Plângere contravenţională

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei X, la data de 7 martie 2017, petentul M.S.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Dolj, anularea procesului – verbal de contravenţie din 17.02.2017 încheiat de I.P.J. Dolj – Poliţia oraşului Filiaşi, judeţul Dolj, ca nelegal şi netemeinic şi restituirea permisului de conducere.

În motivarea în fapt, a plângerii contravenţionale, petentul, înainte de expunerea criticilor în fapt, a invocat excepţia nulităţii procesului verbal contestat arătând că, acesta a fost întocmit inform, din cuprinsul actului lipsind menţiunea privind calitatea agentului constatator, fiind nesocotite astfel dispoziţiile art. 16 alin. 1 şi art. 17 alin. 1 din OG nr. 2/2001, lipsa menţiunii privind calitatea agentului constatator atrăgând  nulitatea procesului verbal contestat, sancţiune ce poate fi constatată şi din oficiu de instanţa de judecată. A arătat în continuare că, agentul constatator nu a făcut dovada că are dreptul să constate contravenţiile prevăzute de OUG nr. 195/2002, potrivit dispoziţiilor art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct, doar de către poliţistul rutier, şi nu de oricare varietate de poliţist.

A mai precizat petentul că, din conţinutul procesului verbal contestat nu rezultă calitatea agentului constatator ci doar gradul profesional al acestuia, lipsă care nu poate fi complinită ulterior, calitatea agentului constatator trebuind să fie indicată expres în cuprinsul procesului verbal contestat şi nu dedusă prin verificări ulterioare, deduceri, analogii ori alte interpretări, astfel agentul constatator a restrâns posibilitatea judecătorului de a verifica, cu ocazia controlului legalităţii întocmirii procesului verbal contestat, dacă s-au respectat prevederile art. 15 din OG nr. 2/2001, în sensul, dacă persoana care a constatat contravenţia, avea dreptul legal să o facă.

A arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 177 alin. 2 din HG 1391/2006, contravenţia contestată poate fi constatată şi sancţionată doar de către poliţiştii rutieri, acelaşi  text, de lege definind poliţiştii rutieri ca fiind ofiţerii şi agenţii de poliţie specializaţi şi anume desemnaţi prin dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei Române, concluzionând în final că, agentul  constatator nu a făcut dovada calităţii de poliţist rutier şi prin urmare, în temeiul art. 17 din OG nr. 2/2001, faţă de lipsa menţiunii privind calitatea agentului constatator, procesul verbal contestat este nul de drept.

Pe fond, a arătat petentul că, la data de 17.02.2017, s-a deplasat cu autoturismul din direcţia Drobeta - Turnu Severin către Craiova, iar în localitatea Filiaşi la km 264 + 800, în timp ce circula pe un pod, un autoturism a oprit brusc, petentul fiind nevoit să vireze stânga şi să îl depăşească, pentru a evita astfel un incident rutier, ocazie cu care, a fost oprit de către un echipaj de poliţie care l-a sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 580 lei precum şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

A arătat că, în conformitate cu Decizia nr. 1096/08.09.2011, cu privire la sarcina probei în procedura reglementată de OG nr. 2/2001, Curtea Constituţională, a statuat că, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă atunci când se formulează plângere contravenţională, se contestă chiar prezumţia de legalitate, astfel încât instanţa de judecată va administra probele necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, iar cel care a formulat plângere contravenţională nu trebuie să-şi dovedească propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul în vederea stabilirii şi aflării adevărului.

În concluzie, a solicitat, în principal ca instanţa să constate nulitatea procesului verbal contestat şi în subsidiar, anularea procesului verbal contestat cu consecinţa exonerării petentului de sancţiunile constând în amendă contravenţională şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.

În susţinerea plângerii contravenţionale, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând în duplicat procesul verbal contestat şi în copie, cartea de identitate solicitând totodată, ataşarea înregistrării video a presupusei contravenţii, precum şi proba cu depoziţie testimonială, în cadrul căreia să fie audiate martorele A.A.M. şi B.D.

Plângerea contravenţională nu a fost întemeiată în drept.

Cererea a fost legal timbrată, cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform dispoziţiilor art. 19 din OG nr. 80/2013.

A solicitat petentul, judecarea cauzei şi în lipsă.

 La data de 31 martie 2017, intimata a depus la dosar întâmpinare.

 Prin întâmpinare, înainte de expunerea apărărilor de fond, intimata a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Drobeta – Turnu Severin, arătând că fapta a fost săvârşită pe raza localităţii Filiaşi, solicitând, în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi.

Pe fond, a solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulate de petent ca neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, menţinerea actului sancţionator ca temeinic şi legal şi a arătat că, procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute de Ordonanţa Guvernului numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, de către un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie, iar acest act de autoritate face dovada deplină a situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său, neputând fi înlăturat prin alte probe, cum ar fi proba testimonială cu un martor audiat la solicitarea petentului.

A mai arătat intimatul că, în cazul în care persoana propusă ca martor face parte dintre cele enumerate la art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat, se opune ascultării acesteia.

Intimatul a precizat că, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică şi legală, procesul – verbal făcând deplina dovadă a situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său.

Cu privire la temeinicia procesului – verbal, intimatul a învederat că, instanţa de judecată trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii şi a arătat că, deşi O.G. numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi nu este consacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti.

Intimatul I.P.J. Dolj a învederat că, abaterea săvârşită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autospeciala poliţiei rutiere, prin urmare sancţionarea contravenientului este temeinică şi legală, situaţie în care s-a dovedit vinovăţia acestuia şi s-a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârşirii unei contravenţii.

Intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj a invocat dispoziţiile art. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. numărul 195/2002 Republicată privind circulaţia pe drumurile publice care obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulaţie şi semnificaţia mijloacelor de semnalizare rutieră şi cauza Constantin Neaţă contra României în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în mod expres, că, atâta timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului şi analizează mijloacele de probă pertinente şi utile în condiţii de contradictorialitate şi nemijlocire, petentul se bucură de toate garanţiile necesare, astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art. 6 din C.E.D.O. şi a precizat intimatul că, fapta reţinută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteză peste limita legală admisă, exista riscul producerii unor accidente de circulaţie în care să fie implicate persoane nevinovate.

A menţionat intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj că, avându-se în vedere numărul mare de accidente cu consecinţe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenţionale ce le revine ca urmare a propriilor conduite culpabile prin ignorarea menţiunilor proceselor – verbale de constatare a contravenţiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât şi un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulaţie a acestora, lipsind-o de consecinţele pe care legea le prevede.

Intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv: planşa foto cuprinzând 9 fotografii şi buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar şi a învederat că, prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat punctul 4 din N.M.L. nr. 021 – 05, astfel că măsurătorile şi înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate şi de către poliţişti care nu au calitatea de operatori calificaţi.

A rugat intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj instanţa ca, aceasta să aibă în vedere dispoziţiile art. 254 din Codul de procedură civilă republicat, potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin plângerea contravenţională nu vor mai putea fi cerute decât în condiţiile prevăzute de art. 254 alin. 2 din Codul de procedură civilă republicat, arătând că, în caz contrar se creează contravenientului o poziţie net favorabilă, apărările şi probele propuse de intimat raportându-se doar la motivele invocate de petent prin plângerea contravenţională.

În drept, au fost invocate dispoziţiile: art. 205 C. proc. civ., O.U.G. nr. 195/2002 Republicată privind circulaţia pe drumurile publice; Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 Republicată privind circulaţia pe drumurile publice şi O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor articolului 411 alin. 1 punctul 2) din Codul de procedură civilă republicat, judecarea cauzei în lipsa reprezentantului său şi a ataşat, procesul – verbal de contravenţie, Buletinul  de verificare  metrologică a aparatului radar  şi planşa foto.

Prin sentinţa civilă nr. 1028/31.05.2017, Judecătoria Drobeta – Turnu Severin, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimată prin întâmpinare, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi, fiind înregistrată cauza pe rolul acestei instanţe la data pe 8 august 2017.

Instanţa – Judecătoria Filiaşi, a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisuri solicitată de petent în susţinerea plângerii contravenţionale, proba cu planşa foto şi buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, solicitată de intimată în apărare, respingând proba cu depoziţiei testimonială solicitată de petent în susţinerea plângerii,  apreciind instanţa că aceasta nu este utilă soluţionării cauzei în contextul în care presupusa contravenţie a fost înregistrată video.

La solicitarea instanţei, intimata a comunicat la dosar: CD cu înregistrarea faptei contravenţionale, adresă, din care rezultă că agentul constatator care a  încheiat procesul verbal contestat avea calitatea de poliţist rutier la data de 17.02.2017 şi adresă din care rezultă că petentul M.S.V. nu a mai fost anterior sancţionat contravenţional.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în data de 17.02.2017, orele 16:35, un agent constatator din cadrul instituţiei intimate a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei. În descrierea situaţiei de fapt din procesul-verbal a fost consemnat faptul că la data de 17.02.2017, în jurul orei 16:35, pe Bulevardul X din localitatea Filiaşi, petentul a circulat cu autoturismul marca X în direcţia Craiova, depăşind autoturismul Y, care circula în faţa sa, în aceeaşi direcţie, încălcând marcajul longitudinal continuu de delimitare a sensurilor de mers. Temeiul juridic invocat de agentul constatator a fost reprezentat de dispoziţiile art. 120 alin. 1 lit. i) din  OUG nr. 195/2002, iar sancţiunea aplicată a constat în amendă contravenţională potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, precum şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În drept, instanţa constată că cererea petentului are natura unei plângeri contravenţionale, astfel cum aceasta este reglementată de OG nr. 2/2001, fiind învestită cu exercitarea unui control sub aspectul legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenţiei a cărui anulare se solicită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Instanţa constată că prezenta plângere contravenţională respectă cerinţa introducerii la instanţă în termenul legal de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Petentul a contestat legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, afirmând că a efectuat depăşirea pe linie continuă, întrucât autoturismul care circula în faţa sa a oprit brusc fără a semnaliza, fiind nevoit să efectueze această manevră pentru a evita un incident rutier.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de  contravenţie, instanţa reţine că acesta a  fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, întrucât conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale petentului, descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, cu indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune. De asemenea, instanţa reţine că fapta a fost descrisă în mod corect şi complet, cu indicarea locului, zilei şi orei săvârşirii contravenţiei. Contrar celor susţinute de petent, în procesul-verbal a fost consemnată calitatea agentului constatator. De asemenea, fapta a fost încadrată şi sancţionată corect, faptul că a fost menţionat art. 120 alin. 1 lit. i) din  OUG nr. 195/2002, iar nu din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 fiind o simplă eroare materială.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa reţine că, potrivit criteriilor stabilite de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Escoubet c. Belgiei, sancţionarea petentului pentru săvârşirea unei contravenţii constituie o acuzaţie în materie penală, devenind incidente garanţiile specifice unui proces echitabil  în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În consecinţă, instanţa constată faptul că deşi procesul verbal întocmit se bucură de prezumţia de legalitate, veridicitate şi autenticitate, aceasta nu este de natură să înfrângă total prezumţia de nevinovăţie a petentului, ci presupune doar o inversare a sarcinii probei, aceasta revenind contravenientului, după cum a reţinut şi Curtea în cauza Nicoleta Gheorghe c. României. Instanţa reţine că dreptul la apărare al petentului este respectat în măsura în care acesta are acces la un „tribunal” în sensul art. 6 CEDO, în faţa căruia poate administra probe prin care să-şi probeze nevinovăţia.

În mod concret, instanţa apreciază că petentului i s-a dat ocazia de a-şi prezenta punctul de vedere prin introducerea plângerii contravenţionale, precum şi prin posibilitatea de a solicita administrarea probelor pe care le consideră concludente. Sub acest aspect, instanţa reţine că petentul s-a rezumat la a contesta temeinicia constatărilor agentului de poliţie, nefurnizând niciun mijloc de probă apt să răstoarne prezumţia de autenticitate, veridicitate şi legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Săvârşirea contravenţiei de către petent rezultă atât din procesul-verbal de contravenţie, coroborat cu planşele foto şi înregistrarea video depuse de către intimat, observându-se autoturismul condus de către petent cu viteza consemnată în procesul-verbal.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că procesul-verbal contestat în cauză a fost întocmit în mod temeinic.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, se constată faptul că petentului i-a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale. De asemenea, petentului i s-a aplicat şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Instanţa apreciază că individualizarea sancţiunilor respectă condiţia proporţionalităţii impusă de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, având în vedere gradul de pericol social creat prin săvârşirea contravenţiei, manevra de depăşire neregulamentară fiind de natură a crea o stare de pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic, în contextul unei creşteri a numărului de accidente de circulaţie provocate de nerespectarea normelor legale de către conducătorii auto.

În lumina acestor consideraţii, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa urmează să respingă plângerea contravenţională, apreciind că procesul-verbal contestat în cauză a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile.

Domenii speta

Spete similare