Ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. Pericol social.

Ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. Pericol social.

 Cod penal, art.321  alin.1, art.181

Împrejurarea că, în egală măsură, de provocarea

scandalului şi tulburarea liniştii publice se face

vinovată  şi o altă persoană, care greşit a fost

scoasă de sub urmărire  penală şi sancţionată cu

amendă administrativă, nu trebuie să împieteze

asupra  pronunţării  unei hotărâri  legale şi

temeinice  în cauza dedusă judecăţii, chiar dacă

poate fi  invocat principiul „ubi  iadem  ratio ibi

idem jus”, din moment ce modalitatea  în care a

fost comisă fapta, denotă  că aceasta prezintă

gradul de pericol social al infracţiunii prev.de

art.321  alin.1 din Codul penal.

(dec. pen.  nr.141/R/5 aprilie 2005)

Prin sentinţa penală nr.279  din 7 octombrie 2004,  pronunţată de

Judecătoria Topoloveni,  s-a dispus în temeiul disp.art.10 lit.b1 din Codul de

procedură penală, achitarea inculpatului M.A.  pentru săvârşirea infr.prev.de

art.321 alin.1  din Codul penal, iar în baza art.181 alin.3 rap. La art.91  lit.c) 

din Codul penal, s-a aplicat acestuia sancţiunea administrativă  a amenzii de

10.000.000  lei.

Prin aceeaşi sentinţă, în conformitate cu disp.art.10  lit.h) din

Codul de procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit  împotriva

inculpatului M.A. pentru săvârşirea infr.prev.de art.181  alin.1 din Codul

penal.

Instanţa de fond  a reţinut că, la data de 15 august 2003, inculpatul

M.A.  împreună cu numitul D.Ş. (scos de sub urmărire penală de către

procuror prin aplicarea unei amenzi administrative de  10.000.000 lei,  în

temeiul disp.art.181 din Codul penal), ambii aflaţi  în stare de ebrietate au

mers  la barul SC „Toporino” aflat în satul Ţigăneşti  din Topoloveni,

jud.Argeş,  unde au provocat  scandal. Astfel,  D.Ş.  a răsturnat masa la care

se aflau  partea vătămată N.M.  şi martorul  G.D., iar inculpatul M.A., după

ce  a eşuat în încercările de  a o lovi pe partea vătămată cu biciul  şi cu o sticlă

de bere, a spart apoi sticla  şi a lovit-o  la mâna stângă, provocându-i leziuni

ce au necesitat  pentru vindecare, 25  zile  de îngrijiri medicale.

Ca urmare a  împăcării părţilor, instanţa a încetat procesul penal

pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare 

corporală, prev.şi  ped.de art.181 din Codul penal, iar în legătură cu

infracţiunea  de ultraj contra bunelor moravuri şi  tulburarea liniştii publice, a

reţinut că fapta nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infracţiuni,

astfel că, în temeiul disp.art.10 lit.b1  Cod procedură penală rap.la art.181 din

Codul penal, a dispus achitarea inculpatului şi sancţionarea acestuia cu

amendă administrativă în sumă de 10.000.000 lei.

Tribunalul Argeş, prin decizia penală nr.32 din 27 ianuarie 2005, a

respins ca nefondat  apelul declarat de procuror.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş  a declarat recurs,

susţinând că, în modalitatea în care s-a săvârşit fapta, aceasta prezintă gradul

concret de pericol social al infracţiunii de ultraj  contra bunelor moravuri  şi

tulburarea liniştii publice, astfel că nu se impunea achitarea  ci, dimpotrivă,

condamnarea  inculpatului M.A. pentru comiterea acestei infracţiuni.

Recursul este fondat.

Din examinarea probelor administrate  în cauză se constată că,

printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor prevăzute  de art.181 din Codul

penal, cele două instanţe  au dispus achitarea inculpatului M.A. pentru

săvârşirea  infr.prev.de art.321 alin.1 din Codul penal.

Astfel, în ceea ce priveşte starea de fapt, necontestată de intimatul-

inculpat M.A., aceasta a fost corect reţinută de  cele două instanţe, şi constă 

în  aceea că, la data de 15 august 2003, pe fondul consumului de alcool,

intimatul-inculpat, împreună cu numitul  D.Ş., au provocat scandal  în barul

SC „Toporino”, aflat în satul Ţigăneşti, vătămând integritatea corporală a

părţii vătămate N.M. căreia  i-a cauzat leziuni ce au necesitat  pentru

vindecare 25  zile îngrijiri medicale, dar,  în acelaşi timp,  prin amploarea

scandalului a tulburat liniştea publică.

Referirea făcută de cele două instanţe la disp.art.181 din Codul

penal privind inexistenţa pericolului social al unei infracţiuni, nu-şi găseşte

corespondent  în probele administrate în cauză  din care rezultă  contrariul, în

sensul că, prin modul în care au procedat, inculpatul şi susnumitul au tulburat

liniştea publică.

Într-adevăr, în conformitate cu disp.art.181 din Codul penal, nu

constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea

minimă  adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul  ei concret,

fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracţiuni.

Revenind la speţă, se constată că, deşi  cele două instanţe au

invocat disp.art.181 din Codul penal,  nu au motivat lipsa în  concret a

gradului de pericol social al infr.prev.de art.321 alin.1 din Codul penal, ci s-au 

preocupat, exclusiv,  în a aplica un tratament egal  inculpatului M.A. cu cel pe

care l-a  primit numitul D.Ş., prin rechizitoriul nr.627/P/2003, întocmit de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni, prin care a fost sesizată

instanţa.  Rezultă  din probele administrate în cauză că,  în egală măsură  de

provocarea scandalului în barul respectiv, se face vinovat şi numitul D.Ş. care,

greşit a fost scos  de  sub urmărirea penală, aplicându-i-se sancţiunea 

administrativă  a amenzii de 10.000.000 lei. Acest fapt însă, nu trebuie  să 

împieteze  asupra pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice în cauza dedusă

judecăţii, chiar dacă poate fi invocat principiul „ubi iadem  ratio ibi idem jus”.

Modalitatea în care s-a produs scandalul, denotă că fapta de

tulburare a liniştii publice prezintă gradul concret de pericol social al unei

infracţiuni, ca trăsătură esenţială a acesteia, aşa cum dispun prevederile 

art.181  din Codul penal, aducându-se  atingere  uneia dintre valorile arătate în

art.1 din Codul penal, iar pentru sancţionare este necesară aplicarea unei

pedepse.

În consecinţă, s-a admis recursul declarat de procuror şi,  în conformitate cu

disp.art.38515  pct.2 lit.d) din Codul de procedură  penală,  s-au casat în parte 

sentinţa şi în totalitate decizia, admiţându-se şi apelul parchetului, s-a înlăturat

achitarea  inculpatului M.A.  şi  s-a dispus condamnarea acestuia  la pedeapsa

de un an închisoare  în condiţiile art.81 din Codul penal.

Domenii speta

Spete similare