Măsuri reparatorii la Legea nr. 10/2001, prin echivalent. Solicitare despăgubiri prin compensare cu alt imobil. Reaua credinţă şi abuzul de drept

DREPT CIVIL

Măsuri reparatorii la Legea nr. 10/2001, prin echivalent. Solicitare despăgubiri prin compensare cu alt imobil. Reaua credinţă şi abuzul de drept

- art. 9 din Legea nr. 10/2001

- art. 14 şi art. 15 Cod civil

Întrucât s-a făcut dovada cu probe, dispuse inclusiv de instanţe de apel, că la dispoziţia reclamantului au fost puse mai multe imobile de către pârâţi cu titlu de compensare, care însă nu şi-a exprimat acordul, refuzul pârâtei nu poate fi considerat abuz de drept şi nici nu i se poate reţine reaua credinţă, imobilele deţinute de pârâtă pentru a fi oferite în compensare fiind doar cele cuprinse în hotărârea Consiliului local.

Decizia civilă nr. 42/30.01.2017Prin sentinţa civilă nr. 98/C din 03 mai 2016, pronunţată de Tribunalul (...), a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul (...) (...), în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului (...), Primăria Municipiului (...), şi Administraţia Imobiliară (...), fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin notificarea nr. (...)/03.08.2001, notificatorul a solicitat restituirea imobilului - apartament (...), înscris în CF nr.(...) (...), nr. topo. (...)/6/III.

Imobilul-apartament a constituit proprietatea tabulară a notificatorului, aşa cum rezultă din coala CF nr. (...) (...), înscrierea de sub B.1, fiind preluat de Statul Român în baza Decretului nr.223/1974, iar din copia Deciziei nr.315/11 iunie 1984, rezultă că nu s-au acordat despăgubiri la data preluării.Ulterior, apartamentul a fost vândut în baza Legii nr.112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.(...)/1996.

Notificatorul a formulat acţiune în instanţă şi a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995, acţiunea acestuia fiind respinsă în mod irevocabil.

Astfel cum rezultă din releveul apartamentului, şi din procesul verbal de preluare, anexă a Decretului nr.315/1984, apartamentul (...) din imobilul situat în (...), str. (...), înscris în CF nr.(...) (...), nr. topo. (...)/6/III, are o suprafaţă construită de 87,06 mp. fiind compus din 3 camere, bucătărie, baie, antreu şi 2 cămări.

Notificatorul (...) (...) şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea de despăgubiri cu actul de identitate şi coala CF nr. (...) (...).

La data de 02.04.2015, notificatorului i s-a comunicat Hotărârea Consiliului Local Municipiului (...) nr.41/2015 care în Anexă cuprinde bunurile pe care entitatea investită cu soluţionarea notificării le-a propus pentru compensare însă, din adresa înregistrată la Municipiul (...) sub nr. (...)/14.04.2015, rezultă că notificatorul nu a acceptat nici unul din bunurile propuse pentru compensare, solicitând o altă propunere cu alte bunuri pentru compensare.

Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei, entitatea investită cu soluţionarea notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001, nu deţine alte imobile care pot fi oferite în compensare în afara celor cuprinse în Anexa la hotărârea consiliului local sus menţionată.

Prin urmare, Primarul Municipiului (...), a emis Dispoziţia nr. (...)/07.05.2015, prin care a constatat calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea de despăgubiri în condiţiile legilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, notificatorului (...) (...) pentru imobilul-apartament (...), situat în (...), str. (...), înscris în CF nr.(...) (...), nr. topo. (...)/6/III, compus din 3 camere, bucătărie, baie, antreu şi 2 cămări, având suprafaţa construită de 87,06 mp şi a dispus înaintarea notificărilor şi a actelor aferente Comisiei Naţionale Pentru Compensarea Imobilelor care a fost transmis în data de 26.06.2015 Secretariatului Comisiei Naţionale Pentru Compensarea Imobilelor.

Faţă de considerentele mai sus menţionate, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel reclamantul (...) (...), solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinţei şi admiterea acţiunii principale astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului s-a susţinut că reclamantul a făcut dovada în cauză a împrejurării că a fost deposedat în mod abuziv de Statul Român în anul 1984 de proprietatea sa şi deşi a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 şi în baza Legii nr.112/1995, nici până în prezent nu a fost despăgubit potrivit legii.

Reclamantul apelant a arătat că ceste de acord cu despăgubiri constând în acordarea unui alt imobil în compensare, apreciază că acest lucru este posibil, dar că pârâţii, cu rea credinţă, nu fac demersuri pentru a-şi îndeplini obligaţiile legale şi a-l despăgubi pe reclamant.

Intimaţii s-au opus admiterii apelului, invocând că nu contestă calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului, dar că nu deţine imobile care să fie acordate în compensare acestuia.

Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, în limitele legii, Curtea a constatat că aceasta este legală şi temeinică, fiind nefondate toate criticile reclamantului apelant.

Pe parcursul soluţionării apelului, instanţa a încuviinţat cererea de probaţiune formulată de reclamant şi a chestionat pârâţii dacă deţin în proprietate imobile ce pot fi acordate în compensare foştilor proprietari ce au fost deposedaţi abuziv de regimul comunist.

Urmare celor două adrese trimise de instanţă, Primăria Municipiului (...) a arătat că la dispoziţia reclamantului au fost puse mai multe imobile de către pârâtă, însă acesta nu şi-a exprimat în mod expres acordul pentru niciunul dintre aceste imobile, motiv pentru care reclamantul nu a fost cuprins pe lista de compensare. A mai arătat pârâta că în afara imobilelor cuprinse prin Hotărârea Consiliului Local nr.721/2016, nu deţine alte imobile care să fie oferite în compensare în condiţiile legilor de retrocedare.

Aşa fiind, cum pârâţii sunt în imposibilitate de a se conforma cererii formulate de reclamant, cât timp nu deţin în proprietate bunuri care să poată fi acordate în compensare pentru imobilele ce au fost preluate abuziv de regimul comunist, iar refuzul pârâtei de a se conforma cererii reclamantului nu este un abuz de drept, în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea ca nefondată a acţiunii reclamantului.

Faţă de cele mai sus expuse, în baza art.480 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat apelul reclamantului, fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare