În aceste condiţii devin aplicabile dispoziţiile art.67311 alin.1 Cod procedură civilă conform cu care în cazul în care nici unul din coproprietari nu cere atribuirea bunului, or, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabili

Deşi imobilul nu este comod partajabil în natură, nici unul din coindivizari nu a cerut atribuirea definitivă sau provizorie a întregului imobil.

În aceste condiţii devin aplicabile dispoziţiile art.67311 alin.1 Cod procedură civilă conform cu care în cazul în care nici unul din coproprietari nu cere atribuirea bunului, or, deşi acesta a  fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului…

Domeniu – drept succesoral

(Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie - Dosar nr. 10795/3/2014* - Decizia civilă nr. 70/10.02.2017)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la  data de 16.02.2009, reclamanta M.E. a chemat în judecată pe pârâtul P.G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se efectueze partajul succesoral după părinţii părinților  P.P., decedat la data de 7.12.1986 şi P. F., decedată la data de 21.11.1996.

În motivare, reclamanta a arătat că după, P.P, decedat la data de 07.12.1986, masa succesorală este compusă din 1600 mp teren şi ½ din casa de locuit construită pe aceasta compusă din trei camere şi dependinţe, situate în str. Răsadniţei nr.78, sector 6 şi ¼ din dreptul de concesiune asupra unui loc de înmormântare în suprafaţă de 6,50 mp situat în cimitirul Giuleşti Sârbi.

Prin certificatul de moştenitor nr.941/05.08.1987, s-a constatat că au calitate de moştenitori ai defunctului, P.F., soţia supravieţuitoare, cu o cotă de 2/8 din masa succesorală, P.G., fiu, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală şi M.E., fiică, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr.730/10.01.1994, P.F. a vândut pârâtului P.G. cota indiviză de ¼ din terenul de 1600 mp şi cota indiviză de 5/8 din casa de locuit situată pe acest teren din str.R. nr.78, sector 6. După P.F. au amândoi calitatea de moştenitori ca şi descendenţi, în cote de ½ .

Prin sentinţa civilă nr.2003 din 2.03.2012, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a  respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes şi a admis, în parte, acţiunea, în sensul că a constatat deschisă succesiunea defunctei P.F., decedată la data de 21.11.1996, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. R., nr. 78, sector 6; a constatat că de pe urma defunctei P.F. au rămas ca moştenitori: reclamanta M.E., în calitate de fiică, cu o cotă indiviză de ½ din masa succesorală şi pârâtul P.G., în calitate de fiu, cu o cotă indiviză de ½ din masa succesorală; a constatat că masa succesorală de după defunctă este compusă din cota de 5/16 din dreptul de concesiune asupra locurilor de veci în suprafaţă de 6,50 mp situate în Cimitirul Giuleşti Sârbi.

Totodată, a constatat că părţile sunt coproprietare asupra imobilului situat în Bucureşti, str.R. nr. 78, sector 6, compus din teren în suprafaţă de 1600 mp (1725 mp din măsurători) şi casa de locuit compusă din două camere, hol şi verandă şi dependinţele aferente reprezentate de bucătărie, şopron şi magazie, reclamanta deţinând cota indiviză de 3/8 din terenul menţionat şi cota de 3/16 din construcţie, dobândite prin moştenire de la defunctul P.P., iar pârâtul deţinând cota indiviză de 5/8 din teren, dobândită astfel, 3/8 prin moştenire de la defunctul P.P. şi 2/8 prin cumpărare de la defuncta P.F. şi cota de 13/16 din construcţie, dobândită astfel: 3/16, prin moştenire de la defunctul P.P. şi 10/16 prin cumpărare de la defuncta P.F.

A constatat că reclamanta şi pârâtul au dobândit prin moştenire o cotă de câte 8/32 fiecare din dreptul de concesiune asupra locurilor de veci în suprafaţă de 6,50 mp situate în Cimitirul Giuleşti Sârbi astfel: 3/32 prin moştenire de la defunctul P.P. (3/8x1/4) şi 5/32 prin moştenire de la defuncta P.F. (1/2x5/16), restul cotei de ½ din dreptul de concesiune aparţinând pârâtului conform actului de concesiune.

A dispus sistarea stării de indiviziune a părţilor asupra imobilului situat în Bucureşti, str.R. nr. 78, sector 6, compus din teren în suprafaţă de 1600 mp (1725 din măsurători), astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de dl. expert Ţ.R. şi construcţiile aferente constând în casa de locuit compusă din două camere, hol şi verandă şi dependinţele aferente reprezentate de bucătărie, şopron şi magazie, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert H.E..

A atribuit pârâtului în deplină proprietate şi posesie imobilul compus din teren în suprafaţă de 1600 mp (1725 din măsurători) şi construcţiile aferente şi l-a obligat la plata în favoarea reclamantei a sumei de 181.059,37 de lei, cu titlu de sultă. A menţinut starea de indiviziune asupra locurilor de veci în suprafaţă de 6,50 mp situate în Cimitirul Giuleşti Sârbi, şi a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, referitor la modalitatea de atribuire, instanţa a reţinut că pârâtul a solicitat partajarea în natură a imobilului, în varianta creării a două loturi şi stabilirii unei servituţi de trecere. Pe baza concluziilor raportului de expertiză întocmit de expertul Ţ.R., precum şi precizărilor făcute la termenul din data de 24.02.2012, instanţa  a apreciat că această variantă de partajare nu poate fi primită, întrucât ar determina o scădere a valorii imobilului, în ceea ce priveşte lotul care ar reveni reclamantei (partea din spate a terenului delimitată de punctele 1-N-O-M-14-15-1).  Pe baza concluziilor raportului de expertiză  instanţa a reţinut că acest lot este mult inferior din punct de vedere al bonităţii cadastrale, că lotul iniţial devine, prin existenţa sau crearea unei servituţi, din zonă urbanistică de construcţii cu aprobare directă, o zonă pentru care, pentru a face orice adăugire în viitor este necesar un studiu nou de urbanism zonal. Totodată, partea din construcţie cuvenită reclamantei în această variantă s-ar face în afara servituţii, prin lotul de teren cuvenit pârâtului.

Instanţa a reţinut şi faptul că partea din spate a terenului este o zonă mlăştinoasă, nivelul pânzei freatice fiind foarte ridicat, terenul fiind şi invadat de vegetaţie (pomi, tufişuri), iar amenajarea acestei porţiuni de teren ar necesita cheltuieli ridicate.

Având în vedere elementele sus menţionate, instanţa a reţinut că imobilul situat în Bucureşti, str.R. nr. 78, sector 6, compus din teren în suprafaţă de 1600 mp (1725 mp din măsurători) şi construcţiile aferente, nu este comod partajabil în natură, şi având în vedere împrejurarea că pârâtul deţine cota majoritară din dreptul de proprietate asupra imobilului, că a efectuat îmbunătăţiri la imobil, şi că a avut posesia efectivă a acestuia până la acest moment, instanţa i-a  atribuit pârâtului în deplină proprietate şi posesie imobilul, obligându-l la plata în favoarea reclamantei a sumei de 181.059,37 de lei cu titlu de sultă.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul care a criticat-o pe considerentul că în mod greşit a fost atribuit în natură întregul imobil, deşi nu a emis o asemenea pretenţie, şi a arătat că nu are posibilitatea de a plăti sulta corespunzătoare, astfel încât se impune partajarea în natură a imobilului.

Prin decizia civilă nr.941A/15.10.2013 Tribunalul Bucureşti Secţia a III-a Civilă a respins apelul, ca nefondat, reținând că  în ceea ce priveşte partajarea în natură a imobilului trebuie să se ţină cont de concluziile expertului G.G. (care a efectuat expertiza topo în apel) prin raportare la concluziile expertului Ţ.R., care a efectuat cea de-a doua expertiză topografică la instanţa de fond, acesta din urmă fiind singurul expert care a identificat în mod precis terenul din litigiu şi a formulat concluzii pertinente faţă de situaţia existentă pe acest teren.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul care a pretins că instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art.6739 şi art.67310 Cod procedură civilă, când a dispus atribuirea întregului imobil către el şi obligarea sa la plata sultei, în condiţiile în care era posibilă partajarea în natură a imobilului, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat de expertul G.G.. În plus de aceasta, el recurentul nu a solicitat atribuirea întregului imobil, ci dimpotrivă a arătat în mod constant că nu are posibilitatea de a achita sulta corespunzătoare cotei reclamantei.

De asemenea, a pretins că în cauză se impune efectuarea unei noi expertize tehnice şi a cerut casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr.435R din 28 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă a admis recursul formulat de recurentul-pârât P.G. împotriva deciziei civile nr.941A/15.10.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M.E., s-a casat decizia şi s-a trimis cauza Tribunalului Bucureşti pentru rejudecarea apelului.

S-a reţinut, cum just au reţinut ambele instanţe, în raport de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către expertul Ţ.R. la prima instanţă dar şi de legislaţia specifică în materie de construire şi exploatare imobilul din litigiu nu este comod partajabil în natură. Aceasta întrucât, deschiderea la unica stradă cu acces este de 13,5 m, iar împărţirea în două loturi a terenului s-ar situa sub limita minimă de 8 m pentru fiecare dintre proprietari, impusă de reglementările în vigoare. În plus, valoarea terenului este calculată la metru pătrat, fără a se ţine cont de faptul că terenul din spatele gospodăriei este mlăştinos şi are o valoare economică redusă.

Faptul că expertul G.G. a propus în apel o variantă de partaj în natură a terenului, nu înlătură aplicarea actelor normative în vigoare referitoare la edificarea de construcţii şi exploatarea fondurilor imobiliare şi nici constatarea instanţei precum că imobilul nu poate fi comod partajabil în natură. Reclamanta nu a pretins atribuirea în natură în totalitate sau parţial a imobilului şi nici pârâtul nu a solicitat atribuirea întregului imobil.

Conform art.6739 Cod procedură civilă, la formarea şi atribuirea loturilor instanţa a ţinut seama şi de acordul părţilor, iar conform art.67310 Cod procedură civilă în cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia, ori, i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, la cererea unor dintre coproprietari, instanţa, prin încheiere poate atribui provizoriu întregul bun.  În speţă, deşi imobilul nu este comod partajabil în natură, nici unul din coindivizari nu a cerut atribuirea definitivă sau provizorie a întregului imobil.

Or, în aceste condiţii devin aplicabile dispoziţiile art.67311 alin.1 Cod procedură civilă conform cu care în cazul în care nici unul din coproprietari nu cere atribuirea bunului, or, deşi acesta a  fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului…

Aşa fiind, singura variantă de ieşire din indiviziune rămâne cea a vânzării bunului fie prin acordul părţilor, fie prin executorul judecătoresc conform art.67311 şi următoarele Cod procedură civilă.

În acest context s-a apreciat ca fiind necesar să se pună în discuţie necesitatea efectuării unei noi expertize a imobilului avându-se în vedere că, construcţiile au fost evaluate în anul 2009 prin raportul de expertiză întocmit de expertul E.H., iar terenul a fost evaluat în anul 2010 prin completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul A.I.

De asemenea, instanţa în lipsa acordului părţilor privitoare la partajul în natură, a fost necesar să pună în discuţie necesitatea vânzării imobilului în condiţiile art.67311 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a III -a Civilă la data de 04.06.2014, sub nr. 10795/3/2014.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21.11.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă, în dosarul nr. 10795/3/2014, aflat în ciclul procesual al apelului, a constatat că motivul de apel invocat de apelantul pârât P.G. cu privire la lipsa calităţii de reprezentant  referitor la cererea de chemare în judecată nu era motiv de ordine publică şi în baza art. 67311 Cod procedură civilă, a dispus vânzarea imobilului situat în Bucureşti, str.R. nr. 78, sector 6 compus din teren în suprafaţă de 1600 mp (1725 mp din măsurători) şi construcţii prin executor judecătoresc, în cadrul dosarului privind pe apelantul pârât P.G. care declarase apel împotriva sentinţei civile nr. 2003/02.03.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în contradictoriu cu M.E..

În motivarea încheierii tribunalul a arătat în primul rând că excepţia lipsei calităţii de reprezentant nu fusese ridicată în faţa instanţei de fond sau prin motivele de apel, astfel că apelantul a fost decăzut din dreptul de a o invoca în apel în al doilea ciclu procesual. Cu toate acestea, instanţa de apel a constatat că în faţa primei instanţe,  aspectele legate de calitatea de reprezentant fuseseră dovedite în conformitate cu condiţiile legale.

Tot în încheiere s-a arătat că poziţia părţilor cu privire la modalitatea de ieşire din indiviziune este una contradictorie. Tribunalul a reţinut că nu există consens al părţilor cu privire la valorificarea imobilului, intimata reclamantă solicitând vânzarea prin executor judecătoresc iar apelantul pârât solicitând vânzarea prin bună învoială.

Ţinând seama de faptul că litigiul s-a aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti de 5 ani şi observând că ieşirea din indiviziune nu s-a putut realiza prin bună învoială, tribunalul a considerat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 67311 Cod procedură civilă şi a dispus vânzarea imobilului prin executor judecătoresc. 

Împotriva încheierii menţionate anterior a declarat recurs pârâtul P.G..

Prin decizia civilă nr. 261 R din 26 februarie 2015 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă a admis recursul formulat de recurentul-pârât P.G. împotriva încheierii recurate din 21.11.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M.E., a casat încheierea şi a trimis cauza Tribunalului Bucureşti pentru rejudecarea apelului.

A reţinut că din practicaua încheierii din data de 21.11.2014 a rezultat că tribunalul a pus în discuţia părţilor, pe de o parte, aspectul legat de modalitatea în care aceştia doresc să se realizeze ieşirea din indiviziune, iar pe de altă parte, aspectul legat de necesitatea efectuării unui nou raport de expertiză pentru evaluarea imobilului teren, ambele aspecte fiind arătate în decizia de casare de către instanţa de recurs.

Deşi apelantul pârât a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză pentru evaluarea terenului, iar intimata-reclamantă a arătat că se opune efectuării unui nou raport, tribunalul, a reţinut cauza în pronunţare, nu s-a mai pronunţat nici în practicaua, nici în considerentele încheierii cu privire la aspectul pus în discuţie.

Punând în discuţie un aspect la care ulterior nu a mai făcut nicio referire, instanţa a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate în sensul art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Actul de procedură reprezentat de încheiere trebuia să cuprindă, printre altele, răspunsurile motivate sau, cel puţin o anumită raportare a instanţei la chestiunile puse în discuţie. Vătămarea suferită de partea interesată a rezultat din faptul că nu îşi poate formula apărări în cunoştinţă de cauză şi din faptul că prin nesoluţionarea cererii relative la expertiză îi este afectat dreptul la un proces echitabil.

În prezentul recurs, Curtea nu a putut analiza corectitudinea aspectelor cu privire la care instanţa de recurs din primul ciclu procesual a statuat cu putere obligatorie. De asemenea, Curtea nu a putut verifica dacă pentru a se decide cu privire la felul vânzării (prin bună învoială sau prin executor judecătoresc) era obligatoriu ca, în prealabil, să se pună în discuţie necesitatea efectuării unei noi expertize. Cert este că odată pus în discuţia părţilor aspectul legat de necesitatea efectuării unei noi expertize evaluatorii, instanţa trebuia să dispună cu privire la acesta, adică să se pronunţe asupra lui.

În privinţa celui de-al doilea motiv de recurs Curtea a observat că recurentul nu critică soluţia instanţei de apel care a constatat că a intervenit decăderea din dreptul a invoca excepţia lipsei calităţii de reprezentant, ci expune argumentele în sensul temeiniciei respectivei excepţii. În aceste condiţii, Curtea nu a analizat susţinerile  recurentului cu privire la fondul excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, constatându-se că al doilea motiv de recurs nu a fost întemeiat.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti –Secţia a III-a Civilă la data de 18.03.2015 și s-a administrat proba cu expertiza evaluatorie a imobilului construcţii şi teren, aşa cum s-a solicita prin decizia de casare, obligatorie, potrivit art. 315 C.pr.civ., pentru instanţa de trimitere.

Nu s-au mai stabilit ca obiectiv al expertizei dacă imobilul este partajabil în natură  faţă de ceea ce s-a reţinut cu putere de lucru judecat în primul ciclu procesual prin decizia de casare.

Prin încheierea de şedinţă din 29.06.2016 Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, a dispus în baza art. 67311 C.pr.civ. vânzarea imobilului situat în Bucureşti, sector 6, str. Răsadniţei nr. 78, compus din teren în suprafaţă de 1600 mp (1725 mp din măsurători) şi construcţii prin executor judecătoresc.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin decizia de casare nr. 435 R din 28 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, s-a statuat că just au reţinut ambele instanţe, în raport de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către expertul Ţ.R. la prima instanţă dar şi de legislaţia specifică în materie de construire şi exploatare că imobilul din litigiu nu este comod partajabil în natură, aceasta întrucât, deschiderea la unica stradă cu acces este de 13,5 m, iar împărţirea în două loturi a terenului s-ar situa sub limita minimă de 8 m pentru fiecare dintre proprietari, impusă de reglementările în vigoare.

De asemenea, tribunalul a constatat că prin aceeaşi decizie de casare s-a reţinut că, în speţă, deşi imobilul nu este comod partajabil în natură, nici unul din coindivizari nu a cerut atribuirea definitivă sau provizorie a întregului imobil.

Or, în aceste condiţii devin aplicabile dispoziţiile art.67311 alin.1 Cod procedură civilă conform cu care în cazul în care nici unul din coproprietari nu cere atribuirea bunului, or, deşi acesta a  fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului…

Aşa fiind, singura variantă de ieşire din indiviziune rămâne cea a vânzării bunului fie prin acordul părţilor, fie prin executorul judecătoresc conform art.67311 şi următoarele Cod procedură civilă.

În acest context, având în vedere dispoziţiile art. 315 C.pr.civ., opţiunile părţilor, tribunalul a dispus în baza art. 67311 C.pr.civ vânzarea imobilului situat în Bucureşti, sector 6, str.R. nr. 78, compus din teren în suprafaţă de  1600 mp (1725 mp din măsurători) şi construcţii prin executor judecătoresc în cauza privind pe apelantul pârât P.G. în contradictoriu cu intimata reclamantă M.E., împotriva sentinței civile nr. 2003/02.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosar nr. 1509/303/2009

Împotriva acestei încheieri la data de 29.08.2016 recurentul - pârât P.G. a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 13.09.2016.

Prin recursul formulat recurentul pârât apreciază că încheierea de şedinţă recurată este nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 din Codul de procedură civilă din

1865.

Prin decizia civilă nr. 914/29.11.2016, Curtea de Apel București – Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis recursul formulat de recurentul - pârât P.G., împotriva încheierii de şedinţă din data de 10.06.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 10795/3/2014*, în contradictoriu cu intimata reclamantă M.E., a casat, în tot, încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă la data de 10.06.2016 şi a reţinut cauza spre rejudecare.

Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că încheierea atacată nu întrunește cerințele unei încheieri motivate corespunzător, raportând considerentele expuse în încheiere, la probele administrate în rejudecare, în prezentul ciclu procesual.

Astfel, cum în mod corect susține recurentul la termenul de judecată din 26.10.2015 instanţa de apel a încuviințat efectuarea unei expertize topografice având ca obiective: evaluarea terenului în litigiu și efectuarea de propuneri de lotizare a în natură a acestuia iar prin încheierea de ședință din 13.11.2015 a desemnat pe domnul expert topograf M.C. cu efectuarea lucrării.

La data de 21.12.2015, expertul M.C. încunoștințează instanța că nu poate aduce la îndeplinire obiectivul de evaluare a imobilului întrucât nu este specialist în evaluare.

La termenul de judecată din 22.01.2016, instanța de apel desemnează un expert evaluator – doamna L.I.Z. și menține prin aceeași încheiere obligația expertului M.C. de a întocmi raportul de expertiză având ca obiectiv – efectuarea de propuneri de lotizare în natură a terenului situat în București, str.R., nr. 78, sector 3.

Astfel, în apel au fost efectuate două expertize o expertiză având ca obiect evaluarea bunului și o a doua expertiză topografică - raportul de expertiză topografică fiind depus la dosar la data de 14.03.2016, expertul propunând trei variante de lotizare în natură – filele 71-85 dosar apel.

Prin urmare, în apel instanța de apel, a dispus, contrar celor reținute prin încheierea atacată, efectuarea expertizei având ca obiectiv efectuarea de propuneri de lotizare în natură a terenului situat în București, str. R., nr. 78, sector 3, expertiză ce a fost întocmită, fără însă a se ține seama de concluziile acesteia.

În conformitate cu art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă: „Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să ducă la dezlegarea pricinii” iar potrivit art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă „Când pentru lãmurirea unor împrejurãri de fapt instanþa considerã necesar sã cunoascã pãrerea unor specialiºti, va numi, la cererea pãrþilor ori din oficiu, unul sau trei experþi, stabilind prin încheiere punctele asupra cãrora ei urmeazã sã se pronunþe….„.

Textul legal conferă judecătorului o putere de apreciere, dându-i posibilitatea de a lua sau de a nu lua o anumită măsură, însă în asemenea situaţii, măsurile nu pot fi însă dispuse în mod discreţionar, ci trebuie să fie justificate de motive pertinente şi suficiente.

Însă, după încuviințarea și administrarea unei probe instanța este obligată a realiza un bilanţ rezonabil al elementelor pertinente ale cauzei, arătând în considerentele hotărârii pronunțate motivele ce au determinat înlăturarea unora din probele administrate din procesul decizional.

În rejudecare nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, în raport cu deciziile pronunțate de instanțele de recurs, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedurã civilã „ în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului„.

Astfel, în caz de casare cu trimitere instanța care urmeazã sã rejudece trebuie sã procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotãrârea instanței superioarã, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat.

În spețã, prin decizia civilă nr.435R din 28 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, în soluționarea recursului a constatat legalitatea soluției instanțelor de fond, în raport de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către expertul Ţ.R. la prima instanţă dar şi de legislaţia specifică în materie de construire şi exploatare, în sensul că imobilul din litigiu nu este comod partajabil în natură.

Instanța de recurs a apreciat justețea acestei soluții în raport de o serie de aspecte: 1)deschiderea la unica stradă cu acces este de 13,5 m, iar împărţirea în două loturi a terenului s-ar situa sub limita minimă de 8 m pentru fiecare dintre proprietari, impusă de reglementările în vigoare, 2)valoarea terenului este calculată la metru pătrat, fără a se ţine cont de faptul că terenul din spatele gospodăriei este mlăştinos şi are o valoare economică redusă.

Mai mult, Curtea a arătat că deși expertul G.G. a propus, în apel, o variantă de partaj în natură a terenului, aceasta nu înlătură aplicarea actelor normative în vigoare referitoare la edificarea de construcţii şi exploatarea fondurilor imobiliare şi nici constatarea instanţei precum că imobilul nu poate fi comod partajabil în natură iar singura variantă de ieşire din indiviziune rămâne cea a vânzării bunului fie prin acordul părţilor, fie prin executorul judecătoresc conform art.67311 şi următoarele Cod procedură civilă.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 261 R din 26 februarie 2015 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă a admis recursul a casat încheierea atacată reținând că punând în discuţie un aspect la care ulterior nu a mai făcut nicio referire, tribunalul a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate în sensul art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă iar vătămarea suferită de partea interesată a rezultat din faptul că nu îşi poate formula apărări în cunoştinţă de cauză şi din faptul că prin nesoluţionarea cererii relative la expertiză îi este afectat dreptul la un proces echitabil.

În raport de prevederile art. 315 Cod procedură civilă, în cauză nu mai poate fi pusă în discuție partajarea în natură a bunului imobil, chestiunea fiind tranșată în mod irevocabil de instanța de recurs prin decizia nr. 435R din 28 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă.

Este real că în apel au fost efectuate două expertize, o expertiză având ca obiect evaluarea bunului și o expertiză topografică - având ca obiectiv e efectuarea de propuneri de lotizare a în natură însă aceasta probă era inutilă soluționării apelului în condițiile în care instanța de recurs statuase că nu se pot constitui în mod legal, loturi în natură.

Însă, împrejurarea că instanța de apel  a admis proba cu expertiză topografică și a stabilit ca obiective ale acesteia propuneri de partajare în natură, propuneri ce au fost efectuate de expertul topograf ce a prezentat trei variante de partajare nu determină lipsirea de efecte a deciziei din recurs ce a exclus această variantă de partajare.

Propunerea și administrarea probelor sunt momente distincte în desfășurarea procesului de cel al aprecierii probelor iar încuviințarea unei anumite probe, chiar dacă această probă este inutilă nu determină ineficacitatea deciziei de casare .

Hotărârea judecătorească poate fi verificată numai prin intermediul căilor de atac expres prevăzute de lege, indiferent dacă soluția cuprinsă în aceasta se referă la fondul cauzei sau analizează doar o excepție procesuală, legalitatea constituind unul din principiile fundamentale ale procesului civil.

Remediul împotriva eventualelor erori săvârșite și cuprinse în conținutul unei hotărâri judecătorești, indiferent de natura acestora, se află exclusiv în sistemul căilor de atac ordinare și extraordinare de atac instituit, prin intermediul căruia partea are posibiliatea de a provoca un nou examen al procesului său, după caz la instanța ierarhic superioară sau chiar la instanța care a pronunțat hotărârea atacată.

Interesul general al asigurării securității și stabilității situațiilor și relațiilor juridice, interzice judecătorului de la instanțele de fond reformarea celor stabilite anterior printr-o decizie a instanței de recurs, asupra acestor aspecte nu se mai poate reveni nici la cererea sau chiar cu consimțământul părților.

Prin urmare, se va reține ca fiind tranșat irevocabil aspectul relativ la imposibilitatea partajării în natură a bunului imobil ce face obiectul litigiului, situat în Bucureşti, sector 6, str.R. nr. 78, compus din teren în suprafaţă de  1600 mp (1725 mp din măsurători)

Potrivit art.6739 Cod procedură civilă, la formarea şi atribuirea loturilor instanţa va ţine seama şi de acordul părţilor, iar conform art.67310 Cod procedură civilă în cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia, ori, i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, la cererea unor dintre coproprietari, instanţa, prin încheiere poate atribui provizoriu întregul bun.

În speţă, niciunul din coindivizari nu a cerut atribuirea definitivă sau provizorie a întregului imobil, recurentul precizând expres că prin căile de atac declarate că nu este de acord ca imobilul să îi fie atribuit.

Or, în aceste condiţii devin aplicabile, așa cum au reținut instanțele de recurs în ciclurile procesuale anterioare, dispoziţiile art.67311 alin.1 Cod procedură civilă conform căruia ”în cazul în care nici unul din coproprietari nu cere atribuirea bunului, or, deşi acesta a  fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului”.

Aşa fiind, singura variantă de ieşire din indiviziune rămânea cea a vânzării bunului fie prin acordul părţilor, fie prin executorul judecătoresc conform art.67311 şi următoarele Cod procedură civilă, aspecte ce urmau a fi puse în discuția părților.

Vânzarea la licitaţie publică deși reprezintă o măsură extremă, nu este lăsată la latitudinea instanței, măsura fiind obligatorie în situația în care ambele părți refuză atribuirea bunului imobil în asigurarea unui tratament juridic egal pentru toți coproprietarii.

Pe cale de consecință, având în vedere poziția părților – intimata a solicitat vânzarea prin executor, precum și imposibilitatea găsirii unei soluții prin bună învoială pe parcursul soluționării prezentului proces, se va dispune, în baza art. 67311 alin. 1 C.pr.civ vânzarea imobilului situat în Bucureşti, sector 6, str.R. nr.78, compus din teren în suprafaţă de 1600 mp (1725 mp din măsurători) şi construcţii prin executor judecătoresc.

În vederea continuării judecății, dosarul va fi înaintat Tribunalului București – Secția a III a civilă, potrivit prevederilor art. 67312 - 67314 Cod procedură civilă, ce stabilesc că în toate cazurile, asupra cererii de împãrţealã instanţa se va pronunţa prin hotãrâre, sumele rezultate din vânzare vor fi împãrţite de instanţã potrivit dreptului fiecãrui coproprietar iar în cazul în care împãrţeala nu se poate realiza în niciuna dintre modalitãţile prevãzute de lege, instanţa va hotãrî închiderea dosarului.

SECŢIA A III A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

Domenii speta

Spete similare