Dfrept civil: Plângere contravenţională - art. 41 al. 1 din oug 195/2002

Sentinţă civilă 268 din 02.02.2017


JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI

DFREPT CIVIL: Plângere contravenţională - art. 41 al. 1 din OUG 195/2002

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 268/02 Februarie 2017

Având în vedere motivele expuse, precum şi rolul preventiv-educativ al sancţiunilor contravenţionale, instanţa consideră că scopul aplicării acestor sancţiuni, respectiv responsabilizarea conducătorului auto cu privire la necesitatea respectării regulilor de circulaţie rutieră, poate fi atins fără aplicarea sancţiunii complementare restrictive de drepturi.

Prin plângerea formulată, contravenienta U A R a solicitat anularea  procesului verbal de contravenţie seria ….  nr. …. dresat de IGPR-Biroul A 2, la data de 22.03.2016.

În motivarea plângerii, a arătat că a fost sancţionată cu  630 lei amendă şi i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule  pe o perioadă de  60 de zile , pe motiv că aflându-se la volanul autoturismului înmatriculat sub nr.  …., pe autostrada A2 ,a circulat pe sens opus, în direcţia Bucureşti –Constanţa, aproximativ 1 km,pe banda de urgenţă,generând pericol de accident pentru ceilalţi participanţi la traficul rutier. A mai menţionat că  cele reţinute în sarcina sa nu corespund realităţii întrucât  a  suferit la maşină o avarie , astfel că nu avea cum să circule pe sens opus, iar în plus banda de urgenţă pe care se afla  nu intră în numerotarea benzilor de circulaţie .

Plângerea nu a fost întemeiată în drept , fiind legal timbrată.

În dovedirea plângerii sale contravenienta a solicitat ca agentul constatator să depună CD cu înregistrarea faptei contravenţionale, precum şi audierea unui martor .

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată şi menţinerea procesului verbal ca fiind legal şi temeinic întocmit.

În motivare a arătat că procesul verbal de contravenţie este legal întocmit, fapta săvârşită fiind prevăzută de dispoziţiile art. 41 al.1 din OUG 195/2002 şi sancţionată în conformitate cu prevederile art. 109 alin. 1, având în vedere că sancţiunea principală a amenzii a atras în mod corelativ şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 60 de zile,fiind indicate în mod corect atât fapta săvârşită, cât şi actul normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia . A mai menţionat că procesul-verbal atacat, îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de art. l6 alin. (l) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor cât şi pe cele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din acelaşi act normativ, respectiv sunt menţionate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită şi data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

În susţinerea acesteia a depus la dosarul cauzei  raportul agentului constatator,iar în drept a invocat prev. art. 41 din OUG 195/2002 R, art. 16, 17 din OG 2/2001 .

Analizând conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, legalitatea procesului-verbal de contravenţie, prin prisma cazurilor de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu conform art. 17 din OG 2/2001, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor mai sus menţionate .

Pe fond s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:prin procesul verbal de contravenţie  seria …, nr. … dresat de IGPR-Biroul A 2, la data de 22.03.2016 ,contravenienta a fost sancţionată cu  630 lei amendă şi i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule  pe o perioadă de  60 de zile , pe motiv că aflându-se la volanul autoturismului înmatriculat sub nr.  …, pe autostrada A2 ,a circulat pe sens opus, în direcţia Bucureşti –Constanţa, aproximativ 1 km,pe banda de urgenţă,generând pericol de accident pentru ceilalţi participanţi la traficul rutier prin procesul verbal de contravenţie, faptă ce constituie contravenţie conform art. 41 al. 1din OUG 195/2002.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că acesta se bucură se bucură de forţă probantă până la proba contrarie, probă care este în sarcina contravenientei  şi care în cauză nu a fost făcută. Este adevărat că martorul audiat la cererea ei  respectiv soţul acesteia a încercat să acrediteze ideea că în momentul în care au fost surprinşi pe banda de urgenţă  se aflau pe acelaşi sens de mers cu maşina poliţiei, respectiv sensul către Bucureşti  şi că opriseră doar câteva  minute , întrucît se încadraseră în mod greşit , ei dorind de fapt să se încadreze pe sensul de mers către Constanţa .

Instanţa a apreciat că aceste susţineri sunt nereale  în contextul în care în cuprinsul procesului verbal de contravenţie s-a reţinut că maşina circula  pe banda de urgenţă,însă în sens opus celui de mers, iar contravenienta  l-a semnat  fără a face nici un fel de obiecţiuni . Pe de altă parte declaraţia soţului acesteia  este în mod evident făcută cu scopul de a o exonera pe contravenientă de răspunderea contravenţională pentru fapta comisă , în contextul în care  în cuprinsul plângerii contravenţionale  nu se face nici o referire la acest aspect ,  ci la faptul că maşina era staţionată  pentru că avea o defecţiune . 

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului, de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că prezentul proces-verbal conţine constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, care nu avea obligaţia legală de a înregistra cu mijloace video fapta reţinută în sarcina contravenientului. Dat fiind că este vorba despre o contravenţie constatată pe loc de agentul constatator, instanţa apreciază că fapta reţinută este suficientă pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările stabilite corespund adevărului.

Ca atare,în mod corect a fost sancţionată contravenţional cu amendă,ea făcându-se vinovată de contravenţia reţinută în sarcina sa .

În ceea ce priveşte sancţiunea complementară instanţa reţine că petentei i s-a aplicat măsura tehnico-administrativă a  suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 60 de zile.

 Deşi este indubitabil că petenta a încălcat prevederile legale indicate de agentul constatator, şi că prin fapta sa, aceasta a produs o stare de pericol potenţial pentru  ceilalţi participanţi la traficul rutier, totuşi acest pericol nu a fost atât de grav încât să justifice menţinerea şi a unei sancţiuni complementare restrictive de drepturi,în contextul în care fapta a fost comisă la o oră la care  circulaţia  era foarte redusă  , respectiv 00:45  şi a circulat în aceste condiţii aproximativ  câteva sute de metri .

Având în vedere motivele expuse, precum şi rolul preventiv-educativ al sancţiunilor contravenţionale, instanţa consideră că scopul aplicării acestor sancţiuni, respectiv responsabilizarea conducătorului auto cu privire la necesitatea respectării regulilor de circulaţie rutieră, poate fi atins fără aplicarea sancţiunii complementare restrictive de drepturi.

 Ca atare, conform art. 34 din OG 2/2001 , văzând şi disp. legale mai sus menţionate , instanţa urmează a admite în parte  plângerea formulată şi a anula procesul  verbal mai sus menţionat ,doar în ceea ce priveşte sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule menţinând  celelalte  dispoziţii ale acestuia, ca fiind  legale şi temeinice.