Emiterea deciziei de impunere după reinserția debitorului în circuitul economic

Se examinează acţiunea civilă formulată de reclamanta XX cu sediul în XX, judeţul XX XX, în contradictoriu cu pârâţii XX- prin PRIMAR, XX şi PRIMARUL MUNICIPIULUI XX, toţi cu sediul în XX XX,  pentru  anulare act.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au răspuns: pentru reclamantă avocat XX(delegaţie de substituire seria IS nr.480047/2016) substiuind pe apărătorul ales, avocat  XX şi pentru pârâţi reprezentantul legal, consilier juridic XX.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de grefierul de şedinţă, care învederează că  Primarul Municipiul XX a formulat şi depus la dosar întâmpinare(adresa filele 134-136).

Avocat XX, pentru reclamantă, învederează că a luat cunoştinţă de susţinerile pârâtului Primarul Municipiului XX aşa cum au fost formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, motiv pentru care nu înţelege să solicite acordarea unui termen de judecată pentru pregătirea apărării.

Nemaifiind cereri de formulat, instanţa constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 244  Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească şi dă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat XX, pentru reclamantă, solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului XX, în raport de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 215/2011 unitatea administrativ teritorială având dreptul de a colecta taxe şi impozite, în calitatea sa de titular de creanţă. În ceea ce le priveşte pe celelalte pârâte, acestea au calitate procesuală pasivă întrucât sunt emitente ale actelor administrativ fiscale contestate. Cu privire la fondul acţiunii, solicită admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată, în sensul anulării dispoziţiei nr.XX din 28.09.2015 şi a deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr.XX din 5.08.2015, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată. Arată reprezentantul convenţional al reclamantei, că, după cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, în sarcina reclamantei au fost calculate accesorii pentru creanţele principale din perioada 2014–2015, fără a se avea în vedere că XX a fost în perioada 13.06.2012-22.07.2015 în procedura insolvenţei, în dosarul Tribunalului XX nr.XX, astfel că analiza debitelor şi accesoriilor creanţelor fiscale trebuie făcută în funcţie de data deschiderii procedurii insolvenţei, că apărările pârâtei din întâmpinare nu pot fi reţinute, în condiţiile în care art. 122 ind. 1 din Codul de procedura fiscală stabileşte că în cazul contribuabililor cărora li s a deschis procedura insolvenţei, pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere potrivit legii care reglementează această procedură, respectiv, potrivit Legii nr. 85/2006, că în condiţiile în care chiar codul fiscal face trimitere la dispoziţiile legii insolvenţei, se poate concluziona că această lege prevalează altor dispoziţii legale, că, în ceea priveşte modul de calcul al accesoriilor, trebuie avute în vedere regulile aplicabile pentru creanţele născute anterior deschiderii procedurii şi cele pentru creanţele născute în cursul procedurii, că prin sentinţa civilă nr.XX din 29.10.2014 rămasă definitivă, pronunţată de judecătorul sindic în soluţionarea contestaţiei formulată în cadrul dosarului nr.XX, s-a stabilit că Municipiul XX nu a depus în termen declaraţie de creanţă în drept urmare a fost decăzut de dreptul de mai fi înscris în tabelul creditorilor pentru creanţele anterioare deschiderii procedurii, şi astfel de a de a recupera orice sumă datorată până la data deschiderii procedurii, că decăderea se referă la creanţele principale şi accesorii că pârâtele ar fi trebuit să aibă în vedere şi dispoziţiile legii privind regulile în care se pot recupera creanţele în cazul unei societăţi aflată în procedura insolvenţei, în acest sens creditorii decăzuţi conform art. 76 sunt decăzuţi, chiar şi după închiderea procedurii insolvenţei, că dispoziţiile art. 137 fac referire la modul de distribuire a sumelor obţinute în cadrul procedurii în cadrul unui plan de reorganizare, că aşa cum rezultă din prevederile art. 122 ind. 1 Cod fiscal şi art. 41 alin. 1 şi 3, art. 95 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, creanţele duc la accesorii aferente obligaţiilor născute anterior datei deschiderii procedurii doar în situaţia în care acestea sunt creanţe garantate sau sunt înscrise în programul de plăţi, că în ceea ce o priveşte pe XX în programul de plăţi al planului de reorganizare aprobat de creditori au fost înscrise creanţe din timpul procedurii, dar nu se face nicio menţiune cu privire la plata de accesorii, astfel încât nici pentru creanţele curente nu se pot solicita accesorii. Mai arată apărătorul reclamantei că deciziile emise de pârâtă sunt nelegale, că susţinerile din întâmpinare potrivit cărora aceste decizii au la bază titlul executoriu emis în anul 2014 nu pot fi reţinute, întrucât în anul 2014 societatea se afla în insolvenţă, că sunt încălcate dispoziţiile art.36 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal, astfel că titlul executoriu XX este nul absolut. Depune la dosar concluzii scrise(filele 140-144).

Consilier juridic XX, pentru pârâte, solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea ca fiind legale şi temeinice a dispoziţiei nr.XX din 28.09.2015 şi a deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr.XX din 5.08.2015.Arată că, în ceea ce priveşte solicitarea de constatare a nulităţii parţiale a dispoziţiei nr.XX din 28.09.2015, cu invocarea faptului că s-au depăşit limitele investirii iniţiale, aceasta nu este fondată, întrucât motivarea actului s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art.213(1) din OG nr.92/2003, în raport de obiectul contestaţiei, respectiv revocarea deciziei nr.XX din 5.08.2015, reclamanta invocând faptul că obligaţiile fiscale cuprinse în actul administrativ sunt aferente perioadei 2009-2015 şi solicitând ca analiza acestora să fie făcută în funcţie de data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.85/2006.Cu referire la cererea reclamantei prin care se solicită să se dispună anularea deciziei nr.XX din 5.08.2015 privitor la suma de 25.977 reprezentând accesorii aferente debitelor principale născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei şi a sumei de 23.614 lei reprezentând accesorii aferente debitelor principale născute ulterior datei de mai-sus, se impune respingerea acesteia ca nefondată, întrucât la data emiterii actului administrativ reclamanta nu se afla în procedura insolvenţei, societatea fiind în funcţiune, urmare reinserţiei acesteia în circuitul comercial, mai mult, titlurile de creanţă în baza cărora au fost stabilite obligaţiile de plată accesorii au fost comunicate reclamantei, nefiind contestate de aceasta. Arată reprezentanta legală a pârâţilor că în ceea ce priveşte suma de 23.614 lei menţionată în decizia contestată, aceasta reprezintă accesorii aferente debitelor principale născute în perioada de observaţie şi reorganizare a contestatoarei, iar potrivit art.64 alinş6 din Legea nr.85/2006, nu era necesară înscrierea la masa credală. În concluzie, solicită respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Preşedintele completului de judecată declară dezbaterile închise, după care

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. XX, reclamanta XX a chemat în judecată pârâtul XX, şi pârâta XX pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, să se dispună anularea dispoziţiei nr. XX din 28.09.2015 prin care s a soluţionat contestaţia prealabilă împotriva deciziei de impunere referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. XX/05.08.2015, anularea deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. XX/05.08.2015, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat următoarele:

Prin procedura prealabilă înregistrată sub numărul XX din 27.08.2015, a solicitat revocarea în tot în temeiul prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, şi art. 205 şi următoarele Cod de procedură fiscală, doar a deciziei referitoare la plata accesoriilor nr. XX/05.08.2015.

Această solicitare a fost de altfel perfect normală, decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii fiind singura care contestă în procedura prealabilă reglementată de art. 205 şi următoarele Cod de procedură fiscală.

Celelalte acte primite la aceeaşi dată şi în acelaşi plic, respectiv titlul executoriu nr. XX/05.08.2015 şi somaţia de plată XX din 05.08.2015, au fost contestate pe calea contestaţiei la executare, în temeiul prevederilor art. 172 şi următoarele Cod de procedură fiscală, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei XX sub numărul XX.

Cu toate că în procedura prealabilă a vizat doar revocarea deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. XX/05.08.2015, în mod eronat în conţinutul dispoziţiei XX din 28.09.2015 s a reţinut faptul că „obiectul contestaţiei îl reprezintă menţiunile înscrise în titlul executoriu nr. XX/05.08.2015 şi în decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii”.

În condiţiile în care conform principiului disponibilităţii şi conform distincţiei legale făcute clar între regimul juridic al deciziei de stabilire de accesorii şi respectiv al titlului executoriu, a sesizat Municipiul XX doar cu soluţionarea unei contestaţii împotriva deciziei referitoare la obligaţii de plată accesorii nr. XX/05.08.2015, intimatele au depăşit limitele investirii lor în momentul în care au stabilit obiectul contestaţiei ca fiind reprezentat şi de menţiunile înscrise în titlul executoriu nr. XX/05.05.2015.

În condiţiile în care s au depăşit limitele investirii iniţiale, dispoziţia XX din 28.09.2015 este parţial lovită de nulitate în ceea ce priveşte toate referirile la titlul executoriu nr. XX/05.05.2015.

De altfel intimatele nu au nici competenţă legală de a se pronunţa cu privire la legalitatea titlului executoriu fiscal, cu privire la acesta instanţele de executare având plenitudine de competenţă potrivit prevederilor art. 172 şi următoarele Cod de procedură Fiscală.

În ceea ce priveşte motivele de fapt şi de drept ale respingerii contestaţiei prin dispoziţia XX din 28.09.2015, singurul motiv invocat este că prin sentinţa XX/22.07.2015 s a închis procedura insolvenţei şi s a dispus reinserţia în circuitul comercial, iar acesta nu are legătură reală cu cele reţinute.

Nu este relevant pentru sumele invocate prin contestaţie şi prin acţiune, respectiv pentru debitele şi accesoriile debitelor născute anterior datei deschiderii procedurii şi pentru accesoriile debitelor născute în timpul procedurii de insolvenţă dat fiind principiul tempus regit actum.

Potrivit acestui principiu, în analiza situaţiei juridice a creanţelor cuprinse în decizia de stabilire de accesorii, instanţa va trebui să aibă în vedere regimul juridic la momentul naşterii respectivelor creanţe şi respectiv regimul juridic al creanţelor faţă de legea aplicabilă la momentul respectiv.

Ceea ce încearcă intimatele să sugereze şi anume faptul că închiderea procedurii insolvenţei le ar da dreptul la restaurarea creanţelor lor este evident nelegal, în condiţiile în care acele creanţe sunt guvernate de legea aplicabilă la momentul naşterii lor conform principiului mai sus amintit.

Pe fondul cauzei:

La data de 07.08.2015 s a comunicat, prin poştă, Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. XX/05.08.2015 (80.729/05.08.2015) emisă pentru suma totală de 49.591 lei cu titlu de accesorii pentru obligaţiile fiscale, taxă parcare rezidenţială, impozit auto, impozit clădiri, taxă afişaj sediu, cheltuieli executare silită, concesiuni persoane juridice, taxe speciale cultură/culte, taxă specială protecţie civilă şi diferenţă impozit auto.

Aşa cum rezultă din conţinutul Deciziei, aceste obligaţii fiscale sunt aferente perioadei 2009–2015. Data fiind perioada din care provin aceste creanţe fiscale, în speţă intervin prevederile speciale ale Legii 85/2006 privind insolvenţă.

A fost în perioada 13.06.2012–22.07.2015 în procedură de insolvenţă în dosarul XX de pe rolul Tribunalului XX. În aceste condiţii analiza debitelor şi accesoriilor creanţelor fiscale trebuie făcută în funcţie de data deschiderii procedurii insolvenţei.

Legea 85/2006 tratează situaţia juridică a creanţelor asupra debitoarei în funcţie de criteriul esenţial al datei naşterii unei creanţe (şi nu neapărat după criteriul scadenţei creanţei), aşa cum rezultă din următoarele prevederi ale legii: art. 3 punctul 16, art. 41, art. 64 alineat 6.

Drept urmare analiza trebuie făcută defalcat pentru creanţele născute anterior datei de 13.06.2012, data naşterii creanţei fiind cea reglementată prin legislaţia fiscală.

Potrivit prevederilor art. 249 alineat 1 Cod Fiscal impozitul pe clădiri este un impozit anual şi drept urmare obligaţia de plată a acestuia se naşte la începutul fiecărui an fiscal, adică la data de 01 ianuarie a fiecărui an.

În acest context se impune precizarea faptului că din punct de vedere juridic naşterea unei creanţe nu se confundă cu scadenţa acesteia.

Similar, potrivit prevederilor art. 261 alineat 1 Cod Fiscal impozitul pe mijloacele de transport este anual şi drept urmare obligaţia de plată a acestuia se naşte la începutul fiecărui an fiscal, adică la data de 01 ianuarie a fiecărui an.

Similar, potrivit prevederilor art. 271 alineat 1 Cod Fiscal. Taxa de afişaj este anuală şi drept urmare obligaţia de plată a acesteia se naşte la începutul fiecărui an fiscal, adică la data de 01 ianuarie a fiecărui an.

În aceste condiţii, pentru aceste 3 tipuri de creanţe fiscale - impozitul pe clădiri, impozitul auto şi taxa de afişaj - creanţele principale pentru care Municipiul XX avea obligaţia de a depune o declaraţie de creanţă sunt inclusiv cele scadente la data de 01.10.2012, data naşterii lor fiind 01.01.2012, adică anterior deschiderii procedurii insolvenţei.

În condiţiile caracterului procedurii insolvenţei, creanţele deţinute de Municipiul XX şi născute anterior deschiderii procedurii, respectiv anterior datei de 13.06.2012, în valoare de 28.494 lei au regimul juridic reglementat prin Legea 85/2006.

Municipiul XX nu a depus declaraţie de creanţă în termenul fixat de instanţă prin sentinţa de deschidere a procedurii şi drept urmare acesta a fost înscris în tabelul preliminar de creanţă cu o creanţă de 0 lei, contestaţia formulată de Municipiul XX în acest sens fiind respinsă de Tribunalul XX prin sentinţa civilă XX/29.10.2014 pronunţată în dosarul XX.

În acest condiţii, cu autoritate de lucru judecat s a stabilit că Municipiul XX nu a depus în termen declaraţie de creanţă şi drept urmare a fost decăzut din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor pentru creanţele născute anterior datei deschiderii procedurii. Se impune a se avea în vedere prevederile art. 76 din Legea 85/2006 referitoare la decăderea din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor, creditorilor ce nu depun în termen declaraţia de creanţă.

Esenţială în speţă sunt prevederile tezei a doua a art. 76 alin. 1 din Legea 85/2006.

Cum nu a fost condamnată pentru bancrută simplă sau frauduloasă şi nu s a stabilit răspunderea nici unei persoane pentru efectuarea de plăţi sau transferuri frauduloase în dosarul XX şi cum între părţi s a pronunţat deja sentinţa XX/29.10.2014, a operat decăderea din dreptul de a realizare a creanţei principale de 28.494 lei, ulterior închiderii procedurii.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 137 din Legea 85/2006 referitoare la descărcarea de obligaţii a debitorului la data confirmării unui plan de reorganizare pentru creanţele care nu sunt înscrise în planul de reorganizare. În planul de reorganizare nu a fost înscrisă la plată nici o sumă către Municipiul XX.

A operat decăderea din dreptul de a mai recupera debitul principal de 28.494 lei, aceeaşi soluţie se impune pentru accesoriile calculate de intimate, în valoare de 25.977 lei.

În acest sens trebuie avute în vedere următoarele: principiul „accesoriul urmează soarta principalului” - atât timp cât actele sunt nule pentru debitele principale, accesoriile trebuie să aibă acelaşi tratament ŞI prevederile art. 41 alineat 1 din Legea 85/2006.

Aşa cum rezultă din tabelul de la fila 2, în titlul executoriu a fost inclusă suma de 63.601 lei cu titlu de creanţe ulterioare datei de 13.06.2012 precum şi suma de 23.614 lei cu titlu de accesorii calculate pentru aceste creanţe născute ulterior datei deschiderii procedurii.

Legea 85/2006 (sub imperiul căruia se afla procedura de insolvenţă) a reglementat în mod expres situaţia accesoriilor aferente obligaţiilor născute anterior datei deschiderii procedurii generale a insolvenţei prin prevederile art. 41 alin. 3 din lege.

În cazul său, un plan de reorganizare a fost confirmat prin sentinţă iar procedura insolvenţei s a închis urmare finalizării cu succes a planului de reorganizare.

În aceste condiţii, în speţă sunt pe deplin incidente prevederile art. 41 teza I din Legea 85/2006.

Programul de plăţi reprezentat de anexele 2,3 şi 4 la planul de reorganizare nu prevăd nici un fel de accesorii nici pentru creanţa Municipiului XX şi nici pentru vreo altă creanţă curentă.

În aceste condiţii, nu se pot pretinde accesorii pentru creanţele născute în perioada 13.06.2012–22.07.2015.

Pârâtul Municipiul XX, prin primar, a formulat întâmpinare şi a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Municipiului XX, întrucât nu are calitatea de emitent al actului administrativ contestat. Dispoziţia nr. XX/29.09.2015, a cărei anulare se cere, a fost emisă de către Primarul Municipiului XX, în conformitate cu art. 209 alin. 4 şi art. 210 din OG/2003 privind codul de procedură fiscală, precum şi în temeiul art. 68 alin. l şi art. 115 alin. l, lit. a din Legea nr. 215/200IR privind administraţia publică locală

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii pentru următoarele argumentele:

Contestaţia reclamantei a fost analizată şi soluţionată în limitele sesizării, respectiv în raport de susţinerile reclamantei, de dispoziţiile legale invocate de către această şi de documentele existente în dosarul cauzei şi cu respectarea dispoziţiilor art. 209, alin. 4 din O.G.92/2003.

În cuprinsul dispoziţiei atacate, paragraful 5, pag. 2, este precizat obiectul contestaţiei, mai concret s a făcut precizarea că petenta solicită revocarea Deciziei nr. XX/05.08.2015 în ceea ce priveşte suma de 25.977 lei, reprezentând accesorii aferente debitelor principale născute anterior datei de 13.06.2012 ŞI revocarea Deciziei nr. XX/05.08.2015, în ceea ce priveşte suma de 23.614 lei reprezentând accesorii aferente debitelor principale născute ulterior datei de 13.06.2012.

Prin urmare, consideră că cererea reclamantei prin care solicită instanţei să se constate nulitatea parţială a dispoziţiei XX/29.09.2015, motivat de faptul că pârâtul a depăşit limitele învestirii în soluţionarea contestaţiei este neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. XX/22.07.2015 pronunţată de Tribunalul XX în dosarul nr. XX, s a dispus închiderea procedurii insolvenţei reclamantei şi reinserţia acesteia în circuitul comercial, precum şi notificarea acestei sentinţe debitorului, creditorilor, Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul XX, în vederea radierii menţiunii deschiderii procedurii insolvenţei.

Prin urmare, la data emiterii Deciziei nr. XX/05.08.2015, reclamanta nu se afla sub incidenţa prevederilor Legii 85/2006, starea societăţii fiind aceea de firmă în funcţiune, fapt evidenţiat în cuprinsul paragrafului - „Informaţii de identificare” din adresa nr. XX/24.09.2015 emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul XX.

Actele administrative fiscale au fost întocmite în conformitate cu prevederile art. l, alin. 3 din Legea 571/2003 privind codul fiscal, în vigoare la data soluţionării contestaţiei.

Până la data de 30.06.2010, pentru calculul majorărilor de întârziere s a aplicat cota de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, iar începând cu data de 01.07.2010 la calculul majorărilor de întârziere s ţa aplicat cota de 2% din cuantumul obligaţiei fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la plata integrală a sumei datorate inclusiv (conform art. 124 din O.G. 92/2003)

Ca urmare, motivele invocate de către reclamantă în susţinerea contestaţiei, potrivit cărora atât pentru perioadă anterioară deschiderii procedurii de insolvenţă, cât şi după deschiderea acesteia, nu ar mai datora majorări de întârziere pentru debitele neachitate în termen, sunt nefondate.

Aceleaşi susţineri au fost formulate şi în întâmpinarea formulată de Primarul Municipiului XX.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Prin încheierea pronunţată la data de 13.06.2012 în dosarul nr. XX al Tribunalului XX, s a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei XX.

Prin sentinţa civilă nr. XX/22.07.2015, tribunalul a hotărât închiderea procedurii insolvenţei şi reinserţia debitorului în circuitul comercial. S-a reţinut în considerentele sentinţei că Judecătorul - sindic a reţinut că planul de reorganizare confirmat prin sentinţa civilă nr. XX/21.05.2015 a fost realizat, că debitorul a achitat toate creanţele înscrise la masa credală potrivit tabelului definitiv de creanţe.

Prin decizia nr. XX/05.08.2015 emisă de Municipiul XX-Direcţia Impozite şi Taxe Locale s au stabilit în sarcina reclamantei accesorii fiscale în sumă totală de 49.591 lei pentru achitarea cu întârziere de către reclamantă a obligaţiilor fiscale aferente perioadei 31.03.2009–05.08.2015.

Prin dispoziţia nr. XX/28.09.2015, Primarul Municipiului XX a respins contestaţia reclamantei.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului XX, instanţa constată că nu este întemeiată. Cum, în baza art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie, dispoziţia nr. XX/2015 aparţine autorităţii publice, chiar dacă a fost semnată de primar.

În consecinţă, în raport şi de faptul că municipiul are calitatea de creditor bugetar în raport de creanţa înscrisă în decizia nr. XX/05.08.2015, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, instanţa constată că se impune anularea actelor contestate de reclamantă. Astfel, fiind vorba de o procedură de insolvenţă deschisă şi care şi a urmat cursul până la îndeplinirea planului de reorganizare, instanţa constată că, ulterior închiderii procedurii, în sarcina reclamantei nu pot fi stabilite obligaţii accesorii pentru obligaţiile fiscale născute atât anterior cât şi în cursul procedurii.

Susţinerea pârâţilor potrivit cărora reclamanta datorează accesoriile fiscale nu poate fi primită. Astfel, potrivit art. 41 al. 3 din Legea. nr. 85/2006, „În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalităţile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi. În cazul în care planul eşuează, prevederile alin. (1) şi (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăţi, la data intrării în faliment”.

Rezultă că organul fiscal avea posibilitatea de a invoca în procedura insolvenţei creanţa fiscală reprezentând accesorii fiscale născute ulterior datei deschiderii procedurii pentru a fi cuprinsă în programul de plăţi.

Aşa cum rezultă din informaţiile comunicate de sistemul informatic Ecris, în dosarul de insolvenţă nr. XX, pârâtului Municipiul XX i s a respins cererea de înscriere în tabelul creditorilor.

În consecinţă, cum art. 41 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 stabileşte în mod expres condiţiile în care se achită accesoriile în situaţia unui plan de reorganizare îndeplinit, instanţa constată că, ulterior închiderii procedurii, organul fiscal nu mai poate invoca pretenţii cu privire la o creanţă fiscală nevalorificată în cadrul procedurii insolvenţei.

Valorificarea creanţei fiscale reprezentând accesorii în cadrul dosarului de insolvenţă, în situaţia supunerii debitorului unui plan de reorganizare, rezultă şi din dispoziţiile art. 115 alin. 3 lit. din O.G. nr. 92/2003, în forma în vigoare la data deschiderii procedurii. Astfel, potrivit acestui articol, „Pentru debitorii care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, ordinea de stingere este următoarea:

a) obligaţii fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii, cu excepţia celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat;

b) sume datorate în contul ratelor din programele de plăţi ale obligaţiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat, precum şi obligaţiile accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s au prevăzut calcularea şi plata acestora;

c) obligaţii fiscale datorate şi neachitate cu termene de plată anterioare datei la care s a deschis procedura insolvenţei, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situaţia contribuabililor aflaţi în stare de faliment;

d) alte obligaţii fiscale în afara celor prevăzute la lit. a) - c).

Ori, prin respingerea cererii de creanţă, creditorul bugetar a pierdut inclusiv dreptul la accesorii fiscale.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în forma în vigoare de la data deschiderii procedurii insolvenţei reclamantei, respectiv 13.06.2012: „Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.”

Or, în cauză nu s a făcut dovada că debitoarea a fost condamnată pentru bancrută simplă sau frauduloasă sau că i s ar fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.

Având în vedere că creditorului bugetar i s a respins dreptul de valorificare a creanţei fiscale în dosarul de insolvenţă, nu se poate aprecia că, prin reinserţia debitorului în circuitul economic, creditorul redobândeşte dreptul de valorificare a accesoriilor fiscale aferente creanţei respinse.

Pentru considerentele reţinute, instanţa va admite acţiunea reclamantei şi va anula înscrisurile contestate, conform dispozitivului.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă se va dispune obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Municipiul XX.

Admite acţiunea formulată de reclamanta XX cu sediul în XX, judeţul XX XX, în contradictoriu cu pârâţii XX- prin PRIMAR, XX şi PRIMARUL MUNICIPIULUI XX, toţi cu sediul în XX XX.

Anulează dispoziţia nr.XX/2015 şi decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii nr.XX/5.08.2015.

Obligă pârâţii să plătească reclamantei suma de 50 lei, cheltuieli de judecată

Domenii speta

Spete similare