Potrivit art. iii alin (2) din Legea nr. 169/1997, nulitatea poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăților si de alte persoane care justifică un interes legitim. In primul rând, calitatea procesuală ac

Potrivit art. III alin (2) din Legea nr. 169/1997, nulitatea poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăților si de alte persoane care justifică un interes legitim. In primul rând, calitatea procesuală activă pentru introducerea acțiunii in constatarea nulităţii absolute o are primarul sau prefectul.

Domeniu – Drept civil. Interesul Instituţiei Prefectului în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis în condiţiile Legii nr. 18/1991.

DECIZIA CIVILĂ nr.7 A

Şedinţa publică de la 10.01.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Ilfov la data de 9.12.2014 sub nr.15887/94/2014, reclamanta Instituţia P.J.I., prin Prefect a chemat în judecată  pe pârâţii X, Y, Z, E.C., B. E., N.G., N.B.G., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea titlului de proprietate nr. 36803/25.07.1997, ca fiind emis în favoarea unei persoane neîndreptăţite pe de o parte, iar pe de altă parte, ca fiind modificat în afara cadrului legal; anularea procesului-verbal de punere în posesie din data de 22.07.1992 în care titular al dreptului de proprietate este indicat numitul N.P.; anularea procesului-verbal de punere în posesie din data de 1.04.1996, în care titular al dreptului de proprietate este indicat numitul G.N.M.; anularea tuturor actelor subsecvente titlului de proprietate nr. 36803/25.07.1997.

În subsidiar, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâtei X să rectifice eroarea materială strecurată în Anexa 3 fila 5 poziţia 40/100 coloana 8, respectiv în loc de 2,10 ha să se treacă 0,10 ha (teren categoria de folosinţă intravilan) şi în Titlul de proprietate nr.36803/25.07.1997 la punctul B suprafaţa primită în intravilan în loc de 5000 mp să se treacă 1000 mp.

Prin sentința civilă nr.461/24.02.2016 Tribunalul Ilfov a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Instituţia P:J.I. în contradictoriu cu pârâţii X.Y.Z, E.C. - moștenitor al defunctei N.M., B.E. - moștenitor al defunctei N.M., N.G. - moștenitor al defunctului N. P. - fiul defunctei N. M., N. B.G. - moștenitor al defunctului N.P. - fiul defunctei N.M., a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie accesorie formulată de către intervenienta Tomescu, precum şi cererea de intervenţie principală formulată de către intervenientul T.V., a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 36803/25.07.1997, emis de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei N.M., în calitate de moştenitoare a defunctului G.N.M., pentru imobilul – teren în suprafaţă totală de 2 ha şi 7700 mp. situat pe teritoriul oraşului Buftea, judeţul Ilfov, precum şi a procesului – verbal de punere în posesie din data de 01.04.1996, emis pentru suprafaţa de 2 ha şi 7.700 mp. şi, pe cale de consecinţă, a respins, ca neîntemeiată cererea de anulare a procesului – verbal de punere în posesie din data de 22.07.1992, emis pentru terenul în suprafaţă de 0,5 ha, precum şi cererea de anulare a actelor subsecvente titlului de proprietate nr. 36803/25.07.1997.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 25.07.1997, a fost emis de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov titlul de proprietate nr.36803, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei N.M., în calitate de moştenitoare a defunctului G.N.M., pentru imobilul – teren în suprafaţă totală de 2 ha şi 7700 mp. situat pe teritoriul oraşului Buftea, judeţul Ilfov.

Din actele dosarului reiese faptul că, la data de 12 martie 1991, numita N.V.M. a formulat cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 5,68 ha, care i-a aparţinut tatălui soţului acesteia, G.N.G.(G.N.M.), deoarece este singurul moştenitor al acestuia.

Conform certificatului de deces nr.008191/17.11.1980, numitul G.G. a decedat la data de 15.11.1980, iar numita N.M. a fost căsătorită cu numitul N.M., acesta fiind fiu al defunctului G.G., acesta din urmă fiind decedat la data de 03.04.1955.

În ceea ce o priveşte pe numita N.V.M., tribunalul a constatat că aceasta nu avea vocaţie succesorală concretă la moştenirea defunctului G.G., astfel încât nu se putea reconstitui dreptul de proprietate în favoarea acesteia. Astfel, din analiza materialului probator administrat, s-a constatat inexistenţa unei legături de rudenie între G. G. şi numita N.V.M.;în acelaşi timp, s-a constatat că nu este aplicabilă nici instituţia reprezentării succesorale, având în vedere că N.M., fiul defunctului G.G. şi fostul soţ al numitei N.M., era decedat la data deschiderii succesiunii lui G.G..

În drept, tribunalul a reţinut că potrivit prevederilor art. III alin.1 lit. a) pct. i) din Legea nr.169/1997, pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi, respectiv actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri.

În ceea ce priveşte procesul – verbal de punere în posesie din data de 01.04.1996, pentru suprafaţa de 2 ha şi 7.700 mp., tribunalul a constatat că acesta priveşte aceleaşi suprafeţe de teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 36803/25.07.1997, emis de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov.

În ceea ce priveşte procesul – verbal de punere în posesie din data de 22.07.1992, emis pentru terenul în suprafaţă de 0,5 ha, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a acestuia, având în vedere că nu a fost dovedită nicio cauză de nulitate a acestuia, şi, în acelaşi timp, a fost emis în favoarea numitului N.P., care nu are calitatea de parte în prezenta cauză.

Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a actelor subsecvente titlului de proprietate nr. 36803/25.07.1997, având în vedere că nu a fost dovedită existenţa unor asemenea acte iar acestea nu au fost nici individualizate.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie accesorie formulată de către intervenienta T.L., precum şi cererea de intervenţie principală formulată de către intervenientul T.V. Tribunalul a arătat că, în cuprinsul cererii de intervenţie, aceştia au învederat faptul că deţin în proprietate un imobil – teren şi o casă în intravilanul oraşului Buftea, şoseaua Bucureşti – Târgovişte nr. 198, jud. Ilfov, care se învecinează cu imobilul care face obiectul prezentei cauze. Or, această împrejurare nu a fost dovedită în cauza de faţă, nefiind depuse la dosar acte de proprietate din care să rezulte susţinerile intervenienţilor. 

Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel mai sus enunţate, având în vedere susţinerile formulate pe calea întâmpinării, respectiv, a răspunsului la întâmpinare, Curtea reţine următoarele:

În condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.248 din Codul de procedură civilă, excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii, se impune a fi analizată prioritar faţă de caracterul peremptoriu al acesteia;Curtea de apel reţine că excepţia este nefondată.

Dispoziţiile legii speciale de restituire au caracter de norme de ordine publică sancţiunea nerespectării lor fiind aceea a nulităţii absolute. Pe lângă faptul că nulitatea absolută a unui act juridic poate fi susţinută de orice persoană interesată, invocarea acesteia pe cale de acţiune sau de excepţiune este imprescriptibilă. Tocmai de aceea este lipsită de relevanţă juridică apărarea potrivit căreia, reclamanta ar fi promovat acţiunea după trecerea unui interval mare de timp de la emiterea titlului de proprietate şi, respectiv, a procesului verbal de punere în posesie.

Potrivit art. III alin (2) din Legea nr. 169/1997, nulitatea poate fi invocată de către primar, prefect, A.N.R.P. şi de alte persoane care justifică un interes legitim. In primul rând, calitatea procesuală activă pentru introducerea acțiunii in constatarea nulităţii absolute o are primarul sau prefectul.

Astfel, potrivit art.5 lit.1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr.850/2005, primarul ,,înaintează  acțiuni în constatarea nulităţii absolute pentru cazurile prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997". O dispoziție similară există în art. 6 lit. i) din același regulament în ce privește legitimarea procesuală activă a prefectului de a introduce acțiuni in constatarea nulității absolute a titlului de proprietate. În aceste ipoteze, comisia locală sau județeană de fond funciar nu au calitatea procesuală activă pentru a introduce o acțiune în constatarea nulității absolute, ele având doar posibilitatea de a identifica terenurile atribuite ilegal şi de a sesiza, după caz, primarului sau prefectului, pentru ca aceștia să promoveze o acțiune in constatarea nulității absolute. Legitimarea procesuală a acestor persoane este justificată prin interesul intrării in legalitate a actelor eliberate în baza Legii nr.18/1991 şi al rezolvării, pe cat posibil, a tuturor cererilor de reconstituire în funcție de actele primare.

Prin urmare, reclamanta, are interesul actual de a promova acţiunea de faţă pentru intrarea în legalitate cu privire la actele emise cu neobservarea unor dispoziţii legale de ordine publică.

Pornind de la analiza înscrisurilor administrate în cauză, în mod corect prima instanţă de fond a statuat că acţiunea reclamantei este întemeiată.

Astfel, aşa cum în mod corect a statuat Tribunalul, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. III lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997. Titlul de proprietate a fost emis cu ignorarea acestor prevederi legale, de ordine publică şi, prin urmare, în mod corect s-a constatat nulitatea absolută a actelor de proprietate in discuție.

Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în condiţiile în care persoana care a solicitat restituirea nu era îndreptăţită la o asemenea măsură; aşa cum corect a statuat prima instanţă de fond, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate s-a făcut la cererea numitei N. M., în calitate de noră a autorului G.N.G. şi de soţie supravieţuitoare a fiului predecedat al autorului(N. M.).

Prin cererea înregistrată sub nr.2105 în data de 12.03.1991 la Primăria Oraşului Buftea, numita N.M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 5,68 ha înscrisă la CAP de tatăl soţului său, G.N.G., petiţionara arătând că este singurul moştenitor rămas în viaţă al bătrânului decedat în anul 1980. S-a stabilit în mod corect, pe seama interpretării probatoriului din dosar, că nu există nicio legătură de rudenie între petiţionara N.M. şi autorul indicat în cererea de reconstituire; există dovezi contradictorii în privinţa aspectului dacă soţul petiţionarei ar fi fost fiul autorului indicat în cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv, neconcordanţe între certificatul de naștere, certificatul de deces şi certificatul de căsătorie al acestuia, dar şi în privinţa persoanei indicate ca proprietar – M., M., N.; numita N.M. a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în nume propriu iar nu şi în calitate de mandatar al nepoţilor autorului astfel că cererea formulată de aceasta a fost corect interpretată de instanţa de fond(filele 27-107 dosar fond); menţiunea de pe cerere în sensul că este căsătorită şi are trei copii nu poate avea valenţă juridică faţă de prevederile art. 8 din Legea nr. 18/1991.

Nici regulile dreptului comun, astfel cum acestea sunt prevăzute de dispoziţiile art. 650 şi următoarele din Codul civil, şi nici dispoziţiile Legii nr. 319/1944  pentru dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor, la care se face trimitere în motivarea apelului, nu conferă petiţionarei N. M. vocaţia legală de a moşteni averea de pe urma socrului său ci doar pe aceea a soţului său; în cauză s-a stabilit în mod corect că instituţia reprezentării, reglementată de dispoziţiile art. 965 şi urm. din Codul civil nu este incidentă; aceasta deoarece, pe de o parte, nu a fost constatată calitatea de moştenitor de pe urma autorului, a fiului predecedat, iar, pe de altă parte, modalitatea redată în cele ce preced, reţinută şi de prima instanţă, cu privire la modul de formulare a cererii către comisa locală, nu este de natură a conduce concluzia unei acceptări tacite a moştenirii ori de repunere în termenul de acceptare, cererea fiind prin ea însăşi subiect de controversă în cadrul litigiului.

Referirea din memoriul de apel relativă la anularea proceselor verbale de punere în posesie, este lipsită de interes întrucât acest petit formulat de reclamant, a fost respins ca neîntemeiat prin soluţia ce formează obiect de critică al apelurilor de faţă, iar partea interesată respectiv, reclamantul, nu a declarat apel cu privire la soluţia menţionată. Tribunalul a respins în mod corect cererea de anulare a actelor subsecvente titlului de proprietate pentru neindividualizarea acestora.

Repunerea în termenul de acceptare a moştenirii, instituită prin legile speciale de retrocedare, la care se referă apelanţii, impune în mod necesar existenţa vocaţiei la moştenirea persoanei îndreptățită la restituire.

Cu privire la apelul incident, Curtea de apel a apreciat că excepţia inadmisibilităţii acestei căi de atac este întemeiată pentru considerentele care urmează:

Potrivit dispozițiilor art.472 din Codul de procedură civilă intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.

Prin apelul principal pârâţii au criticat soluţia primei instanţe de fond din perspectiva modului de soluţionare a acţiunii principale, cât şi a apărărilor acestora din urmă şi nicidecum a modului de soluţionare a cererii de intervenţie accesorie formulată de către intervenienta T.L. şi, respectiv, a cererii de intervenţie principală formulată de către intervenientul T.V..

Prin urmare, intervenienţii aveau posibilitatea de a formula ei înşişi apel împotriva modului de rezolvare a cererii lor de intervenţie, însă în termenul prevăzut de dispozițiile art.468 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare