Civil - contestaţie la executare - +suspendare executare

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 626/2014

Şedinţa publică de la 28 Octombrie 2014

INSTANŢA

Asupra apelului civil de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 28.11.2013 sub nr. 8786/327/2013, contestatoarea S.C.  ...S.A., au formulat, în contradictoriu cu intimata DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE TULCEA – Administraţia Colectare Contribuabili Mijlocii, contestaţie împotriva anunţului privind vânzarea pentru bunuri mobile înregistrat la organul fiscal la data de 25.11.2013 în dosarul de executare fiscal nr.3054480/2013, solicitând anularea anunţului şi, în consecinţă, refacerea actelor de executare în sensul evaluării bunurilor ce urmează a fi vândute, precum şi suspendarea executării silite.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect întrucât licitaţia bunurilor cuprinse în anunţul contestat a avut loc la data de 10.12.2013, fiind valorificate 3 bunuri mobile. În subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Soluţionând cauza, prin sentinţa civilă nr.1393 din 13 mai 2014 instanţa a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul S.C.  ...S.A. în contradictoriu cu intimatul DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE TULCEA - ADMINISTRAŢIA COLECTARE CONTRIBUABILI MIJLOCII, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins cererea de suspendare a executării silite, ca fiind rămasă fără obiect.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că organul fiscal a procedat la demararea executării silite împotriva bunurilor apartinand SC ...SA întrucât aceasta avea calitatea de garant pentru obligaţiile fiscale datorate de SC ...SA bugetului general consolidat, creanţe ce au făcut obiectul esalonarii la plata acordata in conformitate cu prevederile OUG nr.29/2011, însă eşalonarea la plata a datoriilor acordata de către organul fiscal pentru SC ...SA si-a pierdut valabilitatea ca urmare a nerespectării condiţiilor la data de 01.11.2013, potrivit deciziei emise la această dată.

S-a constatat că în vederea recuperării obligaţiilor fiscale datorate de S.C. ...S.A. bugetului general consolidat (creanţe ce au făcut obiectul eşalonării la plată) organul fiscal a procedat la demararea procedurii de valorificare a bunurilor mobile constituite drept garanţie conform contractului de garanţie mobiliară pentru eşalonarea datoriilor înregistrat la A.J.F.P. Tulcea sub nr.2024/31.07.2013 şi a contractului de garanţie mobiliară nr.2025/31.07.2013.

Asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de garanţie, organul fiscal a procedat la instituirea sechestrelor asigurătorii prin emiterea proceselor-verbale nr.2240/08.08.2013 - S.C. .... S.A (în calitate de garant pentru obligaţiile S.C. ...S.A.- filele 23,24), nr.2238,2239/08.08.2013 - S.C. ...S.A. (în calitate de garant pentru obligaţiile S.C. ...S.A.), si nr. 2237/08.08.2013 - S.C. ...S.A.

Conform prevederilor art.162 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în data de 26.11.2013 s-a procedat la publicarea anunţurilor de vânzare la licitaţie pentru bunurile mobile înscrise în procesele verbale mai sus mentionate, urmând ca licitatiile să fie sustinute în data de 10.12.2013.

Referitor la susţinerea intimatei potrivit căreia contestaţia la executare ar fi rămas fără obiect întrucât licitaţia bunurilor cuprinse în anunţul contestat a avut loc la data de 10.12.2013, fiind valorificate 3 bunuri mobile reprezentând macara plutitoare 367, barja 1500 to 390 şi barja 1500 to 1456, instanţa de fond a reţinut că nu este admisibil a se respinge contestaţia la executare ca rămasă fără obiect cu motivarea că s-a finalizat executarea silită având în vedere că obiectul contestaţiei la executare îl reprezintă cenzurarea neregularităţilor procedurale săvârşite cu prilejul executării silite.

Prin urmare, indiferente de cursul procedurii execuţionale, nu s-a putut reţine că finalizarea acesteia este de natură să lipsească acţiunea civilă de unul din elementele acesteia, respectiv de obiect.

Chiar şi în ipoteza încetării executării silite, contestatorul este îndreptăţit ca, sub rezerva respectării termenelor  procedurale şi a justificării interesului precizat de prevederile art.711, 712 C.proc.civ., să solicite instanţei de executare verificarea modului de aducere la îndeplinire a titlului executoriu. Ca natură juridică, contestaţia la executare are valoarea unei acţiuni civile de tip special întrucât nu urmăreşte recunoaşterea unui drept propriu în contradictoriu cu o altă persoană, ci înlăturarea măsurilor nelegale şi prejudiciabile intervenite în faza executării silite.

Faţă de aceste considerente, nu s-a putut reţine că a rămas fără obiect contestaţia la executare ce face obiectul prezentei cauze, astfel încât aceasta a fost analizată pe fond.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut faptul că, prin cererea introductivă, contestatoarea a invocat nerespectarea dispoziţiilor art. 147 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală întrucât nu au fost evaluate bunurile mobile înainte de valorificare, o evaluare a acestora fiind efectuată în urmă de  1 an.

S-a reţinut faptul că pentru bunurile ce constituie obiect al garanţiei prevăzute de O.U.G. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, contribuabilul pentru care a fost emis acordul de principiu privind eşalonare la plată, are obligaţia de a prezenta organului fiscal competent raportul de evaluare al bunurilor oferite drept garanţie. Potrivit celor stipulate în contractele de garanţie mobiliară pe care părţile - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea în calitate de creditor pe de o parte, S.C. ...S.A. în calitate de debitor, iar S.C. .... S.A. în calitate de garant au convenit a le încheia, este recuno...dreptul creditorului ca “în cazul neachitării de către S.C. ...S.A. a datoriilor menţionate, respectiv în cazul pierderii eşalonării la plată” să treacă la valorificarea garanţiei în contul obligaţiilor fiscale respectiv la valorificarea bunurilor mobile ce sunt individualizate în aceste contracte atât ca denumire cât si ca valoare.

Potrivit prevederilor art.147 C.proc.fisc. referitor la evaluarea bunurilor supuse executării silite, „(1) Înaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectuează de organul de executare prin experţi evaluatori proprii sau prin experţi evaluatori independenţi. Evaluatorii independenţi sunt desemnaţi în condiţiile art. 55. Atât evaluatorii proprii, cât şi evaluatorii independenţi sunt obligaţi să îşi îndeplinească atribuţiile ce le revin, astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum şi din actul prin care au fost numiţi.(2) Organul de executare va actualiza preţul de evaluare ţinând cont de rata inflaţiei. (3) Atunci când se consideră necesar, organul de executare va proceda la o nouă evaluare. (4) Organul de executare poate proceda la o nouă evaluare în situații cum sunt: când se constată modificări ale prețurilor de circulație pe piața liberă a bunurilor, când valoarea bunului s-a modificat prin deteriorări sau prin amenajări. Prevederile alin.(1) sunt aplicabile în mod corespunzător.”

Prin urmare, astfel cum se prevede la alin 3 mai sus citat, o nouă evaluare a bunurilor mobile poate fi efectuată de organul de executare atunci când se consideră necesar,  ceea ce nu a fost cazul în speţă cu atât mai mult cu cât s-a reţinut faptul că ultima evaluare a bunurilor înscrise în anunţul de vânzare a fost efectuată chiar de către contestatoarea SC ...SA, in calitate de garant, prin raportul de evaluare prezentat organului fiscal având cunoştinţă de dispoziţiile O.U.G. 29/2011, in vederea obţinerii esalonarii la plata a obligaţiilor fiscale.

Potrivit prevederilor contractului de garanţie mobiliară nr.2025/31.07.2013, atât debitoarea cât şi garanţii îşi exprimă clar acordul executării bunurilor mobile in caz de pierdere a valabilitatii esalonarii, la valoarea stabilita de comun acord prin contract. Totodată, s-a prevăzut că, în cazul executării silite a bunurilor  mobile ce formează obiectul contractului de garanţie mobiliară, garanţii ipotecari sunt de acord ca creditorul să execute bunurile mobile ce fac obiectul contractului şi se obligă să nu împiedice în nici un fel executarea acestora. In contractul de garanţie semnat de contestatoare, bunurile mobile a căror reevaluare se solicita prin prezenta contestatie sunt evidenţiate cu denumire şi valoare, contestatoarea obligându-se a nu împiedica executarea.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel contestatoarea SC .... SA.

În motivarea apelului a arătat că prin contestatia formulata a indicat ca prim motiv de admitere a acesteia, faptul ca potrivit art. 147 alin. 1 Cod procedura fiscala, inaintea valorificării bunurilor mobile, organul de executare are obligaţia evaluarii acestora. Cu privire la acest aspect, instanta de fond a retinut ca evaluarea bunurilor supuse executării silite s-a realizat la momentul la care a fost constituit un drept de garantare asupra acestor bunuri.

Arată în continuare apelanta că într-adevar prin contractul de garanţie părţile au stabilit inclusiv valoarea bunurilor aduse in garanţie, insa, aceasta evaluare nu s-a făcut in vederea executării silite, ci in vederea acoperirii unui procent de garanţie impus de dispzitiile O.U.G. nr. 29/2011.

In acelaşi timp, precizează apelanta ca s-a prezentat cu o prima evaluare a acestor bunuri, insa creditorul nu a acceptat-o si in acest mod s-a ajuns la o subevaluare a bunurilor respective si completarea cu alte bunuri a garanţiilor constituite, atfel incat limita de garanţie impusa prin OUG 29/2011 sa fie îndeplinita.

Concluzionează apelanta că şi dacă s-ar porni de la considerentul ca evaluarea realizata cu ocazia constituirii garanţiei a fost agreata de ea prin semnarea convenţiei, acest fapt nu este de natura a conduce la concluzia ca evaluarea in baza art. 147 Cod procedura fiscala ca act de executare, nu este necesara in ipoteza in care se executa bunuri ipotecate.

In egala masura, consideră apelanta că nu poate constitui un motiv al respingerii contestatiei prevederea contractuala potrivit careia societatea se obliga sa nu impiedice executarea silita, acest fapt neputand constitui asa cum a statuat aceeaşi instanta in contestatia la executarea formulata de debitoarea garantata in dosarul nr. 8785/327/2013, intrucat “promovarea unei contestata nu poate fi considerata de plano ca un abuz al debitorului, acordul acestuia la realizarea executării vizând o executare silita cu respectarea dispoziţiilor legale si nu in orice modalitate pe care o considera creditorul, chiar si nelegala ”.

In plus, învederează apelanta că contestatia la executare nu a produs întârzieri in executarea silita, nefiind suspendata, insa aceasta nu inseamna ca o executare silita nelegala trebuie validata pe considerentul ca părţile au agreat la constituirea garanţiei ca societatea care garanteaza sa nu impiedice executarea silita.

Pentru aceste motive, apelanta a solicitat admiterea apelului şi schimbarea in tot a hotararii apelate cu consecinţa admiterii contestatiei la executare.

Intimata a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă,  solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei civile nr.1393 din 13.05.2014 pronunţată de Judecătoria Tulcea ca temeinică şi legală.

Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel  invocate, se reţine că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:

La data de 31.07.2013, s-au încheiat două contracte de garanţie mobiliară în favoarea A.N.A.F. pentru executarea obligaţiilor fiscale ale debitoarei S.C. „Scut” S.A. Tulcea pentru care exista un acord de eşalonare la plată, având ca obiect bunuri proprietatea debitoarei şi a S.C. „Deltacons” S.A. Tulcea.

Urmare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată, pentru recuperarea obligaţiilor fiscale nestinse, organul fiscal a reluat executarea silită asupra unor bunuri ce au făcut obiectul garanţiei procedând la valorificarea acestora prin vânzare la licitaţie.

Se constată că în anunţul privind vânzarea bunurilor, preţul de pornire a licitaţiei este egal cu valoarea indicată în contractele de garanţie, fără însă a se proceda la o evaluare a bunurilor în condiţiile stabilite de art. 147 alin. 1 din Codul de procedură fiscală.

Aceste text de lege arată că înaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectuează de organul de executare prin experţi evaluatori proprii sau prin experţi evaluatori independenţi. Evaluatorii independenţi sunt desemnaţi în condiţiile art. 55. Atât evaluatorii proprii, cât şi evaluatorii independenţi sunt obligaţi să îşi îndeplinească atribuţiile ce le revin, astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum şi din actul prin care au fost numiţi.

Procedura de stabilire a preţului de pornire a licitaţiei este reglementată de norme imperative, fiind aşadar obligatorie în cazurile în care sunt urmărite bunuri mobile sau imobile şi au drept scop realizarea executării silite, cu rezultate cât mai avantajoase, ţinând seama nu doar de interesul legitim şi imediat al creditorului, ci şi de drepturile şi obligaţiile debitorului.

O supraevaluare a bunurilor supuse executării silite ar putea îngreuna sau chiar face imposibilă valorificarea acestora, în timp ce vânzarea bunurilor la un preţ mai mic decât cel real ar prejudicia debitorul urmărit în condiţiile în care acesta este îndreptăţit la restituirea sumei de bani rămasă după stingerea creanţelor fiscale.

Este adevărat că alin. 4 al art. 147 din Codul de procedură fiscală prevede posibilitatea organului de executare de a proceda la o nouă executare, însă acest text de lege vizează situaţia în care cauzele care impun o reevaluare au intervenit ulterior realizării evaluării în condiţiile alin. 1.

Tribunalul observă că prin contractele de garanţie mobiliară, garanţii şi-au exprimat acordul doar cu privire la executarea bunurilor de către creditor, nu şi cu privire la preţul de evaluare în cazul vânzării la licitaţie, aşa cum în mod greşit a considerat judecătorul fondului.

Pe de altă parte, chiar dacă ar fi existat un asemenea acord, în lipsa unei prevederi legale care să stabilească în mod expres, dreptul părţilor de a conveni asupra preţului de pornire a licitaţiei, organul de executare avea obligaţia de a da eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. 1 din Codul de procedură fiscală.

Concluzionând că executarea silită s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentinţa civilă nr. 1393/13.05.2014 a Judecătoriei Tulcea, în sensul că va admite contestaţia la executare promovată, în parte, cu consecinţa anulării anunţului privind vânzarea bunurilor mobile nr. 31653/21.11.2013 şi procesul-verbal de licitaţie pentru bunuri mobile nr. 6114/10.12.2013 emise în dosarul de executare nr. 3055480-2013 întocmit de D.G.F.P. Tulcea – A.F.P. Tulcea, urmând a păstra celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Domenii speta

Spete similare