Contract de vânzare-cumparare încheiat în temeiul l. 112/1995. Actiune în anularea contactului formulata cu depasirea termenului special de prescriptie. Acordarea masurilor reparatorii în echivalent titularului dreptului.

MATERIE: DREPT CIVIL.

Contract de vânzare-cumparare încheiat în temeiul L. 112/1995.

Actiune în anularea contactului formulata cu depasirea termenului special de prescriptie. Acordarea masurilor reparatorii în echivalent titularului dreptului.

DECIZIA CIVILA NR.648/13 APRILIE 2010

(DOSAR NR. 241/271/2008)

Prin sentinta civila nr. 1761 din 6 martie 2009 pronuntata de Judecatoria Oradea în dosar nr. 241/271/2008, s-a respins ca nefondata actiunea civila astfel cum a fost formulata si precizata de reclamantul G.I.T. în contradictoriu cu pârâtii K.L., S.C.C.T.I. - S.A. si C.L.O. fara cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca reclamantul este mostenitorul defunctei G.N., astfel cum rezulta din certificatul de deces si certificatul de mostenire, iar din considerentele sentintei civile nr. 533/C/2007 a Tribunalului Bihor pronuntata în dosarul nr. 5364/111/2004, ramasa definitiva prin respingerea apelului, rezulta ca antecesorii numitei G.N. au detinut în proprietate imobilul în litigiu reprezentând în natura apartamentul nr. 4 situat în localitatea Oradea, înscris în C.F. individual nr. 81961 Oradea, nr. top. 8816/2/IV, apartament care a trecut în proprietatea Statului Român fara titlu, fiind preluat în mod abuziv în urma deportarii.

S-a mai retinut ca la data de 10.01.2000, în baza contractului de închiriere nr. 1394, K.L., antecesorul pârâtului K.L.N. a preluat folosinta apartamentului nr. 4 în litigiu, pe care l-a folosit în calitate de chirias pâna la data de 12.01.2001 când l-a cumparat în temeiul Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare - cumparare a locuintei în rate nr. 5 din 12.01.2001, dreptul sau de proprietate fiind înscris în carte funciara sub B 1.

Tot din cuprinsul sentintei civile nr. 533/C/2007 a Tribunalului Bihor rezulta ca reclamantul G.I.T. a continuat actiunea promovata de G.N. în temeiul Legii nr. 10/2001 având ca obiect imobilul situat în localitatea Oradea, iar cu referire la apartamentul nr. 4 din acest imobil, prin aceasta hotarâre judecatoreasca definitiva, intrata în puterea lucrului judecat, s-a dispus înaintarea documentatiei la Comisia Centrala pentru acordarea de despagubiri, având în vedere ca a fost înstrainat în baza contractului nr. 5/2001.

Reclamantul G.I.T. a promovat prezenta actiune la Judecatoria Oradea, solicitând anularea contractului de vânzare - cumparare nr. 5 din 12.01.2001 si restituirea imobilului în natura si prin încheierea de sedinta din 6.05.2008 s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantului cu privire la capatul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumparare.

Referitor la capatul de cerere privind revendicarea, instanta de fond a retinut ca reclamantul si-a întemeiat în drept aceasta solicitare pe dispozitiile dreptului comun, respectiv art. 480-481 din Codul civil, precum si pe art. 1 din Primul Protocol aditional din Conventia Europeana.

Prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul în interesul legii stabilind ca, în privinta actiunilor întemeiate pe dispozitiile dreptului comun având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 si nesolutionate unitar de instantele judecatoresti, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres în legea speciala, iar în cazul în care sunt sesizate neconcordante între legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate, care poate fi data în cadrul unei actiuni în revendicare, întemeiata pe dreptul comun, în masura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice, decizie care se impune erga omnes.

Din analiza actelor de la dosar si situatia de fapt retinuta în cauza, prima instanta a constatat ca reclamantul a urmat procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001, prin sentinta civila nr. 533/C/2007 a Tribunalului Bihor pronuntata în dosarul nr. 5364/111/2004 dispunându-se, cu privire la apartamentul nr. 4 în litigiu, înaintarea documentatiei la Comisia Centrala pentru acordarea de despagubiri. În luarea acestei hotarâri Tribunalul Bihor a avut în vedere faptul ca acest apartamentul a fost vândut chiriasului K.L. în temeiul contractului de vânzare - cumparare nr. 5/2001.

Potrivit colii C.F. nr. 81961 Oradea, asupra apartamentului nr. 4 este înscris sub B 1 dreptul de proprietate cu titlu de cumparare în favoarea lui K.L. sub B 1, iar ulterior dreptul de proprietate cu titlu de mostenire în favoarea pârâtului K.L.N. sub B 2.

În aceste conditii, instanta de fond a apreciat ca reclamantul nu mai are posibilitatea de a opta între calea prevazuta de Legea nr. 10/2001 si aplicarea dreptului comun în materia revendicarii, respectiv dispozitiile art. 480 din Codul civil, având în vedere pe de o parte regula "electa una via" iar, pe de alta parte principiul securitatii raportului juridic consacrat în jurisprudenta CEDO (Cauza Brumarescu contra României).

Sub aspectul incidentei art. 1 din Primul Protocol aditional, invocat de reclamant, s-a retinut de prima instanta ca prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a mentionat ca instanta europeana a stabilit ca exigentele acestui text de lege si principiul securitatii raporturilor juridice trebuie respectate atât în cazul fostului proprietar cât si în cel al cumparatorului de buna-credinta, oricare dintre acestia neputând fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

S-a mai retinut ca în conditiile în care pârâtul K.L.N. este întabulat în cartea funciara în calitate de proprietar asupra apartamentului nr. 4, este evident ca nu se poate da prioritate art. 1 din Primul Protocol la Conventia europeana, întrucât s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al pârâtului si securitatii raporturilor juridic, pe de alta parte, reclamantului i s-a recunoscut dreptul la despagubiri aferente apartamentului nr. 4 în litigiu, prin sentinta civila nr. 533/C/2007 Tribunalul Bihor dispunând înaintarea documentatiei la Comisia Centrala pentru acordarea de despagubiri.

Pentru asemenea situatii, Curtea europeana a stabilit ca persoanei îndreptatite urmeaza sa i se plateasca despagubiri banesti actuale si egale cu valoarea de piata imobiliara a bunului.

Fata de aceste aspecte, avându-se în vedere ca restituirea în natura a bunului preluat abuziv de stat nu este posibila si reclamantului i-a fost recunoscut dreptul la despagubiri, actiunea în revendicare întemeiata pe dreptul comun a fost respinsa ca nefondata si fata de solutia pronuntata, în cauza nu au fost acordate cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal si scutit de plata taxei de timbru, a declarat apel reclamantul G.I.T. solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentintei apelate, în sensul admiterii actiunii formulate.

Tribunalul Bihor, prin decizia civila nr. 355 din 4 decembrie 2009 pronuntata în dosar nr. 241/271/2008, a respins ca nefondat apelul si a pastrat în totalitate sentinta instantei de fond.

Pentru a pronunta în acest mod, instanta de apel a retinut dupa cum urmeaza:

Conform art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicata, "actele juridice de înstrainare, inclusiv cele facute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta în afara de cazul în care actul a fost încheiat cu buna credinta", iar la alin. 5 al articolului de mai sus se stipuleaza ca "prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data intrarii în vigoare a prezentei legi".

Instanta de fond corect a analizat exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantului  cât priveste capatul de cerere de anulare a contractului de vânzare -cumparare nr. 5/12.01.2001 încheiat între S.C.C.T.I. - S.A. si K.L. si a dispus admiterea acestei exceptii prin încheierea pronuntata în sedinta publica din 6.05.2008, având în vedere dispozitiile mai sus enuntate a art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicata, conform carora data limita pentru introducerea unor astfel de actiuni a fost 14.08.2002, iar data formularii prezentei actiuni este 14.01.2008, astfel ca reclamantul apelant a formulat cererea de anulare a contractului de vânzare - cumparare cu mult peste termenul prevazut de lege.

Urmare a admiterii exceptiei prescriptiei dreptului la actiune al reclamantului apelant, cât priveste cererea de anulare a contractului de vânzare - cumparare, nu se mai poate trece la analizarea fondului cererii si anume, stabilirea bunei sau relei credinte a partilor la data încheierii contractului de vânzare - cumparare, motiv pentru care criticile apelantului reclamant potrivit carora toate operatiile vizând încheierea contractului de vânzare - cumparare au caracter vadit ilicit, fiind încheiate împotriva vointei antecesorilor sai, au fost înlaturate.

Cât priveste actiunea în revendicare formulata de reclamantul apelant si întemeiata pe dispozitiile art. 480 Cod civil, art. 1 din Primul Protocol la Conventia Europeana, instanta de apel a apreciat criticile formulate ca fiind nefondate, avându-se în vedere Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata în recurs în interesul legii, obligatorie conform art. 329 alin. 3 Cod procedura civila, prin care s-a stabilit ca actiunea în revendicare bazata pe dreptul comun este admisibila în masura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca dispozitiile art. 1 din Primul Protocol la Conventia Europeana si principiul securitatii raporturilor juridice se impun a fi respectate atât în situatia fostului proprietar, cât si al actualului proprietar si nici unul dintre acestia nu pot fi lipsiti de dreptul lor de proprietate decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Instanta de apel a apreciat ca în mod corect prima instanta a retinut ca în conditiile în care intimatul K.L.N. este întabulat în cartea funciara în calitate de proprietar al imobilului în litigiu, nu se poate da prioritate art. 1 din Primul Protocol la Conventia Europeana, întrucât s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al intimatului pârât si securitatii raporturilor juridice.

De retinut este si faptul ca reclamantul apelant a urmat procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 si prin sentinta civila nr. 533/C/2007 a Tribunalului Bihor pronuntata în dosar nr. 5364/111/2004, i s-a recunoscut dreptul la despagubiri pentru imobilul în litigiu în conditiile legii speciale. Din aceasta perspectiva Curtea Europeana s-a pronuntat în sensul ca obligatia Statului este de a despagubi pe fostul proprietar prin plata unei sume rezonabile raportata la valoarea bunului, în deplina concordanta cu exigentele art. 1 din Primul Protocol la Conventie.

În contextul tuturor considerentelor mai sus retinute, instanta a apreciat apelul formulat ca fiind nefondat si l-a respins ca atare, pastrând în totalitate sentinta judecatoriei, si a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de catre intimati.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul G.I.T., care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotarârilor si admiterea actiunii cum a fost formulata.

În motivarea recursului s-a sustinut ca în mod gresit s-a retinut ca fiind prescris dreptul la actiune în prezenta cauza, cât timp reclamantul a invocat alte motive de nulitate a contractului de vânzare - cumparare, ce atrag imprescriptibilitatea actiunii.

Pe de alta parte, a invocat recurentul ca este succesorul fostilor proprietari ce au fost deposedati abuziv de proprietatea lor si nici pâna în prezent nu au primit nici un fel de masuri compensatorii.

Intimatii K.L. si P.M.O. s-au opus admiterii recursului.

Analizând hotarârile atacate prin prisma motivelor invocate si din oficiu, Curtea constata ca acestea sunt legale sunt toate aspectele.

În mod corect au retinut instantele de fond si apel ca dreptul la actiune al reclamantului este prescris raportat la dispozitiile art. 45 din Legea nr. 10/2001, care stipuleaza ca actiunea în constatarea nulitatii absolute a actelor juridice de înstrainare încheiate cu privire la imobilele ce au fost preluate abuziv de statul comunist se prescrie, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de motivul de nulitate absoluta invocat, în termen de un an de la data intrarii în vigoare a legii. Acest termen a fost prorogat la un an si sase luni si chiar daca am admite ca termenul de prescriptie curge împotriva fostului proprietar doar de la data înscrierii contractului de vânzare - cumparare în cartea funciara (în speta înscrierea s-a facut în anul 2004), actiunea promovata de reclamant în anul 2008 este evident în afara termenului de prescriptie special.

Este nerelevanta si invocarea Deciziei în interesul legii nr. 33/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, actiunea în revendicare pe dreptul comun nu poate fi admisa cât timp s-ar vatama interesele unui tert, care a dobândit imobilul prin cumparare în baza Legii nr. 112/1995, în speta pârâtul K.L.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 316 si 296 Cod procedura civila, recursul civil de fata urmeaza a fi respins ca nefondat.

Cheltuieli de judecata nu s-au solicitat de catre partile intimate.

Domenii speta

Spete similare