Contestaţie la executare. Recurs declarat împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel la data de 26.04.2017. Competenţă.

Decizie 73 din 13.09.2017


Rezumat:

În raport de dispoziţiile art. 483 alin. (1) şi (3) coroborate cu cele ale art. 96 alin. (3) şi art. 97 alin. (1) pct. (1) Cod procedură civilă, recursul formulat  impotriva unei sentinte prin care s-a admis apelul cu trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instante este de competenta instantei superioare celei care a judecat in apel si nu de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Hotărârea:

Prin sentinţa civilă nr. 482 din 10 februarie 2017 Judecătoria Suceava a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei A., excepţie invocată prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect „contestaţie la executare”, formulată de contestatorul B. în contradictoriu cu intimata A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul B, care a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 506 din 26 aprilie 2017 Tribunalul Suceava a admis apelul formulat de contestator; a anulat sentinţa civilă nr. 482/10.02.2017 a Judecătoriei Suceava şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pe motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă.

În motivare a arătat că prin Decizia Civilă nr. 506/26.04.2017, Tribunalul Suceava i-a admis apelul formulat împotriva Sentinţei Civile nr. 482 din 10.02.2017 a Judecătoriei Suceava, pe motivul nerespectării dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, procedând astfel la anularea sentinţei şi, respectiv, la trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, deşi nu i-a fost cerut acest din urmă lucru.

Conform art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.", ceea ce înseamnă că: regula instanţei de apel este aceea de a judeca procesul cu evocarea fondului şi, numai când părţile o cer expres, se trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

În cauza de faţă însă, instanţa de apel a Tribunalului Suceava a procedat la trimiterea spre rejudecare a cauzei chiar dacă nu i s-a solicitat expres acest lucru (ci din contră), încălcând practic norma procedurală a art. 480 din Codul de procedură civilă, încadrându-se astfel în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, prin considerentele Deciziei în cauză, Tribunalul Suceava se antepronunţă cu privire la calitatea procesuală a A. prin formularea: „Este real faptul că prin întâmpinare corect A. a invocat lipsa calităţii procesuale pasive faţă de care petentul a solicitat respingerea excepţiei ..-'" şi aceasta, contrar judecăţii sale de a nu se fi stabilit cadrul procesual şi chiar contrar evidenţei de notorietate: aceea de parte procesuală stabilită de lege în cadrul procesului de ordine publică al executării silite inclusiv a presupusului sau a suspectului debitor.

Şi această antepronunţare reprezintă o încălcare a normei de procedură aferentă judecătorului: de a nu-şi exprima anterior părerea (art. 42 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă), încadrându-se, la fel, în motivul de casare al art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă.

Nu în ultimul rând, să se constate: nu numai desistarea sau derobarea continuă de la soluţionarea cauzei de către autorităţile sucevene, ci chiar imparţialitatea şi incompatibilitatea acestora în judecarea cauzei, de notorietate fiind mulţimea foştilor magistraţi suceveni, actualmente aflaţi în componenta şi conducerea A..

Pentru o bună administrare a justiţiei, solicită trimiterea pricinii la o Instanţă de acelaşi grad competentă conform art. 497 din Codul de procedură civilă.

În drept a invocat dispoziţiile art. 483 şi următoarele din Codul de procedură civilă, precum şi celelalte prevederi în materie.

Prin întâmpinare, A. a solicitat respingerea recursului, invocând mai multe excepţii: inadmisibilitatea recursului faţă de dispoziţiile art. 78 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care prevede expres că hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile aliniatului (2) al art. 78, aceasta este supusă numai apelului; a lipsei calităţii procesuale pasive a A.; de netimbrare a recursului. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii pentru următoarele motive: contestatorul nu are nici un titlu executoriu în caza căruia să solicite executarea silită a intimatei, pretinsa creanţă a cărei executare se solicită a fi efectuată nu îndeplineşte condiţiile strict prevăzute de art. 663 Cod procedură civilă, nefiind certă, lichidă şi exigibilă.

Prin cererea depusă la 12 iulie 2017 contestatorul a răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, solicitând, totodată, regularizarea cererii de recurs şi trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe motivul prevăzut de art. 488 alin. (5) Cod procedură civilă, în concret încălcarea regulilor de procedură în apel prin trimiterea cauzei spre rejudecare deşi nu s-a solicitat acest lucru. Tribunalul Suceava a înaintat eronat dosarul către Curtea de Apel Suceava în condiţiile în care competenţa judecării recursului aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, neexistând nicio dispoziţie legală specială în contra prevederilor art. 483 alin. (3) Cod procedură civilă sau care să facă aplicabile dispoziţiile aliniatului (4) din acelaşi articol.

La termenul de astăzi recurentul, prin apărător, a precizat că prin cererea „de regularizare şi trimitere a dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie” a înţeles să invoce excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel de a soluţiona recursul.

Examinând cu prioritate excepţiile invocate de părţi, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Recurentul şi-a motivat excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel invocând dispoziţiile art. 483 alin. (3) Cod procedură civilă, potrivit cărora „recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”.

În raport de dispoziţiile art. 483 alin. (1) şi (3) coroborate cu cele ale art. 96 alin. (3) şi art. 97 alin. (1) pct. (1) Cod procedură civilă, Curtea a apreciat că este competentă să soluţioneze recursul declarat în cauză, excepţia invocată de parte fiind nefondată.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (4) Cod procedură civilă, „În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 96 pct. (3) Cod procedură civilă, curţile de apel judecă, „ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege”, iar dispoziţiile art. 97 pct. 1 Cod procedură civilă prevăd că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă „recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) Cod procedură civilă, „sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege”.

În speţă, petentul recurent a învestit prima instanţă cu o plângere împotriva încheierii din data de 14.11.2016 emisă de BEJ C., întemeiată pe dispoziţiile art. 665 alin. (2) şi art. 712 Cod procedură civilă, potrivit cărora „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 718 alin. (1) Cod procedură civilă „Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun”.

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală Cod procedură civilă prevăd că „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.

Aşadar, hotărârea atacată cu recurs în cauză nu este din cele prevăzute de dispoziţiile art. 97 pct. 1 Cod procedură civilă, de natură a atrage competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, Curtea constată că aceasta este întemeiată în raport de dispoziţiile art. 718 alin. (1) şi 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, anterior citate, potrivit cărora hotărârile pronunţate asupra contestaţiilor la executare (cu excepţia celor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4) pot fi atacate doar cu apel, nefiind susceptibile de recurs.

În conformitate cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) Cod procedură civilă, „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta”.