Clauze abuzive

R O M Â N I A

JUDECATORIA MACIN JUDETUL TULCEA

SENTINTA CIVILA NR. 703

Sedinta publica  din 6 decembrie 2016

Instanta compusa din:

Presedinte:  DA

Grefier:  R.F

S-a luat în examinare actiunea civila având ca obiect constatare clauze abuzive formulata de reclamantii T.S, CNP: .... si T.C.L., CNP: ...., ambii domiciliati în .... jud. Tulcea si domiciliul procesual ales la Cab. Av. ..... jud. Braila în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALA ROMÂNA SA- CUI 361757, cu sediul în mun. Bucuresti, B-dul Regina Elisabeta , nr.5, sector 3 si sediul procesual ales în mun. Bucuresti, Soseaua Bucuresti-Ploiesti, nr.1A, Intrarea A , et.4, sector 1 la SCA Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în sedinta publica din 23 noiembrie 2016, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanta având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 6 decembrie 2016, când în aceeasi compunere a hotarât urmatoarele:

J U D E C A T A :

Asupra procesului civil de fata,

Prin actiunea civila formulata si înregistrata la aceasta instanta sub nr..../253/2015 din 09.12.2015, reclamantii T.S. si T.C.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Banca Comerciala Româna S.A. sa se constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în contractul de credit bancar pentru persoana fizice nr....din 15.08.2007, respectiv art.9 lit.b, c, d, e si f din contract si art.2.10. a din conditiile generale de creditare. De asemenea au mai solicitat ca pârâta sa fie obligata sa restituie sumele platite nedatorate cu titlul de comisioane în baza clauzelor contractuale abuzive de la data semnarii contractului.

Din actele si lucrarile dosarului instanta retine în fapt urmatoarele:

În actiunea lor reclamantii arata ca la 15.08.2007 au încheiat cu pârâta contractul de credit nr.....în temeiul caruia au împrumutat suma de 10.000 euro pentru o perioada de 120 de luni.

La data încheierii contractului pârâta a mentionat în cuprinsul acestuia, la art.5, ca dobânda este variabila, la data încheierii contractului fiind de 10,9% pe an la care se adauga 2 puncte procentuale fara ca banca sa mentioneze componentele acestora.

La art.9 din contract banca a mentionat ca percepe comisioanele precizate în capatul cererii.

Se mai sustine ca în conditiile generale de creditare, la art.2.10.a, banca a mentionat ca în cazul creditelor cu dobânda variabila, pe parcursul derularii creditului, poate modifica dobânda fara consimtamântul împrumutatului în functie costul resurselor de creditare, noul procent de dobânda aplicându-se de la data aplicarii acestuia la soldul existent.

La data încheierii contractului le-a fost înmânat reclamantilor un grafic de rambursare a creditului.

Apreciaza reclamantii ca în fapt clauzele mentionate si enuntate în capatul cererii sunt abuzive raportat la legislatia nationala privind protectia consumatorilor si Directiva 93/13/CEE din 05.04.1993.

În calitate de împrumutati, se arata în actiune, sunt consumatori în sensul legislatiei protectiei consumatorilor întrucât în contractul de credit încheiat cu banca au actionat în scopuri personale, exterioare oricarei activitati comerciale, industriale sau de productie, artizanala sau liberala, iar banca este un comerciant întrucât este o persoana juridica autorizata care în temeiul unui contract ce intra sub incidenta legilor protectiei consumatorilor actioneaza în cadrul activitatii sale comerciale.

Calificarea raportului juridic ca fiind unul care intra sub incidenta legislatiei privind protectia consumatorilor atrage în sarcina comerciantului, atât în faza precontractuala cât si în cea a executarii contractului, o serie de obligatii printre care un loc aparte îl ocupa obligatia de a se abtine de la o înserare în contractele cu consumatorul clauze abuzive.

Invocându-se art.4 din Lg.193/2000, reclamantii arata ca în ceea ce priveste conditia lipsei negocierii directe a clauzei, optiunea consumatorului de a încheia sau nu contractul nu înlatura caracterul abuziv, deoarece art.4 din lege nu impune conditia inexistentei unei optiuni pentru alt comerciant care vinde produse sau servicii similare.

Se mai sustine ca ceea ce sanctioneaza legea este faptul ca în masura în care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui comerciant trebuie sa accepte în bloc conditiile practicate de acesta, materializate într-un contract cu clauze prestabilite, unele dintre acestea abuzive.

Aceasta optiune nu poate fi considerata multumitoare în acceptiunea legii întrucât legislatia privind protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator în situatia de a beneficia fara restrictii de produsele ori serviciile oferite pe o anumita piata, fara a fi nevoit sa accepte clauze care creeaza un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor, în detrimentul sau si contrar cerintelor bunei credinte, astfel ca acceptarea de catre consumator a contractului, asa cum este el preformulat de catre comerciant, nu înlatura aplicabilitatea art.4 din Lg.193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzelor.

Contractul de credit este unui de adeziune, întrucât clauzele acestuia nu au fost negociate ci au fost preformulate de pârâta potrivit conditiilor de creditare practicate de banca, ceea ce atrage incidenta prevederilor legislatiei privind protectia consumatorilor.

Se mai arata ca în acelasi sens sunt si dispozitiile Directivei 93/13/CEE care mentioneaza la art.3 pct.2 ca se considera întotdeauna ca o clauza nu s-a negociat individual atunci când a fost redactata în prealabil, iar consumatorul nu a putut sa influenteze continutul clauzei în special în cazul contractelor de adeziune asa cum este si contractul de credit în cauza.

Se mentioneaza ca potrivit jurisprudentei C.J.U.E. sistemul pus în aplicare prin directiva se bazeaza pe ideea ca un consumator se gaseste într-o situatie de inferioritate fata de vânzator sau furnizor atât în ceea ce priveste puterea de negociere cât si de nivelul de informare, situatie care îl conduce la adeziunea la conditiile redactate în prealabil de catre vânzator sau furnizor, fara a putea exercita o influenta asupra continutului acestora.

În materia contractelor de consum, sustin reclamantii, legiuitorul national si cel european au urmarit în anumite ipoteze atenuarea principiului "pacta sunt servanda" dând instantei de judecata posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-l anula în masura în care retine ca acesta cuprinde clauze abuzive.

Referindu-se la clauzele contractuale reclamantii arata ca la debutul contractului  dobânda fixata de banca si inserata la art.5 din conditiile particulare a fost 10,9% pe an fiind fixata în functie de costul resurselor bancii, costuri care nu au fost niciodata publice fiind cunoscute numai de banca si se mai sustine ca la momentul contractarii creditului indicele extern EURIBOR 6M era de 4,074% pe an si a avut o evolutie descrescatoare.

Aceasta clauza prin care s-a mentionat ca dobânda este stabilita în functie de costurile resurselor bancii si poate fi modificata de banca pe parcursul derularii creditului fara însa a se mentiona ca este necesar acordul clientului, consfinteste caracterul sau abuziv, devreme ce dobânda variabila este raportata la o dobânda stabilita discretionar de catre banca si nu la indicii de referinta obiectivi, verificabili si care sa ofere consumatorului posibilitatea de a întelege mecanismul de formare al acestei dobânzi.

Mentionarea în contractul de credit a dreptului discretionar de a modifica unilateral rata dobânzii, fara a negocia prealabil cu împrumutatul si fara ca acesta sa fie încunostintat, reprezinta o clauza abuziva.

Prevalându-se de existenta acestor clauze abuzive banca a procedat la modificarea unilaterala a cuantumului dobânzii fara încheierea unui act aditional la contract.

Comportamentul abuziv al bancii se datoreaza dezechilibrului existent între partile contractante, datorita înserarii de clauze abuzive în contract si a fortei financiare disproportionat de mare al bancii în raport cu împrumutatii, situatie ce impune a fi sanctionata de catre instanta de judecata prin corectarea comportamentului abuziv al bancii si obligarea acesteia la respectarea legislatiei interne si comunitare.

În ceea ce privesc comisioanele se sustine ca acestea nu reprezinta decât o dobânda mascata, fapt ce rezulta din modalitatea de percepere a acestora, respectiv plata unei sume pe toata perioada de creditare în procent din cuantumul creditului si care aduce atingere mediului concurential bancar dezavantajând bancile concurente prin prezentarea unor dobânzi aparent reduse dar care în fapt disimuleaza un spor de dobânda sub denumirea de comision iar disimularea dobânzii echivaleaza  cu un dol.

Mentioneaza reclamantii ca ascunderea unei parti din dobânda sub denumirea de comision este o dovada de necontestat a relei credinte a bancii, deoarece reprezinta o inducere în eroare a clientilor prin prezentarea de dobânzi avantajoase în raport cu ofertele altor banci.

Se mai sustine ca nu exista nicio justificare a perceperi comisioanelor de catre banca, a scopului pentru care sunt percepute si destinatia acestora, ceea ce conduce la concluzia ca aceste comisioane reprezinta o dobânda mascata.

Concluzionând, reclamantii afirma ca în urma constatarii ca fiind abuzive clauzele enumerate urmeaza a se constata nulitatea absoluta deoarece stipularea de clauze abuzive în contractul de credit este asociata cu ideea de rea credinta a bancii si este calificata drept clauza ilicita.

Or, asumarea obligatiei în baza unor clauze abuzive este fondata pe o cauza nelicita fiind contrara bunelor moravuri si ordinii publice iar sanctiunea care intervine este cea a nulitatii absolute.

În dovedire s-a depus la dosar în copie contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.561 din 15.08.2007 si anexa la contract cuprinzând conditiile generale de creditare.

Prin întâmpinare pârâta Banca Comerciala Româna S. A. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata invocând exceptia nulitatii capetelor 1,2 si 4 din cererea privitoare la anularea clauzelor contractuale, exceptia lipsei de interes în formularea capatului 1 de cerere în partea vizând nulitatea clauzelor de la art.9 lit.d si e din contractul de credit si exceptia prescriptiei dreptului de a solicita anularea  clauzelor prevazute la capetele 1-3 din cerere, respectiv dreptul de a solicita restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor pretinse abuzive.

Prin încheierea din 18 mai 2016 si care face parte integranta din prezenta hotarâre, instanta s-a pronuntat asupra tuturor acestor exceptii.

Pe fond pârâta a solicitat respingerea actiunii aratând ca nu sunt îndeplinite în mod cumulativ conditiile prevazute de art.4 din Lg.193/2000 pentru a fi considerate clauzele contractuale invocate de reclamanti ca fiind abuzive, aratând ca:

Clauzele contractuale referitoare la dobânda si la comisioanele din partea speciala si din conditiile generale de creditare din contractul de credit bancar încheiat cu reclamantii exprima în mod clar si neechivoc componentele de cost, de pret, individualizate distinct unele de altele.

Din redactarea clauzelor contractuale si din structura contractului de credit reiese clar si neechivoc fiecare componenta de cost, iar dobânda convenita în contract are o determinare concreta usor de înteles si de verificat de unde rezulta ca nu s-a ascuns nimic în negotium-ul încheiat si nici din instrumentum-ul semnat cu reclamantii.

Dobânda a fost variabila înca de la momentul încheierii contractului, având regulile ei de determinare, în timp ce comisioanele au, fiecare, ratiunile lor de a fi percepute de la împrumutati. În spatele fiecarui comision sta câte o contraprestatie a bancii în timp ce dobânda este perceputa ca simplu fruct al sumei împrumutate.

Pentru comisioanele de acordare credit, de administrare, transformare si urmarire riscuri banca presteaza servicii, ele reprezentând o plata si nu un fruct civil.

Se mai invoca faptul ca trebuie avut în vedere la solutionarea cauzei specificul activitatii bancare care da bancii o marja de actiune, fapt ce reiese din prevederile art.126 din OG 99/2006 coroborat cu art.3 alin.1 li.g din Normele BNR nr.17/2003 si art.175 din Regulamentul nr.18/2009, art.3 si art.4 paragraful 1 din Directiva 93/13/CEE si art.2 lit.m din Lg.363/2007.

Pârâta arata ca în fapt nici macar reclamantii în cererea de chemare în judecata nu par sa fi invocat cu adevarat vreo clauza care sa afecteze validitatea consimtamântului lor si ca împrumutatii au avut reprezentarea corecta a tuturor componentelor de cost al creditului si ca prin comun acord a fost stabilita legea partilor prin contractul în forma în care a fost agreat si semnat.

Aducând în discutie prevederile art.969 din vechiul Cod civil care consacra puterea de lege a învoirii partilor, arata ca prin dispozitiile Lg.193/2000 se aduc în activul legislativ o serie de criterii suplimentare care vin sa completeze analiza juridica ce pastreaza în centrul sau preceptele si principiile de drept clasice.

Dintre conditiile/criteriile cuprinse în art.4 din Lg.193/2000 trebuie analizata cu prioritate cea de la alineatul 6. Interpretând contractul si analizând vointa comuna, valabil exprimata a partilor la contract, trebuie sa se observe ca exista un pret al creditului luat si ca acesta este compus din dobânda dar si din comisioanele platite de împrumutati pentru serviciile pe care împrumutatorul le presteaza sau le-ar putea presta pe parcursul derularii contractului.

Cu privire la jurisprudenta comunitara pârâta afirma ca aceasta nu a clarificat pâna în acest moment problema interpretarii art.4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE, în sensul ca toate clauzele care fac vorbire de o componenta de cost sunt excluse din sfera de aplicare a criteriilor în baza carora o clauza contractuala oarecare poate fi considerata abuziva, pentru a fi lovita de sanctiunea juridica a nulitatii si mai mult, din perspectiva strict comunitara se sustine ca sanctiunea este aceea a neproducerii efectelor juridice ale clauzelor considerate abuzive doar pentru viitor.

Referindu-se la conformitatea clauzelor privind elementele de cost al creditului  cu legile aplicabile în materia protectiei consumatorului, pârâta afirma ca în fapt contractele de credit au fost asimilate în literatura notiunii de contract de adeziune sau contract standard preformulat astfel cum  mentioneaza actele comunitare în materia protectiei consumatorului si cum a fost preluata expresia si de dispozitiile art.4 din Lg.193/2000.

Pe aceasta linie se pretinde ca în fapt contractul de credit bancar presupune o executare succesiva a prestatiilor din partea reclamantilor si o executare uno ictu din partea bancii. La data încheierii contractului de credit prin remiterea sumei împrumutate banca si-a îndeplinit corespunzator obligatiile conventionale fata de împrumutat iar dreptul bancii nascut la data încheierii contractului corespunde obligatiei corelative de plata a pretului ce incuba împrumutatului si care include dobânda la cuantumul stabilit de parti ca element constitutiv al pretului.

Cauza contractului fata de banca nu mai subzista în conditiile în care obligatia bancii deja executata nu îsi gaseste echivalentul în plata pretului astfel cum a fost agreata de parti.

Se mai sustine de pârât ca în fapt clauzele referitoare la dobânda variabila nu sunt abuzive. Astfel de la bun început banca mentioneaza  ca dobânda de referinta variabila se stabileste în functie de costul resurselor de creditare astfel cum este mentionat în art.2.10a. Costul resurselor de creditare are la baza urmatoarele elemente:

- indicele de referinta EURIBOR - acest indice este influentat de gradul de lichiditate de piata interbancara si este în strânsa legatura cu dobânda de politica monetara implementata de BNR;

- costul cu rezerva minima obligatorie - este calculata ca procent din pasivele bancii cum ar fi depozitele clientilor si care constituie un cost al bancii. Rezerva minima obligatorie este tinuta în conturi deschise în evidentele BNR cu o rata de dobânda foarte mica, sub nivelul ratelor de piata;

- costurile de lichidate - element menit sa acopere diferenta de scadenta între creditele pe termen lung acordate clientilor si scadenta pe termen scurt a surselor de finantare corespondente.

Doar în masura în care o clauza contractuala nu ar face parte din obiectul/pretul contractului sau nu ar avea o exprimare clara si inteligibila se poate trece la analiza îndeplinirii celorlalte conditii cerute a fi îndeplinite cumulativ de o clauza anume si sub acest aspect conditia de la art.4 alin.6 din Lg.193/2000 trebuie verificata cu prioritate. 

Analiza cu prioritate a art.4 alin.6 din Lg.193/2000 trebuie facuta întrucât "evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite în schimb pe de alta parte, în masura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj usor inteligibil.

Or, fiecare din clauzele contractuale ce consacra dobânda si comisionul au redactare clara si inteligibila fara utilizarea unor termeni echivoci si cuprind cifre si procente exprimate matematic în modul cel mai simplu si concis.

Mai arata pârâta în întâmpinare ca nici una din preconditiile de la art.4 coroborat cu art.6 din Lg.193/2000 nu este întrunita în cazul clauzelor privind dobânda.

Toate clauzele referitoare la dobânda au fost negociate cu reclamantii, acestia având posibilitatea de a influenta continutul lor, au fost introduse în contract cu buna credinta si nu produc un dezechilibru semnificativ între obligatiile partilor prin simpla lor existenta sau prin faptul ca sunt raportate la valoarea creditului si nu la soldul existent la momentul platii ratei lunare.

În ceea ce priveste prezumtia de caracter abuziv al tuturor clauzelor ce sunt redactate în prealabil, pârâta tine sa sublinieze ca aceasta este doar o prezumtie simpla instituita de art.3 alin.2 din Directiva 93/13/CEE.

Se sustine ca în fapt reclamantii au avut la dispozitie mai multe pârghii contractuale pentru a influenta negotium-ul partilor si reclamantii au si utilizat acest drept de negociere prin solicitarea de renegociere a contractului la care banca a raspuns si împreuna au modificat contractul initial în beneficiul reclamantilor prin acordarea unei refinantari.

Referindu-se la clauzele privind cele patru comisioane pârâta sustine:

În ceea ce priveste comisionul de acordare credit, acesta acopera costurile de procesare si analiza temeinica a dosarului, de verificare a bonitatii acestuia si a garantiilor oferite, de deschidere a contului de credit, de comisioanele acordate intermediarilor.

Nivelul comisionului este determinat ca procent din valoarea creditului acordat tocmai pentru a se asigura un echilibru just între banca si client.

Legalitatea perceperii comisionului de acordare este confirmata si de dispozitiile art.36 din OUG 50/2010 unde este denumit comision de analiza fiind perceput pentru operatiunile realizate de catre angajatii bancii cu ocazia acordarii creditului, operatiuni ce presupun un numar mare de verificari si parcurgerea unui numar semnificativ de documente.

Cu privire la comisionul de administrare calculat la valoarea creditului si în care se face referire la conditia dezechilibrului contractual, pârâta precizeaza ca unchiul de analiza este unul aparte logico-juridic si nu pur matematic.

Se sustine ca în fapt comisionul de administrare este reglementat de art.36 alin.3 din OUG 50/2010 si acesta se percepe pentru administrarea contului de credit si corespunde unor costuri multiple si complexe, aferente operatiunilor bancare precum întretinerea aplicatiilor informatice, informarea permanenta a clientului, gestionarea creditului, actualizarea continua a bazei de date.

O asociere între comisionul de administrare si dobânda contractuala nu este admisibila, arata pârâta, întrucât dobânda este perceputa pentru lipsa de folosinta a sumei împrumutate pe o perioada de 300 de luni incluzându-se si profitul necesar, în timp ce comisionul de administrare constituie pretul serviciului oferit de banca corespunzator unor activitati complexe pentru administrarea contului  de credit, întretinerea aplicatiilor informatice, informarea permanenta a clientului, gestionarea creditului, actualizarea continua a bazei de date.

În ceea ce priveste comisionul de urmarire riscuri, acesta presupune un alt set de operatiuni diferit de cel în baza caruia se încaseaza comisionul de administrare. Urmarirea riscurilor presupune urmarirea evenimentelor din piata bancara ce pot impacta grosso-modo capacitatea împrumutatului de a rambursa creditul si care impun analiza evolutiei creditului în contextul mai larg al activitatii bancii împrumutatoare precum si al evolutiilor de pe piata interbancara. De aceea banca trebuie sa urmareasca riscurile ce vin dinspre piata deci din afara relatiei contractuale cu împrumutatii, riscuri care îi pot afecta capacitatea de rambursare.

Garantiile imobiliare aduse de client acopera riscul insolvabilitatii acestuia, codebitorii sunt mentionati pentru a suplini sarcina de plata iar asigurarile de viata pentru a acoperi riscul capital al disparitiei împrumutatului, pe când riscurile urmarite în contul comisionului vin dinspre piata spre relatia contractuala dintre banca si împrumutati.

În sfârsit, în ceea ce priveste comisionul de transformare, acesta se percepe numai ca urmare a negocierii încheierii unui act aditional în vederea transformarii creditului dintr-o valuta în alta, se percepe numai la data semnarii unui act aditional si reprezinta echivalentul serviciului prestat de banca pentru reorganizarea creditului într-o alta valuta decât cea negociata initial.

În dovedire s-au depus la dosar Circulara nr.89 din 28.11.2007, un raport statistic al BNR, explicatii BCR privind modificari ale dobânzii variabile, modificarea procedurii rescadentei creditelor persoanelor fizice din 15.07.2010 si din 23.08.2010, adresa ANPC nr.1048 din 29.07.2010, evolutia dobânzilor de referinta variabila a BCR pe perioada 2007 - 2014, dosarul  de creditare al reclamantilor.

La solutionarea cauzei în urma analizei actelor si lucrarilor dosarului instanta retine în fapt urmatoarele:

Asa cum s-a retinut mai sus, prin încheierea din 18 mai 2016, încheiere ce face parte integranta din prezenta hotarâre, instanta s-a pronuntat asupra exceptiilor invocate de catre pârâta, respingându-le motivat.

Pe fondul cauzei instanta retine ca potrivit art.4 alin.6 din Lg.193/2000 republicata, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite în schimb, pe de alta parte, în masura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj usor inteligibil.

Instanta apreciaza ca textul de lege limiteaza interventia instantei în definirea notiunii de obiect al contractului, de pret al contractului si de plata, însa nu interzice instantei sa evalueze modul în care se calculeaza o parte din pretul contractului si în acest sens trebuie interpretata aceasta dispozitie legala, care o transpune pe cea din Directiva Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Potrivit art.1 alin.3 din Lg.193/2000 republicata, privind clauzele abuzive, se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive în contractul încheiat cu consumatorii.

Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.561/15 08 2007 încheiat între parti intra sub incidenta legii 193/2000 data fiind calitatea împrumutatilor-reclamanti de consumatori si calitatea bancii de comerciant potrivit dispozitiilor art.2 din Lg.193/2000.

În sensul art.4 alin.1 si 2 din Lg.193/2000 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea însasi, sau împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, în detrimentul consumatorului si contrat cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.

O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vânzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.

Potrivit art.10 lit."b" din OG 21/1992 consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clara si concisa a clauzelor contractuale, indicarea exacta a preturilor si tarifelor si, dupa caz, a conditiilor de garantie. În caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului potrivit Lg.193/2000.

Legea 193/2000 introduce notiunea de echilibru contractual, notiune care presupune o anumita egalitate între drepturile si obligatiile partilor, o justa repartizare a acestora pe întreaga durata a contractului. Prin opozitie, dezechilibrul contractului înseamna nepotrivire, discrepanta între elementele continutului contractului. Dezechilibrul semnificativ între drepturile si obligatiile partilor se obiectiveaza în functie de specificul fiecarei clauze abuzive. Asa cum se precizeaza în lege, dezechilibrul trebuie sa fie semnificativ deoarece nu orice dezechilibru poate releva o clauza abuziva.

Revenind la speta de fata, clauzele din cuprinsul contractului de credit bancar pentru persoanele fizice nr.561 din 15.08.2007 a caror nulitate absoluta s-a solicitat a fi constatata pe motiv ca ar fi abuzive, au urmatorul continut:

Art.5 - la data încheierii prezentului contract dobânda curenta de 10,9% pe an si este variabila. Dobânda curenta este formata din dobânda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile BCR, la care se adauga 2,50 p.p., iar art.2.10.a din conditiile generale de creditare prevede ca pe parcursul derularii creditului banca poate modifica dobânda, fara consimtamântul împrumutatului în functie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobânda aplicându-se de la data modificarii acestuia la soldul creditului existent.

Art.9 referitor la comisioane din contractul de credit bancar, prevede:

"pentru creditul pus la dispozitie banca percepe urmatoarele comisioane variabile în functie de evolutia pietii financiare bancare:

b.- comision de acordare credit de 1,95% flat;

c.- comision de administrare de 5 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevazut la punctul 1;

d.- comision de transformare pentru prima solicitare - flat de 0,50% flat;

e.- comision de transformare pentru urmatoarele solicitari - flat de 1% flat;

f.- comision de urmarire riscuri de 28 euro lunar, reprezentând un procent de 0,28% din valoarea creditului contractat prevazuta la punctul 1".

Cu referire la constatarea ca abuziva a clauzei de la art.2.10.a din conditiile generale referitor la dobânda instanta retine urmatoarele:

Conform art.5 din conditiile speciale, la data încheierii contractului de credit bancar nr.561/2007 dobânda curenta este de 10,9% pe an si este variabila. Dobânda curenta este formata din dobânda de referinta variabila care se afiseaza la sediile BCR la care se adauga 2,50 p.p.

Articolul 6 din conditiile speciale prevede ca dobânda anuala (DAE) la data semnarii contractului este de 18,40% pe an. În DAE sunt incluse dobânda anuala, comisionul de analiza a documentatiei de acordare credit si administrare, cheltuieli efectuate cu încheierea politei de asigurare de viata, comisionul de urmarire riscuri, precum si alte costuri (orice alte costuri intervenite ulterior semnarii contractului).

Art. 7 din conditiile speciale din contract prevede ca nivelul dobânzii curente la credite se stabileste de banca în functie de serviciul datoriei împrumutatului, astfel,daca împrumutatul nu înregistreaza credite si/sau dobânzi restante în RON si /sau valuta sau acestea sunt de pâna la 7 zile inclusiv, dobânda curenta este cea înscrisa la punctul 5, daca împrumutatul înregistreaza credite si/sau dobânzi restante în RON si /sau valuta cuprinse între 8 si 30 zile, dobânda este cea înscrisa la punctul 5, la care se adauga 1 punct procentual, daca împrumutatul înregistreaza credite si /sau dobânzi restante în RON si /sau valuta de peste 31 zile inclusiv, dobânda curenta este cea înscrisa la pct. 5, la care se adauga 2 puncte procentuale.

Potrivit art. 8 din conditiile generale ale contractului, dobânda majorata în functie de serviciul datoriei în cazul creditelor restante a.-pâna la 30 zile dobânda curenta este cea înscrisa la pct.5 la care se adauga 3 puncte procentuale, b.-peste 31 zile, este dobânda curenta înscrisa la  pct.5 la care se adauga 3 puncte procentuale.

Art.2.2 din conditiile generale ale contractului prevede ca în cazul creditelor de consum acordate persoanelor fizice, la calculul DAE nu se iau în calcul urmatoarele costuri: cheltuielile platibile de împrumutat pentru nerespectarea unui dintre angajamentele sale stipulate în contractul de credit; costurile, altele decât pretul de cumparare, în cazul cumpararii de bunuri sau servicii, pe care împrumutatul este obligat sa le plateasca indiferent daca plata se face în numerar sau din credit; costurile necesare pentru transformarea fondurilor si costurile de mentinere a unui cont în care se înregistreaza platile cu titlul de rambursare a creditului, plata dobânzilor si a altor costuri cu exceptia cazului în care consumatorul nu dispune de libertate de a alege în materie si daca aceste costuri sunt disproportionat de mari, aceasta prevedere nu se aplica la  costurile pentru încasarea acestor rambursari sau platile indiferent daca plata se face în numerar sau în alt mod; costurile referitoare la cotizatiile datorate cu titlul de înscriere ca membru în asociatii sau grupari si care rezulta din acorduri distincte de contractul de credit, chiar daca aceste subscrieri influenteaza conditiile de creditare; cele legate de garantii sau asigurari cu exceptia asigurarilor de viata.

Conform art.2.6 din conditiile generale, pe parcursul derularii creditului, nivelul dobânzii curente se poate schimba în functie de evolutia serviciului unic al datoriei clientului fata de banca.

Conform art.2.7 din conditiile generale, dobânda datorata se calculeaza de banca de la data primei trageri din credit, inclusiv pentru perioada de gratie, pâna la data rambursarii integrale a creditului. Calculul se face zilnic utilizând soldul creditului.

În sfârsit, potrivit art.2.10.a din conditiile generale, pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica dobânda fara consimtamântul împrumutatului în functie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobânda aplicându-se de la data modificarii acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate.

Referitor la imposibilitatea de a fi analizat caracterul abuziv al clauzelor privind dobânda care reprezinta pretul contractului, invocata de pârâta, instanta retine ca poate analiza chiar si din oficiu caracterul abuziv al clauzelor privind dobânda.

Astfel, instanta constata ca aceasta examinare nu este exclusa potrivit art.4 paragraful 1 din Directiva nr.93/13/CEE si respectiv art.4 alin.6 din Lg.193/2000 deoarece aceste texte se refera într-adevar la caracterul neevaluabil al naturii abuzive al clauzelor ce se refera la obiectul principal al contractului, precum si la pretul contractului însa trebuie tinut cont si de ultima parte a acestor texte de lege care arata ca aceasta evaluare nu este posibila doar în masura în care respectivele clauze sunt exprimate într-un limbaj usor inteligibil. Ori tocmai aceasta este situatia clauzei privitoare la dobânda contractuala, ca aceasta nu este clara si precisa, dând posibilitatea doar bancii de a interpreta, strict în interes propriu, aceasta clauza creând astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.

Mai mult, potrivit Deciziei nr.950/2013 a Î.C.C.J. instanta are dreptul sa examineze caracterul abuziv al clauzelor privind pretul, respectiv dobânda, chiar daca aceasta este redactata în mod clar si inteligibil si deci, cu atât mai mult, instanta poate face aceasta analiza atunci când aceasta clauza nu este redactata într-un limbaj clar cum este în cauza de fata.

În ceea ce priveste conditia lipsei negocierii directe a clauzei, optiunea consumatorului de a încheia sau nu contractul nu înlatura caracterul sau abuziv întrucât art.4 din Lg.193/2000 nu impune conditia inexistentei unei optiuni pentru alt comerciant care vinde produse ori presteaza servicii similare.

Trebuie retinut ca ceea ce sanctioneaza legiuitorul este  ca în masura în care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte în bloc conditiile generale practicate de acesta si materializate într-un contract cu clauze prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive sau sa renunte cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii.

Aceasta optiune nu poate fi considerata multumitoare întrucât legislatia pentru protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator în situatia de a beneficia fara restrictii de produsele ori serviciile oferite pe o anumita piata fara însa a fi nevoit sa accepte clauzele care creeaza un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor în detrimentul sau si contrar cerintelor bunei credinte.

De aceea acceptarea de catre reclamanti a clauzelor în discutie nu înlatura nici aplicabilitatea art.4 din Lg.193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzelor.

Conform art.1 lit.a din anexa la Lg.193/2000 o clauza care da drept furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare în mod unilateral nu este abuziva cu conditia ca acest lucru sa se faca în baza unui motiv determinat dar si cu posibilitatea împrumutatului de a rezilia imediat contractul.

Or, în contract nu este prevazut nici un motiv întemeiat pentru o eventuala modificare a dobânzii. Pentru a retine stipularea în contract a unui motiv care sa duca la revizuirea ratei dobânzii este necesara prezentarea unei situatii clare, corespunzatoare descrierii, care sa ofere clientului posibilitatea de a cunoaste de la început ca, daca aceasta situatie se va produce nivelul comisioanelor va fi marit. Doar astfel optiunea împrumutatului de a contracta este libera, perfect constienta si cu reprezentarea corecta a consecintelor actului juridic pe care îl va semna.

Totodata, motivul trebuie sa fie suficient de clar aratat ca, în eventualitatea aparitiei unui litigiu în legatura cu aplicarea unei astfel de clauze, instanta sa aiba posibilitatea de a realiza un  control judiciar adecvat si eficient pentru a conchide în sensul existentei sau inexistentei situatiei care sa constituie motiv pentru majorarea dobânzii.

Asa cum un act normativ trebuie sa fie caracterizat prin previzibilitate, tot astfel o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata încât consumatorul sa poata anticipa ca daca o anumita situatie intervine se produce o consecinta, în conditiile în care conventia reprezinta legea  partilor conform art.969 vechiul Cod civil. Totodata, pentru ca o astfel de clauza sa nu fie abuziva ar trebui conform art.969 Cod civil ca în urma revizuirii ratei dobânzii împrumutatul sa fie imediat informat si sa aiba posibilitatea si libertatea de a rezilia imediat contractul.

O astfel de posibilitate nu este prevazuta în contract iar afisarea dobânzii la sediile BCR nu îndeplineste exigentele textului de informare imediata a clientului, în sarcina împrumutatului fiind o prestatie disproportionata constând în restituirea integrala a creditului, a dobânzii si a oricaror altor sume datorate, ceea ce ne duce la concluzia ca în fapt clauza analizata este abuziva.

Cu privire la comisionul de acordare, acesta nu face parte din obiectul principal al contractului si nici nu face parte din anexa la Lg.193/2000.

Analizând însa acest comision în conditiile art.4 alin.1 din lege, instanta apreciaza ca detrimentul consumatorului este cert cu privire la sumele achitate cu acest titlu.

Este adevarat ca art.36 din OUG 50/2010 prevede posibilitatea existentei unui comision de analiza dosar, dar nu s-a încheiat un act aditional de aliniere a contractului la OUG 50/2010.

Cu toate acestea clauza este contrara cerintelor bunei credinte având în vedere ca banca nu a inclus comisionul nici în dobânda si nici nu a stabilit un DAE care sa-l cuprinda, inducând în eroare consumatorul cu privire la costul total al creditului, acesta alegând probabil pe pârâta pentru creditare doar pentru ca la momentul încheierii contractului avea o valoare a dobânzii mai redusa.

De asemenea, nu este definita în concret functia economica a acestui comision, respectiv daca consumatorul cunoaste prestatia pentru care i se pretinde comisionul în cadrul contractului de credit.

Desi pârâta în întâmpinare motiveaza încasarea acestui comision pentru verificarea bonitatii împrumutatului si a garantiilor oferite de acesta, instanta apreciaza ca, cuantumul comisionului de acordare care se calculeaza la valoarea creditului prevazut în contract de 1,95% flat este disproportionat de mare în raport cu activitatea ce se desfasoara de banca în scopul verificarii bonitatii.

Pentru a nu avea caracter abuziv în sensul Lg.193/2000, orice costuri datorate de împrumutat trebuie sa aiba o justificare, deci trebuie sa fie platite pentru o contraprestatie a bancii si în plus valoarea acestor costuri nu trebuie sa fie disproportionata în raport cu serviciul prestat.

Cu privire la comisionul de administrare, acesta nu face parte din obiectul principal al contractului si nici nu face parte din anexa la Lg.193/2000.

Analizând acest comision în conditiile art.4 alin.1 din lege instanta apreciaza ca detrimentul consumatorului este cert cu privire la sumele achitate cu acest titlu.

Potrivit punctului 9 alin.1 lit.c din contractul de credit bancar pentru creditul pus la dispozitie, banca percepe comision de administrare de 5 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, iar potrivit dispozitiilor pct. 3.9 din conditiile generale de creditare, comisionul de administrare este în suma fixa lunara si se calculeaza prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului din contract, procent ce ramâne fix pe toata perioada de rambursare. Comisionul de administrare urmeaza sa fie achitat de client lunar odata cu rata de credit si dobânda.

Aceste clauze, prin care se stabileste un comision de administrare a creditului, nu sunt, în sine abuzive, în raport de scopul acestui comision - monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operatiuni în scopul utilizarii/rambursarii creditului acordat consumatorului. În cauza, însa, se creeaza un dezechilibru major între drepturile si obligatiile partilor, întrucât comisionul platit lunar se raporteaza la valoarea întregului credit contractat, iar nu la valoarea soldului la data platii comisionului. Dezechilibrul semnificativ exista, întrucât valoarea comisionului nu se coreleaza cu valoarea soldului ramas de plata, în conditiile în care scopul comisionului, declarat de pârâta, este acela de a acoperi cheltuieli de monitorizare a creditului care scade progresiv cu fiecare rata lunara achitata. Din scadentarul depus la dosar rezulta ca, în cursul derularii contractelor, valoarea comisionului de administrare a creditului lunara poate ajunge la circa 25% din valoarea lunara a capitalului de restituit lunar.

 Pe de alta parte, nu se poate determina care este realitatea care este acoperita de comisionul aratat mai sus, atâta timp cât împrumutul este unul cu dobânda, în acest mod pârâta acoperindu-si eventuale pierderi si obtinând, totodata, si un câstig. Terminologia folosita nu este decriptata în cuprinsul conditiilor generale ale contractului, pentru ca împrumutatul sa fie în deplina cunostinta de cauza cu privire la motivele pentru care sunt percepute de catre pârâta aceste sume.

În raport de aceste considerente, instanta va constata ca dispozitiile cuprinse în pct. 9 al.1, lit. c din contract si în pct. 3.9 din conditiile generale de creditare anexe la contract reprezinta clauze abuzive, fiind nule ca atare si lipsite de efect.

În ceea ce privesc comisioanele de transformare pentru prima solicitare si pentru urmatoarele solicitari, prevazute de art.9 lit.d si e din clauzele speciale, instanta retine ca acestea nu fac parte din obiectul principal al contractului si nici nu fac parte din anexa la Lg.193/2000.

Instanta analizând în conditiile art.4 alin.1 din lege apreciaza ca detrimentul consumatorului este cert.

Astfel, potrivit art.9 lit.d si e din clauzele speciale referitoare la comision de transformare pentru prima solicitare -flat de 0,50 % flat si pentru urmatoarele solicitari -flat de 1,00 flat, instanta apreciaza ca acestea sunt  clauze abuzive în raport de prevederile art. 4 alin. (1) si alin. (2) Legii nr. 193/2000, ceea ce determina aplicarea sanctiunii nulitatii absolute, deoarece nu au fost negociate, ca aceste clauze, prin ele însesi, creeaza un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor, nefiind indicate în contract toate elementele necesare pentru perceperea acestui comision. Astfel, la rubrica comisioane din conditii generale de creditare nu este prevazuta definitia si nici modul de calcul al acestor comisioane.

În conditiile în care  art. 3.4 din conditiile generale de creditare se refera la acelasi comision de transformare prevazut de art. 9 lit."d si e" din contract, raportat la argumentele anterior expuse, va constata ca si acestea reprezinta clauze abuzive.

În ceea ce priveste comisionul de urmarire riscuri, prevazut de art.9 lit.f din clauzele speciale, instanta retine ca acesta nu face parte din obiectul principal al contractului si nici nu face parte din anexa la Lg.193/2000.

Instanta analizând în conditiile art.4 alin.1 din lege apreciaza ca detrimentul consumatorului este cert.

Pct. 9, lit. f din conditiile speciale, referitor la comisionul de urmarire riscuri prevede ca pentru creditul pus la dispozitie, banca percepe comision de urmarire riscuri de 28 euro lunar, reprezentând un procent de 0,28 % din valoarea creditului contractat, iar potrivit dispozitiilor pct. 3.8 din conditiile generale de creditare,  comisionul de urmarire riscuri se calculeaza flat, prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contractat, procent care ramâne fix pe toata perioada de rambursare. Comisionul de urmarire riscuri urmeaza sa fie achitat de client lunar odata cu rata de credit si dobânda.

Aceste dispozitii contractuale au creat un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului, deoarece totalul comisionului de risc se ridica la 3.360 euro pentru o valoare a creditului acordat de 10.000 euro, suma foarte mare cu privire la care nu s-a precizat ce se întâmpla, daca se achita integral creditul, conform ratelor lunare scadente si nu intervine niciun fel de risc pentru banca.

În mod normal, acest comision de risc trebuia rambursat de banca daca s-ar fi achitat integral creditul la scadenta, conform graficului stabilit între parti.

Nestipulându-se nicio clauza în acest sens în contract, banca s-ar îmbogati fara o justa cauza, ceea ce creeaza un dezechilibru consumatorului, prin plata unor sume mari si nejustificate.

Dezechilibru semnificativ exista, întrucât valoarea comisionului nu se coreleaza cu valoarea soldului ramas de plata, în conditiile în care scopul comisionului, declarat de pârâta, este acela de a acoperi cheltuieli de monitorizare a creditului care scade progresiv cu fiecare rata lunara achitata.

Fata de toate aceste considerente instanta va admite actiunea si va constata caracterul abuziv al dispozitiilor art.9 lit. "b", art.9 lit."c", art.9 lit."d", art, 9 lit."e" si art.9 lit. "f" din contractul de credit bancar  pentru persoane fizice nr.561 din 15 august 2007 si al art.2.10.a din conditiile generale de creditare anexa la contractul de credit.

Cu privire la capatul de cerere prin care se solicita repunere în situatia anterioara si obligarea pârâtei la plata tuturor sumelor încasate nelegal, trebuie retinut ca actiunea în restituire a prestatiilor este întemeiata pe plata nedatorata ca urmare a disparitiei fundamentului executarii prestatiei reclamantilor, prin declararea nulitatii clauzelor contractuale în baza carora reclamantii si-au executat obligatiile.

 Potrivit art.992 si urmatoarele Cod civil 1864 ce reglementeaza institutia platii nedatorate, instanta constata întrunirea cumulativa  a conditiilor acesteia, respectiv ca datoria vizata desi a existat initial a disparut cu efect retroactiv ca urmare a desfiintarii clauzelor contractuale prin aplicarea sanctiunii nulitatii absolute si ca în ipostaza restituirii platii efectuate în baza unei obligatii lovite de nulitate absoluta legea nu impune conditia erorii solvensului în speta reclamantilor, acesta având dreptul sa pretinda restituirea prestatiei în caz contrar eludându-se efectele nulitatii absolute.

Pentru aceste considerente, dând efect obligatiei de restituire ce incumba pârâtei - accipiens si apreciind ca aceasta a fost de rea-credinta, cunoscând caracterul abuziv al clauzelor stipulate în contractele de credit preredactate de aceasta, neputând invoca în sprijinul sau necunoasterea Legii nr. 193/2000, instanta o va obliga la restituirea catre reclamanti a sumelor încasate în temeiul acestor clauze abuzive si a dobânzii legale aferente, de la data încasarii si pâna la restituirea efectiva.

În temeiul art. 453 alin. 1 cod procedura civila, având în vedere admiterea actiunii, instanta va obliga pârâta sa plateasca reclamantilor cheltuieli de judecata în suma de 1.500 lei reprezentând onorariu aparator ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E:

Admite cererea de chemare în judecata formulata de reclamantii T.S., CNP: ... si T.C.L., CNP: ..., ambii domiciliati în ...., jud. Tulcea si domiciliul procesual ales la Cab. Av. ..., jud. Braila în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALA ROMÂNA SA- CUI 361757, cu sediul în mun. Bucuresti, B-dul Regina Elisabeta, nr.5, sector 3 si sediul procesual ales în mun. Bucuresti, Soseaua Bucuresti-Ploiesti, nr.1A, Intrarea A, et.4, sector 1 la SCA Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen.

Constata caracterul abuziv al dispozitiilor art.9 lit. "b", art.9 lit."c", art.9 lit."d", art, 9 lit."e" si art.9 lit. "f" din contractul de credit bancar  pentru persoane fizice nr.561 din 15 august 2007 si al art.2.10.a din conditiile generale de creditare anexa la contractul de credit.

Obliga pe pârâta sa restituie reclamantilor suma reprezentând diferenta dintre dobânzile variabile  încasate de banca si dobânda initial stabilita de parti, precum si sumele reprezentând comision de acordare, comision lunar de administrare si comision de urmarire  riscuri.

Obliga pe pârâta sa plateasca reclamantilor suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecata constând în onorariu de avocat. 

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecatoria Macin, sub sanctiunea nulitatii.

Pronuntata astazi, 6 decembrie 2016 în sedinta publica.

Conform art.396 alin.2 cod pr.civila, solutia este pusa la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.

PRESEDINTE, GREFIER,

DA RF

Red.D.A.

Tehnored.D.M.

Ex.5/17.02.2017

Domenii speta

Spete similare