execuţie pe anul 2010 s-a efectuat cu respectarea prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, şi a Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.

Aşadar, auditul financiar are între obiective şi verificarea legalităţii şi regularităţii stabilirii şi acordării unor drepturi de natură salariată.

13). Având în vedere prevederile art.43 lit.(a) din Legea 94/1992, republicată: Curtea de Conturi stabileşte, în baza constatărilor sale: "suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi fiscal";

Deci, în baza competenţelor stabilite prin legea de organizare şi funcţionare, Curtea de Conturi suspendă prin deciziile emise aplicarea măsurilor care contravin reglementărilor legale în domeniul financiar, contabil şi fiscal, adică şi acordarea nelegală a unor sporuri salariale, stabilite prin acte ale administraţiei publice locale, şi nu le anulează (aşa cum rău intenţionat susţine reclamanţii), competenta de anulare având-o doar instanţa.

14). Actul de control consemnează cât se poate de clar şi de concis abaterile de la legalitate şi regularitate identificate de echipa de auditori publici externi ai D, iar starea de fapt menţionată este dovedită cu actele cuprinse în anexele acestuia. Doar cine are interes în afara legii poate susţine că actele administrative atacate nu ar fi fost emise conform dispoziţiilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată şi a Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi a României nr.130 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 832 din 13 decembrie 2010;

Problema analizării legalităţii acordării drepturilor salariale se poate pune întotdeauna în cadrul procedurii de auditare a cheltuielilor de personal, operaţiune administrativă pe care este în drept să o exercite, în vederea îndeplinirii funcţiei de control, de către Curtea de Conturi a  României.

15). Într-o astfel de situaţie, Curtea de Conturi este competentă să decidă şi să dispună măsuri de remediere a deficienţelor constatate şi, implicit, să impună recuperarea eventualelor prejudicii aduse bugetului, ca efect al neregulilor sau abaterilor constatate.

Aşa cum rezultă în cauza de faţă, reclamanţii a contestat anumite măsuri impuse de organele Curţii de Conturi prin actul de finalizare a controlului referitoare, în special, la acordarea unor drepturi salariale funcţionarilor publici, cu nerespectarea prevederilor legale.

Justificarea reclamantului conform căreia drepturile salariale au fost acordate în baza Acordului/Contractului colectiv de muncă, care nu au fost atacate şi care astfel nu mai pot fi revocate, nu este fondată.

Precizează pârâta  faptul că nu contestă că potrivit art.41 alin.(5) din Constituţie, caracterul obligatoriu al convenţiilor colective este garantat, numai că această garanţie trebuie circumscrisă respectării ordinii de drept.

16). Legea  impune, cu valoare de principiu, dând prevalentă libertăţii în  materie contractuală, că orice convenţie este valabilă sub rezerva respectării exigentelor impuse de ordinea de drept si bunele moravuri. Că este aşa menţionează pârâta jurisdicţia de contencios constituţional care în analiza constituţionalităţii dispoziţiilor art.12 alin.1 teza a II-a din Legea nr.130/1996 raportate la dispoziţiile art.41 alin.(2) şi alin.(5) din Legea fundamentală a statuat următoarele:

"Conform principiilor de bază ale contractelor colective de muncă, astfel de contracte constituie legea părţilor, iar în conţinutul lor nu pot fi stabilite drepturi sub nivelul minimal prevăzut de lege şi de contractul colectiv încheiat la nivel superior.

Contractele colective de muncă încheiate pentru salariaţii instituţiilor publice au un regim juridic special, determinat de situaţia deosebita a părţilor acestor contracte. Astfel, cheltuielile necesare pentru funcţionarea instituţiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariaţilor, sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor".

Art.137 alin.(1) din Constituţie prevede că: "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege. In aceste condiţii se impune ca şi drepturile salariale ale salariaţilor instituţiilor publice să fie stabilite prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor şi nu pot fi modificate prin convenţii colective.

Prin raportare la principiul general aplicabil în materia dreptului public conform căruia o autoritate publică nu are dreptul să întreprindă nici o acţiune care nu îi este expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia "tot ce nu este interzis este permis", autorităţile publice administrative nu pot acţiona decât în temeiul şi în vederea executării legii. Prin urmare, şi acordurile ori convenţiile colective trebuie să se subordoneze acestor imperative.

17). De altfel în materia salarizării funcţionarilor publici legile pertinente explicitează fără echivoc faptul că drepturile acestora sunt stabilite de lege, fără ca autorităţile publice ca subiect al raportului de serviciu şi ca angajator în acelaşi timp să le fie recunoscute prerogative suplimentare. Astfel fiind, autoritatea administraţiei publice locale căreia i se recunoaşte o anumită autonomie decizională nu poate interfera cu atribuţii ce sunt rezervate la nivel naţional legiuitorului organic sau, după caz, ordinar.

Că este aşa rezultă fără tăgadă din dispoziţiile art.4 alin.(1) din Legea nr.215/2001 conform cărora autonomia locală este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi in limitele prevăzute de lege.

18). Pe cale de consecinţă, arată că se poate afirma că autoritatea publică nu poate acţiona decât numai în limitele de competenţă stabilite expres de lege.

Din această perspectivă, autoritatea publică auditată nu poate paraliza acţiunea de control a Curţii de Conturi în exercitarea atribuţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 94/1992.

Faţă de cele ce preced, pârâta solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea actelor administrative emise de C-D, respectiv a Încheierii nr.VI.20/31.01.2014, a Deciziei nr.40/05.08.2013, a Raportului de audit financiar înregistrat la entitatea auditată sub nr.13942/05.07.2013 şi a Procesului-verbal de constatare înregistrat la entitatea verificată sub nr.13943/05.07.2013, ca fiind temeinice şi legale.

În drept, invocă dispoziţiile art.205 şi următoarele din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi celelalte acte normative la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.

3. Reclamanţii formulează în baza art. 201 alin. 2 C.pr.civilă Răspuns la întâmpinare (filele 188-198 vol. IV), solicitând respingerea apărărilor formulate de pârâtele C-D, ca fiind nefondate şi nelegale.

1. În primul rând solicită a se observa că acţiunea în contencios administrativ introductivă, precum si precizarea acesteia sunt fundamentate atât în fapt cât si în drept, în cuprinsul celor două acte fiind invocate normele legale si competentele legale încălcate de către pârâte, precum si faptul că au înţeles să aplice si să se prevaleze de prevederi legale care nu erau în vigoare.

Reiterează faptul că prin Legea nr.30 din 16 martie 2012 s-a aprobat respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar. Cu ocazia adoptării acestei legi Parlamentul, raportat la prevederile art. 115 alin 8 din Constituţia României, nu a adoptat prevederi legale prin care să reglementeze măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei mai sus menţionată.

Este evident faptul că întrucât prin Legea nr. 30/2012 a fost respinsă O.U.G. nr. 1/2010, acest din urmă act normativ nu a produs niciodată efecte juridice, iar respingerea unei ordonanţe semnifică nerecunoaşterea existenţei acesteia. 

În concluzie, orice constatări privind aplicarea O.U.G. nr.1/2010 după data abrogării acesteia, precum şi incidenţa existenţei efectelor juridice ale acesteia pe perioada de aplicare, din momentul respingerii ei, sunt simple speculaţii nelegale, care exced cadrului constituţional legal, deoarece doar Parlamentul avea abilitarea legală să reglementeze şi să dispună măsuri legale cu privire la efectele juridice ale ordonanţei de urgentă pentru perioada de aplicarea acesteia.

Curtea de Conturi a României ori structurile acesteia, respectiv auditorii publici externi nu au competenţa materială legală să se pronunţe asupra legalităţii actelor juridice care au stat la baza operaţiunilor specifice domeniului financiar, contabil sau fiscal prin raportare la aplicabilitatea prevederilor O.U.G nr.1/2010, deoarece ar însemna să se substituie puterii legislative, Parlamentul României şi să hotărască nelegal şi neconstituţional asupra efectelor juridice produse de această ordonanţă până la respingerea ei şi ulterior respingerii acesteia.

Practic, Camera de Conturi nu şi-a exercitat prerogativele de control cu care era investită prin lege, nu a verificat dacă operaţiunile şi situaţiile financiare sunt complete, reale şi conforme cu legile şi reglementările în vigoare din domeniul financiar, contabil şi fiscal, ci prin constatările sale, a reglementat asupra efectelor juridice produse de ordonanţa mai sus menţionată asupra actelor juridice existente până la respingerea acesteia, inclusiv sub aspectul interacţionării acestui act normativ cu alte norme legale, generând o continuitate a aplicării acestui act normativ respins, în condiţiile în care ordonanţa nu mai putea să producă niciun efect.

Auditorii publici externi s-au substituit puterii legislative şi a celei judecătoreşti în sensul că, în urma constatării nelegalităţii unor acte juridice, în baza unei ordonanţe respinse de Parlamentul României, au stabilit existenţa unor prejudicii, iar pe baza acestor constatări directorul camerei de conturi a dispus măsuri împotriva părţilor care au încheiat actele juridice şi nu măsuri în domeniul financiar, fiscal şi contabil, potrivit prerogativelor legale.

Apreciază că prin extinderea aplicării prevederilor O.U.G nr.1/2010 ulterior respingerii acesteia, s-a încălcat principiul legalităţii prevăzut în dispoziţiile art.2 lit. n din Legea nr.94/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, potrivit cărora aveau obligaţia să verifice situaţiile financiare ale judeţului prin prisma respectării prevederilor legale în vigoare, ori prevederile O.U.G. nr.1/2010, în anul fiscal 2012 fiind respinse, nu produceau efecte juridice, deci nefiind în vigoare.

În ceea ce priveşte actele juridice care au stat la baza emiterii deciziei contestate, acestea nu puteau constitui documente pertinente, concludente care să confere pârâtelor temei de legalitate, deoarece au acelaşi temei legal şi anume prevederile ordonanţei de urgenţă respinse.

Arată că misiunea de audit este acţiunea de audit financiar sau de audit al performanţei aprobată a se desfăşura la o entitate publică, conform programului anual de activitate a Curţii de Conturi, şi care se finalizează cu un raport de audit, iar opinia de audit o reprezintă concluzia auditorului public extern care se exprimă în scris asupra situaţiilor financiare şi/sau a programului ori activităţii auditate, în legătură cu realitatea, fidelitatea şi conformitatea acestora cu reglementările aplicabile domeniului. Prin urmare prin regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţilor specifice Curţii de Conturi s-a prevăzut clar competenţa auditorilor de a încheia un raport de audit prin care să se pronunţe asupra situaţiilor financiare.

La pct.79 din regulamentul mai sus menţionat s-au reglementat toate tipurile de acte care se întocmesc cu ocazia controlului şi conţinutul acestora, după cum urmează:

"A. Acte de control:

Al) raport de control;

A2) notă unilaterală;

B4) proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;

B5) proces-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art.62 lit. a) şi b) din Legea nr. 94/1992, republicată;

B6) proces-verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată;

B7) notă de conciliere."

La pct.171 din regulament s-au reglementat măsurile dispuse de către Curtea de Conturi pentru valorificarea constatărilor din actele întocmite cu ocazia controlului menţionat mai sus.

„Pentru valorificarea constatărilor înscrise în raportul de control şi, respectiv, în nota de constatare prevăzută la pct.125 lit.a) - d), care constituie anexă a raportului de control, Curtea de Conturi poate dispune/solicita:

a) potrivit prevederilor art. 43 din lege:

a.l) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi fiscal;

a.2) blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală ori ineficientă a acestora;

a.3) înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată;

b) potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) şi (4) din lege:

b.l) comunicarea către conducerea entităţii controlate a existenţei unor erori/abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat producerea unor prejudicii şi dispunerea către aceasta să stabilească întinderea prejudiciului şi să ia măsuri pentru recuperarea acestuia."

Reglementarea Actului administrativ ce face obiectul acestei contestaţii, conform regulamentului:

„Decizia 174. Pentru aplicarea măsurilor de valorificare prevăzute la:

a) pct. 171 lit. a), respectiv:

1. suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi fiscal;

2. blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală ori ineficientă a acestora;

3. înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată;

b) pct.171 lit.b), respectiv comunicarea către conducerea entităţii controlate a existenţei unor erori/abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat producerea unor prejudicii şi dispunerea către aceasta să stabilească întinderea prejudiciului şi să ia măsuri pentru recuperarea acestuia;

c) pct.171 lit. c), respectiv suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate, potrivit prevederilor art. 45 din lege."

În contextul tuturor reglementărilor mai sus prezentate rezultă că un simplu raport de audit, bazat pe o ordonanţă respinsă, nu poate conduce la emiterea actului administrativ, raportul de audit nefiind un act de control, chiar conform reglementărilor Curţii de Conturi, deoarece se pot valorifica doar constatările înscrise în documentul Raport de Control, pe baza unor acte normative în vigoare.

În ceea ce priveşte procesul verbal de constatare întocmit de auditorii publici externi, consideră că şi acesta este nelegal şi că a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor din regulamentul Curţii de Conturi, fiind un document care nu are o reglementare legală şi bineînţeles întemeiat şi acesta pe baza prevederilor aceleiaşi ordonanţe respinse.

Pct.nr.138 din regulament prevede expres că se întocmeşte Procesul-verbal de constatare a abaterilor şi de aplicare a amenzii civile prevăzute la art.62 lit.a) şi b) din Legea nr. 94/1992, republicată, se întocmeşte în următoarele cazuri:

a) nerespectarea de către entitatea verificată a obligaţiei de a prezenta Curţii de Conturi, în termenele stabilite, conturile ce urmează a fi controlate;

b) neefectuarea de către organele de control financiar, fiscal, inclusiv de inspecţie bancară ale Băncii Naţionale a României, precum şi alte instituţii specializate ale statului a verificărilor solicitate de Curtea de Conturi, contrar prevederilor art. 42 alin. (1) lit. b) şi d) din lege;

c) nepunerea la dispoziţia Curţii de Conturi de către entitatea verificată a rapoartelor celorlalte organisme cu atribuţii de control financiar, fiscal, audit intern şi inspecţie bancară, contrar prevederilor art. 42 alin. (1) lit. c) din lege;

d) nesuspendarea din funcţie, în baza deciziei emise de Curtea de Conturi, a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.

Conform pct.149 din acelaşi regulament se mai prevede încheierea Procesului verbal de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute la art.63 din Legea nr.94/1992, republicată în cazul netransmiterii de către entitate a actelor, documentelor şi informaţiilor solicitate, la termenele şi în structura stabilite de Curtea de Conturi, precum şi în cazul neasigurării accesului auditorilor publici externi în sediile acestora.

Procesul verbal de constatare întocmit de către auditorii publici externi pe care îl contestă prin prezenta nu are un cadru legal, nefiind prevăzut de pct. 79 din regulamentul Curţii de Conturi, pârâta D nu a constatat existenţa unor contravenţii care să necesite încheierea unui proces verbal prin care să stabilească amenzi civile.

2. Cu privire la apărările invocate de pârâte în ceea ce priveşte cererea de suspendare formulată, pe motivul că această cerere nu ar fi admisibilă deoarece nu ar fi întrunite cele două condiţii de admisibilitate, respectiv cazul bine justificat si iminenta producerii unui prejudiciu, solicită respingerea acestei susţineri ale pârâtelor ca fiind nelegale si ne fondate.

Aşa cum au arătat mai sus, actele contestate prin prezenta acţiune, nu se bucură de o prezumţie de legalitate, dat fiind faptul că ambele pârâte au emis acele acte cu încălcarea principiului legalităţii, constatând existenţa unor prejudicii în baza unor prevederi legale respinse de Parlamentul României prin Legea nr. 30 din 16 martie 2012 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010.

În condiţiile în care constatările presupuselor abateri din Decizia nr.40/2013 a D, din Raportul de audit financiar, din Procesul verbal de constatare, precum şi cele din încheierea nr. 20/31.01.2014 se întemeiază în esenţă pe faptul încălcării, în primul rând, a prevederilor O.U.G nr. 1/2010, care era respinsă şi abrogată, restul actelor normative invocate de pârâte fiind doar subsecvente, reprezintă în fapt doar o consecinţă a încălcării ordonanţei mai sus menţionate, astfel că apreciază că se găsesc în prezenţa unui caz bine justificat al răsturnării prezumţiei de legalitate.

În contextul în care, potrivit propriului regulament de organizare, un simplu raport de audit nu poate conduce la emiterea actului administrativ, raportul de audit nefiind un act de control, chiar conform reglementărilor Curţii de Conturi, deoarece se pot valorifica doar constatările înscrise în documentul Raport de Control, solicită a se avea în vedere că nici sub aspect procedural decizia camerei de conturi nu se bucură de o prezumţie de legalitate, acesta întemeindu-se pe o ordonanţă respinsă.

De asemenea, solicită a se avea în vedere şi faptul că Procesul verbal de constatare întocmit de către auditorii publici externi pe care îl contestă prin prezenta nu are un cadru legal, se întemeiază pe o ordonanţă respinsă, nefiind prevăzut de pct.79 din regulamentul Curţii de Conturi, procesul verbal fiind întocmit cu nerespectarea prevederilor legale, deoarece nu s-au constatat abaterile reglementate de prevederile art. 62 şi ale art. 63 şi 65 din Legea nr.94/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată.

În concluzie, niciunul din actele pe care le-au contestat prin prezenta acţiune nu se bucură de o prezumţie de legalitate şi ca atare este necesară suspendarea efectelor acestora pe tot parcursul judecăţii.

Asupra iminenţei pagubei, arată faptul că dispoziţiile deciziei nr. 40/2013 sunt executorii şi le aduce, prin aplicarea lor, în situaţia producerii unor consecinţe grave atât asupra instituţiei noastre cât şi asupra situaţiei unui număr extrem de mare de personal (circa 200 de persoane), prin retragerea unor drepturi legal conferite, a unor drepturi legal câştigate, iar acest lucru s-ar petrece pe fondul situaţiei economice precare ce a condus şi aşa la sărăcirea bugetelor, respectiv la reducerea puterii de cumpărare.

Arată că se află, deci, în situaţia iminenţei producerii unor pagube în aceste patrimonii în situaţia în care nu ar fi suspendată aplicarea prevederilor deciziei mai sus menţionate, datorită termenului extrem de scurt în care aceste acte ar trebui aplicate, 30 aprilie 2014, termen care este cu mult mai redus decât intervalul de timp necesar pentru verificarea pe cale judecătorească a legalităţii deciziei şi, cu atât mai mult cu cât neaplicarea dispoziţiilor acestei decizii, chiar aşa nelegale cum sunt şi chiar în condiţia atacării actelor, i-ar expune la sancţiuni de ordin patrimonial, contravenţional şi chiar de ordin penal.

Solicită a se aprecia că paguba invocată prin cererea de suspendare are şi drept consecinţă o iminentă perturbare gravă a funcţionării serviciilor publice …, ale realizării prerogativelor conferite de lege consiliului … şi preşedintelui acestuia şi a tuturor instituţiilor subordonate acestuia, constând în, pe de o parte, iminenţa unui conflict cu întregul aparat de specialitate …, care are menirea de a realiza efectiv toate activităţile la nivelul … şi care poate paraliza funcţionarea administraţiei publice la nivel …, iar, pe de altă parte, o diminuare nelegală a bugetului …, blocarea realizării tuturor proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă, respectiv un blocaj financiar faţă de operatorii economici care realizează toate lucrările şi serviciile necesare bunei funcţionări a administraţiei publice judeţene. Cu alte cuvinte, un colaps financiar şi administrativ, un regres total, cu consecinţe grave de ordin economic şi social pentru întreg B, drept urmare a aplicării măsurii de virare la bugetul statului a sumei de 6.193.330 lei, în condiţiile în care această sumă a fost alocată legal judeţului, pentru plata de arierate şi pentru proiecte cu finanţare externă nerambursabilă,

3. Cu privire la pct.III pagina 6 din întâmpinarea pârâtelor solicită a se observa că acestea fac apărări străine de cadrul legal avut în vedere la emiterea actului administrativ si solicită a se observa că la pagina 4 din decizia nr. 40/2013 a D, în prim plan se constată că pentru abaterea consemnată la pct.3 din aceeaşi decizie fiind de esenţă încălcarea actului normativ O.G nr.l/2010, art.10.

A. Temeiul de drept invocat de pârâta D prin decizie, precum şi pârâta C prin întâmpinare, respectiv art.10 din O.G nr.1 din 2010 este cu totul străin de natura pricinii, de actele ce au făcut obiectul controlului, practic o astfel de ordonanţă nici măcar nu există, iar prevederile art.10 din O.U.G nr.1/2010, fiind respinse nu au produs niciodată efecte juridice, deoarece respingerea unei ordonanţe semnifică nerecunoaşterea existenţei acesteia. De asemenea, prevederile Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice invocate de către pârâta D nu pot constitui temei de drept pentru constatarea abaterii de la legalitate, deoarece plata drepturilor de natură salarială aferente salariaţilor din cadrul aparatului de specialitate al acestei instituţii (personal contractual şi funcţionari publici) pe anul 2012, s-a realizat, prin derogare, în baza altor dispoziţii legale. Dispoziţiile de reîncadrare, pentru anul 2012, au fost emise în aplicarea prevederilor art.l din Legea nr.283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, cu precizarea că toate drepturile salariale plătite au fost prevăzute de lege, nefiind rezultatul unor acorduri/contracte colective de muncă, astfel cum lasă să se înţeleagă pârâtele.

Mai arată instanţei de judecată şi faptul că prin art. 12 alin. (1) din aceeaşi lege s-a reglementat că prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, pretinse de pârâte a fi încălcate în anul 2012, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013, deci nefiind în vigoare pentru anul fiscal 2012 supus controlului. Restul textelor legale menţionate de pârâte prin întâmpinare nu sunt aplicabile anului 2012, privesc stabilirea altor drepturi pentru alţi ani fiscali şi nu au relevanţă în soluţionarea legalităţii aplicării prevederilor Legii nr. 283/2011. De asemenea, invocarea unor litigii ce privesc controale efectuate pentru alţi ani fiscali cu o altă legislaţie aplicabilă nu are relevanţă în soluţionare prezentei acţiuni şi reprezintă o încercare a pârâtelor de a schimba cadrul legal aplicabil salarizării în anul 2012.

B. În ceea ce priveşte, pct.4 din decizia contestată, arată că orele prestate pentru activităţile aferente proiectelor finanţate din fonduri comunitare nerambursabile post-aderare de către personalul din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului … nominalizat în echipe de proiecte, reprezintă ore efectiv alocate de către aceste persoane pentru implementarea proiectelor, fără a depăşi durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare, fiind luate în considerare la stabilirea numărului de clase de salarizare suplimentare acordate pentru desfăşurarea acestei activităţi, astfel cum sunt prevăzute la art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010.

Orele suplimentare menţionate în fişele de prezenţă colectivă întocmite de coordonatorii de proiecte în perioada ianuarie-martie 2012, acestea nu reprezintă ore suplimentare în sensul prevederilor art.18 din Legea nr. 284/2010 si nu au fost plătite, menţionarea lor având doar rolul ţinerii unei evidenţe a timpului efectiv alocat de către fiecare dinte membrii echipelor de proiect activităţilor aferente proiectelor.

În consecinţă susţinerile pârâtelor nu sunt probate, nefiind dovedit faptul că au fost plătite sume reprezentând ore suplimentare, iar majorarea salariului cu până la 25 de clase s-a făcut la un salar de bază calculat cu respectarea prevederilor Legii nr.283/2011, raportat la timpul efectiv alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 284/2010.

C. Cu privire la apărările pârâtelor asupra legalităţii pct.5 din decizia contestată, apreciază că sunt nefondate, deoarece la acordarea acestui spor preşedintelui şi vicepreşedinţilor Consiliului … s-a avut în vedere faptul că aceste persoane şi-au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii de expunere la câmpurile electromagnetice cu restul salariaţilor, care îşi desfăşoară activitatea în clădirea …, salariaţi beneficiari ai acestui spor. În aceste condiţii, neacordarea acestui venit de natură salarială şi acestei categorii de personal plătit din fonduri publice ar fi însemnat o formă de încălcare a prevederilor legale referitoare la nediscriminare, prevăzute la art. 6 lit. b) şi g) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care, raportat la prevederile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, au caracter special, aplicându-se cu prioritate.

D. În ceea ce priveşte pct. 4 din întâmpinare cu referire la legalitatea pct. 6 din decizia contestată apreciază că susţinerile pârâtelor sunt nefondate, întrucât acordarea şi calculul sporului de condiţii vătămătoare în cuantum de 15% s-a realizat cu respectarea prevederilor legale şi a fost aplicat la un salariu de bază corect calculat, astfel cum au arătat mai sus.

Constatarea pârâtei C de la pct. 6 din decizie, urmată de măsura stabilirii întinderii prejudiciului, nu înseamnă acordare nelegală? Nici măcar pârâtele nu cred în ceea ce susţin la pagina 13 alin.1 din întâmpinare, deoarece măsurile dispuse de acestea vin în contradicţie cu susţinerile de erori de calcul din apărare.

E. Totodată, prin apărarea legalităţii constatărilor de la pct. 8 din decizia contestată, pârâtele încearcă să limiteze dreptul autorităţilor locale şi judeţene de a organiza evenimente oficiale, limitând sfera invitaţilor oficiali beneficiari ai acestor evenimente.

În apărarea lor pârâtele ignoră aplicabilitatea prevederilor legale asupra tuturor persoanelor care au calitatea de invitaţi oficiali, indiferent că sunt din străinătate sau din ţară, aspecte prevăzute de art.4 şi reglementate în Anexa 2 pct.I din Ordonanţa Guvernului României nr.80 din 30 august 2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, potrivit cărora autorităţile publice au următoarele drepturi:

- preşedinţii consiliilor … pot efectua cheltuieli şi acţiuni de protocol în limita sumei de 60 lei/persoană cu ocazia organizării de mese oficiale şi în limita sumei de 12,5 lei/persoană pentru cocteiluri;

- vicepreşedinţii consiliilor … şi secretarii generali ai … pot efectua cheltuieli şi acţiuni de protocol în limita sumei de 45 lei/persoană cu ocazia organizării de mese oficiale şi în limita sumei de 12,5 lei/ persoană pentru cocteiluri.

Ceea ce omit ambele pârâte să precizeze este faptul că suma estimată cu titlu de prejudiciu de către acestea prin decizia contestată are la bază un cu totul alt temei de fapt şi de drept, respectiv că au stabilit o încălcare a prevederilor pct. IV. 1 din anexa 2, apreciind că fondul aflat la dispoziţia preşedintelui este de 20 lei/ salariat, care în opinia reclamanţilor nu este aplicabil, deoarece chiar şi pârâtele recunosc că aceste sume au fost cheltuite cu ocazia organizării de evenimente la care au participat invitaţi oficiali.

F. Cu privire la pct. 15 din decizia contestată, apreciază că pârâtele sunt în eroare asupra stării de fapt şi de drept, iar măsura dispusă aduce un grav prejudiciu bugetului …, cu grave implicaţii de ordin economic şi social.

În primul rând, cu privire la aprecierea arieratelor, fac precizarea că incidenţa unei vechimi faţă de data scadenţei, precum şi obligaţia legală a respectării unui termen de 90 de zile de la data scadenţei, a fost stabilită ulterior apariţiei HG nr. 255/2012, respectiv la data de 01.09.2012 şi ulterior Notei de constatare încheiată la data de 03.07.2012, iar, raportat la acea dată, plata arieratelor s-a făcut integral conform prevederilor legale în vigoare.

Cu privire la Nota de constatare întocmită la data de 03.07.2012 de echipa de control a D, menţionează că această notă nu stabileşte măsuri pe care B ar fi fost obligat să le pună în aplicare.

Mai mult, prevederile O.U.G. nr. 99/2009 au un alt domeniu de aplicare şi un alt termen de aplicare. Această ordonanţă de urgenţă nu modifică legislaţia în materie în vigoare şi nu generează o aplicabilitate prin similitudine. Acest act normativ stabileşte doar criterii de performanţă în vederea prevenirii acumulării de noi arierate în cadrul ratificării Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie 2009 şi prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009, prin urmare nici de cum nu se referă la obligaţiile legale născute în anul bugetar 2012, care aveau o cu totul altă reglementare legală.

Referitor la sumele repartizate pentru proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, acestea nu au fost restituite deoarece aceste sume nu se supun operaţiunilor de regularizare, conform Ordinului M.F. nr.1720/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exerciţiului bugetar al anului 2012 punctul 4.8, potrivit cărora:

„4.8. Nu se supun operaţiunilor de regularizare, la finele anului, cu bugetul de stat următoarele categorii de sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată:

a) sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale, alocate potrivit anexei nr.7 la Legea nr.293/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

b) sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale suplimentate pe bază de hotărâri ale Guvernului din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, dacă prin hotărârile Guvernului nu se prevede altfel."

Raportat la cele de mai sus, suma de 4.538.000 lei pentru proiecte cu finanţare externă nerambursabilă făcând obiectul punctului 4.8 lit. b) mai sus menţionat, nu trebuia restituită bugetului de stat, deoarece prin H.G. nr. 255/2012 nu s-a prevăzut obligaţia legală de a restitui prin regularizare, la finele anului, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale.

Pârâtele au interpretat într-o manieră proprie Decizia Curţii Constituţionale nr. 558/2012 şi încearcă să schimbe interpretarea dată dispoziţiilor art.V alin.(1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012, potrivit cărora aceste dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr.255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 15/2012. În opinia pârâtelor aplicabilitatea prevederilor legale mai sus invocate este dată doar de urgenţă şi nu de necesitate, oportunitate, apreciind că sumele au fost alocate judeţului fără a exista o justificare legală, deci criticând însăşi actul normativ.

Din nou pârâtele încearcă să schimbe natura juridică a faptelor constatate, dar de data aceasta invocând faptul că Guvernul României, a alocat sumele nelegal, fără o justificare reală, în condiţiile inexistenţei unei situaţii care să se circumscrie stării de urgenţă care a stat la baza acestor alocări.

Curtea Constituţională a considerat că ţinând seama, însă, de punctul de vedere al Guvernului, sub semnătura primului-ministru, precum şi de prevederile O.U.G 15/2012, dispoziţiile criticate se referă strict la sumele neutilizate, şi pentru alocarea cărora unităţile administrativ-teritoriale nu au făcut dovada înregistrării de arierate sau derulării de proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare. Având în vedere cele expuse, precum şi precizarea clară din punctul de vedere al Guvernului precum că O.U.G 15/2012 nu se referă la sumele cheltuite (recunoscând implicit că utilizarea acestora s-a făcut în mod legal), Curtea constituţională reţine că restituirea sumelor neutilizate de către autorităţile administrativ teritoriale care nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare este constituţională.

În motivarea deciziei Curţii Constituţionale se mai susţine şi că Guvernul prin autoritatea specială în materie trebuie să analizeze în concret, pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această alocare se justifică, şi numai în măsura în care această justificare lipseşte sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea acestor sume.

În ceea ce-i priveşte, la data apariţiei H.G.R. nr. 255/2012, B avea în derulare proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, sumele repartizate fiind utilizate efectiv prin H.C. ... nr.80/23.04.2012, iar pentru restul sumelor alocate au fost plătite sume reprezentând arierate potrivit prevederilor legale în vigoare la data plăţii.

În consecinţă, competenţa legală asupra necesităţii restituirii sumelor se poate pronunţa doar Guvernul României şi nu pârâtele, ori, până în prezent Guvernul a apreciat că sumele alocate prin această hotărâre de guvern au fost cheltuite legal.

4. În ceea ce priveşte apărările pârâtelor de la pct.IV din întâmpinare (filele 18-22), respectiv asupra legalităţii efectuării controlului si a întocmirii actelor juridice contestate prin acţiune se cuvine să facă precizarea că pârâtele adaugă la lege si invocă competente născute din norme legale inexistente.

În primul rând pârâtele justifică încheierea procesului verbal contestat prin prisma prevederilor art.30 alin.3 din Legea nr.94/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

Pentru a evita orice confuzie citează aceste prevederi legale, care, în opinia pârâtelor, le conferă dreptul şi obligaţia de a încheia procese verbale, cu menţiunea că acest articol al legii are un singur alineat şi se referă la cu totul altceva:

"art.30 - Obiectivele controalelor Curţii de Conturi dispuse de Camera Deputaţilor sau de Senat ori dispuse de Curte se stabilesc de acestea prin hotărâre şi se aduc la cunoştinţa celor interesaţi."

Prin raportare la aceste prevederi legale, prin întâmpinare, pârâtele prezintă de fapt o altă situaţie, reglementată de prevederile art.32 alin.3 din aceeaşi lege, care de asemenea nu este incidenţă în speţa de faţă, respectiv făcând trimiterea la cazul în care conturile prezentate nu întrunesc condiţiile care să facă posibilă verificarea lor. În această situaţie auditorii publici le restituie titularilor acestora, fixând termen pentru completarea sau refacerea lor, după caz. Chiar şi în acest caz legea nu prevede în mod expres întocmirea unui proces verbal de natura celui contestat.

Văzând temeiul legal invocat de către pârâta Camera de Conturi la emiterea deciziei ce face obiectul prezentului litigiu, respectiv prevederile art.43 lit.c, ale art.33 alin.3 din Legea nr. 94/1992 coroborate cu cele ale pct.174 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi aprobat prin Hotărârea nr.130 din 4 noiembrie 2010, şi în lipsa unui Raport de Control, apreciază că toate actele din litigiu sunt nelegale, acestea nefiind întocmite în condiţiile pct.352 şi următoarele din acelaşi regulament.

În drept, invocă prevederile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, ale Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionare Curţii de Conturi, cu completările şi modificările ulterioare, Hotărârea nr.130/2010 ale Curţii de Conturi, prevederile Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal precum şi toată legislaţia invocată în cuprinsul acţiunii şi a Răspunsului la întâmpinare, precum şi ale art.201 alin.2 Noul Cod procedură civilă.

4. În prezenta cauză a fost formulată Cerere de intervenţie accesorie de către SINDICATUL F, în susţinerea intereselor A (filele 51-56 vol. V)

Intervenientul solicită admiterea cererii de intervenţie în sensul admiterii în totalitate a acţiunii formulate.

În motivare intervenientul arată că în urma controlului efectuat C-D, la UAT B, pentru anul 2012, aceasta şi-a depăşit competenţele materiale, legale şi fără a controla modul de constituire a bugetului propriu al Consiliului …, prin auditare a stabilit nelegal modul de constituire a fondului drepturilor salariale, declarând nelegale sporul de dispozitiv, sporul de stabilitate acordarea unor clase suplimentare de salarizare, acordarea sporului de condiţii vătămătoare preşedintelui şi vicepreşedinţilor C.J., stabilirea incorectă a sporului de condiţii vătămătoare şi a limitei cheltuielilor de protocol. De asemenea, prin exces de putere a dispus recuperarea acestora cu încălcarea prevederilor art.43 coroborate cu art.21, din Legea nr.94/1992.

Faţă de aceste abuzuri ale C-D, intervenientul arată următoarele:

Potrivit Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art.6.(1) Gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituţiile şi autorităţile publice se asigură de fiecare ordonator principal de credite.

(4) Ordonatorii principali de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază, soldele funcţiilor de bază/salariile funcţiilor de bază, indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile, alte drepturi salariale în bani şi în natură stabilite potrivit legii, să asigure promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale si avansarea în gradaţii, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu.

Având în  vedere  dispoziţiile  legale  de  mai  sus,  în  baza  actelor  normative anterioare de salarizare a salariaţilor din sectorul bugetar, cu respectarea drepturilor funcţionarilor publici şi a angajaţilor contractuali, A a stabilit în anul 2012 şi 2013, drepturile salariale ale personalului din aparatul propriu, potrivit sumelor aprobate prin hotărâre de consiliul judeţean.

Faţă de această activitate/atribuţie, legal exercitată de A, C-D, în urma exercitării activităţii de audit, pe perioada mai sus menţionată, depăşindu-şi competenţele prevăzute prin Legea nr.94/1992, ignorând modul de constituire a bugetului unităţii administrative auditate şi a obligaţiilor ordonatorului de credit privind modul de administrare şi utilizare a fondurilor publice impuse prin Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale şi Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, a decis prin Decizia nr.40/2013 pe de o parte, suspendarea unor drepturi salariale prin lege acordate şi pe de altă parte a decis recuperarea acestor drepturi salariale.

În acest sens arată că, prin emiterea Deciziei nr.40/2013 şi a celorlalte documente elaborate cu ocazia misiunii de audit la UAT B, C-D a încălcat următoarele norme:

1. Art.49 (15) din Legea nr.273/2006 care stabileşte următoarele: „Curtea de Conturi, potrivit prevederilor art. 21 şi 22 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, efectuează audit la unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale pentru verificarea respectării prevederilor alin. (8), (9), (12)-(14)*)."

În acest sens arată că potrivit acestor aliniate, coroborate cu dispoziţiile legislaţiei salarizării în sectorul bugetar şi a legii administraţiei publice locale, C, în exercitarea activităţii de audit financiar, nu avea niciun drept de a verifica modul de constituire a drepturilor salariale ale angajaţilor din aparatul administrativ al A, şi cu atât mai puţin avea dreptul de a emite decizii privind suspendarea şi recuperarea drepturilor salariale. Acest aspect, raportat şi la principiul simetriei actelor juridice arată cu atât mai mult că, din moment ce C nu urmăreşte şi realizarea obligaţiei ordonatorilor de credite de a plăti salariaţilor drepturile salariale stabilite prin lege, aceasta nu poate nici urmări, în cadrul activităţii de audit, modul de constituire a drepturilor salariale.

Potrivit art.2 lit.c) din Legea nr.94/1992, C-D, în urma activităţii de audit efectuată la UAT B, era competentă de a urmări dacă „...situaţiile financiare sunt complete, reale şi conforme cu legile şi reglementările în vigoare," şi avea dreptul, cel mult de a furniza în acest sens „o opinie", sau potrivit art.21 din Legea nr.94/1992 să furnizeze B „rapoarte privind utilizarea şi administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii." Pentru a stabili dacă drepturile salariale ale angajaţilor au fost constituite şi acordate în mod nelegal, C-D trebuia să desfăşoare la UAT B, o activitate de control, însă, raportat la dispoziţiile art.49 din Legea nr.273/2006, mai sus citate, în cadrul atribuţiilor sale faţă de bugetele autorităţilor publice locale, Curtea de Conturi poate să efectueze doar activitatea de audit. Ori, potrivit art.2 coroborate cu dispoziţiile art.21 din Legea nr.94/1992, cele două activităţi, respectiv de control şi de audit sunt distincte cu un rol diferit. Prin urmare, dacă numai în urma unei activităţi de control Curtea de Conturi avea dreptul de a controla „..modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice;", prin activitatea de audit efectuată, aceasta avea dreptul să urmărească modul de realizare a execuţiei bugetare, respective; „performanţa utilizării resurselor financiare".

2. Mai mult, prin emiterea Deciziei nr.40/2013 C-D nu doar  că a abuzat, depăşindu-şi atribuţiile şi competenţele legale, ci a decis şi cu încălcarea următoarelor prevederi legale:

• LEGEA NR.215/2001.

Art.2(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit.

Art.3(1) Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona si de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice. în condiţiile legii.

(2) Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

Art.4 (1) Autonomia locală este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege.

(2) Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului, după caz.

Art.5(2) Autonomia locală conferă autorităţilor administraţiei publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice.

Art.10 Autorităţile administraţiei publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum şi de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale.

Art.91(1) Consiliul … îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii:

a) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului …, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes … şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes …;

c) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului …, organigrama, statul de funcţii, regulamentul de organizare şi funcţionare ale aparatului de specialitate, precum şi ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes … şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes …;

e) numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes ….

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), consiliul …:

a) aprobă, la propunerea preşedintelui consiliului …, bugetul propriu al …, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar;

Art.103(1) Preşedintele consiliului … răspunde de buna funcţionare a aparatului de specialitate al consiliului …, pe care îl conduce. Coordonarea unor compartimente din aparatul de specialitate poate fi delegată, prin dispoziţie a preşedintelui consiliului …, vicepreşedinţilor sau altor persoane, în condiţiile legii.

(2) Preşedintele consiliului … asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului …, precum şi a altor acte normative.

Art.104 (1) Preşedintele consiliului … îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele categorii principale de atribuţii:

a) atribuţii privind funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului …, a instituţiilor şi serviciilor publice de interes … şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes …;

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a), preşedintele consiliului …:

a) întocmeşte şi supune spre aprobare consiliului … regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia, organigrama, statul de funcţii şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului de specialitate, precum şi ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes …;

b) numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al consiliului ...

(4) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.(1) lit.c), preşedintele consiliului …:

a) exercită funcţia de ordonator principal de credite;

b) întocmeşte proiectul bugetului … şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului …, în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege;

• LEGE nr. 273 din 29 iunie 2006 (*actualizată*) privind finanţele publice locale (actualizată până la data de 24 aprilie 2014)

Art.1 Obiectul legii (1) Prezenta lege stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind  formarea,  administrarea,  angajarea şi  utilizarea  fondurilor publice locale, precum si responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale si ale instituţiilor publice implicate în domeniul finanţelor publice locale.

(2) Dispoziţiile prezentei legi se aplică în domeniul elaborării, aprobării, executării si raportării: a) bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti;

Art.2 Definiţii (1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

2. angajament bugetar - actul prin care o autoritate publică competenta, potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate;

3. angajament legal - faza din procesul execuţiei bugetare, reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice;

7. buget local - documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativ-teritoriale;

9. cheltuieli bugetare - sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin bugetele respective;

29. execuţie bugetară - activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăţii cheltuielilor aprobate prin buget;

Art.4 Autorizarea bugetară/ angajamentele multianuale

(1) Prin aprobarea bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) se autorizează, pentru anul bugetar, veniturile şi cheltuielile bugetare, după caz.

(2) Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime, care nu pot fi depăşite.

(3) Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.

Art. 5 Veniturile şi cheltuielile bugetelor locale

(3) Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe, proiecte, obiective, se efectuează în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, cu priorităţile stabilite de acestea, în vederea funcţionării lor şi în interesul colectivităţilor locale respective.

(4) Fundamentarea şi aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în stricta corelare cu posibilităţile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Art.16 Principiul autonomiei locale financiare

(1) Unităţile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare suficiente, pe care autorităţile administraţiei publice locale le pot utiliza în exercitarea atribuţiilor lor, pe baza şi în limitele prevăzute de lege.

Art. 23 Responsabilităţile ordonatorilor de credite

(1) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

(2) Ordonatorii de credite răspund de:

c) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate şi a veniturilor bugetare posibil de încasat;

Art.55  Plata salariilor

(1) Salariile la instituţiile publice cărora li se aplică prevederile prezentei legi se plătesc o dată pe lună pentru luna precedentă.

(2) Eşalonarea plăţilor pe zile, pentru ordonatorii principali de credite şi instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, se face de către direcţia generală a finanţelor publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite.

•  LEGE nr. 94 din 8 septembrie 1992 (**republicată**)(*actualizată*) privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi**) (actualizată până la data de 16 iunie 2014*)

Art.2 În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) control - activitatea prin care se verifică şi se urmăreşte modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice;

c) audit financiar - activitatea prin care se urmăreşte dacă situaţiile financiare sunt complete, reale şi conforme cu legile şi reglementările în vigoare, furnizându-se în acest sens o opinie;

Art.21 (1) Curtea de Conturi exercită funcţia de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, furnizând Parlamentului şi, respectiv, unităţilor administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea şi administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.

(2) Curtea de Conturi poate exercita auditul performanţei asupra gestiunii bugetului general consolidat, precum şi a oricăror fonduri publice.

(4) Prin constatările şi recomandările sale, auditul performanţei urmăreşte diminuarea costurilor, sporirea eficienţei utilizării resurselor şi îndeplinirea obiectivelor propuse.

Art.22 în cadrul competenţelor prevăzute la art. 21, Curtea de Conturi îşi desfăşoară atribuţiile specifice asupra următoarelor domenii:

a) formarea si utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat şi ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi mişcarea fondurilor între aceste bugete;

SECŢIUNEA a 2-a Atribuţiile Curţii de Conturi

Art.26 Curtea de Conturi efectuează auditul financiar asupra următoarelor conturi de execuţie:

d) conturile anuale de execuţie a bugetelor locale, ale municipiului Bucureşti, ale judeţelor, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ale municipiilor, ale oraşelor şi comunelor;

Art. 31(1) Curtea de Conturi certifică acurateţea şi veridicitatea datelor din conturile de execuţie verificate.

• LEGEA nr. 284 din 28 decembrie 2010 (*actualizată*) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (actualizată până la data de 9 august 2014*)

Art.6*) (1) Gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituţiile şi autorităţile publice se asigură de fiecare ordonator principal de credite.

(4) Ordonatorii principali de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază, soldele funcţiilor de bază/salariile funcţiilor de bază, indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile, alte drepturi salariale în bani şi în natură stabilite potrivit legii, să asigure promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale şi avansarea în gradaţii, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu.

În drept, invocă art.63 Cod de procedură civilă.

5. Pârâta C a solicitat respingerea ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenţie accesorie, iar în subsidiar, respingerea pe fond a acesteia (fila 63-71 vol. V)

În privinţa inadmisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie, pârâta învederează instanţei următoarele:

A). Solicită să se aibă în vedere că din ansamblul prevederilor Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că raporturile juridice se stabilesc doar între Curte de Conturi, în calitate de instituţie supremă de audit, pe de-o parte, şi entităţile verificate, pe de altă parte.

1). Între Curtea de Conturi şi diverse persoane, cum este cazul intervenientului, nu există raporturi juridice. Prin urmare, titularul dreptului de a solicita instanţei de contencios administrativ anularea actelor administrative emise de C-D este numai conducătorul entităţii verificate.

2). Totodată, arată faptul că, prejudiciul material ce ar putea fi creat în patrimoniul intervenientului este eventual şi viitor, incert atât sub aspectul cuantumului acestuia, cât şi sub aspectul momentului producerii acestuia. Eventualitatea producerii unui prejudiciu ar putea fi invocată numai prin prisma existenţei unor acte administrative, emise subsecvent de către A, pentru punerea în executare a deciziei de măsuri a D, în condiţiile dreptului comun.

3). În conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, Sindicatul F nu are calitatea de persoană vătămată, astfel cum este aceasta definită de lege.

4). Decizia nr. 40/05.08.2013, emisă de C-D, cuprinde măsurile stabilite în sarcina conducerii Unităţii Administrativ - Teritoriale B, constatate ca urmare a misiunii de audit efectuate la această entitate.

5). Prin urmare, partea interesată să solicite anularea deciziei sus amintite este entitatea auditată, respectiv U.A.T. B prin organele sale legale de conducere, A, în sarcina căruia au şi fost stabilite măsurile dispuse prin decizia de măsuri contestată, şi nu Sindicatul F.

6). Este adevărat că accesul la justiţie este necondiţionat, însă aceasta nu înseamnă că orice cerere, corectă sub aspect formal, obligă instanţa să se pronunţe asupra fondului pretenţiei. Orice persoană se poate adresa judecătorului, dar nu fiecare persoană poate obţine o judecată pe fondul oricărei pretenţii. Prin condiţia calităţii procesuale, se urmăreşte - în principiu - evitarea soluţiilor jurisdicţionale pentru interesele generale şi difuze ale unor colectivităţi. Aceasta este funcţia procesuală ce justifică recunoaşterea calităţii printre condiţiile dreptului la acţiune. Legea recunoaşte calitatea, abilitatea, posibilitatea unei persoane de a solicita judecarea pe fondul unei anumite pretenţii, în contradictoriu cu o persoană sau cu o categorie de persoane determinate.

7). Judecătorul este cel care verifică, în fiecare caz în parte, dacă suntem în prezenţa acelei relaţii, legături cerute de lege şi din care se deduce existenţa calităţii procesuale.

8). În cazul de faţă nu avem de-a face cu un conflict de drepturi, ci cu un litigiu generat de exercitarea unei atribuţii de către o autoritate publică de rang constituţional, Curtea de Conturi a României. În astfel de cauze Sindicatul F nu poate avea calitate procesuală activă.

9). Nu în ultimul rând, în sprijinul susţinerilor, pârâta solicită a se avea în vedere şi prevederile pct.227 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, ce a fost aprobat prin Hotărârea nr.130/2010 a plenului Curţii de Conturi a României, care stabilesc următoarele: "Împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare contestaţiilor, prevăzută la pct. 213, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile Legii contenciosului administrativ." Prevederi similare au existat şi la pct.106 din vechiul Regulament privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, ce a fost aprobat prin Hotărârea nr.1/2009 a plenului Curţii de Conturi a României, în prezent abrogată.

10). Drepturile şi interesele legitime ale reclamanţilor sunt temeinic apărate şi reprezentate în faţa instanţei de judecată de conducătorul unităţii administrativ-teritoriale verificate, preşedintele consiliului …, precum şi de consilierii juridici ai acesteia.

B). Potrivit dispoziţiilor alin. (1) din art. 61 din Noul Cod de procedură civilă oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare, alin.(2) stabileşte că intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta, iar alin. (3) că intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.

Ceea ce distinge cele două forme ale intervenţiei nu este interesul, care trebuie să aparţină întotdeauna intervenientului, ca o condiţie a exercitării acţiunii civile, ci dreptul invocat.

Pentru a admite sau a respinge în principiu o cerere de intervenţie se impune verificarea de către instanţă a faptului dacă introducerea în cauză a terţului este justificată printr-un interes legitim al acestuia sau al părţilor.

1). Prin intervenţia principală terţul care are interes în a-şi apăra un drept subiectiv, propriu, asupra obiectului cererii de chemare în judecată, poate deveni intervenient principal într-un proces tinzând să câştige pentru sine bunul litigios. Referitor la condiţia interesului, în literatura de specialitate se reţine că „prin impunerea condiţiei interesului, se urmăreşte nu numai evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate, pur vexatorii, dar în acelaşi timp, menajarea timpului magistraţilor şi a finanţelor statului, astfel încât rolul instanţelor să nu fie încărcat cu astfel de pricini."( Mihaela Tăbârcă - Excepţiile procesuale în procesul civil, Ed. A II-a, p. 180).

2). Tocmai de aceea, art.62 alin.(1) din Noul Cod de procedură civilă impune ca intervenţia principală să fie formulată sub forma unei cereri de chemare în judecată, cu respectarea cerinţelor art.194 din noul Cod de procedură civilă, îndreptată împotriva ambelor părţi din proces.

Aşadar, terţul ar avea posibilitatea să îşi formuleze pretenţiile şi pe cale separată, declanşând un proces în care să aibă calitatea de reclamant, dar alege modalitatea de a formula o cerere de intervenţie în interes propriu, şi ca urmare instanţa trebuie să verifice dacă terţul justifică un interes şi pretinde un drept propriu. În aceste condiţii, partea interesată să solicite anularea măsurilor contestate din Decizia nr.40/05.08.2013 este entitatea auditată, respectiv U.A.T. B prin organele sale legale de conducere, în sarcina căreia au şi fost stabilite măsurile dispuse prin decizie, iar nu Sindicatul F

3). În plus, date fiind condiţiile imperative impuse de Legea nr. 94/992 pentru organizarea şi funcţionare a Curţii de Conturi referitoare la condiţia cerută a fi îndeplinită pentru contestarea în instanţă a măsurilor dispuse prin actele de control, este evident că în speţă intervenientul nu poate urmări anularea actelor administrative contestate de reclamant, aşa cum rezultă din conţinutul cererii sale.

4). Concluzionând, arată că intervenientul nu are un drept propriu asupra obiectului litigios, respectiv nu are un drept subiectiv, care să aibă legătură cu raportul de drept material supus judecăţii în acţiunea principală.

Totodată, intervenientul nu justifică un interes propriu, legitim, actual, concret.

5). În consecinţă, pârâta solicită respingerea în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulată în prezenta cauză, reţinând că intervenientul nu justifică un interes propriu, legitim, actual, concret de a interveni în acest proces.

Intervenţia accesorie reprezintă un mijloc de apărare în favoarea părţii pentru care intervenientul accesoriu intervine în litigiu, cu precizarea că a sprijini apărarea respectivei părţi nu exclude, ca şi în cererea de intervenţie în interes propriu, existenţa unui interes propriu.

În cazul intervenţiei accesorii, terţul intervenient apără drepturile uneia din părţi, nu tinde la valorificarea unei pretenţii proprii, ci urmăreşte ca instanţa să pronunţe soluţia favorabilă părţii pentru care a intervenit.

În ceea ce priveşte condiţia interesului, aşa cum a susţinut, intervenientul nu justifică un interes propriu, legitim, actual, concret de a interveni în proces.

De altfel şi practica judiciară a statuat că, deşi natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să îşi justifice interesul său propriu, legitim şi actual în participarea la judecata procesului.

Ca urmare, interesul este legitim atunci când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege.

Pentru aceste motive, pârâta solicită instanţei să constate că partea interesată să formuleze plângere, în condiţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, poate fi doar entitatea verificată, UAT  B, prin reprezentantul său legal, ceea ce deja s-a şi produs.

Faţă de cele mai sus invocate, solicită respingerea ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenţie accesorie, pe considerentul că nu justifică niciun interes în cauză. Susţinerile intervenientului sunt identice cu cele din acţiunea introductivă, neaducând nimic nou nici în ceea ce priveşte starea de fapt, şi nici în ceea ce priveşte motivele de drept.

În ceea ce priveşte argumentele de netemeinicie a cererii de intervenţie accesorie, referitor la fondul cauzei, argumentele invocate de către pârâtă sunt similare cu cele invocate prin întâmpinare, motiv pentru care nu vor fi reiterate.

Cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul SINDICATUL F a fost admisă în principiu în şedinţa publică din data de 26.11.2014, argumentele instanţei fiind cuprinse în Încheierea de şedinţă.

6. Intervenientul a formulat o cerere de suspendare a soluţionării cauzei până la soluţionarea dosarului nr. …/83/2012 al Tribunalului Satu Mare (fila 112-113 vol. V), precum şi o cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În şedinţa publică din data de 11.02.2015 instanţa soluţionează cererile formulate de intervenient, după punerea acestora în discuţia părţilor.

Cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost găsită ca inadmisibilă procedural în baza art. 519 alin. 1 C.pr.civilă, art. 10 şi art. 49 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 95 alin. 1 C.pr.civilă.

Cererea de suspendare a soluţionării cauzei în baza art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civilă a fost găsită de instanţă ca nefondată.

Argumentele avute în vedere de tribunal la soluţionarea celor două cereri se regăsesc în încheierea şedinţei publice (fila 183-186 vol. V).

7. Reclamanţii şi intervenientul au formulat Concluzii scrise.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Examinând acţiunea reclamanţilor prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate de aceştia, a apărărilor pârâtei, a argumentelor invocate de către intervenient în susţinerea intereselor reclamanţilor, a stării de fapt rezultate din probele administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa o găseşte ca fiind nefondată, şi pe cale de consecinţă este nefondată şi cererea de intervenţie accesorie, pentru următoarele considerente:

Pârâta C-D, a efectuat auditul financiar asupra conturilor anuale de execuţie şi a bilanţului contabil la Unitatea Administrativ Teritorială B. Perioada supusă auditului a fost  anul 2012. Ca urmare a auditului a fost întocmit Procesul verbal de constatare nr. 13943/05.07.2013 (filele 113-178 vol. IV) şi Raportul de audit financiar nr. 13942/05.07.2013 (filele 70-111 vol. IV) prin care au fost constatate şi consemnate 15 nereguli şi abateri de la legalitate şi regularitate,

În baza Procesului verbal de constatare şi a Raportului de audit financiar a fost emisă Decizia nr.40/2013 (filele 37-69 vol. IV), prin care, constatându-se în 15 situaţii nerespectarea reglementărilor legale, s-a decis stabilirea de către entitatea auditată a întinderii prejudiciului pentru fiecare abatere constatată şi luarea măsurilor de recuperare a prejudiciului.

Termenul de realizare a măsurilor menţionate anterior a fost stabilit prin Decizia nr. 40/2013, pentru toate cele 15 situaţii de abateri de la legalitate şi regularitate, la data de 29.11.2013.

Împotriva anumitor constatări, respectiv măsuri aferente acestora, din Decizia nr. 40/2013, A şi B au formulat „Contestaţie şi Plângere Prealabilă” înregistrată la D sub nr. 1318/29.08.2013 (fila 12-23 vol. IV), care a fost soluţionată prin Încheierea nr. 20/31.01.2014 de pârâta Curtea de Conturi a României.

Reclamanţii contestă constatările de la punctele 3-6, pct. 8 şi pct. 15 din Decizia nr. 40/2013 şi măsurile aferente dispuse, precum şi constatările/concluziile din Raportul de audit financiar şi din Procesul verbal de constatare corespunzătoare punctelor mai sus menţionate din Decizia nr. 40/2013.

Prin încheierea nr. 20/31.01.2014 ( filele nr. 24-36 vol. IV) a fost respinsă în totalitate contestaţia. În argumentarea acestei soluţii pârâta a reţinut aceleaşi motive ca şi cele prezentate în întâmpinare, motiv pentru care nu vor mai fi reiterate.

Nemulţumiţi fiind de modul de soluţionare a contestaţiei, reclamanţii s-au adresat instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune.

Tribunalul constată că actele administrative contestate de reclamant sunt legale şi temeinice.

1. Un prim aspect de nelegalitate al actelor administrative contestate în prezenta cauză, invocat de către reclamanţi şi de către intervenientul accesoriu, este acela al depăşirii competenţelor legale de către pârâtă.

În opinia tribunalului, motivul de nelegalitate este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. alin. 1 din Legea nr. 94/1992 „Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.”

În baza art. 21 alin. 1 din Legea nr. 94/1992 „Curtea de Conturi exercită funcţia de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, furnizând Parlamentului şi, respectiv, unităţilor administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea şi administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.”

Controlul exercitat de Curtea de Conturi este, în baza art. 2 lit. a) din lege, „activitatea prin care se verifică şi se urmăreşte modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice;”

Altfel spus, Curtea de Conturi ori structurile acesteia nu au competenţa materială legală să anuleze acte juridice, dar au competenţa legală de a urmări şi constata dacă în constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice au fost respectate dispoziţiile legale.

Această activitate/funcţie, de control, se realizează „…prin proceduri de audit public extern prevăzute în standardele proprii de audit, elaborate în conformitate cu standardele de audit internaţionale general acceptate”, iar auditul public extern înseamnă potrivit art. 2 lit. b) din lege „…activitatea de audit desfăşurată de Curtea de Conturi care cuprinde, în principal, auditul financiar şi auditul performanţei;”

În sensul de mai sus este reglementată activitatea de control a Curţii de Conturi şi prin HCC nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.

A susţine, astfel cum este opinia intervenientului accesoriu, că activitatea de control şi cea de audit sunt distincte cu un rol diferit, este o interpretare eronată a normelor legale mai sus arătate. Astfel, Curtea de Conturi exercită potrivit competenţelor sale un control, care se realizează prin proceduri de audit public extern. În urma controlului realizat se întocmesc rapoartele de audit prin care se exprimă opinia de audit. Opinia auditorului, în accepţiunea dată de legiuitor acestei noţiuni prin art. 2 lit. k) din Legea nr. 94/1992 nu este doar o „…părere, punct de vedere, socoată, concepţie, credinţă, idee, judecată, părere”, aşa cum la modul simplist al noţiunii arată intervenientul accesoriu, ci este „…concluzia auditorului care se exprimă în scris asupra situaţiilor financiare şi/sau a programului sau activităţii auditate, în legătură cu realitatea, fidelitatea şi conformitatea acestora, cu reglementările aplicabile domeniului”

Această opinie de audit se exprimă în scris, prin raportul de audit, iar în baza art. 33 alin. 3 din lege în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate. Or, constatăm că în valorificarea raportului de audit în cauza de faţă, constatându-se existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate a fost emisă Decizia nr. 40/2013 prin care stabilirea întinderii prejudiciului şi a măsurilor pentru recuperarea acestuia revin entităţii auditate. Acesta a fost şi raţionamentul pentru care s-a apreciat în cursul cercetării procesului că efectuarea unei expertize pentru stabilirea prejudiciului, în prezenta procedură judiciară, nu este pertinentă.

2.  Referitor la criticile reclamanţilor şi ale intervenientului accesoriu privind pct. 3 din decizia contestată prin care s-a stabili existenţa unui prejudiciu creat prin "Efectuarea de cheltuieli de personal neprevăzute de legislaţia în vigoare, datorate acordării unor drepturi de natură salarială mai mari decât cele legale, prin includerea în salariile de bază a unor sporuri nelegale (spor dispozitiv şi spor stabilitate)",instanţa apreciază că acestea sunt neîntemeiate.

Invocarea de către reclamanţi şi de către intervenientul accesoriu a dispoziţiilor legale succesive privind acordarea salariilor şi indemnizaţiilor plătite din fonduri publice, pe parcursul anilor 2009 -2012 este corectă atât timp cât, la momentul iniţial, cel al acordării drepturilor de natură salarială, respectiv a sporului de dispozitiv şi a sporului de stabilitate, aceste drepturi au fost legal acordate.

Corespunde realităţii că prin dispoziţiile normative succesive referitoare la acordarea salariilor şi indemnizaţiilor plătite din fonduri publice s-a prevăzut menţinerea la acelaşi nivel cu luna anterioară sau, după caz începând cu 1 ianuarie 2011, majorarea cu 15 %, a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În sensul mai sus arătat reţinem aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 283/2011 şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010, precum şi art. 1 din Legea nr. 284/2010.

Menţinerea/majorarea cuantumului trebuie însă analizată, aşa cum s-a arătat, raportat la legalitatea stabilirii cuantumului salariului/soldelor/ indemnizaţiilor de bază la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009.

Potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere.

Însă, introducerea în temeiul art. 30 din Legea nr. 330/2009  în salariul de bază a sporului de dispozitiv nu conferă, aşa cum s-a arătat, dreptul la acest spor şi persoanelor care nu fac parte din categoriile avute în vedere de Legea nr. 138/1999 şi Decizia nr. 37/14.12.2009 a ÎCCJ şi care nu erau îndreptăţite să primească acest spor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.

Articolul 30 se referă la sporurile acordate înainte de intrarea în vigoare a legii. Prin urmare, este vorba despre sporuri pe care personalul plătit din fonduri publice era îndreptăţit legal să le primească, respectiv de sporiri care să fi fost acordate anterior prin legi sau hotărâri ale Guvernului. Or, sporul de dispozitiv şi sporul de stabilitate nu au fost acordate angajaţilor entităţii auditate prin legi sau hotărâri ale Guvernului ci prin Contractul/Acordul colectiv de muncă.

Reclamanţii apreciază că  art. 10 din O.U.G nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora nu era aplicabil întrucât prin Legea nr. 30 din 16 martie 2012 s-a aprobat respingerea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar. Cu ocazia adoptării acestei legi Parlamentul, raportat la prevederile art.115 alin.8 din Constituţia României, nu a adoptat prevederi legale prin care să reglementeze măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei mai sus menţionată. În opinia reclamanţilor, din momentul în care O.U.G nr. 1/2010 a fost respinsă, acest act normativ nu a produs niciodată efecte juridice, iar respingerea unei ordonanţe semnifică nerecunoaşterea existenţei acesteia.

Contrar opiniei exprimată de către reclamanţi, instanţa constată că, deşi OUG nr. 1/2010 a fost respinsă prin lege, pe perioada în care acest act normativ nu a fost confirmată, respinsă prin lege, aceasta a fost în vigoare şi a produs efectele juridice prevăzute în cuprinsul acesteia, respectiv până în martie 2012, legea de respingere a unei ordonanţe de urgenţă producând efecte juridice doar de la data intrării sale în vigoare şi nu retroactiv.

Dar, chiar în situaţia în care nu ar fi existat sau nu ar fi fost în vigoarea dispoziţiile art. 10 ale OUG nr. 1/2010, nelegalitatea includerii în salariul de bază a personalului bugetar a unor sporuri stabilite anterior în mod nelegal rezultă atât din dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 284/2010 şi art. 5 din Legea nr. 285/2010 anterior citate, respectiv din legile anuale de salarizare ulterioare adoptate în legătură cu salarizarea personalului plătit din fonduri publice care recunosc ca legale includerea în salariul de bază doar a sporurilor câştigate de către angajaţi înainte de intrarea în vigoare a noilor legi de salarizare în mod nelegal.

Pe de altă parte, în privinţa personalului bugetar al reclamanţilor, nelegalitatea includerii sporului de dispozitiv şi a celui de stabilitate în salariile de bază al acestora pentru calcularea salariilor pe anul 2009 şi pe anul 2010 a fost constatată prin sentinţa civilă nr. 3173/CA/19.09.2012 pronunţată în dosar nr. …/83/2011 irevocabilă prin decizia civilă nr. 1858/26.02.2014 a Curţii de Apel Cluj după strămutarea cauzei, respectiv prin sentinţa civilă nr. 3858/CA/31.10.2012 dată de  Tribunalul Satu Mare în dosar nr. dosar nr. …/83/2012, operând în acest sens efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.

3.  Reclamanţii contestă constatările şi, corelativ, măsurile dispuse prin Decizia nr. 40/2013, pct. 4, potrivit căruia, a fost efectuată o plată nelegală reprezentând majorarea salariului de bază prin acordarea unui număr de clase suplimentare mai mare decât cel cuvenit pentru personalul instituţiei nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare, fiind achitate în consecinţă, în mod nedatorat şi obligaţii stabilite prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012.

Critica reclamanţilor este nefondată.

Dispoziţia legală aplicabilă, şi reţinută de către pârâtă a fi fost încălcată de către entitatea auditată este art. 34 alin. 1 şi 6 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Tribunalul reţine că au fost întocmite foi colective de prezenţă întocmite lunar de managerii de proiecte în care sunt prezentate detaliat numărul de ore prestate în regim normal de lucru pentru realizarea activităţilor în cadrul proiectelor de finanţare din fonduri comunitare, dar pe lângă aceste ore prestate au fost adăugate un număr de ore suplimentare şi care au fost avute în vedere la stabilirea claselor de salarizare. Or, în baza dispoziţiilor legale mai sus menţionate, majorarea cu clase de salarizare suplimentare pentru personalul nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile se poate realiza proporţional cu timpul efectiv alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect, fără a depăşi durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare. Altfel spus, nu se poate acorda majorare cu clase de salarizare suplimentare pentru ore suplimentare ce depăşesc durata maximă a timpului de lucru.

4.  Referitor la măsurile dispuse la pct.5 din decizie, precum şi constatarea corelativă din Raportul de audit şi procesul verbal de constatare privind efectuarea de cheltuieli de personal neprevăzute de legislaţia în vigoare datorate acordării sporului de condiţii vătămătoare în procent de 15% preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliului … în exerciţiu în perioada 2011-2012, instanţa de contencios administrativ constată că, potrivit prevederilor art. 101 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale: "Pe durata mandatului, preşedintele şi vicepreşedinţii  consiliului … primesc o indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiilor de preşedinte, respectiv de vicepreşedinte al consiliului …, care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului … nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege".

De asemenea, art.9 alin.(4) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevede: "Indemnizaţia lunară pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial, dacă nu se prevede altfel prin lege."

Având în vedere aceste dispoziţii exprese ale legii, instanţa apreciază că argumentele reclamanţilor referitoare la faptul că plata sporului de condiţii vătămătoare s-a făcut în perioada de referinţă în baza buletinelor de analiză al câmpului electromagnetic şi radiofrecvenţă şi persoanelor la care se face referire, deoarece acestea îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu restul salariaţilor sunt nefondate, deoarece indemnizaţia lunară pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, reglementată prin dispoziţiile legale mai sus menţionate, este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei acestora.

5. Cu privire la abaterea consemnată la punctul 6 din decizia contestată, precum şi constatarea corelativă din Raportul de audit şi procesul verbal de constatare, referitoare la stabilirea incorectă a sporului pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 15% aplicat asupra salariului de bază, datorită aplicării acestuia la o bază mai mare decât cea prevăzută în actele normative în vigoare, instanţa constată că, prin actele administrative contestate, auditorii publici externi nu au susţinut acordarea nelegală a sporului de condiţii vătămătoare pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul entităţii ci aceştia au constatat calcularea acestuia într-un cuantum eronat, determinat de includerea în salariul de bază (baza de calcul a sporului) a unor sporuri nelegale şi respectiv prin acordarea unui număr de clase de salarizare suplimentare ca majorare a salariului de bază prin luarea în calcul a unor ore suplimentare care nu pot fi justificate cu documente.

În condiţiile în care, potrivit celor de mai sus, s-a constatat legalitatea constărilor auditorilor publici în sensul că  autoritatea publică pârâtă a stabilit în mod eronat salariul de bază al angajaţilor săi, prin includerea nelegală a unor sporuri nerecunoscute de lege în favoarea acestora (sporul de dispozitiv şi sporul de stabilitate, respectiv majorarea nelegală cu clase de salarizare suplimentare), instanţa apreciază ca fiind întemeiate constatările auditorilor publici cu privire la stabilirea în consecinţă ca incorect a sporului pentru condiţii vătămătoare pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul entităţii.

6. Prin actele administrative contestate, pârâta a reţinut, la pct. 8 din decizie, că au fost plătite în mod nelegal sume reprezentând contravaloarea cheltuielilor de reprezentare şi trataţii deoarece au fost efectuate cu depăşirea limitei maxime în cadrul cărora se pot aproba şi efectua cheltuieli de protocol.

Constatările pârâtei sunt fondate şi legale, iar acţiunea reclamanţilor referitor la această încălcare a dispoziţiilor legale va fi înlăturată.

Corespunde realităţii că reglementările pct. VI1 din Anexa 2 a OUG nr. 80/2001 nu se identifică cu cele prevăzute la pct. I din aceeaşi anexă deoarece reglementările vizează situaţii faptice distincte. Astfel, pct. I din Anexa 2 a OUG nr. 80/2001 stabileşte limita maximă a cheltuielilor de protocol în cazul organizării de mese oficiale şi cocteiluri, iar pct. VI  1 din Anexa nr. 2 stabileşte limita maximă a cheltuielilor de reprezentare şi trataţii destinate salariaţilor în situaţia în care salariaţii participă cu titlu de invitaţi la evenimentele organizate conform prevederilor legale.

Cu toate acestea, tribunalul constată că, în anul 2012 au fost efectuate anumite cheltuieli de protocol şi trataţii (sucuri, apă minerală, cafele, cocteiluri), în cuantumul prevăzut de pct. I din Anexa 2 a OUG nr. 80/2001, în situaţii care nu pot fi încadrate în noţiunea de mese oficiale şi cocteiluri, astfel cum este reglementată această noţiune în art. 1 pct. 1 şi 2  din Norma din 5 august 1991 actualizată, privind organizarea în ţară a acţiunilor de protocol şi a unor manifestări cu caracter cultural-ştiinţific, precum şi cheltuielile ce se pot efectua în acest scop de către instituţiile publice, aprobată prin HG nr. 552/1991.

Situaţiile în care au fost efectuate cheltuielile de protocol, şi care nu se încadrează în sfera noţiunii de mese oficiale şi cocteiluri prevăzută de norma legală mai sus menţionată, au fost şedinţe ale consiliului …, conferinţe de presă, şedinţe cu primarii …, aspect asupra căruia părţile nu au puncte de vedere divergente.

Tribunalul reţine că, pentru aceste categorii de  situaţii, legiuitorul nu a reglementat posibilitatea efectuării de cheltuieli, de natura celor ce fac obiectul prezentei analize.

7. Referitor la măsurile dispuse la pct. 15 din decizie, precum şi constatarea corelativă din Raportul de audit şi procesul verbal de constatare privind nerestituirea în contul bugetului de stat a sumei de 6.193,330 lei reprezentând sume alocate din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, neutilizate conform destinaţiei, tribunalul constată legalitatea şi temeinicia constatărilor pârâtei prin actele administrative contestate.

Din suma de 6.400 mii lei alocată U.A.T. B în anul 2012 conform HG nr. 255/2012 pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă, a fost utilizată suma de 1.862.000 lei.

Pârâta, a constatat că din această sumă a fost utilizată doar suma de 206.670 lei conform destinaţiei prevăzută de HG nr. 255/2012, restul de sumă utilizată de 1.655.330 lei fiind utilizată pentru destinaţii în afara prevederilor HG nr. 255/2012, restul de sumă de 4.538.000 lei rămânând neutilizată.

Referitor la suma de 1.655.330 lei, tribunalul reţine că în mod eronat apreciază reclamanţii că la data utilizării acestei sume noţiunea de arierate excede obligativităţii respectării unui termen special de 90 de zile calculat de la data scadenţei. Chiar dacă prin OUG nr. 47 /01.09.2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare a fost completată Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale cu punctul 4 indice 1 al art. 2 alin. (1) în sensul că s-a definit în cuprinsul acestui act normativ noţiunea de arierate, nu se poate susţine că definirea acestei noţiuni, în sensul obligativităţii respectării termenului de 90 de zile pentru ca o plată să fie considerată arierate, din OUG nr. 99/2009  ar avea un alt domeniu de aplicare şi că nu ar fi trebuit să fie aplicată de către reclamanţi. Aceasta deoarece, OUG nr. 47/2012 a fost adoptată, raportat la preambulul actului normativ „Luând în considerare opiniile şi recomandările Fondului Monetar Internaţional, Comisiei Europene şi ale Băncii Mondiale referitoare la deficitul bugetar prognozat, precum şi necesitatea reducerii volumului de plăţi restante şi de arierate înregistrate la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, pentru evitarea blocajelor financiare de la nivelul acestora,…”

Pe de altă parte, referitor la suma de 4.538.000 lei rămasă neutilizată la finele anului 2012 din suma alocată din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, repartizată conform susţinerii reclamanţilor pentru proiecte de finanţare externă nerambursabilă şi care, în opinia reclamanţilor nu ar trebui restituită deoarece aceste sume nu se supun operaţiunilor de regularizare, tribunalul va înlătura punctul de vedere exprimat de către reclamanţi.

Potrivit pct. 4.8  lit. b) din Normele metodologice privind încheierea exerciţiului bugetar al anului 2012 aprobate prin Ordinul nr. 1720/2012, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale suplimentate pe bază de hotărâri ale Guvernului din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, nu se supun operaţiunilor de regularizare, la finele anului, cu bugetul de stat, dacă prin hotărârile Guvernului nu se prevede altfel.

Or, potrivit art. V alin. (1) şi alin.(2) „(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate. Restituirea sumelor neutilizate se efectuează pe bază de ordine de plată pentru Trezoreria Statului, întocmite distinct, în care la rubrica "Explicaţii" se va preciza obligatoriu "Restituire sume defalcate din TVA încasate potrivit Hotărârii Guvernului nr. 255/2012, rămase neutilizate".

(2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”

Constituţionalitatea dispoziţiilor art. V alin. (1) teza I din OUG nr. 15/2012 a fost analizată de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558/2012. Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012.

Drept urmare, se supun operaţiunii de regularizare sumele alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate, dacă nu au existat în derulare proiecte cu finanţare externă nerambursabilă.

Tribunalul constată că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada pentru anul 2012 până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 a derulării de proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare.

8. Cu privire la cererea reclamanţilor de se dispune suspendarea executării Deciziei nr.40/2013 a D până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei acţiuni, în condiţiile art.15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările şi modificările ulterioare, instanţa apreciază că această cerere nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate  prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, "În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fără nicio formalitate.", potrivit art. 15 alin. 1 din lege, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea , în tot sau în parte, a actului atacat .În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond”, iar potrivit art. 2 lit. s) şi t) din acelaşi act normativ,  prin pagubă  iminentă se înţelege „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionarii unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”, iar prin  cazuri bine justificate se înţeleg  „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.

Astfel, sub aspectul existenţei unui caz bine justificat,  instanţa de contencios administrativ constată  că împrejurările de fapt şi de drept invocate de către reclamanţi pentru a justifica existenţa unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ contestat  nu sunt confirmate faţă de modalitatea de soluţionare a cererii de anulare a actelor administrative contestate, instanţa constatând legalitatea actelor administrative a căror suspendare a executării se solicită.

 În privinţa prejudiciului material şi viitor, tribunalul apreciază că este de prisos a fi analizat din moment ce s-a reţinut inexistenţa cazului bine justificat.

Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 1, 4, 8,10, 14, 15, 18, din Legea nr.554/2004 raportat la art. 12 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi a textelor de lege anterior amintite, instanţa urmează să  respingă ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor.

În privinţa cererii de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Sindicatul F, reţinem că, cerere de intervenţie accesorie este formulată în interesul reclamanţilor, sprijinind cererea de chemare în judecată, astfel că, fiind găsită ca neîntemeiată cererea principală, urmare a analizării aspectelor de nelegalitate a actelor contestate, instanţa va respinge şi cererea de intervenţie accesorie în temeiul art. 67 C.proc.civ.

În baza art. 453 C. pr.civilă, nu va acorda cheltuieli de judecată în sarcina reclamanţilor şi a intervenientului accesoriu, cheltuielile de judecată nefiind solicitate de către pârâtă.