Obligaţia de plată își are izvorul în contractul de asigurare, în ipoteza asigurătorului sau în virtutea dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 136/1995, în cazul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii, singura condiţie pentru naşterea acestei obligaţii fiind producerea evenimentului generator de prejudiciu, care este accidentul rutier.
Este adevărat că Fondul are o obligaţie proprie, determinată prin lege, de despăgubire, însă trebuie avut în vedere care este izvorul acesteia, respectiv fapta autorului prejudiciului.
În cauză, obligaţia făptuitorului de despăgubire a reclamantului nu mai există, deoarece aceasta a fost stinsă integral prin plată, conform celor consemnate în Declarația notarială.
În aceste circumstanțe, nici obligaţia reclamată în proces în contradictoriu cu Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii nu există, pentru că nu se poate pretinde, în instanță, intimatei Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii ceea ce nu s-ar putea pretinde nici autorului faptei. Astfel, în absenţa întrunirii condiţiilor răspunderii civile delictuale în persoana autorului faptei, obligaţia de despăgubire a victimei nu există nici în sarcina asociației.
Curtea de Apel București
Raspunderea patrimoniala în cazul unui accident de circulatie produs de salariat. Inadmisibilitatea cererii de chemare în garantie a asiguratorului
Curtea de Apel Oradea
Recurs litigii cu profesionişti. Răspunderea asigurătorului în baza contractului de asigurare nu poate fi extinsă la răspunderea contractuală a terţelor persoane faţă de cocontractanţii lor.
Judecătoria Oradea
pretenţii
Curtea de Apel Ploiești
CHELTUIELI JUDICIARE. SOCIETATE DE ASIGURARE.
Tribunalul Prahova
Incidenţa dispoziţiilor art. 2204 alin. (1) Cod civil cu privire la declaraţiile inexacte sau reticenţa privind riscul asupra validităţii contractului de asigurare