Ultraj fapte prev. şi ped. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal raportat la art.193 alin.1 Cod Penal şi art.206 alin.1 Cod Penal

Cuprins pe materii : Drept penal. Pedepse. Închisoarea. Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Index alfabetic :

-trei infracţiuni ultraj fapte prev. şi ped. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal raportat la art.193 alin.1 Cod Penal şi art.206 alin.1 Cod Penal

-Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

-Amânarea aplicării pedepsei

-Circumstanţe atenuante.

Rezumat hotărâre:

În faţa instanţei, la termenul din xxxx, instanța a dat citire actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată și a adus la cunoștință inculpaţilor în ce constă învinuirea ce li se aduce și încadrarea juridică a acesteia, precum și împrejurarea că au dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-le, totodată, atenția că, dacă vor da o declarație, tot ceea ce vor spune va putea fi folosit și împotriva acestora.

Inculpaţii au uzat de dreptul la tăcere, dar au fost de acord să presteze muncă neremunerată în folosul societăţii.

Instanţa de fond a procedat la ataşarea fişelor de cazier pentru inculpaţi şi a dispus readministrarea probelor din faza de urmărire penală.

Instanţa de fond

A reţinut că starea de fapt prezentată în rechizitoriu nu corespunde în totalitate stării de fapt reale.

Astfel, situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu a fost următoarea:

La data de 13.03.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a fost sesizat  de către un lucrător de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Galaţi că pe  drumul judeţean DJ 251, în comuna P., doi bărbaţi care, se aflau într-un autoturism aflat în trafic cu defecţiuni la sistemul de iluminare, după oprirea regulamentară, au agresat fizic şi verbal un echipaj de poliţie format din trei lucrători, în timp ce îşi îndeplineau atribuţiile de serviciu pe linia respectării dispoziţiilor legale cu privire la circulaţia pe drumurile publice. Sesizarea a fost înregistrată sub numărul xxxx/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi,  fiind dată spre soluţionare în anchetă proprie procurorului.

Cercetările efectuate de către procuror au dus la stabilirea următoarei situaţii de fapt:

În ziua de 13 martie 2016, în jurul orelor 12:00 inculpatul B. M. însoţit de martorele S.D. R. şi N. V. se aflau în curtea imobilului inculpatului M. C. din comuna S. jud. Galaţi unde au făcut un grătar, ocazie în care, inculpaţii au consumat mai multe băuturi alcoolice. În jurul orelor 20:00 inculpaţii, însoţiţi de cele două martore, s-au urcat în autoturismul marca M , cu numărul de înmatriculare GL xx ZZZ cu intenţia de a se deplasa către oraşul Galaţi.

Ajunşi pe raza teritorială a comunei  P,  un echipaj de poliţie format din persoanele vătămate D.G. A., A. C.şi C. I. I., aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe raza de competenţă a Secţiei x Poliţie Rurală S., conform planificării lunare, efectuau activităţi de îndrumare, supraveghere şi control trafic rutier şi, la vederea autoturismului, care avea defecţiuni la sistemul de iluminare faţă, folosind semnalul regulamentar de oprire şi sistemul luminos al autospecialei din dotare, au încercat oprirea acestuia.

Martora N.V., aflată la volanul maşinii a semnalizat intenţia de a opri, dar după aceea şi-a continuat deplasarea, fapt pentru care echipajul de poliţie folosind cele două autospeciale din dotare, a pornit în urmărirea autoturismului susmenţionat. La ieşirea din localitatea P. spre C. V., autovehiculul urmărit a oprit.

După ce şi-a declinat calitatea şi s-a legitimat, agentul de poliţie C. I. I. i-a solicitat martorei N. V. documentele în vederea identificării  explicându-i şi motivul opririi sale. Nemulţumit de oprirea autoturismului inculpatul M.C., aflat pe scaunul din dreapta faţă, aflat în stare de ebrietate a început să adreseze injurii şi ameninţări poliţiştilor, spunându-i martorei N.V. aflată la volan, să nu arate niciun document.

Deoarece avea o atitudine recalcitrantă şi adresa injurii şi ameninţări cu privire la săvârşirea unor fapte de lovire sau alte violenţe, agentul de poliţie C. I. I. i-a solicitat inculpatului M.C.  să se legitimeze dar acesta a blocat portiera dreaptă faţă a autoturismului  continuând să aibă o atitudine din ce în ce mai violentă, atât fizic cât şi verbală.

Datorită larmei provocate de inculpatul M. C., s-a trezit din somn inculpatul B. M.care se afla pe bancheta din spate a maşinii, aflat de asemenea tot în stare de ebrietate, acesta s-a iritat şi a început să înjure, ieşind în acelaşi timp din autovehicul. La vederea agentului de poliţie C. I. I.n care, se apropiase de portiere dreapta faţă, inculpatul B. M. l-a lovit  cu pumnul în zona stomacului. Ulterior, agenţii de poliţe D. G. A.şi A. C., au intervenit şi au folosit forţa pentru a-l scoate din maşină pe inculpatul B. M., acesta a opus forţă fizică, lovindu-l cu piciorul în zona abdominală pe agentul de poliţie A. C., moment în care s-a folosit sprayul iritant lacrimogen, din dotare, împotriva inculpatului, reuşindu-se scoaterea acestuia din autoturism şi imobilizarea.

Iniţial, inculpatul B. M.  a fost încătuşat doar la mâini, dar întrucât încerca să  lovească agenţii de poliţie cu picioarele a fost încătuşat şi la membrele inferioare. În timpul acestor manevre, inculpatul B. M. a adresat ameninţări poliţiştilor de genul: ,,vă omor! lasă că vă termin! vă  bat terminaţilor!”, fapt care le-a creat acestora o temere, cunoscând că infracţiunile cu violenţă sunt foarte dese pe raza comunei P.

Datorită pulverizării sprayului iritant lacrimogen, din autoturism a ieşi şi inculpatul  M.C. care, la vederea prietenului său încătuşat, a început să strige şi să ameninţe agenţii  fapt care i-au determinat pe lucrătorii de poliţie să-l încătuşeze.

Deoarece evenimentul s-a produs în stradă, în zonă locuită şi la o oră la care circulaţia pe DJ 251 era moderată, în spatele autospecialei de poliţie au oprit şi alte autoturisme din care au coborât mai multe persoane, au vorbit cu cele două martore din maşină, s-au apropiat de organele de poliţie iar apoi au plecat, temerea agenţilor cu privire la posibila săvârşire a unor infracţiuni cu violenţă asupra lor crescând în acest mod fapt care, i-a determinat pe aceştia să solicite sprijinul Poliţiei Municipiului Galaţi.

La solicitarea agenţilor de poliţie la faţa locului a sosit un echipaj al Serviciului de Intervenţii Rapide al Poliţiei Municipiului Galaţi şi un echipaj medical (Salvarea) în vederea acordării sprijinului necesar şi a consultării inculpatului B. M. care, deşi era încătuşat în sediul secţiei de poliţie, avea un comportament agresiv ceea ce a condus şi la regurgitarea hranei şi băuturii ingerate cu câteva ore înainte.

Inculpaţii au fost conduşi în sediul secţiei de poliţie în vederea identificării acestora fiind ajutaţi şi de către martorul M. I.

În vederea stabilirii adevărului şi a situaţiei de fapt în cauză, au fost audiaţi cei trei agenţi de poliţie declaraţiile acestora coroborându-se cu declaraţia inculpatului B. M. care, a recunoscut săvârşirea faptelor.

Martorul M.I. care i-a ajutat pe cei trei agenţi de poliţie să-i conducă pe inculpaţi în interiorul sediului de poliţie, fiind audiat, a declarat că după intrarea inculpaţilor în sediul secţiei de poliţie aceştia au fost întrebaţi cu privire la identitate iar drept răspuns au primit injurii şi ameninţări cu moartea.

X.X., asistentă în cadrul Serviciului de Ambulanţă Galaţi, chemată la faţa locului pentru a-i acorda asistenţă medicală inculpatului B. M. a declarat că a auzit cum  acesta ameninţa poliţiştii cu săvârşirea de acte cu violenţă  şi nu a reuşit  să-l transporte la Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" Galaţi din cauza stării în care inculpatul se afla şi datorită refuzului acestuia de a fi transportat.

Martora S. D. R., prietena inculpatului B. M. care, se afla în autoturism în momentul în care a început conflictul dintre agenţii de poliţie şi inculpatul M. C., a declarat că după ce inculpatul B. M. s-a trezit a început să le aducă injurii poliţiştilor, fiind în stare avansată de ebrietate, iar la un moment dat aceştia au pulverizat spray lacrimogen în autovehicul neputând să-şi dea seama  dacă inculpaţii au lovit sau nu vreun poliţist.

Declaraţia martorei N. V. s-a apreciat a fi  subiectivă, aceasta relatând evenimentele cu părtinire fapt care a dus la înlăturarea declaraţiei la analiza probatoriilor. Aceasta a declarat că inculpatul M. C., prietenul său, a vorbit frumos poliţiştilor şi nu i-a ameninţat pe aceştia, în contradicţie cu declaraţiile celor doi inculpaţi care au susţinut contrariul. Mai mult decât atât, în percepţia martorei motivul pulverizării de spray lacrimogen în autovehicul de către poliţişti, a fost că, nu au putut să-l scoată pe inculpatul B. M.din maşină deoarece era “foarte beat” şi “foarte masiv”.

Fiind audiat inculpatul B. M. a declarat că fiind în stare avansată de ebrietate a ameninţat şi lovit poliţiştii, dar nu mai ştie pe care dintre ei şi ce le-a făcut exact. Cu ocazia încătuşării, recunoaşte că a lovit şi ameninţat poliţiştii, dar ce s-a întâmplat în continuare nu îşi mai aminteşte. Inculpatul a fost examinat medico-legal deoarece a prezentat  leziuni de violenţă la nivelul oaselor propii nazale, la nivelul genunchilor, a gambei drepte şi la nivelul gleznei stângi.

Cercetările au stabilit că inculpatul B. M. a fost încătuşat cu foarte mare greutate, atât prin prinderea unor cătuşe la nivelul mâinilor cât şi la nivelul picioarelor fapt care, a dus la folosirea forţei fizice în vederea imobilizării. Chiar şi după imobilizare inculpatul a avut o atitudine recalcitrantă, martora B.L., asistentă în cadrul Serviciului de Ambulanţă Galaţi confirmând cele susţinute de către agenţii de poliţie. Datorită poziţiei sale, stând pe abdomen fiind încătuşat cu mâinile la spate şi în stare avansată de ebrietate, inculpatul B.M. s-a lovit în repetate rânduri cu faţa de podea în încercarea de a se elibera. Imaginile filmate de către agenţii de poliţie cu propriile telefoane mobile întăresc convingerea că leziunile pe care inculpatul B. M.le prezenta la momentul conducerii în camera de arest au fost  datorate procedurii de încătuşare şi autoaccidentării.

Inculpatul M.C.a declarat, că aflându-se în unitatea de poliţie, împreună cu inculpatul, B.M., a auzit nişte înjurături din partea tuturor, dar fiind în stare de ebrietate nu reţine ce s-a zis şi de către cine. Îşi aminteşte că în postul de poliţie a venit un echipaj medical pentru a-i acorda îngrijiri medicale inculpatului B. M. şi în prezenţa echipajului medical, a stat lângă inculpatul B.M., care era agitat, în stare vădită de ebrietate, vomita şi poate din greşeală a scuipat poliţiştii. Acesta a adus injurii, dar nu poate preciza dacă le-a adresat poliţiştilor sau asistentei medicale şi nici nu poate preciza pe cine ameninţa. Totodată, la postul de poliţie au intervenit şi poliţişti de la trupele speciale. După aceea a fost condus, într-un birou, separat de inculpatul B. M., unde i s-a cerut să se legitimeze, dar a refuzat iar cu această ocazie, e posibil să fi ameninţat poliţiştii care erau în cameră cu el şi să le fi adus injurii. Deoarece se afla în stare de ebrietate, recunoaşte că nu a avut o atitudine corectă faţă de organele de poliţie şi pentru acest motiv regretă cele întâmplate.

Instanţa de fond a reţinut că inculpaţii circulau într-o maşină condusă de concubina inculpatului S. fost  M.C. care era însărcinată la acel moment. Întrucât avea un bec ars la unul dintre faruri, maşina a fost oprită în trafic, conform declaraţiilor părţilor, de către un echipaj de poliţie, folosindu-se luminile maşinii de poliţie, respectiv farurile în varianta utilizării luminii de distanţă. Deoarece conducătoarea auto nu a perceput semnalul poliţiştilor, maşina a fost urmărită şi oprită în trafic, pe raza aceleiaşi localităţi.

Din totalitatea probatoriului administrat în faza de cercetare judecătorească,s-a apreciat că rezultă că cei doi inculpaţi, care veneau de la un grătar se aflau în stare avansată de ebrietate.

Inculpatul S. C. a avut o discuţie cu poliţiştii, legat de faptul că o îndemna pe soţia sa, să nu înmâneze actele solicitate de către aceştia.

Din declaraţiile persoanelor vătămate, rezultă că s-au deplasat în dreptul portierei drepte să îl legitimeze pe S. fost M. C., ocazie cu care acesta nu ar fi vrut să deschidă uşa maşinii şi a adresat injurii poliţiştilor.

Pe bancheta din spate, în acest timp se aflau inculpatul B., care ocupa locul din spatele şoferului şi care la momentul la care au fost opriţi, dormea. Trezit din somn de discuţiile avute de către ocupanţii scaunelor din faţă ale maşinii, acesta a început să adreseze injurii poliţiştilor, moment în care unul dintre poliţişti a trecut în dreptul uşii acestuia, respectiv C.I.I.). Cu această ocazie, probabil, inculpatul B., a lovit la întâmplare şi i-a nimerit pe doi dintre poliţişti care au încercat să îl scoată din maşină, iar apoi au dat cu spray lacrimogen în interiorul maşinii unde se afla şi conducătoarea auto care era însărcinată şi căreia i s-a făcut rău.

Instanţa de fond a apreciat că reproşurile, inclusiv ameninţările şi înjurăturile, pe care inculpatul M., care se afla şi acesta sub influenţa băuturilor alcoolice, însă mai puţin decât B., le-a adresat organelor de poliţie proveneau şi pe fondul faptului că era îngrijorat de starea soţiei sale.

Conform declaraţiilor concubinei inculpatului M., în urma pulverizării sprayului lacrimogen i s-a făcu rău, a coborât, a vomitat şi a chemat salvarea. Aceasta a declarat că atât ea, cât şi soţul său au adresat reproşuri poliţiştilor legate de faptul că au pulverizat spray lacrimogen, în urma acestor reproşuri, M. a fost încătuşat, iar aceasta a fost împinsă de poliţişti către maşină, spunându-i-se că nu se moare din atât.( fila 47 dosar). Instanţa reţine, că faţă de această situaţie, reacţia inculpatului M, preocupat de situaţia soţiei sale este una scuzabilă, poliţiştii având obligaţia, la rândul lor să aplaneze şi să gestioneze în mod cât mai paşnic orice eveniment, nu de a face o demonstrație de forţă.

Instanţa de fond a reţinut  că nu poate stabili cu certitudine cine a deschis uşa din dreptul lui B. M., fie acesta, fie unul dintre poliţişti.( aşa cum rezultă şi din declaraţia lui C. I. I., f. 39 verso).

De altfel, toţi lucrătorii de poliţie, arată că inculpatul B. se afla într-o stare avansată de ebrietate. A. C. a arătat că nu poate preciza dacă inculpatul B. era conştient de modul în care se comporta şi că deşi prietena lui şi M. au încercat să îl liniştească, nu au reuşit. A mai arătat că B. şi-a revenit la ora patru dimineaţa şi a spus că nu îşi mai aminteşte decât că a văzut nişte geci verzi şi că bine că nu a avut cuţit la el. Această stare de beţie voluntară a inculpatului Braşov a fost constatată şi de asistenta medicală B. L. (fila 56 dosar instanţă) care a precizat că în momentul în care l-a consultat pe B.acesta prezenta intoxicaţie etanolică deoarece prezenta simptome specifice în sensul că a vărsat şi că prezenta halenă alcoolică şi o stare de agitaţie. A mai menţionat că acesta adresa injurii poliţiştilor, însă că apreciază că pe fond etanolic.Aceeaşi asistentă medicală a declarat că poliţiştii, în faţa ei nu au reclamat faptul că au fost răniţă cu acea ocazie, ci au povestit colegului doamnei de pe ambulanţă că inculpaţii nu au vrut să se legitimeze şi că au „sărit la ei”. A mai arătat că personal nu s-a simţit ameninţată de modul în care reacţiona inculpatul.

Instanţa de fond a reţinut că din probatoriu rezultă că inculpatul B. M., i-a lovit pe A.C. şi C. I. I., loviturile nefiind confirmate şi de certificatele medico-legale aflate la dosarul de urmărire penală (filele 38-39 dosar urm. pen.), ci doar din declaraţiile persoanelor vătămate  şi i-a ameninţat cu săvârşirea unor infracţiuni de violenţă pe agenţii de poliţie D. G. A., A.i C.şi C. I. I., însă toate acestea sub imperiul intoxicaţiei cu alcool, aşa cum rezultă şi din fişa de urgenţă prespitalicească trimisă de Serviciul de Ambulanţă Galaţi.

S-a reținut că inculpații au manifestat un comportament agresiv față de agenți ai ordinii publice, însă întreaga situație trebuie privită în ansamblul ei și nu doar din perspectiva calității subiectului pasiv al infracțiunii. Având în vedere reacția disproporționată a polițiștilor care ar fi trebuit, mai ales după ce au realizat imobilizarea inculpaților, să-și tempereze comportamentul, nu se poate decupa din întregul tablou doar faptele celor doi inculpați (care de altfel și-au recunoscut vinovăția), aşa cum a reţinut şi instanţa de control judiciar la verificarea măsurii preventive.

Aceștia au adresat injurii și amenințări celor trei agenți care opriseră în trafic autoturismul condus de soția inculpatului M.C. Jigniți și iritați probabil de acest comportament, agenții de poliție au încercat legitimarea celor doi inculpați însă s-au lovit de un refuz ferm și de alte violențe verbale.. Acesta este punctul în care, în opinia instanței de control judiciar, lucrurile au degenerat și, dintr-o încercare de aplanare a unui conflict, s-a ajuns la o conduită excesivă.

Studiind certificatul medico-legal emis pe numele inculpatului B. M. s-a observat că acesta prezenta leziuni de violență care au putut fi produse prin : leziunile faciale și fractura oaselor proprii nazale prin lovire cu sau de corp dur sau mijloc contondent; leziunile de la nivelul genunchilor prin lovire de plan dur; leziunile de la nivelul gambei drepte prin lovire cu sau de corp dur sau mijloc contondent; leziunile de la nivelul gleznei stângi prin comprimare cu corpuri contondente cu margini alungite paralele.

Pentru vindecarea oaselor proprii nazale inculpatul a necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale.

În opinia primei instanțe, dacă o parte din leziuni pot fi justificate prin măsurile de imobilizare la care au fost nevoiți să recurgă agenții de poliție (atât ca intensitate, cât și ca zonă a corpului – mâini și picioare), alte leziuni par a fi disproporționate atât prin natura lor (fractura oaselor nazale), cât și prin intensitate (necesitând 14-15 zile de îngrijiri medicale).

Instanţa de fond a apreciat că organele de poliţie au acţionat disproporţionat faţă de refuzul inculpaţilor de a se legitima, iar inculpatul B., aşa cum rezultă şi din fotografiile ataşate la dosarul cauzei a fost tratat într-o manieră inadecvată, lăsat pe ciment în secţia de poliţie, încătuşat la mâini şi picioare în timp ce vomita, existând posibilitatea să îi fie obturate căile respiratorii. Deşi, din modul în care arăta şi se comporta, poliţiştii puteau înţelege starea avansată de ebrietate a inculpatului şi să acţioneze într-o manieră preventivă, acest lucru nu s-a întâmplat.

De altfel instanţa de fond a constat că poliţiştii au avut timp să filmeze cu telefoanele mobile personale cele întâmplate, deşi nu aveau nicio obligaţie în acest sens, iar timpul putea folosit în interes de serviciu.

Inculpatul B. trebuia imobilizat, dacă aşa au apreciat poliţiştii, însă nu supus unui tratament ce putea avea consecinţe asupra stării sale de sănătate.

Martorul M. I. a arătat că  B. M. a fost adus la secţia de poliţie cu pantalonii traşi doar pe jumătate, se afla în stare avansată de ebrietate, că a fost lăsat în frig la intrarea în sediul poliţiei, deoarece era recalcitrant, scuipa, înjura şi se dădea cu capul de pereţi. A mai arătat că în prezenţa sa nu a lovit nici un poliţist, pentru că nici nu avea cum, având în vedere că era legat la mâini şi la picioare, ci doar îi scuipa şi îi înjura. Nu a auzit nicio discuţie legată de faptul că inculpatul i-ar fi lovit pe poliţişti. Martorul a precizat că i-a fost milă de inculpatul B.

Cu privire la inculpatul M. că i-ar fi ameninţat pe poliţişti că le va smulge părul din cap fir cu fir, martorul care a declarat că stat mai mult cu inculpatul M. în camera de poliţie, a arătat că nu a auzit nimic în acest sens.

Faţă de cele mai sus arătate, instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante în sarcina ambilor inculpaţi, pentru inculpatul B. M., cea  prevăzută de art.75 alin.2 lit.b Cod Penal cu referire la starea de beţie voluntară completă, respectiv intoxicaţia etanolică, iar pentru inculpatul M. C., circumstanţa atenuantă prevăzută de art. art.75 alin.1  litera a Cod Penal, respectiv săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, în referire la starea de graviditate a soţiei sale şi a reacţiilor adverse pe care aceasta le-a prezentat după pulverizarea cu spray lacrimogen.

În drept, faptele inculpatului S. fost M. C. s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive a trei infracţiuni de ultraj, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal raportat la art.206 alin.1 Cod Penal cu aplicarea art.38 alin.1 Cod Penal.

Inculpatul B. M.a fost trimis în judecată, reţinându-se în sarcina sa trei infracţiuni de ultraj fapte prev. şi ped. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal raportat la art.193 alin.1 Cod Penal şi art.206 alin.1 Cod Penal cu aplicarea art.38 alin.1 Cod Penal.

Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului, motivând că nu au fost dovedite lovirile  asupra polițiștilor. Având în vedere situaţia de fapt mai sus detaliată, prima instanță, în temeiul art. 386 alin.1 din Codul de Procedură Penală, va respinge solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B. M. din trei infracţiuni de ultraj fapte prev. şi ped. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal raportat la art.193 alin.1 Cod Penal şi art.206 alin.1 Cod Penal cu aplicarea art.38 alin.1 Cod Penal în trei infracţiuni de ultraj fapte prev. şi ped. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal raportat la art.206 alin.1 Cod Penal.

Având în vedere că temeiul de drept este ambiguu reţinut în încadrarea făcută de Parchet, în sensul că se înţelege că inculpatul i-a lovit pe toţi cei trei poliţişti, instanţa de fond, în temeiul art. 386 alin. 1 Cod Procedură Penală, a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. M. din trei infracţiuni de ultraj fapte prev. şi ped. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal raportat la art.193 alin.1 Cod Penal şi art.206 alin.1 Cod Penal cu aplicarea art.38 alin.1 Cod Penal, în două infracţiuni de ultraj fapte prev. şi ped. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal raportat la art.193 alin.1 Cod Penal (persoane vătămate A. C. şi C. I. I.) şi o infracţiune de ultraj faptă prev. şi ped. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal raportat la art.206 alin.1 Cod Penal(persoană vătămată D. G.A.), toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod Penal.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa de fond a constat că fapta pentru care a fost trimis în judecată fiecare inculpat  există, a fost săvârşită de inculpat în circumstanţele reţinute şi explicate de către instanţă, şi constituie infracţiune în sensul art. 15 Cod penal, astfel încât în baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, astfel încât urmează să dispună condamnarea inculpatului, la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, prima instanţă, având în vedere şi dispoziţiile art.74 Cod penal, a ţinut seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Instanţa de fond a observat că inculpaţii nu au antecedente penale, nu au cauzat probleme în comunitate iar la momentul săvârșirii faptelor se aflau în stare avansată de ebrietate.

Neconstituind o scuză a comportamentului lor reprobabil, starea avansată de ebrietate trebuie avută în vedere la aprecierea gravității faptelor săvârșite, știut fiind că într-o astfel de situație persoanele sunt total neinhibate și devin mult mai ușor violente. Instanţa  de fond a avut  în vedere şi modul de derulare a evenimentelor şi modalitatea în care faptele au trecut din sfera contravenţionalului în sfera penalului.

Prin urmare, instanţa de fond a aplicat inculpaţilor pedepse cu amenda, apreciindu-le suficiente pentru îndreptarea conduitei inculpaţilor.

Prima instanţă a reţinut că inculpaţii au fost arestaţi preventiv în cauză şi că au fost supuşi măsurii preventive a controlului judiciar o perioadă îndelungată de timp şi că au respectat condiţiile acestei măsuri. Prin urmare, inculpaţii, în mod anticipat condamnării au suferit consecinţele unui proces penal. Această perioadă, a fost apreciată de instanţa de fond că, este suficientă pentru ca inculpaţii să conştientizeze consecinţele faptelor lor şi să îşi însuşească rigorile legii penale. Această perioadă de aproximativ un an în care inculpaţii au fost sub măsura controlului judiciar, a contribuit la reeducarea acestora.

În temeiul art. 396 alin.2 Cod Procedură Penală s-a dispus condamnarea inculpatului S. C. pentru săvârşirea a fiecăreia dintre cele trei infracţiuni de ultraj fapte prev. şi ped. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal raportat la art.206 alin.1 Cod Penal cu reţinerea art.75 alin.1  litera a Cod Penal şi 76 alin.1 Cod Penal, la câte o pedeapsă cu amenda penală în cuantum de  120 (unasutăcincizeci) zile-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 10 (zece ) lei.

În temeiul art.38 alin.1 raportat la art. 39 alin.1 lit. c Cod Penal, s-a stabilit  pedeapsa finală de executat pentru inculpat la 200 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 10 (zece ) lei.

În temeiul art.72 alin 2 Cod Penal au fost scăzute din numărul de 200 zile amendă, perioada în care inculpatul S. C. a fost reţinut şi arestat preventiv, respectiv 14.03.2016 – 14.04.2016, fiind înlăturate în tot  cele 200 zile amendă.

În temeiul art. 396 alin.2 Cod Procedură Penală s-a dispus condamnarea inculpatului B. M. pentru fiecare dintre cele două infracţiuni de ultraj fapte prev. şi ped. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal raportat la art.193 alin.1 Cod Penal (persoane vătămate A. C. şi C. I. I.), cu reţinerea art.75 alin.2 lit. b Cod Penal şi art. 76 alin.1 Cod Penal la o pedeapsă cu amenda penală în cuantum de  120 (unasutăcincizeci) zile-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 10 (zece ) lei.

În temeiul art. 396 alin.2 Cod Procedură Penală s-a dispus condamnarea inculpatului B. M. pentru infracţiunea de ultraj faptă prev. şi ped. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal raportat la art.206 alin.1 Cod Penal (persoană vătămată D.G. A.) la o pedeapsă cu amenda penală în cuantum de 120 (unasutăcincizeci) zile-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 10 (zece ) lei.

În temeiul art.38 alin.1 raportat la art. 39 alin.1 lit. c Cod Penal, a fost stabilită  pedeapsa finală de executat pentru inculpat la 200 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 10 (zece ) lei.

În temeiul art.72 alin 2 Cod Penal a fost scăzute din numărul de 200 zile amendă, perioada în care inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, respectiv 14.03.2016 – 14.04.2016 şi  înlăturată în tot  cele 200 zile amendă.

În temeiul art. 399 alin.1 Cod Procedură Penală, având în vedere soluţia dispusă în cauză, instanţa de fond a revocat măsura controlului judiciar dispusă împotriva inculpaţilor.

În temeiul art. 274 alin.2 Cod de Procedură Penală s-a dispus obligarea fiecăruia dintre inculpaţi la plata sumei de 1000 lei, din care suma de 100 lei pentru fiecare aferentă fazei de urmărire penală.

Calea de atac

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă J.G., care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică sub aspectul retinderii circumstanțelor atenuante, în favoarea inculpaților S. C. şi B. M. şi a pedepselor aplicate acestora, care sunt prea blânde  în raport de gravitatea faptelor reținute în sarcina lor, solicitându-se aplicarea pedepsei cu închisoarea.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea retine următoarele:

În mod judicios instanța de fond având în vedere probele administrate în cauză, respectiv (declarațiile agenților de politie, certificatele  medico-legale, declarațiile martorilor M. I., S. D. R., N. V., B. L.)  a constat săvârșirea faptelor cu vinovăţie de către inculpații Stoica Ciprian şi Braşov Marian şi a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

Referitor la reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, Curtea  apreciază, că nu se impunea reținerea circumstanței atenuante  prev. de art.75 alin.1 lit. a) Cod penal cu privire la inculpatul S. C., respectiv săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea  unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii  persoanei  sau printr-o  altă acţiune ilicită  gravă.

S-a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru reţinerea circumstanței atenuante a provocării, faptul  că  organele de politie  au procedat la legitimarea soției  acestuia care se afla la volanul autovehiculului nu era de natură să-i  aducă  inculpatului S. C. o atingere gravă a demnităţii, produsă printr-o acţiune ilicită, aceştia fiind în îndeplinirea  atribuţiilor legale, iar inculpatul S. C.  avea obligația de a  se conforma.

Paradoxal, cu toate că inculpatul  S. C.era îngrijorat  de starea soţiei, acesta a provocat scandal şi a adus injurii  la adresa poliţiştilor, fără  a ţine cont de  faptul  că  se  afla  în maşină  cu soţia  sa însărcinată şi în acel mod o expune  unei stări  conflictuale.

Faptul că inculpatul S. C. se afla sub influenta băuturilor alcoolice nu reprezintă  o scuză  pentru a justifica  atitudinea acestuia faţă  de organele  de poliţie.

De asemenea,  considerăm  că nu se  impunea  reținerea  circumstanței atenuante  prev.  de art.75 alin.2 lit.b) Cod penal, cu privire la inculpatul B. M., respectiv  împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea  infractorului  cu  referire  la starea  de  beţie voluntară completă.

Reținerea  stării  de beţie voluntară, ca circumstanță  atenuantă, nu este justificată în  cazul în care, deşi la originea stării de anormalitate psihico-fizică a acestuia în momentul  săvârşirii faptei s-a aflat sub influenta băuturilor alcoolice, acesta a consumat băuturi  alcoolice în mod conştient,  iar  starea de beţie voluntară  nu  a fost  completă, ci  incompletă,  nefiindu-i  abolită, ci numai  afectată  capacitatea de stăpânire a propriei  reacţii.

Pe cale de consecinţă, urmează a se admite acest motive de apel al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați  şi în rejudecare se vor înlătura circumstanțele atenuante reținute în sarcina inculpaților.

Referitor la pedepsele  aplicate inculpaților, Curtea  constată următoarele:

Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului cu scopul  prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Pe de altă parte, potrivit  dispoziţiilor art. 74 alineatul 1 din Codul penal, la stabilirea  şi aplicarea pedepselor, trebuie să se ţină cont de următoarele criterii:

-Împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii  precum şi mijloacele folosite;

-Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

-Natura şi gravitatea rezultatului produs, ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

-Modul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit:

-Natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

-Conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

Nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, starea familială şi socială;

Aşadar, înfăptuirea justiţiei penale impune stabilirea de pedepse care concomitent  sunt rezultatul proporţionalizării  în raport de aplicarea cumulată a criteriilor generale de individualizare mai sus-menţionate şi realizarea scopului sancţiunii penale.

Cu alte cuvinte, legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire  şi aplicarea pedepsei şi gradul de pericol social al faptei precum şi persoana inculpatului.

Examinând hotărârea sub aspectul criticii invocate referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, se constată că aceasta apare ca fiind just proporţionalizată, răspunzând criteriilor  de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal.

Raportat la aceste criterii de individualizare, Curtea retine că pedeapsa cu amenda penală aplicată  celor doi inculpați este neîndestulătoare şi nu asigură scopul sancţiunii penale.

Inculpații S. C. şi B. M., au săvârșit infracţiunea de ultraj contra autorităţii încălcând astfel relațiile referitoare la respectul datorat autorităţii de stat care presupune respect şi faţă de funcționarii care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul acestei  autorităţi.

Prin modul concret prin care inculpații  au acţionat (inculpatul S.C. adresând injurii şi amenințând pe cei trei lucrători de politie, iar inculpatul B. M. lovind pe doi dintre aceștia şi amenințându-i ) faptele săvârșite prezintă un grad ridicat de pericol social şi impun aplicarea unor pedepse adecvate .

Dacă inculpații aveau suspiciuni, sau erau nemulțumiți  de  modul  în care  au  acționat lucrătorii de politie, trebuiau să procedeze în conformitate cu dispozițiile legale şi să formuleze plângere la organele abilitate.

Procedând în modalitatea mai sus menționată, activitatea acestora a intrat în sfera ilicitului penal.

În consecinţă, se va admite motivul de apel al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi şi  în  rejudecare:

Având în vedere că inculpatul S. C. a săvârșit 3 infracţiuni de ultraj în forma ameninţării părților vătămate va stabili pentru fiecare din infracţiuni câte o pedeapsă, iar pedeapsa rezultantă ce va rezulta ca urmare a concursului de infracţiuni va fi amânată conform art. 83 Cod penal.

Curtea apreciază că măsurile de supraveghere la care urmează să se supună inculpatul, conform art.  85 Codul penal, vor asigura  pe deplin  scopul sancţiunii penale, în condițiile în care  inculpatul  este  la primul  impact cu legea penală.

În ceea ce priveşte pe inculpatul  B. M., deoarece în sarcina acestuia  se rețin  infracţiuni mai grave, respectiv două infracţiuni de ultraj  prin  lovirea  a 2 părţi vătămate  şi o infracţiune de ultraj prin amenințare a altei părţi vătămate, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea pentru fiecare din infracţiuni a câte o pedeapsă, iar pedeapsa rezultantă ce va aplica ca urmare a concursului de infracţiuni va fi suspendată conform art. 91 Cod penal.

Curtea apreciază că durata termenului de încercare măsurile de supraveghere la care urmează să se supună inculpatul, conform art.  93 Codul penal, vor asigura  pe deplin  scopul sancţiunii penale.

La stabilirea pedepselor  ce se vor  aplica fiecărui inculpat, Curtea  va avea în vedere şi faptul că aceștia au stat o lună în stare de arest preventiv şi că au conștientizat gravitata faptelor săvârșite.

În concluzie, se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați şi în rejudecare se va dispune condamnarea inculpaţilor pentru faptele deduse judecăţii, urmând ca pedeapsa rezultantă să  fie amânată pentru inculpatul S. C. şi suspendată sub supraveghere pentru inculpatul  B. M.

Problema de drept

Soluție netemeinică sub aspectul pedepselor principale aplicate inculpaților şi a reţinerii circumstanţelor atenuante.

Domenii speta

Spete similare