Săvârsirea infractiunilor de ultraj, tulburarea ordinii si linistii publice si de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase. Vinovătia inculpattilor sub forma intentiei directe. Neîncălcarea principiului non bis in idem.

Legiuitorul a incriminat fapta de a folosi fără drept obiecte periculoase la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun pornind de la împrejurarea că în aceste locuri există o aglomerare de persoane iar folosirea fără drept de obiecte periculoase constituie un pericol pentru siguranţa, sănătatea, viaţa sau integritatea fizică a persoanelor.

Prin urmare, esenţial pentru existenţa infracţiunii este ca folosirea unui obiect periculos să fie făcută în una dintre împrejurările enumerate în mod expres în alin.2 al art.372 cod penal, în locul respectiv să existe un număr mare de persoane, chiar dacă de ex. un anumit spectacol nu a început încă sau s-a terminat.

În privinţa sancţiunii contravenţionale aplicate, instanţa reţine că inculpatul a fost sancţionat pentru că: a rostit, a pronun?at (cu voce ridicată) amenin?ări cu acte de violenţă la adresa organelor de ordine, lezându-le demnitatea şi onoarea şi nu şi pentru faptul că a purtat şi folosit cuţitul în interacţiunea cu poliţistul, dar nici pentru violenţa fizică exercitată împotriva poliţistului comunitar căruia i-a introdus un deget în ochi, în mod deliberat, fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Prin urmare, nu se poate reţine o similitudine cu situaţia în care CEDO a constatat încălcarea principiului non bis in idem (elementul idem) într-o procedură administrativă în care reclamantului i s-a aplicat o sancţiune pentru “nerespectarea dispoziţiilor legale ale poliţiei” şi ulterior, într-o procedură penală, acelaşi reclamant a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de “participare la tulburare publică” şi “utilizarea violenţei împotriva agenţilor statului”.

Art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal

Art. 371 Cod penal

Art. 372 alin. 1 lit. a şi alin. 2 Cod penal

Art.193 alin.1 Cod penal

Instan?a constată că prin sentin?a penală nr. 995 din data de 16.09.2015, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. 31844/212/2014, s-a hotărât:

„În baza art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj asupra unui poliţist.

În baza art. 372 alin. 1 lit. a şi alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port şi folosirea fără drept de obiecte periculoase.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani pe care o majorează cu sporul de 8 luni, în final inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare.

Pedeapsa se execută în regim de detenţie, conform art. 60 C.pen.

În baza art. 72 C.pen., scade din durata pedepsei de 3 ani şi 8 luni închisoare, perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 03.06.2010 la 10.06.2010 .

În baza art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj asupra unui poliţist.

În baza art. 371 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani pe care o majorează cu sporul de 8 luni, în final inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare.

Pedeapsa se execută în regim de detenţie, conform art. 60 C.pen.

În baza art. 72 C.pen., scade din durata pedepsei de 3 ani şi 8 luni închisoare, perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 03.06.2010 la 10.06.2010 .

Ia act că nu există constituire de parte civilă în procesul penal.

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpaţii [...] şi [...] la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de câte 2500 de lei (câte 1000 lei aferenţi urmăririi penale şi câte 1500 lei aferenţi judecăţii în primă instanţă).

În baza art. 272 C.proc.pen. dispune avansarea sumei de 100 lei reprezentând onorariu parţial avocat oficiu conform delegaţiei [...] şi a sumei de 100 lei reprezentând onorariu parţial avocat oficiu conform delegaţiei …, din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.”

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 30.05.2010, în jurul orei 01.30, inculpatul [...] l-a lovit pe agentul [...] din cadrul Poliţiei Comunitare [...], aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin introducerea unui deget de la mâna dreaptă în ochiul agentului de poliţie şi cu aceeaşi ocazie, sărbătorirea zilelor oraşului [...], a purtat asupra sa un cuţit pe care l-a folosit pentru a îl ameninţa pe agentul de poliţie [...] din cadrul Poliţiei Oraşului [...].

La data de 30.05.2010, în jurul orei 01.30, în timp ce se afla la o terasă amenajată temporar pentru sărbătorirea zilelor oraşului [...], inculpatul [...] a aruncat cu sticle şi efecte de mobilier, a adresat injurii trecătorilor şi a agresat mai multe persoane, continuând scandalul public materializat în tulburarea liniştii şi ordinii publice şi în afara perimetrului terasei, prin ameninţarea cu violenţe a organelor de poliţie, alergând pe şoseaua naţională după numitul [...] cu scopul de a-l lovi, fiind stăpânit cu dificultate de însoţitorii săi şi organele de poliţie prezente la locul altercaţiei. În acelaşi context, inculpatul l-a ameninţat şi l-a împins pe agentul principal de poliţie [...] din cadrul poliţiei oraşului [...], aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, care intervenise pentru interzicerea direcţiei de deplasare a inculpatului turbulent înspre alte persoane prezente la faţa locului.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen., instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în lovirea sau orice acte de violenţă săvârşite împotriva unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Acţiunea inculpatului [...], care la data de 30.05.2010, în jurul orei 01.30, a introdus în mod intenţionat agresiv degetul în ochiul poliţistului comunitar [...], aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, realizează elementul material al infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen. Acţiunea inculpatului [...] care, la data de 30.05.2010, în jurul orei 01.30, l-a ameninţat şi împins pe agentul principal de poliţie [...] din cadrul poliţiei oraşului [...], aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, realizează elementul material al infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen.. Urmarea imediată a ambelor acte materiale a constat în starea de pericol la adresa autorităţii statului român. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe în privinţa agresiunii, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen., prevăzând şi urmărind rezultatul – contestarea autorităţii de stat reprezentată şi exercitată de organele de poliţie.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 372 alin. 1 lit. a şi alin. 2 C.pen., instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în fapta de a purta şi folosi fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri de distracţie sau agrement a unui cuţit sau obiect fabricat sau confecţionat anume pentru tăiere sau înţepare. Acţiunea inculpatului [...], care la data de 30.05.2010, în jurul orei 01.30, cu  ocazia sărbătoririi zilelor oraşului [...], a purtat asupra sa un cuţit pe care l-a folosit pentru a ameninţa pe agentul de poliţie [...] din cadrul Poliţiei Oraşului [...], realizează elementul material al infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 372 alin. 1 lit. a şi alin. 2 C.pen., urmarea imediată constând în starea de pericol la adresa securităţii fizice şi psihice a persoanelor prezente la adunările publice. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. b) C.pen., prevăzând şi rezultatul faptei sale şi deşi neurmărindu-l a acceptat posibilitatea producerii sale.

Sub aspectul  laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 371 C.pen., instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în tulburarea ordinii şi liniştii publice prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor, prin ameninţări  sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor. Acţiunea inculpatului [...], care la data de 30.05.2010, în jurul orei 01.30, în timp ce se afla pe raza oraşului [...], cu ocazia manifestărilor culturale prilejuite de serbarea zilelor oraşului [...], a aruncat cu sticle şi efecte de mobilier, a adresat injurii trecătorilor toate în incinta terasei amenajate pe strada [...], continuând scandalul public şi în afara perimetrului terasei, prin ameninţarea cu violenţe a organelor de poliţie, alergând pe şoseaua naţională după numiţii [...] şi [...], pe numitul [...] cu scopul de a-i lovi, fiind stăpânit cu dificultate, în manifestările sale fizice, violente, de către însoţitorii săi şi organele de poliţie prezente, realizează elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 371 C.pen., urmarea imediată constând în atingerea adusă relaţiilor sociale în legătură cu convieţuirea civilizată a membrilor societăţii care sunt obligaţi a se reţine de la săvârşirea de acte sau manifestări apte a imprima o stare de temere şi tulburare în conştiinţa persoanelor prezente, determinată de perspectiva consecinţelor periculoase la adresa securităţii personale, asociate faptelor şi manifestărilor ce se comit. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză din amploarea scandalului public generat şi perpetuat şi de inculpat astfel cum rezultă din imaginile video şi declaraţiile martorilor şi persoanelor vătămate reţinute de instanţă.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. b) C.pen.1969, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii [...] şi [...].

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat admiterea apelului şi, cu privire la infracţiunea de ultraj solicită să se dispună achitarea inculpatului în temeiul disp.art.16 alin.1 lit.b Cod pr.penală iar pentru infracţiunea de port fără drept de obiecte periculoase să se dispună achitarea în baza art.16 alin.1 lit.a Cod pr.penală; în ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj, s-a sus?inut că nu este îndeplinită o condiţie esenţială pentru ca această infracţiune să fie reţinută, lipseşte un act de violenţă în accepţiunea art.193 Cod penal şi lipsa acestui act de violenţă reiese şi din declaraţia poliţistului [...] care spune că nu a suferit fizic nimic, ci doar că a fost atins în zona ochiului cu degetul (fila 48 din dosarul instanţei de fond,) declaraţia acestuia putând fi coroborată şi cu filmarea video, acest gest neputând fi considerat un act de violenţă şi mai mult, legiuitorul nu pedepseşte tentativa la infracţiunea de ultraj; s-a mai arătat că în cauză nu avem un certificat medico-legal şi nicio zi de îngrijiri medico legale, nu există o declaraţie cu privire la suferinţa fizică din partea persoanei vătămate în faţa organelor de cercetare penală sau în faţa instanţei de fond; întreaga motivare a instanţei de fond se referă numai la infracţiunea de tulburare a liniştii publice şi de ultraj contra bunelor moravuri în care inculpatul este un lider şi un personaj care a instigat două grupuri şi, ulterior, la sfârşitul motivării aflăm că inculpatul este tras la răspundere pentru ultraj în concurs cu un port nelegal de cuţit, s-a mai criticat faptul că instanţa de fond nu a ţinut cont de niciun criteriu prev. de art.34 Cod penal cu privire la individualizarea pedepselor, nu se ţine cont de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, de starea de pericol creată, nu se ţine cont de natura şi gravitatea infracţiunii, nu se ţine cont de persoana inculpatului şi nici de situaţia familială şi socială, faptul că inculpatul are în întreţinere 5 copii dintre care 2 sunt minori, are grijă de soţia acestuia care este bolnavă de cancer şi având în vedere că acesta munceşte, soţia poate să beneficieze de un tratament de calitate în Turcia şi de analize pe măsură, numai dacă inculpatul este lăsat în libertate şi lăsat să muncească, se poate ocupa în continuare de soţia acestuia şi de copii, fiind depuse la dosar înscrisuri şi caracterizări în acest sens. 

Cu privire la infracţiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, inculpatul [...] a arătat că lipsesc două condiţii esenţiale: de loc şi de ocazie a comiterii faptei, respectiv trebuie ca fapta să fie comisă cu ocazia unei manifestări sportive sau a unei adunări, însă la dosarul cauzei există două fişe de incident care au fost completate de poliţişti din care rezultă că după ora 1,00 în data de 30.05.2010 a fost constat acest incident, respectiv un scandal pe strada Naţională, iar nu în cadrul unei adunări sau manifestări sportive aşa cum reţine legiuitorul; s-a mai arătat că este important locul săvârşirii faptei intrucât ar trebui să fie într-un loc special amenajat, autorizat pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun, însă din declaraţiile martorilor, din fişa de incident, din adresa de la primărie reiese că incidentul s-a întâmplat a doua zi, în dimineaţa zilei de 30, în  jurul orei 1,30, moment în care se terminaseră manifestările culturale de circa 40 de minute, respectiv orele 23,00 iar la 1,30 a început conflictul, în atare situaţie solicită a se aprecia că fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind astfel incidente prev. art.16 lit.a Cod pr.penală; s-a mai susţinut şi o a doua teză raportat la art.16 lit.a Cod pr.penală, respectiv fapta nu există pentru, că în concret, instanţa fiind investită cu momentul 1:53 solicită a se avea în vedere faptul că nu rezultă sub nicio formă şi nu se vede cum că inculpatul ar fi scos un cuţit, coroborat cu declaraţia martorului persoanei vătămate [...]. In momentul 1:53, inculpatul era în faţa persoanei vătămate cu 2 metri, iar la un moment dat a ajuns spate în spate, în atare situaţie solicită a se constata că nu se pune problema că ar fi săvârşit infracţiunea.

În subsidiar, dacă se va considera că există una dintre infracţiunile de ultraj sau de port fără drept de cuţit, s-a solicitat a se avea în vedere înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei, ancheta socială făcută de către Primăria [...] care atestă latura pozitivă a inculpatului, adresele de la poliţie care confirmă faptul că nu a fost implicat în niciun fel de eveniment, şi să se aplice inculpatului o pedeapsă cu suspendare a executării pedepsei sau, dacă este posibil, amânarea executării pedepsei pentru a i se da posibilitatea inculpatului să se ocupe în continuare de familia sa şi de contractele de edificare în care s-a angajat; în acest sens, s-a arătat că au trecut aproximativ 6 ani de la momentul comiterii infracţiunii şi cu toate acestea instanţa de fond a apreciat că trebuie să execute pedeapsa în regim de detenţie, menţionând că s-a depus în apel la dosarul cauzei un tabel cu 487 de semnături de persoane care îl cunosc pe inculpat care apreciază că acesta nu este un pericol social şi nu doresc să execute pedeapsa în regim de detenţie.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând să se dispună achitarea inculpatului pentru ambele infracţiuni pentru care el a fost trimis în judecată, apreciind că faptele nu sunt prevăzute de legea penală; în ceea ce priveşte prima infracţiune de tulburare a ordinii şi liniştii publice, s-a solicitat a se avea în vedere faptul, că atunci când a debutat acel incident, inculpatul nu se afla de faţă, se retrăsese undeva în spate pentru a merge la toaletă, când s-a întors şi-a văzut fratele plin de sânge, a avut o reacţie nepotrivită, însă apreciază că acea reacţie nu se circumscrie elementului material al infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice.; s-a mai susţinut că în cauză au fost audiaţi martori care au arătat că nu au simţit o temere deosebită sau indignare raportat la presupusa faptă pe care ar fi săvârşit-o inculpatul.

In ceea ce priveşte fapta de ultraj, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada că inculpatul a săvârşit acte de violenţă la adresa poliţistului, chiar prin actul de inculpare se reţine ca fiind o simplă îmbrânceală.

În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepselor aplicate inculpatului şi să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, având în vedere că faptele reţinute în sarcina inculpatului datează din luna mai 2010, inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, are o situaţie personală destul de delicată aspect care este reliefat şi în referatul de evaluare, este văduv are în îngrijire atât un copil major care din motive de sănătate nu poate să muncească şi 3 nepoţi pentru care inculpatul le prestează o susţinere, acesta îşi câştigă existenţa în mod legal prestând activităţi de zilier.

În fa?a instan?ei de apel ambii inculpa?i au precizat personal că nu doresc să dea declaraţie, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.83 lit.a) cod procedură penală, respectiv inculpatul [...] la termenul din data 26.11.2015, iar inculpatul [...] la termenul din 04.02.2016.

În apel inculpaţii au depus la dosar practică judiciară, doctrină juridică, înscrisuri în circumstanţiere, caracterizări ale inculpaţilor, acte medicale pentru inculpatul [...] şi soţia acestuia, caracterizări, contract individual de muncă pentru inculpatul [...], certificate de naştere ale copiilor inculpatului [...], un tabel nominal cu mai multe persoane referitor la percepţia publică faţă de inculpatul [...], 2 adrese ale Poliţiei oraşului [...], o anchetă socială efectuată de către Primăria oraşului [...].

De asemenea, în apel s-au întocmit referate de evaluare de către Serviciul de Probaţiune Constanţa pentru inculpatul [...] şi pentru inculpatul [...].

Curtea a dat posibilitatea inculpaţilor să vizioneze înregistrările camerelor video din spaţiul public de la locul comiterii faptelor, asigurându-se astfel dreptul la apărare, iar completul de judecată în apel a vizionat acest CD anterior termenului de 07.01.2016 în camera de consiliu prin intermediul informaticienilor instanţei.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelurile formulate în cauză de către inculpaţii [...] şi [...] sunt fondate doar sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, pentru următoarele:

Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia celor 2 inculpaţi sub forma intenţiei directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

În acest sens, Curtea are în vedere mijloacele de probă administrate în cauză.

Astfel, vizionând înregistrările camerelor video de supraveghere ale spaţiului public din oraşul [...], Curtea reţine din conţinutul imaginilor video înregistrate de camerele de supraveghere la data de 30.05.2010 următoarele:

Cu privire la inculpatul [...], la data de 30.05.2010, ora 01.44, inculpatul [...]  se agită agresiv în faţa agentului de poliţie comunitară [...] care vorbea la telefon. La ora 01.45 inculpatul [...] se agită agresiv în faţa agentului de poliţie comunitară [...], manevrând o mătură cu care simulează lovirea agentului; între cei doi se interpun ceilalţi lucrători de poliţie prezenţi la faţa locului. La ora 01.47, după o interacţiune verbală vehementă cu şeful serviciului poliţie comunitară martorul [...], inculpatul [...] îl apucă pe acesta de reverul sacoului, trăgându-l violent; între cei doi se interpun organele de poliţie şi însoţitorii inculpatului. În tot acest timp [...] stă aşezat în şezut pe bordură la circa 4 metri de inculpatul [...] şi [...]. Inculpatul [...], nu manifestă nicio preocupare pentru situaţia acestuia, fiind preocupat, în exclusivitate, în a comenta situaţia creată, gesticulând violent în faţa organelor de poliţie; după ce loveşte pe [...], la ora 01.51, inculpatul [...] este surprins patrulând între cele două sensuri ale şoselei naţionale, provocând aşa-zisa tabăra adversă; la ora 01.59 inculpatul [...] se adresează agentului de poliţie [...], gesticulând cu degetul arătător îndreptat înspre agent, deget pe care îl introduce, în mod deliberat, în ochiul stâng al agentului, apucându-l totodată de bărbie pe acesta, timp de circa o secundă, până la intervenţia organelor de poliţie; în continuare, după ce urinează pe spaţiul verde, la ora 02.05 inculpatul [...] pleacă de la faţa locului, îndemnând în acelaşi sens pe cele două gărzi de corp care l-au asistat permanent pe durata evenimentelor, inclusiv când inculpatul era flancat de poliţişti din toate direcţiile. În drumul său, inculpatul observă echipajul SMURD însoţit de un echipaj de poliţie care se deplasează la faţa locului iar după câteva gesticulaţii anemice pentru indicarea poziţiei numitului [...], inculpatul şi însoţitorii săi îşi continuă deplasarea, relaxată, pe trotuarul şoselei naţionale.

Cu privire la inculpatul [...], la ora 01.43 de pe strada [...] ies mai multe persoane alergând către şoseaua naţională, iar în urma acestora inculpatul [...] alergând cu un scaun de plastic în mână şi, după ce îl aruncă pe trotuar, traversează şoseaua naţională către intersecţia cu strada Primăverii, urmat de alte persoane, agentul de poliţie comunitară [...] şi alţi poliţişti comunitari. Începând cu ora 01.45 inculpatul [...] este surprins gesticulând energic şi tranşant în faţa organelor de poliţie prezente la faţa locului, afişează pumnul înspre aceştia, la o distanţă de circa 0.5 metri, împinge organele de poliţie care intervin pentru limitarea manifestărilor fizice violente ale inculpatului, îl chestionează pe şeful formaţiunii de poliţie comunitară martorul [...], apucându-l de sacou. La aceeaşi oră şi în acelaşi context, inculpatul [...] împinge violent, de două ori, pe agentul de poliţie [...] care intervenise pentru temperarea inculpatului. Începând cu ora 01.48 inculpatul [...] discută cu [...], ridicat în picioare, şi se îmbrăţişează cu acesta, alături de un alt însoţitor. După ce inculpatul [...] loveşte pe [...], la ora 01.51, inculpatul [...] intervine şi el pentru suplimentarea agresiunii la adresa martorului [...], dar este împiedicat de organele de poliţie şi însoţitorii acestuia. În acelaşi context, inculpatul [...] atacă aşa-zisa tabără adversă, dezbrăcându-se de cămaşă, afişând astfel disponibilitatea pentru bătaie; este reţinut de un însoţitor. La ora 01.57, inculpatul revine în cadru, discutând cu [...] şi gesticulând în faţa poliţiştilor, cu aceeaşi atitudine recalcitrantă; la ora 01.58.31 scoate pălăria albă în faţa unuia dintre poliţiştii comunitari, în mod sfidător, simulând o atingere provocatoare a feţei poliţistului; poliţistul se retrage un pas în spate.

Curtea apreciază că aceste înregistrări video ale desfăşurării incidentelor din oraşul [...] din noaptea de 29/30.05.2010 reprezintă un mijloc de probă obiectiv care nu poate fi alterat sub aspectul relatării modalităţii de desfăşurare a incidentelor respective.

Curtea constată că aceste înregistrări video se coroborează cu declaraţia persoanei vătămate [...] (f.198-200.v.II.dup.) agent de poliţie în cadrul poliţiei oraşului [...] care a relatat că la data de 29.05.2010, a intrat în serviciu la ora 22.00, alături de agentul principal de poliţie [...]. În jurul orei 01.30 au fost solicitaţi de către poliţia comunitară să se deplaseze pe strada [...] la una din amenajările de alimentaţie publică unde se iscase un scandal între două grupuri de personae. Ajunşi la faţa locului, a observat un grup de persoane de etnie rromă, recunoscând pe numitul [...], inculpatul [...], [...], numitul [...], [...] şi [...] care erau foarte recalcitranţi. Atât colegii de la poliţia comunitară, cât şi echipajul poliţiei naţionale, au încercat să medieze conflictul şi să-i determine pe cei prezenţi să părăsească zona. Persoana vătămată a arătat că în perioada cuprinsă între orele 01.30 şi 02.00 inculpatul [...] l-a împins de trei ori şi i-a adresat injurii şi ameninţări, întrucât lucrătorul de poliţie a intervenit pentru a-l împiedica să se implice în conflicte noi. Persoana vătămată [...] a mai arătat că, la un moment dat, când spiritele se calmaseră, numitul [...] a scos din buzunar un cuţit cu care l-a ameninţat, spunându-i că dacă nu îl lasă în pace îl va tăia, aceasta întrucât lucrătorul de poliţie îl împiedica să se deplaseze din nou la terasa unde se declanşase scandalul. A mai arătat că, întrucât şi-a menţinut ferm poziţia, inculpatul [...] a introdus cuţitul în buzunar şi a plecat. Fiindu-i arătat cuţitul găsit în autovehiculul aparţinând inculpatului [...], lucrătorul de poliţie a precizat că este asemănător cu cel folosit de inculpat în noaptea de 30.05.2010. Acesta a mai declarat că prezenţa organelor de poliţie nu a temperat cu nimic vehemenţa persoanelor de etnie rromă care păreau că aleargă alte două persoane, scandalul prelungindu-se şi pe şoseaua naţională. Cel mai recalcitrant era inculpatul [...] care ameninţa lucrătorii de poliţie în sensul că: vă tai, vă schimb eu de aici, vă dau afară. Despre inculpatul [...] a arătat că la scurt timp după ce părea că s-a calmat, lucrătorul de poliţie a observat cum [...] era pe jos şi ţipa că l-a lovit [...] şi că nu mai are dinţi în gură. În faţa instanţei de fond, în calitate de martor, lucrătorul de poliţie [...] şi-a menţinut declaraţiile anterioare, adăugând că o cauză a conflictului ar fi fost refuzul de servire a anumitor persoane la una din terasele amenajate, relatând aceleaşi aspecte la fel ca în declaraţia dată în cursul urmării penale.

De asemenea, Curtea reţine şi declaraţia persoanei vătămate [...], agent de poliţie comunitară la data de 30.05.2010, aflat în serviciu în noaptea de 30.05.2010, alături de agentul [...], care a relatat că au fost solicitaţi pentru aplanarea conflictului declanşat pe strada [...]. La faţa locului au identificat pe inculpaţii [...], [...], alături de [...], [...] şi fiul acestuia din urmă. După ce au calmat spiritele, inculpatul [...] s-a înarmat cu un scaun şi a început să alerge după [...] şi [...], alături de numitul [...] lovit la cap şi înarmat cu o mătură şi [...]. S-a solicitat sprijinul poliţiei naţionale, iar organele de poliţie comunitară au continuat în urmărirea agresorilor. Dat fiind faptul că [...] şi ceilalţi au intrat în curtea locuinţei lor, grupul de rromi s-au oprit la intersecţia străzii Naţională cu strada Primăverii. La faţa locului au sosit un echipaj al poliţiei comunitare şi un echipaj al poliţiei naţionale. În timp ce se afla în zona intersecţiei arătate, inculpatul [...] a venit direct către persoana vătămată, şi apucându-l de uniforma de serviciu în zona gâtului, l-a ameninţat cu acte de violenţă, spunându-i că-l va omorî şi că-l va tăia. De asemenea, inculpatul [...] i-a băgat degetele în ochi şi a ridicat mâna asupra poliţistului simulând că-l va lovi. Persoana vătămată a mai arătat că în timp ce încerca să asigure o ambulanţă la faţa locului, [...] înarmat cu o mătură aflată în precedent în mâinile inculpatul [...], l-a ameninţat cu acte de violenţă şi a încercat să-l lovească cu mătura. A mai adăugat că anterior sosirii ambulanţei, inculpatul [...] i-a mai adresat injurii şi ameninţări. În faţa instanţei de fond, în calitate de martor, numitul [...] a menţinut declaraţiile anterioare, al căror conţinut nu şi-l aminteşte, precizând că a fost înjurat de către [...] însă acesta a fost sancţionat pentru aceste aspecte. A mai arătat că îşi aduce aminte că inculpatul, domnul Iusein, a vrut să-l lovească cu degetul în ochi, lovindu-l cu degetul în zona ochiului, fără a suporta vreo suferinţă fizică întrucât martorul s-a băgat să îl despartă de o altă persoană. Despre [...] a arătat că acesta se înjura şi se bătea cu persoanele cu care era în conflict, însă nu a remarcat vreun comportament violent concret din partea acestuia.

Curtea constată că inadvertenţele semnificative, nejustificate şi neexplicate de către majoritatea martorilor, din cuprinsul declaraţii date în faţa instanţei de fond raportat la aspectele relatate în declaraţiile date în cursul urmării penale, determină instanţa de apel să reţină declaraţiile date de aceşti martori în cursul urmării penale care se coroborează cu restul declaraţiilor formulate de lucrătorii de poliţie ce au intervenit la faţa locului, raportat şi la imaginile video ce relevă în mod obiectiv conduita coinculpaţilor în noaptea de 30.05.2010 începând cu ora 01.30., astfel cum s-a arătat mai sus.

Faţă de ansamblul mijloacelor de probă examinate mai sus şi prin coroborarea acestora, Curtea reţine că faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii [...] şi [...] sunt dovedite fără putinţă de tăgadă iar inculpaţii le-au săvârşit cu vinovăţia prevăzută d elegea penală, respectiv cu intenţie directă.

Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţii [...] şi [...] este legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, fapta inculpatului [...] care la data de 30.05.2010, în jurul orei 01.30, a introdus în mod intenţionat agresiv degetul în ochiul poliţistului comunitar [...], aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, realizează elementul material al infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen.

Fapta inculpatului [...], care la data de 30.05.2010, în jurul orei 01.30, cu  ocazia sărbătoririi zilelor oraşului [...], a purtat asupra sa un cuţit pe care l-a folosit pentru a ameninţa pe agentul de poliţie [...] din cadrul Poliţiei Oraşului [...], realizează elementul material al infracţiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. 1 lit. a şi alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatului [...] care, la data de 30.05.2010, în jurul orei 01.30, l-a ameninţat şi împins pe agentul principal de poliţie [...] din cadrul poliţiei oraşului [...], aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, realizează elementul material al infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen.. 

Fapta inculpatului [...], care la data de 30.05.2010, în jurul orei 01.30, în timp ce se afla pe raza oraşului [...], cu ocazia manifestărilor culturale prilejuite de serbarea zilelor oraşului [...], a aruncat cu sticle şi efecte de mobilier, a adresat injurii trecătorilor toate în incinta terasei amenajate pe strada [...], continuând scandalul public şi în afara perimetrului terasei, prin ameninţarea cu violenţe a organelor de poliţie, alergând pe şoseaua naţională după numiţii [...] şi [...], pe numitul [...] cu scopul de a-i lovi, fiind stăpânit cu dificultate, în manifestările sale fizice, violente, de către însoţitorii săi şi organele de poliţie prezente, realizează elementul material al infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzute de art. 371 C.pen.

Curtea constată că nu este întemeiat motivul de apel invocat de către inculpatul [...] prin care s-a susţinut cu privire la infracţiunea de ultraj că nu este îndeplinită o condiţie esenţială pentru ca această infracţiune să fie reţinută, respectiv că lipseşte un act de violenţă în accepţiunea art.193 Cod penal.

Din vizionarea înregistrării incidentelor din seara de 29/30.05.2010 cu, camerele de supraveghere a drumului naţional ce străbate oraşul [...], Curtea reţine din acest mijloc de probă obiectiv care nu poate fi alterat în nci un fel în ceea ce priveşte modalitatea de redare a defsăşurării incidentelor (spre deosebie de declaraţiile unor martori, care pot deveni subiective sau nu-şi mai aduc aminte exact modalitatea de desfăşurare a evenimentelor datorită trecerii timpului) că este evidentă intenţia inculpatului [...] de a-l lovi pe poliţistul [...] [...] cu degetul în zona feţei, având în vedere atât traiectoria mâinii inculpatului, intensitatea loviturii şi faptul că în în acel moment în apropierea celor doi nu era vreo altă persoană iar inculpatul [...] nu era implicat în niciun alt conflict cu vreo persoană din apropiere pentru a se putea aprecia că l-a lovit pe poliţist din greşeală.

În consecinţă, Curtea constată că este evident că acea lovitură cu degetul aplicată de către inculpatul [...] în zona feţei poliţistului [...] [...] a fost de natură să producă suferinţe fizice poliţistului, în sensul art.193 alin.1 cod penal; faptul că nu au fost stabilite un număr de zile de îngrijiri medicale nu înseamnă că nu au fost cauzate suferinţe fizice persoanei vătămate, ci doar că regimul sancţionator pentru infracţiunea de ultraj nu va face referire la art.193 alin.2 cod penal, ci la art.193 alin.1 cod penal.

Curtea constată că declaraţia poliţistului [...] [...] dată în faţa instanţei de fond la termenul din 07.04.2015 nu mai reflectă în mod corect desfăşurarea incidentului, având în vedere că acesta a menţionat că în momentul în care inculpatul [...] l-a lovit cu degetul în ochi poliţistul a vrut să-l despartă pe inculpatul [...] de o altă persoană, aspect ce reiese clar din înregistrarea video a incidentului.

Curtea mai reţine că in declaraţia sa dată în faţa instanţei de fond la termenul din 07.04.2015, poliţistul [...] a precizat că lovirea cu degetul în ochi l-a interpretat ca un act de violenţă.

Curtea constată că nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpatului [...] privire la infracţiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, inculpatul [...] în sensul că lipseşte condiţia esenţială de loc şi de ocazie a comiterii faptei, respectiv trebuie ca fapta să fie comisă cu ocazia unei manifestări sportive sau a unei adunări, însă la dosarul cauzei există două fişe de incident care au fost completate de poliţişti din care rezultă că după ora 1,00 în data de 30.05.2010 a fost constatat acest incident, respectiv un scandal pe strada naţională, iar nu în cadrul unei adunări sau manifestări sportive aşa cum prevede legiuitorul.

 În acest sens, Curtea are în vedere că legiuitorul a incriminat fapta de a folosi fără drept de obiecte periculoase la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun pornind de la împrejurarea că în aceste locuri există o aglomerare de persoane iar folosirea fără drept de obiecte periculoase constituie un pericol pentru siguranţa, sănătatea, viaţa sau integritatea fizică a persoanelor.

Prin urmare, esenţial pentru existenţa infracţiunii este ca folosirea unui obiect periculos să fie făcută în una dintre împrejurările enumerate în mod expres în alin.2 al art.372 cod penal în locul respectiv să existe un număr mare de persoane, chiar dacă de ex. un anumit spectacol nu a început încă sau s-a terminat.

Excede intenţiei legiuitorului de a exclude din sfera incriminării doar faptele comise strict în timpul desfăşurării unui spectacol, atâta timp cât, atât înainte, cât şi după terminarea spectacolului, la faţa locului există un număr mare de persoane (legat de împrejurarea desfăşurării activităţii de agrement sau spectacol) iar folosirea unui obiect periculos constituie un pericol pentru persoanele de la faţa locului.

În concret, în prezenta cauză, Curtea constată că, deşi spectacolul organizat pentru sărbătorirea zilelor oraşului [...] se terminase în data de 30.05.2010 în jurul orei 01:00 noaptea, la faţa locului, şi mai ales la terasele şi barurile din apropierea şoselei naţionale care străbate oraşul [...] mai rămăseseră multe persoane care participaseră la acel spectacol, aspect care reiese atât din declaraţiile multor audiaţi (astfel cum s-a arătat mai sus) cât şi din înregistrările video ale sistemului public de supraveghere a zonei respective, astfel că fapta inculpatului de a purta asupra sa un cuţit pe care l-a folosit pentru a ameninţa pe agentul de poliţie [...] din cadrul Poliţiei Oraşului [...], realizează elementul material al infracţiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. 1 lit. a şi alin. 2 C.pen.

Nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului [...] prin care a susţinut că nu rezultă sub nicio formă şi nu se vede cum că inculpatul ar fi scos un cuţit.

Faptul că în înregistrările video ale sistemului public de supraveghere nu este surprins acest incident nu înseamnă că el nu a avut loc, ci se explică prin faptul că acele camere de supraveghere nu erau orientate în acel moment înspre zona unde a avut loc incidentul dintre inculpatul [...] şi poliţistul [...] astfel că nu a fost surprins incidentul respectiv.

Nu este întemeiată nici apărarea inculpatului [...] care a susţinut că a fost trimis în judecată pentru aceeaşi faptă (ultraj – persoană vătămată [...]) pentru care s-a dispus clasarea cauzei prin acelaşi rechizitoriu pe considerentul autorităţii de lucru judecat determinată de respectarea principiului ne bis in idem, faţă de sancţiunea contravenţională aplicată prin procesul verbal [...] în care s-a reţinut că: [...] a participat la scandal pe şoseaua Naţională, proferând ameninţări cu acte de violenţă la adresa organelor de ordine, lezându-ne demnitatea şi onoarea.

În acest sens, Curtea are în vedere că prin procesul verbal de sancţionare contravenţională a inculpatului [...], încheiat la data de 30.05.2010, în baza art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 republicată şi art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, acesta a fost sancţionat pentru faptul că inculpatul a participat la scandal pe şoseaua naţională proferând ameninţări cu acte de violenţă la adresa organelor de ordine lezându-le demnitatea şi onoarea. 

În privinţa sancţiunii contravenţionale aplicate, instanţa reţine că inculpatul [...] a fost sancţionat pentru că: a rostit, a pronun?at (cu voce ridicată) amenin?ări cu acte de violenţă la adresa organelor de ordine, lezându-le demnitatea şi onoarea şi nu şi pentru faptul că a purtat şi folosit cuţitul în interacţiunea cu poliţistul [...], dar nici pentru violenţa fizică exercitată împotriva poliţistului comunitar [...] căruia i-a introdus un deget în ochi, în mod deliberat, fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Prin urmare, nu se poate reţine o similitudine cu situaţia în care CEDO a constatat încălcarea principiului non bis in idem (elementul idem) într-o procedură administrativă în care reclamantului i s-a aplicat o sancţiune pentru “nerespectarea dispoziţiilor legale ale poliţiei” şi ulterior, într-o procedură penală, acelaşi reclamant a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de “participare la tulburare publică” şi “utilizarea violenţei împotriva agenţilor statului”.

Curtea constată că nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpatului [...] prin care s-a susţinut că comportamentul său din data de 29/30.05.2015 nu se circumscrie elementului material al infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

În acest sens, Curtea are în vedere mijloacele de probă expuse mai sus, declaraţiile poliţiştilor aflaţi la faţa locului, declaraţiile martorilor menţionaţi mai sus coroborate şi cu înregistrările video ale sistemului public de supraveghere a zonei respective din oraşul [...] din care reiese că inculpatul [...] a avut un rol important în tulburarea ordinii şi liniştii publice prin comportamentul său; Curtea constată că martorii care au arătat că nu au simţit o temere deosebită sau indignare raportat la comportamentului inculpatului [...] fac parte din grupul inculpaţilor [...] şi [...] şi vin în contradicţie evidentă cu înregistrările video şi cu declaraţiile poliţiştilor, ale persoanei vătămate [...] care a relatat că a fost lovit de către inculpatul [...] şi ale martorilor … care au relatat că l-au văzut pe inculpatul [...] împreună cu alte persoane fugărind mai multe persoane de la o terasă.

In ceea ce priveşte fapta de ultraj, Curtea de apel constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] prin care a susţinut că nu a săvârşit acte de violenţă la adresa poliţistului, existând o simplă îmbrânceală.

Faptul că inculpatul [...] l-a îmbrâncit pe agentul de poliţie [...] constituie un act de lovire în sensul art.193 alin.1 cod penal, fiind similare concluziile Curţii cu cele prezentate mai sus cu referire la fapta inculpatului [...] de a-l lovi pe poliţistul [...] cu un deget în zona unui ochi, şi deşi nu au fost cauzate suferinţe fizice, se impune reţinerea comiterii infracţiunii de ultraj cu referire la art.193 alin.1 cod penal.

Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 396 alin. 2 cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpaţilor [...] şi [...] pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urmau a fi aplicate, Curtea constată că instanţa de fond a aplicat celor 2 inculpaţi pedepse constând în maximul special prevăzut pentru fiecare infracţiune în parte.

Având în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal, modalitatea concretă de comitere a faptelor (aspectul că inculpatul [...] l-a lovit pe poliţistul [...] cu un deget în zona feţei iar inculpatul [...] l-a îmbrâcit pe poliţistul [...], fără ca vreunul dintre cei doi poliţişti să sufere vreo leziune corporală, că inculpatul [...] a scos un cuţit din buzunar şi l-a folosit prin ameninţarea cu lovirea fără ca efectiv să şi lovească, de circumstanţele comiterii faptei de tulburare a ordinii şi liniştii publice raportat la ora incidentului şi de împrejurările comiterii acestei fapte), Curtea constată că nu se impunea aplicarea unor pedepse constând în maximele speciale prevăzute de codul penal pentru infracţiunile reţinute în sarcina celor 2 inculpaţi, urmând a reduce pedepsele aplicate de către instanţa de fond, apelurile inculpaţilor fiind fondate sub acest aspect.

Curtea constată însă că nu sunt întemeiate motivele de apel ale celor 2 inculpaţi prin care au solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei finale din detenţie într-o modalitate neprivativă de libertate, modalitatea de executare fiind stabilită corespunzător de prima instanţă, impunându-se executarea efectivă a pedepselor.

În acest sens, Curtea are în vedere natura infracţiunilor comise (infracţiuni de violenţă, chiar dacă dacă violenţele exercitate de către inculpaţi asupra părţilor vătămate nu au fost deosebit de gravă, însă au fost comise asupra unor poliţişti care veniseră să oprească un conflict ivit între grupul din care făceau parte inculpaţii şi un alt grup de persoane de la o terasă), creşterea alarmantă a acestui gen de fapte în ultima perioadă de timp care afectează încrederea societăţii civile în autoritatea organelor care au atribuţii în asigurarea ordinii şi liniştii publice, astfel că apreciază că se impune executarea în regim de detenţie a pedepsei, pentru a se realiza scopul educativ, preventiv şi de exemplaritate al pedepsei.

Curtea constată că circumstanţele personale invocate de către cei doi inculpaţi au existat în mare parte şi la momentul comiterii faptelor şi cu toate acestea nu au constituit vreun impediment pentru vreunul dintre cei doi inculpaţi în comiterea faptelor.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.2 lit.b) cod procedură penală, Curtea va admite apelurile formulate de către inculpaţii [...] şi [...], va desfiinţa în parte sentinţa penală nr. 995 din data de 16.09.2015, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. 31844/212/2014, şi rejudecând:

I. Cu privire la inculpatul [...]

Va reduce pedepsele aplicate inculpatului [...]:

- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj asupra unui poliţist prev. de art.257 alin.1,4 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal,

- de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port şi folosirea fără drept de obiecte periculoase prev. de art.372 alin.1 lit.a) şi alin.2 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal.

În baza art.38 cod penal raportat la art.39 alin.1 lit.b) cod penal, Curtea va aplica inculpatului [...] pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care aplică un spor de 4 luni închisoare (reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, astfel cum s-a dispus îndreptarea erorii materiale cu privire la cuantumul sporului de pedeapsă prin încheierea de şedinţă din data de 15.02.2016 pronunţată în prezentul dosar), rezultând astfel pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

II. Cu privire la inculpatul [...]

Va reduce pedepsele aplicate inculpatului [...]:

- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj asupra unui poliţist prev. de art.257 alin.1, 4 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal,

- de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice  prev. de art.371 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal.

În baza art.38 cod penal raportat la art.39 alin.1 lit.b) cod penal, Curtea va aplica inculpatului [...] pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care aplică un spor de 4 luni închisoare (reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, astfel cum s-a dispus îndreptarea erorii materiale cu privire la cuantumul sporului de pedeapsă prin încheierea de şedinţă din data de 15.02.2016 pronunţată în prezentul dosar), rezultând astfel pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

Curtea va menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare