- Măsura dispusă de instanţă – aceea de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 1551 Cod de procedură civilă - nu face decât să o sancţioneze pe reclamantă pentru o atitudine culpabilă care nu-i aparţine şi pe care nici nu ar putea-o schimba,...

- Măsura dispusă de instanţă - aceea de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 1551 Cod de procedură civilă -  nu face decât să o sancţioneze pe reclamantă pentru o atitudine culpabilă care nu-i aparţine şi pe care nici nu ar putea-o schimba, de vreme ce, neaflându-se în posesia înscrisurilor solicitate de instanţă, ea nu le-ar putea procura.

Prin încheierea de şedinţă din 11 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a III a civilă în dosarul nr. 26488/3/2006, s-a luat măsura suspendării judecăţii privind-o pe reclamanta C. M. P., pe pârâta C. F. M. şi pe intervenientul B. M., în temeiul art. 1551 Cod de procedură civilă, reţinându-se că prin încheierea din 17 decembrie 2007 s-a pus în vedere reclamantei să depună la dosar hotărârea Tribunalului Bucureşti din data de 07 februarie 2007 şi hotărârea Senatului C. F. M. din România din 18 februarie 2006 a cărei nulitate s-a cerut a fi constatată în cauză, însă aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.

În motivarea recursului declarat, reclamanta a arătat că măsura dispusă de tribunal, care are ca temei ideea că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, nu este conformă cu realitatea lucrărilor dosarului. Aceasta întrucât, încă din 18 iunie 2007 a cerut instanţei printr-un înscris depus la dosar, să pună în vedere pârâtei să înfăţişeze o listă de înscrisuri probatorii, printre care şi cele două aflate în discuţie, întrucât pârâta se afla în posesia lor. Instanţa a încuviinţat solicitarea şi a pus în vedere pârâtei să depună înscrisurile la dosar, fapt întâmplat la mai multe termene consecutive, dar fără ca pârâta să fie amendată pentru pasivitatea ei.

Recurenta a reafirmat că ea nu se află în posesia acestor documente şi că, potrivit art. 172 Cod de procedură civilă pârâta are obligaţia de a le depune, cu atât mai mult cu cât şi în Statutul C.F. M. din România se prevede la art. 72 obligativitatea emiterii documentelor solicitate.

În plus, recurenta a dovedit efectuarea de diligenţe pe lângă pârâtă pentru a obţine respectivele documente, dar aceasta a refuzat să i le comunice.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 punctele 7 şi 9 Cod de procedură civilă, art. 312 alin. 1 şi 5 Cod de procedură civilă, art. 274 Cod de procedură civilă.

Intimata C. F. M. din România nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Curtea apreciază că recursul declarat este întemeiat.

Într-adevăr, criticile recurentei sunt în totalitate îndreptările şi se verifică prin actele dosarului de fond, constatându-se că prin înscrisul aflat la fila 142 dosar fond aceasta a solicitat instanţei de judecată să pună în vedere pârâtei să depună la dosar mai multe înscrisuri  care se aflau în exclusiva sa posesie, printre care şi hotărârea Senatului C. F. M. din România din 18 februarie 2006.

Pârâta s-a conformat doar parţial dispoziţiilor instanţei, depunând în cauză o serie de înscrisuri, mai puţin hotărârea Senatului C.F. M. din România din 18 februarie 2006, făcând totodată afirmaţia prin întâmpinarea formulată în cauză în sensul că noua sa conducere şi noul statut, adoptate în şedinţa din 23 martie 2006 au fost recunoscute prin decizia Tribunalului Bucureşti din data de 07 februarie 2007, în anexa 5 a întâmpinării ataşându-se şi informaţii detaliate despre dosar care confirmă susţinerile pârâtei.

Fiind în mod evident vorba despre documente aflate exclusiv în posesia pârâtei - întrucât hotărârea Senatului C. F. M. din România din 18 februarie 2006 îi aparţine, iar hotărârea Tribunalului Bucureşti din 07 februarie 2007 s-a pronunţat la solicitarea acesteia, ea fiind singură parte în dosarul respectiv ca urmare a naturii necontencioase a procedurii după care s-a judecat cererea sa - în mod greşit tribunalul a luat măsura suspendării judecării pricinii în temeiul art. 1551 Cod de procedură civilă pentru motivul nedepunerii acestora la dosar.

Fără a pune sub semnul întrebării caracterul relevant şi hotărâtor al acestor înscrisuri pentru justa soluţionare a cauzei, Curtea apreciază că măsura în discuţie nu putea fi adoptată de tribunal decât prin încălcarea normei art. 1551 Cod de procedură civilă, căci acest text de lege are ca situaţie premisă ipoteza în care desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii în sarcina sa.

Or, în cursul judecăţii, instanţa a stabilit în sarcina pârâtei obligaţia depunerii înscrisurilor a căror absenţă din dosar a provocat suspendarea, aşa cum era, de altfel şi normal, faţă de împrejurarea că aceste documente, în mod obiectiv, nu se puteau afla decât în posesia acestei părţi de la care emanau sau la care se refereau.

Măsura dispusă de instanţă nu face decât să o sancţioneze pe reclamantă pentru o atitudine culpabilă care nu-i aparţine şi pe care nici nu ar putea-o schimba, de vreme ce, neaflându-se în posesia înscrisurilor solicitate de instanţă, ea nu le-ar putea procura.

Mai mult, se observă că de fapt, atitudinea culpabilă care aparţine în mod real pârâtei, ce a omis furnizarea acestor înscrisuri la solicitarea instanţei, loveşte în dreptul şi interesul reclamantei care este acela de a se soluţiona cererea sa, ea văzându-şi zădărnicit efortul judiciar prin măsura luată de instanţă mai ales în condiţiile în care nu-i stă în puteri să îndeplinească cerinţa impusă de aceasta.

Apreciind şi că tribunalul are la dispoziţie alte instrumente juridice pentru a o constrânge pe pârâtă să înfăţişeze înscrisurile care lipsesc cauzei, prin aplicarea prevederilor art. 172 - 174 sau ale art. 1081 Cod de procedură civilă, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă şi pentru argumentele arătate, Curtea va admite recursul declarat, va modifica încheierea recurată şi va dispune continuarea judecăţii la către Tribunalul Bucureşti.

Domenii speta

Spete similare