Despăgubiri. obligare asigurator. cuantum. actul normativ care se are în vedere: ordinul csa nr.113133/2006 sau ordinul c.s.a. nr.3108/2004

Decizie 100 din 11.02.2010


DESPĂGUBIRI. OBLIGARE ASIGURATOR. CUANTUM. ACTUL NORMATIV CARE SE ARE ÎN VEDERE: ORDINUL CSA NR.113133/2006 SAU ORDINUL C.S.A. NR.3108/2004.

Decizia penală nr. 100 din 11.02.2010

I. Prin sentinţa penală nr. 39/29 iunie 2009 a Judecătoriei Buhuşi pronunţată in dosar nr. 88/ 199/ 2008 în temeiul art. 178 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a,c şi 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul M.V., pentru săvârşirea  infracţiunii de ucidere din culpă, la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare şi în baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În baza art. 82 Cod penal  a fost stabilit termen de încercare 3 ani şi 8 luni şi s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor  art. 83 Cod penal.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.  64 lit.a teza a II-a, b Cod penal pe durata şi în condiţiile art. 71 al.2 Cod penal şi în baza art. 71 al.5 Cod penal s-a suspendat pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.

În baza art. 313 din L 95/2006 a fost obligat asigurătorul SC U. SA – Sucursala Brăila să plătească Serviciul de Ambulanţă Bacău suma de 263,168 lei cu titlu de despăgubiri civile conform culpei inculpatului.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală şi 998 Cod civil raportat la art. 50 şi 55 din L136/1995 modificată şi completată a fost  obligat asiguratorul SC U. SA – sucursala Brăila la plata daunelor materiale şi morale după cum urmează:

- 16.000 lei daune materiale şi

- 48.000 lei daune morale către partea vătămată P.G.,

- 48.000 lei daune morale către partea vătămată P.R. prin reprezentant legal P.G..

- 48.000 lei daune morale către partea vătămată P.D.A. prin reprezentat legal P.G. - conform culpei inculpatului.

A fost obligat asiguratorul SC U.SA – sucursala Brăila să plătească părţilor vătămate P.R., P.D.A. prin reprezentant legal o prestaţie periodică lunară în sumă de câte 480 lei pentru fiecare începând cu data de 22.09.2007 şi până la majoratul acestora.

A fost obligat acelaşi asigurator să plătească părţii vătămate P.G. suma de 4000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorar apărător ales la instanţă.

În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului cu titlu  de cheltuieli judiciare  suma de 220 lei din care 70 lei Ministerului Public şi 150 lei Ministerului Justiţiei.

 Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 20.07.2007, inculpatul se deplasa din direcţia Bacău spre Roman conducând autoutilitara marca I.. În localitatea H., com.F. la km 317+700, inculpatul a surprins pe victima P.A., care a pornit în traversare pe lângă bicicletă şi a accidentat-o mortal.

Din relatările martorilor a rezultat că victima s-a oprit când a ajuns la axul drumului ce desparte benzile de sens opus. Inculpatul, a observat-o la aproximativ 50 m, a claxonat şi a virat dreapta pentru a evita impactul cu victima, ajungând pe acostament, însă aceasta s-a angajat în traversare oblic pe şosea, fără a se asigura şi fără să privească din direcţia Bacău, de unde venea inculpatul. Cu toate acestea, autoutilitara a lovit victima când aceasta ajunsese cu roata din faţă la 0,9 metri de acostamentul din dreapta, victima şi bicicleta fiind proiectate pe o distanţă de 36 metri. De la locul impactului până la oprirea autoutilitarei, inculpatul a mai rulat 13,85 metri, locul impactului a fost la 1,2 m de la acostament la mijlocul urmelor de derapaj ale roţilor. Distanţa parcursă de victimă de la axul drumului la locul impactului a fost de 4,8 metri.

Expertiza tehnică auto efectuată în  cauză a concluzionat că inculpatul circula cu viteza de 96 km/h în momentul premergător impactului cu victima, iar accidentul putea fi evitat dacă în momentul în care a văzut victima care începuse traversarea drumului, intrând pe banda Bacău-Roman, ar fi redus viteza. Viteza cu care s-ar fi putut deplasa autoutilitara pentru a fi oprită înainte de locul impactului trebuia să fie 61 km/h, astfel că inculpatul a încălcat regulile de circulaţie. La rândul ei  victima trebuia să se asigure înainte de a traversa că poate efectua această manevră fără pericol.

Rezultă, aşadar, din cele expuse mai sus culpa comună a inculpatului dar şi a victimei, pe care instanţa a apreciat-o la 80% şi respectiv 20%.

Conform buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie atât inculpatul cât şi victima nu se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice.

La urmărirea penală, inculpatul a declarat că a observat de la aproximativ 50 m o persoană de sex feminin care circula pe bicicletă, pe partea stângă a sensului său de mers şi deodată s-a deplasat spre axul drumului, venind spre banda lui de mers. În acel moment a frânat  şi a virat dreapta-crezând că persoana care mergea pe bicicletă îl vede şi se întoarce, claxonând-o în acelaşi timp, a ieşit pe acostament lovind-o cu partea stângă faţă a autoutilitarei. La instanţă, inculpatul a declarat că nu a văzut victima când s-a angajat în traversare, ci a văzut-o dintr-o dată în faţa maşinii, dar nu ştie dacă era pe bicicletă sau alături.

Şi martorul M.F. a relatat că victima nu s-a asigurat, iar la momentul impactului se afla pe bicicletă. Martorul a relatat la instanţă, că în momentul în care victima se afla între benzile de pe sensul invers, se afla pe bicicletă, iar când a ajuns la axul drumului s-a oprit şi a pus piciorul pe pământ, după care şi-a continuat deplasarea oblic cu spatele, fără să se asigure.

Din raportul de expertiză tehnică auto efectuat, a rezultat că în momentul coliziunii victima se afla între bicicletă şi autoutilitară (bicicleta aflându-se  pe partea stângă a victimei). Acest aspect rezultă din faptul că bicicleta nu a intrat în contact cu autoutilitara.

S-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al.2 Cod penal şi este dovedită cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, probele biologice, buletinele de analiză toxicologică alcoolemie, raportul medico legal de necropsie, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor din  lucrări, raportul de expertiză tehnică auto coroborate cu declaraţiile inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, împrejurările comiterii ei, dar şi persoana inculpatului, care este infractor primar şi a avut o poziţie sinceră şi are 2 copii minori.

Instanţa a aplicat circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 lit.a,c şi 76 lit.d Cod penal şi a coborât pedeapsa sub minimul special.

II. Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel, în termen legal, S.C. U. S A – SUCURSALA BRĂILA, S.SPRL GALAŢI şi de părţile civile P.G.,  P.R. şi P.A.D..

Cele două societăţi au solicitat scutirea amenzii judiciare în cuantum de 1000 lei aplicată prin încheierea de şedinţă din data de 17 noiembrie 2008 către S. SPRL şi a sumei de 500 lei aplicată prin încheierea din 06 aprilie  2009  către S C U. S A – SUCURSALA BRĂILA.

 Părţile  civile P.G.,  P.R. şi P. A.D. nu şi-au motivat în scris cererea de apel, însă apărătorul ales al acestora a criticat soluţia atacată sub aspectul laturii civile a cauzei. Astfel, s-a arătat că în daunele materiale urmează a fi incluse şi contravaloarea monumentului funerar, valoare în sumă de 26.739, 3 lei, conform facturii depuse în apel. De asemenea, a solicitat majorarea daunelor morale pentru fiecare parte civilă, respectiv pentru soţul supravieţuitor şi cei doi copii ai victimei.

Tribunalul Bacău analizând hotărârea atacată în raport de motivele  invocate, sub toate aspectele de fapt şi de drept, prin decizia penală nr.352/A/15.10.2009 în baza art.379 pct.2  lit. a  cod pr. penală, a admis apelurile  formulate de S.C. U. S.A., SUCURSALA BRĂILA, S.SPRL GALAŢI şi de părţile civile P.G., P.R. şi P.A.D. împotriva sentinţei penale nr. 39/29 iunie 2009  pronunţată de Judecătoria Buhuşi în dosarul nr. 88/199/2008 cu privire la amenzile judiciare aplicate către S.C. U. S A – SUCURSALA BRĂILA şi  S. SPRL GALAŢI şi cu privire la cuantumul daunelor materiale, a desfiinţat sentinţa apelată pentru aspectele arătate, a reţinut cauza spre rejudecare şi în consecinţă

A dispus scutirea de plata amenzii judiciare în cuantum de 1000 lei aplicată prin încheierea de şedinţă din data de 17 noiembrie 2008 către S. SPRL şi a sumei de 500 lei aplicată prin încheierea din 06 aprilie  2009  către SC U. S A – SUCURSALA BRĂILA, a majorat cuantumul daunelor materiale  de la 16.000 lei la 43.739, 3 lei şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei - av M.R.- a fost suportat din fondul M.J.

În baza art. 193 cod pr penală a fost obligat asiguratorul S.C. U. A. S.A. – SUCURSALA BRĂILA să plătească părţii civile P.G. suma de 6000 lei onorariu avocat, în apel.

În baza art. 192 alin 3 cod pr penală cheltuielile  judiciare avansate  de  stat  au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul Bacău a reţinut următoarele:

Cu privire la cele două amenzi judiciare aplicate  către S.C. U. S.A. – SUCURSALA BRĂILA şi  S. SPRL GALAŢI s-a constatat că se impune scutirea de plata amenzilor. Astfel, S.SPRL GALAŢI, în calitate de lichidator judiciar, a depus la dosarul cauzei relaţiile solicitate cu privire la autoutilitara marca I., însă aceste relaţii au ajuns după termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2008, respectiv pe 25.11.2008, iar această întârziere s-a datorat faptului că administratorul firmei SC R. SRL GALAŢI a depus mai târziu documentele societăţii aflate în lichidare. S.C. U. S.A. – SUCURSALA BRĂILA a precizat că nu a putut înainta relaţiile solicitate deoarece acestea se aflau la sediul central în Bucureşti, şi că, de fapt, contractul de asigurare solicitat şi pentru care s-a dispus amendarea, exista la dosar şi nu se mai impunea solicitarea unei noi copii.

Cu privire la motivele de apel invocate de părţile  civile P.G.,  P.R. şi P.A.D. s-a constatat că acestea sunt întemeiate, în parte, pentru următoarele considerente:

În apel, părţile civile au depus factura seria MIN T NR 0003171, pentru suma de 26.739, 3 lei cu care s-a făcut dovada construirii unui monument funerar, compus din cruce de marmură, lespede marmură, placă inscripţionată, grilaj metalic, ghivece ornamentale. Faţă de acest aspect, şi având în vedere că inculpatul nu a făcut opoziţie cu privire la suma solicitată, tribunalul, în baza art. 371 cod pr penală, ca efect devolutiv al apelului, a constatat că suma solicitată urmează a fi admisă şi inclusă în cheltuielile reprezentând daunele materiale.

Cu privire la daunele morale tribunalul a constatat că prima instanţă a reţinut culpa comună a inculpatului dar şi a victimei, pe care a apreciat-o la 80% şi respectiv 20%., deoarece, la rândul ei  victima trebuia să se asigure înainte de a traversa că poate efectua această manevră fără pericol. În raport de acest aspect privind culpa comună în producerea accidentului, a situaţiei de fapt corect stabilită, în ceea ce priveşte daunele morale, tribunalul la fel ca şi prima instanţă, a reţinut că părţile civile au fost afectate iremediabil de moartea victimei, astfel că în mod corect s-a impus  acordarea acestora, în temeiul art. 14, 346 Cod pr. penală şi 998 Cod civil raportat la art. 50 şi 55 din Lg.136/1995 şi a fost obligat  asiguratorul la plata daunelor morale, aşa cum au fost apreciate de instanţă, având în vedere culpa stabilită.

În consecinţă, s-a constată că suma de câte 48.000 lei stabilită pentru fiecare din cele trei părţi civile, a fost judicios stabilită, fiind în măsură să acopere prejudiciul nepatrimonial suferit prin pierderea soţiei şi a mamei.

III. Împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Bacău au declara recurs părţile civile P.R., P.A.D. şi  P. G. care au solicitat majorarea sumelor acordate cu titlul de daune morale prin prisma prevederilor art.12 al.3 din Ordinul CSA nr.113133/2006, care se referă la un minim de 500.000 euro de persoană.

În dovedirea motivelor de recurs s-au depus o serie de acte de la învăţătorul şi educatorul minorilor, de la preotul din comună, şi de la locul de muncă al soţului victimei, pentru a se demonstra că aceştia au fost afectaţi prin decesul victimei. Totodată s-a depus şi practică judiciară pentru a se arăta că au fost instanţe care a acordat sume mai mari de bani cu titlul de daune morale.

Curtea analizând motivele de recurs invocate, prin prisma actelor depuse şi a actului normativ invocat, constată că aceste sunt nefondate, iar soluţiile pronunţate de primele instanţe cu privire la acest aspect sunt legale şi temeinice.

În susţinerea motivelor de recurs recurenţii au invocat prevederile art. 12 şi art.51 din Ordinul CSA nr.113133/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, conform cărora „(1) Suma asigurată (N.B.) reprezintă limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile provocate în unul şi acelaşi accident, atât pentru pagube materiale directe sau indirecte, cât şi pentru vătămări corporale sau decese, inclusiv prejudicii fără caracter patrimonial.

(2) Pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte pentru anul 2007 la un nivel de cel puţin 100.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României. Pentru anul 2008 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de cel puţin 150.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.

(3) Pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte pentru anul 2007 la un nivel de cel puţin 500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României. Pentru anul 2008 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de cel puţin 750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.

(4) Limitele de despăgubire prevăzute la alin. (2) şi (3) se majorează anual.”, iar prevederile art.51 din acelaşi ordin se referă „La stabilirea despăgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele prejudiciate şi asigurători, în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane…”.

Curtea consideră că aceste prevederi nu au aplicabilitate în cauză deoarece se referă la suma asigurată în cadrul asigurării obligatorie de răspundere civilă şi la stabilirea despăgubirilor în cazul convenţiei dintre asiguraţi, persoanele prejudiciate şi asigurători.

Curtea consideră că în cauză au aplicabilitate în să prevederile Ordinului C.S.A. nr.3108/2004 (în vigoare la data producerii accidentului şi abrogat prin Ordinul nr.11/2.10.2007) pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, conform cărora în art. 34 se prevede că „…. (2) În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a vătămărilor corporale sau a decesului mai multor persoane în unul şi acelaşi accident de autovehicul depăşeşte, la data producerii accidentului, limita maximă stabilită potrivit art. 7, în care se cuprind şi cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proporţional cu prejudiciul suferit de fiecare persoană păgubită, fără însă a se depăşi, la data producerii accidentului, pentru fiecare persoană accidentată, limita de despăgubire pe persoană stabilită potrivit art. 7.

 În acest articol se face referire la faptul că „În unul şi acelaşi accident produs pe teritoriul României, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asigurătorul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în limitele de despăgubire valabile la data accidentului. (2) Limitele de despăgubire se stabilesc anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. De la data aderării României la Uniunea Europeană limitele de despăgubire vor fi cele prevăzute în directivele Uniunii Europene. Pentru anul 2005, respectiv anul 2006, limitele de despăgubire sunt cele prevăzute în anexa nr. 3.”

 Iar, Anexa nr.3 prevede că „Limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 şi în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2006 sunt următoarele:

a) de la 1.000.000 lei până la maximum 4.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe şi indirecte de peste 1.000.000 lei;

b) până la 2.000.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.”

Deci în cazul de faţă, la stabilirea daunelor morale instanţa nu este ţinută de nişte limite minime, ci de limite maxime. În acest caz, cuantumul sumelor acordate cu titlul de daune morale se stabileşte de fiecare instanţă în funcţie de particularităţile dosarului. Speţele judiciare prezentate de recurenţi şi care nu au valoare de izvor de drept, demonstrează tocmai ca sumele diferă de la o instanţă la alta.

Curtea consideră că sumele stabile de prima instanţă de câte 48.000 lei pentru fiecare din cele 3 părţi civile, sunt suficiente pentru pierderea suferită de părţile civile prin decesul victimei, soţie şi mamă, avându-se în vedere atât culpa procesuală a acesteia cât şi o serie de factori subiectivi, cum ar fi mediul din care provine, vârsta, starea materiala etc.

Faţă de aceste aspecte, Curtea în baza art.38515 pct.1 lit.b c.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de părţile civile P.R., P.A.D. şi  P.G., împotriva deciziei penale nr.352/a/15.10.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.88/199/2008.

În baza art.189 c.pr.pen. onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 de lei pentru avocat S.D. din  Baroul Bacău se va suporta din fondul M.J. şi va fi inclus în cheltuielile judiciare.

 În baza art.192 al.2 c.pr.pen. se vor obligă recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.