Actiune confesorie

Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei reclamantul M. C. L. a chemat în judecată pe pârâtele D. M. şi D. E., solicitînd instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să se dispună conservarea servituţii de trecere şi obligarea pârâţilor, actuali sau viitori proprietari, terţe persoane etc. ce au legătură cu această servitute de trecere, în a o respecte aşa cum a fost creată; obligarea pârâţilor de a repara drumul şi a-l face utilizabil cu o lăţime de minim 3 m.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că potrivit actelor de proprietate care includ şi servitutea de trecere, în primăvara anului 2008 a început construcţia unui imobil pe proprietatea sa, situată în (…) Problemele au generat ulterior începerii construcţiei, când pârâtele au devenit proprietari conform sentinţei civile (…), prin care s-a consfinţit învoiala moştenitorilor defunctei P. S., cu privire la partajarea averii acesteia, pârâtelor revenindu-le lotul din (…), lot ce include şi servitutea de trecere cu titlu, pe terenul lor, conform actului de partaj (…). Mai precizează că pârâtele îi îngreunează calea de acces prin blocarea drumului, au tras un gard în locul porţii de acces, au arat din suprafaţa de drum utilizabilă, motive pentru care solicită admiterea acţiunii şi să se dispună conservarea servituţii de trecere şi obligarea pârâţilor, actuali sau viitori proprietari, terţe persoane etc. ce au legătură cu această servitute de trecere, în a o respecte aşa cum a fost creată; obligarea pârâţilor de a repara drumul şi a-l face utilizabil cu o lăţime de minim 3 m.

În drept, acţiunea nu a fost motivată.

A depus alăturat cererii, în copie, înscrisuri.

Instanţa, din oficiu, a dispus ataşarea dosarului nr. (...).

La data de (…) pârâta D. M. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care solicită anularea acţiunii, ca netimbrată sau insuficient timbrată, iar pe fond respingerea acţiunii ca nefondată. În subsidiar, în măsura în care sunt întemeiate susţinerile reclamantului, solicită admiterea cererii reconvenţionale prin care solicită obligarea reclamantului la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, echivalent cu 25% din valoarea imobilului său.Deşi legal citată, pârâta D.E. nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în instanţă, fără a propune probe în apărarea sa..

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizînd actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

Prin acţiunea înregistrata  pe  rolul  (…)  la  nr. (…), reclamantul  M.  C. L. a  chemat  în judecată pe pârâţii M.  M., M. G. şi M. E., solicitând  instanţei ca prin hotărârea  ce o va  pronunţa să  dispună  obligarea  pârâţilor  să îi respecte servitutea  de  trecere  instituită prin actul de  partaj  din anul 1942, să elibereze  drumul şi să  nu-i  mai  blocheze  accesul  pe  drumul de intrare  la  locuinţa sa.

În motivarea  acţiunii, reclamantul a  arătat că  prin contractul de  vânzare-cumpărare autentificat  sub nr.(…) a  dobândit  un teren  în suprafaţă de  1929 mp , iar accesul  la  teren  din calea  publică  se face  pe un drum lăsat de  autorii  vânzătorului conform actului de  partaj sus-menţionat.

A precizat  reclamantul că drumul de  acces  este  mărginit spre  partea de  vest  de  proprietatea  şi  folosinţa  pârâţilor  care  nu au  construcţie  pe  teren, dar  de  fiecare  dată când  lucrează  terenul ară şi  parte  din calea de acces şi, mai mult decât  atât, îl  blochează  cu  diferite  materiale  astfel încât  nu  poate  folosi  paşnic  şi  util  drumul  respectiv.

La data  de  (…) numita  D. M. a  formulat  cerere  de  intervenţie în interesul  numitei M. M., invocând  excepţia  lipsei capacităţii de  folosinţă a  acesteia, motivat de  faptul că  numita M.  M. - mama sa a  decedat  la  data  de  (…) şi deci, în conformitate  cu  disp.art.41 C.pr.civilă nu  poate  fi  parte  în judecată.

La data  de  (…)  numita  D. M. a  formulat  şi  cerere  de  intervenţie  în interesul  pârâţilor  M.  G.  şi M.  E., prin care a  invocat aceeaşi  excepţie şi aceleaşi  argumente.

Prin încheierea de  şedinţă  din data de  (…)  instanţa  de  fond  a  admis  în principiu  cererea  de intervenţie în interesul  pârâţilor M.  G.  şi M. E., formulată  de  D. M.  şi a  respins  excepţia  lipsei capacităţii  de folosinţă a pârâtei  M. M., motivat de  faptul că reclamantul a declarat că înţelege să  cheme  în judecată  numai  pe  aceşti  pârâţi şi că a  renunţat la judecata împotriva  moştenitorilor  pârâtei  decedate M. M..

  După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori şi expertize prin sentinţa civilă nr.(…)  Judecătoria  (…) a respins acţiunea formulată de reclamant, a  admis  cererea  de  intervenţie accesorie  formulata  în interesul  paraţilor, a  respins  cererea  de  acordare a  cheltuielilor de judecată formulată de  către  reclamant ca neîntemeiată şi a admis cererea privind  obligarea reclamantului la plata  cheltuielilor de  judecată formulată de intervenienta  D. M., sens  în care a  dispus  obligarea  reclamantului  către aceasta la plata  sumei de 8 lei  reprezentând  taxă judiciară de  timbru.

Împotriva acestei sentinţe a  declarat apel reclamantul, criticând-o  pentru nelegalitate şi netemeinicie pe considerentul că în mod greşit instanţa de fond a  reţinut că nu exista  titlu cu privire  la drumul creat cât timp în actul de  partaj nr.(…) se  menţionează că „pe acest loc va avea trecere  fratele  meu A. M., cu căruţa la terenul său, fără a  fi supărat de nimeni”, precum şi că „toate terenurile de mai sus şi la toţi fraţii se  vor  exploata şi  vor  avea  drumuri de trecere, cele  existente  pe unde  s-a trecut şi mai înainte, fără ca să  fie  vreo  opunere din partea noastră”, actul atestând astfel o situaţie de fapt creată de proprietarii terenurilor.

A precizat apelantul că din hărţile comunei rezultă această cale de acces, motiv pentru care a şi  primit autorizaţie de construcţie, astfel încât nu poate  subzista  motivarea  instanţei de  fond că terenul în litigiu ar fi un loc înfundat creat de către moştenitori.

În continuare a  arătat apelantul că în cadrul unui proces de conservare a  servituţii de trecere au  calitate  procesuală  pasivă nu numai proprietarii ci şi  persoanele care se  opun la practicarea acestui drum de trecere, respectiv M. G. şi M. E., or din declaraţiile martorilor audiaţi reiese că paraţii  au ridicat o poartă la  capătul terenului, pe care o ţin încuiată şi nu-i  permit  să-şi desfăşoare  activitatea  de  construcţie, pe acest  drum.

De asemenea a susţinut reclamantul  că intervenienta a recunoscut prin tranzacţia încheiată în urma unui proces de partaj  cu  ceilalţi  moştenitori ai  defunctei P. S., acest drum de trecere, arătând că-i permite numitei D. E., care are teren alături de terenul său, să-l folosească.

Pe cale de consecinţă a solicitat apelantul admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a  formulat-o.

Primindu-se dosarul  la Tribunalul (…) cauza a  fost înregistrata  la nr. (…).

La data  de (…) intimata D. M. a formulat  întâmpinare  prin care a  solicitat  respingerea  apelului ca nefondat arătând că în mod corect  instanţa de  fond a  stabilit că nu se  poate pronunţa decât pe cererea  reclamantului, iar  acesta nu a  făcut  dovada că ar fi titularul unui dezmembrământ al dreptului de  proprietate  asupra  terenului  proprietatea sa . A precizat intimata că şi în cazul în care  ar fi fost constituit  un drept de  trecere în anul 1942, acesta  nefiind  în cartea  funciară, nu este opozabil terţilor.

Ulterior intimata  D. M. a formulat o nouă întâmpinare prin care a invocat excepţia  lipsei  calităţii  procesuale  pasive a  pârâţilor M. G. şi M. E., motivat de  faptul că lotul asupra căruia se doreşte crearea dreptului de servitute se  află în proprietatea  sa, pârâţii neavând  calitatea  de  proprietari ai lotului  în discuţie, astfel încât,  se  impune respingerea acţiunii  ca fiind formulată împotriva  unor  persoane  lipsite de  calitate  procesuală. Totodată, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat  invocând  aceleaşi  motive ca cele  din prima întâmpinare depusă.

Prin decizia civilă nr. (…) pronunţată de,  Tribunalul (…)  a respins excepţia  lipsei  calităţii  procesual pasive a  pârâţilor M. G.  şi  M. E., invocată de intervenienta  D.  M. şi a admis apelul declarat de reclamantul M. C. L. Pe cale de consecinţă a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat în solidar pe pârâţi şi pe  intervenientă să  respecte  servitutea  de  trecere  existentă  pe  terenul proprietatea  intervenientei, identificată pe  schiţa de  plan a  raportului de  expertiză  completare I prin punctele (…), să  elibereze  drumul  şi să nu mai blocheze accesul reclamantului de la drumul public la terenul  proprietatea sa.

De asemenea, Tribunalul (..) a respins, atât cererea de intervenţie formulată de intervenienta D. M., cât  şi  cererea  privind  obligarea  reclamantului  la  plata  către  intervenientă a  sumei de  8,00  lei  reprezentând  taxa  de  timbru  şi a admis cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de  judecată şi a obligat, în solidar, pârâţii şi intervenienta să plătească  reclamantului 984,50 lei  cheltuieli de  judecata  la instanţa  de  fond

 Pentru a  hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit actului de  partaj nr.(…) moştenitorii  defuncţilor  T.  şi  N. M., respectiv A. N. M., G. N. M., S. I. I.D.P. şi S. P.  R. au împărţit prin bună învoială şi în mod  definitiv  toată  averea  mobilă  şi  imobilă  rămasă de pe urma  părinţilor lor, avere  situată în (…).

S-a mai stabilit că în cuprinsul actului s-a  menţionat că urmare a acestei împărţeli numitul A. N. M. a  primit o serie de  terenuri printre  care şi un petic de pământ  arabil situat (…) în suprafaţă de cca. 1/ 2 pogon, (învecinat cu A.G.D., N. D.S., M. St.D., M. S. şi  S.  I. I.P.), iar S. I. I.D.P.  a  primit la rândul său tot pe (…) un teren în suprafaţă de cca.22  prăjini (învecinat cu  G. F., drumul G..I.B., A.N.M.  şi  M.S.D.), specificându-se , în mod expres, în cuprinsul actului de partaj, că pe locul ce a revenit în proprietate numitei S.  I. I.D.P. pe (…) are voie să treacă  fratele său A. M. cu  căruţa  la locul său, fără a  fi  supărat de nimeni.

De asemenea s-a precizat în act că toţi fraţii  s-au  învoit că  toate terenurile se  vor  exploata şi vor avea  drumurile de trecere cele existente pe unde  s-a trecut şi mai înainte, fără ca să fie  vreo  opunere din partea lor.

Tribunalul a mai reţinut că prin sentinţa civilă  nr.(…) a  Judecătoriei  (…) s-a  partajat  averea  rămasă de  pe urma defuncţilor E. şi A. M., partaj în urma  căruia  autorul reclamantului, M. C., a primit în deplină proprietate mai multe terenuri, printre care şi terenul de  2061 mp situat în  (…). Ulterior acesta a fost  vândut  reclamantului M. C. L. în anul 2007, rezultând la măsurători o suprafaţă mai mică decât în act, respectiv  de 1929 mp, el având următorii vecini; drum, D.  C., P. A., moştenitori def. S. A., B. M., moştenitorii def. P. A., C. C., S. I. pe două laturi, P.  I., S. A. şi D. E..

Dreptul de proprietate asupra acestui teren cu vecinătăţile menţionate şi identificate şi pe planul de cadastru întocmit cu ocazia încheierii  contractului, a fost intabulat în încheierea  nr. (…) a OCPI (…).

Pe de altă parte prin sentinţa civilă nr. (…) a  aceleiaşi instanţe, autoarea intervenientei, M. M., a  solicitat partajarea averii rămase de pe urma defunctei P. S., proces în urma căruia intervenienta D. M. care a continuat  procesul datorită decesului mamei sale, decedata pe parcursul acestuia, a primit o cotă de  1250 mp din terenul de  6000 mp situat  în (…) intre vecini: S.L., M.C. (C.-autorul reclamantului), drum şi D. I., intervenienta menţionând că permite numitei D. E. accesul la terenul său pe acest  teren, dreptul de proprietate  asupra terenului, cu  vecinătăţile  menţionate  şi  identificate  şi pe planul de  cadastru întocmit cu ocazia  intabulării, fiind intabulat prin  încheierea  nr.(…) a  OCPI (...)

Instanţa a mai reţinut pe baza raportului de expertiza întocmit de expert(…) că drumul de acces  în litigiu a  fost  identificat în perimetrul (…) având suprafaţa de  175 mp, expertul  menţionând că în actul de partaj voluntar  din anul 1942 nu există precizată cu  claritate  o  servitute de  trecere  la  drumul reclamantului, nu se arată direcţia, traseul, dimensiuni sau  puncte  distincte  pentru a putea fi identificată, astfel încât  identificarea s-a efectuat pe  baza  susţinerilor  reclamantului. Totodată s-a învederat de către expert că terenul reclamantului este un teren înfundat, iar  singura cale de acces  la  drumul  public este cea  solicitată de  reclamant şi se află situata  pe proprietatea  intervenientei.

Potrivit  art.616  Cod civil în cazul în care  proprietarul unui teren nu are  ieşire la calea publică poate  solicita obligarea  vecinului său să-i  permită trecerea  la  calea  publică pe terenul său, cu obligaţia de  a-l despăgubi,  iar art. 624  Cod civil prevede că servituţile  continue  neaparente şi cele  necontinue  neaparente, nu se  pot  stabili decât  prin titluri, ceea  ce  înseamnă că servitutea de  trecere  care este o servitute  necontinuă poate fi  dobândită prin titlu.

De asemenea, art.639 Cod civil prevede că servitutea se  stinge  prin neuz, adică  prin neîntrebuinţarea sa  timp de  30 de ani.

Tribunalul a apreciat că, atât  timp cât  prin actul de  partaj voluntar din anul 1942 autorii  părţilor, respectiv A. M. şi P. S.,  au  stabilit de  comun acord că A. M. are  voie  să  treacă  cu  căruţa pe terenul proprietatea  defunctei P. S., înseamnă că de la acel moment s-a creat  servitutea de trecere în favoarea autorului reclamantului, al cărui teren în urma partajului  voluntar a  devenit  loc înfundat, pe terenul proprietatea autoarei intervenientei, teren folosit  permanent de  la acea dată cu  destinaţia de drum de trecere de  autorii reclamantului  pentru a  ajunge de  la calea publică la terenul lor.

În condiţiile în care autorii reclamantului şi intervenientei au hotărât prin bună înţelegere consfinţită în actul de partaj, constituirea  servituţi de trecere în favoarea autorului reclamantului pe terenul proprietatea  autoarei  intervenientei, fapt  necontestat  niciodată de mama acesteia din urmă, înseamnă că intervenienta în calitate de  moştenitoare  are  obligaţia de a  respecta această servitute de trecere, preluând în aceasta  calitate atât drepturile cât  şi obligaţiile  autorilor săi.

Susţinerea intervenientei că nu cunoaşte despre existenţa unei asemenea  servituţi de  trecere, nu a fost avută în vedere de instanţă cât timp în actul de  partaj  din anul 1942 s-a  menţionat în mod expres acordul defunctei P. S., autoarea sa, ca fratele său A. M., autorul reclamantului, să treacă cu căruţa pe terenul proprietatea ei pentru a  ajunge la  lotul său, acest drum fiind  folosit  ca atare de la acea dată şi până în prezent.

S-a mai arătat că, deşi în raportul de expertiza întocmit de expert  se arată că în actul sus-menţionat nu se precizează, cu  claritate,  o  servitute de  trecere la terenul reclamantului, direcţia, traseul, dimensiuni sau puncte  distincte pentru a putea fi identificată, aceasta nu înseamnă că drumul de  trecere  nu a  fost creat de autorii  părţilor, în condiţiile  în care în cuprinsul actului de  partaj  reiese  cu  certitudine  existenţa  drumului de acces, iar  toţi martorii  audiaţi au  recunoscut  existenţa  acestui drum, arătând că a  fost şi este  folosit ca drum de  trecere atât de către  autorii  reclamantului cât şi de către reclamant, fiind  singurul  drum de  trecere  din zonă, în prezent  reclamantul  fiind  împiedicat  să-l  folosească  prin edificarea  unei  porţi de  către  pârâţi.

Instanţa de apel a mai reţinut că, din moment ce  autorii  părţilor, A. M. şi  P. S., cu  ocazia  partajului  voluntar, au  convenit  constituirea unei servituţi de trecere  pe terenul proprietatea  autoarei intervenientei, convenţie  materializată  prin încheierea  actului  nr. (…), atât intervenienta, în calitate de  proprietară  actuală a  acestui teren, cât şi terţe persoane, inclusiv  pârâţii, au  obligaţia de a  respecta această servitute de  trecere  conform înţelegerii  autorilor  lor  materializata  prin încheierea  actului  din 1942  şi  care  nu a  fost  ulterior  modificată  sau  anulată  în nici un fel.

Din probele administrate în cauză,  inclusiv  planul de  amplasament întocmit  cu  ocazia  intabulării dreptului de  proprietate  asupra terenurilor reclamantului şi intervenientei, pe care  figurează acest drum, tribunalul a constatat că reiese  cu certitudine că respectiva  porţiune de  teren a  fost şi este folosită ca drum de acces de la calea  publica la terenul proprietatea  reclamantului, servitutea de  trecere  fiind  constituită încă  din anul 1942 de  către autorii  părţilor, deci  nu se  poate  susţine că aceasta  servitute  s-ar  fi stins  prin neuz.

Totodată, s-a reţinut că prin sentinţa civilă  nr. (…) prin care s-a  consfinţit  învoiala  moştenitorilor  defunctei P.  S., cu  privire  la  partajarea  averii acesteia, intervenienta a  recunoscut  existenţa acestui drum de  acces  arătând că permite  numitei  D.  E., al căreia  teren se  învecinează  cu  terenul reclamantului, să  folosească  porţiunea  de teren în litigiu ca drum de trecere  către  proprietatea sa, astfel încât, intervenienta nu poate  susţine că nu are  cunoştinţă de aceasta  servitute de  trecere, cu atât  mai mult cu cât, chiar  martorul propus de  pârâţi a  arătat  că  pe terenul ce a  aparţinut  mamei  intervenientei a  existat  un drum  pe care se  trecea cu  căruţa.

A conchis tribunalul  că în mod  greşit  instanţa  de  fond a  analizat  situaţia de  fapt şi a  respins acţiunea, întrucât, în cauză, din toate  probele  administrate a reieşit  cu certitudine  constituirea  servituţii de trecere  pe  terenul proprietatea  actuală a  intervenientei D. M., de  către  autorii  părţilor, încă  din anul 1942, dată de la care terenul în litigiu a fost folosit  permanent de autorii reclamantului, (al căror teren în urma  partajului  din 1942, a fost loc înfundat), pentru a  trece de la calea publică la lotul lor.

Critica  apelantului că în mod greşit instanţa de fond a  reţinut că nu exista  titlu cu privire  la drumul creat, a fost apreciată fondată, arătându-se că, atât  timp  cât  în actul de partaj se menţionează, în mod expres, acordul  autoarei  intervenientei  că  autorul  reclamantului  să treacă  cu  căruţa  pe  terenul proprietatea sa, dată de la care  terenul a  fost  folosit  permanent de  autorii reclamantului ca  drum de  trecere către  terenul proprietatea  lor-loc înfundat, înseamnă că intervenienta în calitate de  proprietară actuală a  terenului  şi  orice  alte  terţe  persoane  inclusiv  pârâţii  au  obligaţia  legală de a  respecta  aceasta  servitute de  trecere  şi de a  nu împiedica accesul  reclamantului la terenul  proprietatea sa.

Pretenţia  apelantului în sensul că din hărţile comunei rezultă existenţa căii de acces,  astfel încât nu poate  subzista  motivarea  instanţei de  fond că terenul în litigiu ar fi un loc înfundat creat de către moştenitori,  a fost apreciată justificata  de instanţa de apel, întrucât  pe  terenul în litigiu a  fost creată servitutea de  trecere încă  din anul 1942 cu ocazia  partajului între  autorii  părţilor, astfel încât  nu  poate  fi  vorba de  crearea unui  loc  înfundat  cu  ocazia  partajării între  moştenitorii  defunctului M. A. pe  de o parte  şi  moştenitorii  defunctei P.  S.  pe de altă parte, pentru  ca  reclamantul  să  fie  obligat să pretindă în prezent stabilirea unei  servituţi de  trecere  pe terenul proprietatea  intervenientei.

De asemenea susţinerile apelantului că în cadrul unui proces de conservare a servituţii de trecere au  calitate  procesuală  pasivă nu numai proprietarii, ci şi  persoanele care se  opun la practicarea acestui drum de trecere, au fost considerate întemeiate, întrucât  atât  timp cât  servitutea de  trecere a  fost  constituită de  autorii  părţilor  prin bună înţelegere, înseamnă că nimeni, inclusiv proprietarul actual al  terenului, nu are  dreptul să  împiedice  accesul  reclamantului la terenul proprietatea sa, cu atât  mai  mult cu cât  din probele administrate  rezultă cu certitudine că  servitutea  nu s-a  stins  prin neîntrebuinţare, terenul fiind  folosit  permanent  cu această destinaţie de  autorii  reclamantului  şi de  către  reclamant până la împiedicarea  acestuia  din urmă de  către  pârâţi, prin edificarea  unei porţi.

Fondate au fost apreciate  şi aspectele invocate de  către  apelant, conform cărora intervenienta a recunoscut prin tranzacţia încheiată în urma unui proces de partaj  cu  ceilalţi  moştenitori ai  defunctei P. S., acest drum de trecere, arătând că-i permite numitei D. E. să-l folosească, instanţa  apreciind  că, în condiţiile  în care acest  drum de  trecere  este  menţionat  şi în tranzacţia încheiata  intre  moştenitorii  def. P. S., fiind  unul şi acelaşi cu cel  menţionat în cuprinsul actului de  partaj  din anul 1942,  împrejurarea  invocată de  intervenientă, în sensul că nu  cunoaşte de existenta  unei asemenea  servituţi, nu  corespunde  realităţii.

S-a apreciat că pretenţia  intimatei  interveniente că şi în situaţia  în care  s-ar  fi  constituit  un drept de  trecere  în anul 1942, nu este  opozabil părţilor,  cât  timp nu a  fost înscris în cartea  funciară, nu are relevanţă în cauză,  întrucât înscrierea  sau  neînscrierea  în cartea  funciara nu produce  niciun efect  cu  privire  la  constituirea  servituţii, iar  intervenienta în calitate  de  succesoare are  obligaţia de a  respecta  servitutea  de  trecere, în această  calitate  de  moştenitoare  preluând  atât  drepturile  cât  şi obligaţiile  autorilor  săi, caz în care  nu poate  fi exonerată de  obligaţia de a  respecta  servitutea de  trecere  creata de  autorii săi şi de a  nu  mai  bloca accesul  reclamantului  la terenul  proprietatea sa.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs intervenienta D. M. şi pârâţii M. E. şi M. G..

Prin decizia civilă nr.(…) a Curţii de Apel (...) a fost respins recursul declarat de pârâţii M. E. şi M. G. şi s-a admis recursul intervenientei D. M..

A fost modificată decizia Tribunalului (…), în sensul că a fost înlăturată obligaţia intervenientei D.M. de a respecta servitutea de trecere, astfel cum a fost identificată.

Faţă de hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate, instanţa reţine că s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că prin actul de partaj nr.(…)  a fost creată o servitute de trecere pe terenul stăpânit în prezent de pârâta  D. M., în favoarea terenului reclamantului M. C. L..

Însă, potrivit dispoziţiilor art.1169 C. civil, cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.

Instanţa constată că reclamantul M.C.L. nu a făcut dovada faptului că cele două pârâte, D. M. şi D. E., nu respectă servitutea de trecere creată încă din anul 1942, după cum s-a arătat mai sus, în sensul că îi îngrădesc reclamantului accesul la terenul său pe drumul de servitute existent. Reclamantul s-a prezentat doar la primul termen de judecată, când a solicitat amânarea judecăţii pentru a lua cunoştinţă de întâmpinarea formulată de pârâta D. M., fără a propune ulterior probe în susţinerea pretenţiilor sale.

Faţă de aceste aspecte, instanţa va respinge primul capăt de cerere, ca neîntemeiat.

De asemenea, cererea reclamantului de obligare a pârâtelor să repare drumul de servitute şi să-l facă utilizabil cu o lăţime de minim 3 metri este neîntemeiată, avînd în vedere dispoziţiile art.630 şi 631 C.civil, conform cărora „acela cărui se cuvine o servitute are dreptul de a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji cu dânsa şi spre a o păstra. Aceste lucrări se fac cu cheltuiala sa, iar nu cu cheltuiala proprietarului fondului supus, afară numai când se va stabili astfel în titlul de stabilire a servituţii”.

Cu privire la cererea reconvenţională, instanţa o va respinge ca rămasă fără obiect, avînd în vedere  că pârâta a solicitat admiterea cererii sale reconvenţionale doar în măsura admiterii cererii principale a reclamantului.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare