Obligarea pârâtei la plata compensaţiei băneşti lunare, prevăzută de art.53 alin. (2) lit. ) din Legea nr. 223/2007

Obligarea pârâtei la plata compensaţiei băneşti lunare, prevăzută de art.53 alin. (2) lit. ) din Legea nr. 223/2007

Compensație bănească ca urmare a imposibilității continuării activității de zbor. Pierdere definitivă capacitate/aptitudine medicală de zbor. Starea de fapt concluzionează în mod cert şi indubitabil că salariata nu mai are capacitate de zbor şi că această incapacitate a survenit pe fondul unor afecţiuni medicale ivite în starea sa de sănătate, dobândite şi amplificate în urma exercitării funcţiei de zbor, fiind dovedită – deci – și legătura de cauzalitate între afecțiune și factorii declanșatori și amplificatori. Este adevărat că apariţia bolii poate fi cauzată de o multitudine de factori, dar se reţine că, pe de o parte, în apel au fost administrate probe în acest sens, raportul de expertiză fiind elocvent în acest sens, iar pe de altă parte, că intervenţia unor factori favorizanţi nu întrerupe sau alterează în mod necesar legătura cauzală dintre factorii de risc profesional şi boală, cu consecinţa respingerii acţiunii. Stabilirea existenţei unui complex cauzal nu exclude rolul factorilor de risc profesional din antecedenţa cauzală a bolii.

(Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale,

decizia civilă nr. 2683 din data de 17 mai 2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 11.07.2017 sub nr.1151/122/2017 reclamanta AC chemat în judecată pârâta CNTAR SA., pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtei la plata compensaţiei băneşti lunare, prevăzută de art. 53 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 223/2007 actualizată, coroborat cu art. IV-16 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate, reprezentată de diferenţa dintre media veniturilor realizate în ultimele trei luni de activitate ca personal aeronautic civil navigant profesionist şi venitul lunar obţinut ca urmare a imposibilităţii continuării activităţii de zbor, ca urmare a pierderii definitive a capacităţii/aptitudinii medicale de zbor, de la momentul pierderii definitive a capacităţii de zbor şi până la pensionare.

Prin sentinţa civilă nr. 103 din data de 15.03.2018, pronunţată de către Tribunalul Giurgiu - Secţia Civilă, în dosarul nr. 1151/122/2017 a fost admisă acţiunea reclamantei AC.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei o compensaţie bănească lunară până la pensionare, care să acopere diferenţa dintre media veniturilor realizate pe ultimele 3 luni de activitate ca personal aeronautic civil navigant profesionist şi venitul lunar obţinut ca urmare a imposibilităţii continuării activităţii de zbor, începând cu data de 17.01.2017.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta AC fost angajata pârâtei CNTAR SA, pe postul de însoţitor bord, în cadrul Direcţiei Operaţiuni Zbor - Detaşament Însoţitori Zbor, din anul 2001, mai întâi pe perioadă determinată, iar apoi pe perioadă nedeterminată conform contractului individual de muncă  înregistrat în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor sub nr. 99606/13.03.2003.

La data de 06.12.2016 Autoritatea Aeronautică Civilă Română a emis Notificare de refuz de certificat medical prin care reclamanta a fost declarată inapt temporar zbor în perioada 23.11.2016 - 17.01.2017, iar la data de 17.01.2017 reclamanta a fost declarată inapt „cabin crew” în mod definitiv.

Urmarea faptului că şi-a pierdut definitiv certificatul de zbor în urma declarării ca inaptă zbor, prin cererea nr. 12842/10.05.2017, reclamanta a solicitat acordarea compensaţiei băneşti prevăzută de art. 53 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 223/2007, coroborat cu art. IV-16 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de unitate. Prin adresa nr. (..), pârâta i-a adus la cunoştinţă reclamantei că i se respinge cererea de acordare a compensaţiei băneşti cu motivarea că nu deţine documentul din care să rezulte că afecţiunea pentru care a fost declarată inapt a dobândit-o ca urmare unui eveniment de aviaţie, a unei boli profesionale sau unei afecţiuni medicale dobândite în urma exercitării funcţiei.

Potrivit art. 53 lit. b) din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, „În cazul pierderii capacităţii/aptitudinii medicale de zbor, necesară desfăşurării activităţii aeronautice specifice categoriei, ca urmare a unui eveniment de aviaţie, unei boli profesionale sau unei afecţiuni medicale dobândite în urma exercitării funcţiei respective, personalul aeronautic civil navigant profesionist beneficiază: b) în cazul pierderii definitive a capacităţii/aptitudinii medicale de zbor, de o compensaţie bănească acordată lunar până la pensionare, care să acopere diferenţa dintre media veniturilor realizate în ultimele 3 luni de activitate ca personal aeronautic civil navigant profesionist şi venitul lunar obţinut ca urmare a imposibilităţii continuării activităţii de zbor, aceasta fiind suportată de către angajator”.

Aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în art. IV-16 Pierderea permanentă/definitivă a capacităţii/aptitudinii medicale de zbor, din C.C.M. la nivel de unitate (filele 84-148 dosar), (1) În cazul pierderii definitive a capacităţii/aptitudinii medicale de zbor, necesară desfăşurării activităţii aeronautice specifice categoriei, ca urmare a unui eveniment de aviaţie, unei boli profesionale sau unei afecţiuni medicale dobândite în urma exercitării funcţiei respective, personalul aeronavigant beneficiază în baza Legii nr. 223/2007 de o compensaţie bănească acordată lunar până la pensionare, care să acopere diferenţa dintre media veniturilor totale brute realizate în ultimele 3 luni de activitate ca personal aeronavigant şi venitul lunar obţinut ca urmare a imposibilităţii continuării activităţii de zbor, aceasta fiind suportată de către angajator. (2) Prin pierderea definitivă a capacităţii/aptitudinii medicale de zbor, prevăzută la alin. (1), se înţelege acea pierdere a capacităţii/aptitudinii medicale de zbor care este stabilită şi certificată ca fiind definitivă de către instituţiile medicale abilitate în acest sens şi cu care angajatorul a încheiat contract.

A reţinut tribunalul că la momentul angajării reclamantei şi ulterior pe parcursul desfăşurării activităţii în calitate de însoţitor bord în cadrul Direcţiei Operaţiuni Zbor - Detaşamentul însoţitori bord, fişele medicale de aptitudine emise de cabinetul de medicină muncii la controalele medicale periodice (filele 34-36, 38-38 dosar) atestă starea de sănătate a acesteia, avizată ca apt pentru zbor, fiind aşadar declarată „apt medical” la controalele medicale periodice anuale, împrejurare de natură a conduce la concluzia că afecţiunea medicală din cauza căreia fost declarată inapt de zbor a intervenit în timpul derulării raportului de muncă dintre părţi.

Astfel, din fişele medicale personale întocmite pe perioadă anterioară declarării inaptitudinii de zbor rezultă că reclamanta a avut o stare de sănătate bună în timpul desfăşurării activităţii în cadrul companiei, afecţiunea medicală (afecţiuni cardiace) fiind dobândită în urma exercitării funcţiei de însoţitor de zbor, expunerea la presiuni atmosferice înalte (specifică activităţii de zbor) contribuind în cea mai mare măsură la evoluţia negativă a bolii.

Fişa de identificare a factorilor de risc profesional, depusă la dosarul cauzei (filele 22-25 dosar), face dovada faptului că însoţitorul de zbor este supus la suprasolicitări vizuale, auditive, neuropsihosenzoriale, mentale, emoţionale, aceasta fiind nevoită să presteze activitatea şi într-o cabină etanşă (presurizată), sub radiaţii ionizante - radiaţii cosmice, în timpul zborului la altitudine.

Prin Notificarea de refuz de certificat medical din data de 06.12.2016, reclamanta a fost declarată inaptă temporar zbor în perioada 23.11.2016 - 17.01.2017, control 17.01.2017 pentru reevaluare, iar la data de 17.01.2017 când reclamanta s-a prezentat pentru reevaluare, aceasta a fost declarată inaptă „cabin crew”. Astfel, notificarea de refuz de certificat medical prin care reclamanta a fost declarată inaptă „cabin crew” nu este legat de un eveniment de aviaţie şi nici de o boală profesională, ci de o afecţiune medicală care a fost dobândită în urma exercitării funcţiei de însoţitor de zbor.

Tribunalul a mai reţinut că activitatea însoţitorului de zbor implică existenţa unor factori de risc, de natură a favoriza apariţia unei afecţiuni medicale şi de a accelera evoluţia sa, respectiv: muncă la altitudine şi efort fizic; vibraţii mecanice cu acţiune asupra întregului organism, expunere la factori de risc macroclimat; accelerații, turbulențe şi diferenţe de presiune; program de lucru neregulat (ture de zi şi noapte); acumulare oboseală excesivă, radiaţii ionizante în timpul zborului la înălţime şi cele neionizante prevăzute de aparate şi sistemele aeronavei şi de sistemele de scanare ale securităţii aeroporturilor.

Afecţiunea cardiacă cu care a fost diagnosticată reclamanta în urma exercitării funcţiei în cadrul personalului aeronautic nu reprezintă o boală profesională, ci o afecţiune medicală care a determinat inaptitudinea definitivă de zbor a acesteia, afecţiune fiind dobândită în timpul exercitării funcţiei de personal navigant, astfel cum rezultă din adresa de la fila 224 dosar emisă de S.C.A.C.S.R.L.

De asemenea, a reţinut tribunalul că firma de asigurări nu a avut niciun fel de obiecţiuni în ceea ce priveşte plata compensaţiei în caz de producere a riscului asigurat, ceea ce denotă faptul că afecţiunea de care suferă reclamanta a fost cauzată în timpul şi în urma exercitării funcţiei în cadrul personalului aeronautic. O dovadă în plus că pârâta a recunoscut incapacitatea de zbor dobândită în urma exercitării funcţiei o constituie şi împrejurarea că societatea de asigurări a confirmat această incapacitate, prin plata indemnizaţiei de asigurare pentru incapacitate de zbor după ce a cercetat aceeaşi stare de fapt şi aceleaşi acte medicale.

Aşadar, pârâta susţine fără temei că afecţiunea medicală care a condus la incapacitatea de zbor nu a fost dobândită de reclamantă în urma exercitării funcţiei de însoţitor bord.

Simpla prezumţie a pârâtei că apariţia afecţiunii nu este legată de activitatea de zbor nu scoate în afara sintagmei - afecţiune dobândită în exercitarea funcţiei, nefiind o diferenţă majoră între sintagmele „în urma” şi „în timpul”.

Starea de fapt concluzionează în mod cert şi indubitabil că salariata reclamantă nu mai are capacitate de zbor şi că această incapacitate a survenit pe fondul unor afecţiuni medicale ivite în starea sa de sănătate, dobândite şi amplificate în urma exercitării funcţiei de zbor.

În atare situaţie, reclamanta, în calitate de personal navigant, ajunsă în incapacitate de a profesa din cauza unei afecţiuni medicale dobândite în timpul desfăşurării serviciului, este îndreptăţită la plata unei compensaţii băneşti acordate lunar până la pensionare care să acopere diferenţa dintre media veniturilor acumulate în ultimele 3 luni de activitate şi venitul lunar obţinut ca urmare a imposibilităţii continuării activităţii de zbor, în temeiul art. 53 lit. b) din Legea nr. 223/2007, angajatorul având obligaţia de a plăti integral diferenţa de venituri, în baza obligaţiei de securitate a vieţii şi în concretizarea principiului integrităţii corporale, astfel cum corect a reţinut şi prima instanţă.

În baza art. 453 C.pr.civ. a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.500 lei (onorariu avocat) cu titlu de cheltuieli de judecată, reţinându-se culpa procesuală a pârâtei care a determinat efectuarea acestor cheltuieli de către reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal şi motivat, pârâta CNTAR SA.

În cererea întemeiata în drept pe dispoziţiile art. 466 C.pr.civ., apelanta pârâtă a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecata ca neîntemeiate.

În mod greşit instanţa de fond a interpretat dispoziţiile art. 53 lit. b) din Legea nr.223/2007 şi a stabilit ca în speţa de fata afecţiunea medicală din cauza căreia salariata a fost declarată inapta de zbor a fost dobândita în urma exercitării funcţiei de însoţitor de zbor.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 lit. b) din Legea nr. 223 din 4 iulie 2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România: în cazul pierderii capacitaţii/aptitudinii medicale de zbor, necesară desfăşurării activităţii aeronautice specifice categoriei, ca urmare a unui eveniment de aviaţie, unei boli profesionale sau unei afecţiuni medicale dobândite în urma exercitării funcţiei respective, personalul aeronautic civil navigant profesionist beneficiază de o compensaţie bănească acordată lunar până la pensionare, care să acopere diferenţa dintre media veniturilor realizate în ultimele 3 luni de activitate că personal aeronautic civil navigant profesionist şi venitul lunar obţinut ca urmare a imposibilităţii continuării activităţii de zbor, aceasta fiind suportată de către angajator.

Art. 27 alin. (2) din Normele metodologice din 2007 de aplicare a prevederilor Legii nr.223/2007 prevede că: „afecţiunile medicale dobândite ca urmare a activităţii de zbor sau ca urmare a exercitării funcţiei ... sunt acele afecţiuni medicale dobândite de o persoană, care determină pierderea totală a capacităţii de muncă şi care apar ca efect al activităţii de zbor asupra corpului uman sau ca efect al unor acţiuni externe asupra corpului uman.”

Prin urmare se poate observa din analiza textului de lege anterior citat că legiuitorul impune pentru acordarea beneficiului prevăzut de art. 53 lit. b) din Legea nr. 223/2007 următoarele condiţii:

pierderea definitivă a capacităţii de zbor;

pierderea capacităţii să aibă loc din cauza unei afecţiuni/existenţa unei afecţiuni medicale;

afecţiunea medicală să fie dobândită în urma exercitării funcţiei, respectiv factorii de risc specifici profesiei să fie cei care au determinat apariţia afecţiunii;

a Existenţa unor factori de risc şi

b. Legătură de cauzalitate între respectivi factori de risc şi afecţiunea apărută.

Pentru a susţine cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă a depus Notificarea de refuz de certificat medical cu nr. de referinţă 1269/17.01.2017 prin care a fost declarată inapt „cabin crew” (inapt zbor).

Această notificare nu cuprinde însă nicio descriere a afecţiunii medicale de care suferă intimata reclamantă sau a diagnosticului care a dus la concluzia atestată de acest document, fiind astfel imposibil a determina dacă respectivele afecţiuni au fost dobândite ca urmare a exercitării funcţiei de însoţitor de bord, aşa cum în mod greşit considerăm ca a reţinut instanţa de fond.

Existenţa notificării de refuz certificat medical nu are semnificaţia implicită a existenţei unei afecţiuni cauzate de condiţiile de muncă sau de exercitarea într-un anumit mod a atribuţiilor postului de „însoţitor bord”. Nici faptul că, anterior emiterii notificării de refuz, intimata a fost declarată aptă din punct de vedere medical de zbor, nu constituie un argument care să ducă la concluzia că afecţiunea de care suferă intimata s-a instalat ca urmare a exercitării profesiei.

Pe cale de consecinţa, nu este suficientă doar existenta afecţiunii medicale de care suferă intimata - reclamantă, în speţa, ci şi dovedirea în mod clar şi indubitabil a faptului că incapacitatea de zbor este dobândită ca urmare a unui eveniment de aviaţie, unei boli profesionale sau a unei afecţiuni medicale dobândite în urma exercitării funcţiei respective.

Este relevant pentru soluţionarea cauzei faptul că trebuia să existe o legătură de cauzalitate între cele două elemente: afecţiunea de către suferă salariatul şi efectuarea atribuţiilor specifice funcţiei ocupate de salariatul în cauză.

Necesitatea dovedirii unei legături de cauzalitate reiese foarte clar şi prin compararea textelor legale care reglementează instituţia prevăzută de art. 53 din Legea nr. 223/2007 „afecţiune medicale dobândite în urma exercitării funcţiei respective” cu instituţia bolii profesionale prevăzute de art. 5 lit. h) din Legea nr. 319/2006 în cadrul căreia se prevede că: „boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.”

Se poate observa că formulările pe care legiuitorul le-a ales sunt similare, ambele fiind afecţiuni dobândite în urma/ca urmare a exercitării profesiei, prin urmare nu vedem niciun argument pentru care în cazul primei (art. 53 din Legea nr. 223/2007) nu este necesară dovedirea existenţei unei legături de cauzalitate între exercitarea profesiei şi afecţiunea suferită, în vreme ce în cazul celei de a doua [art. 5 lit. h)] din Legea nr. 319/2006) existenţa unei legături de cauzalitate între factorii de risc şi afecţiunea suferită trebuie dovedită (nu se prezumă) de către un organ medical specializat.

Din analiza dispoziţiilor legale reiese că este necesară dovedirea printr-un probatoriu solid existenţa unei legături de cauzalitate, instanţa nefiind abilitată să prezume sau nu că există o legătură de cauzalitate între factori de risc şi afecţiunile intimatei, ci această trebuie să rezulte din probatoriul administrat.

Cum în cazul de faţă aceste instituţii nu s-au pronunţat cu privire la afecţiunea de care suferă intimata ca fiind o boală profesională sau derivata din activitatea întreprinsa de către această, consideră că nu se impune acordarea compensaţiilor în temeiul art. 53 din Legea nr.223/2007.

Prin adresa răspuns trimisă de SC A.C. SRL din data de 12.01.2018, aflat la dosarul cauzei este indicat şi faptul că nu intră în competenţele profesionale ale SC A.C. SRL interpretarea consecinţelor constatărilor medicale înscrise în Rapoartele de examinare medicală, nefiind conferite informaţii suplimentare cu privire la afecţiunea care a atras intervenţia stării de inaptitudine.

Totodată, având în vedere că apariţia bolii poate fi cauzată de o multitudine de factori, pentru stabilirea caracterului de afecţiune profesională este foarte importantă cunoaşterea întregului istoric medical al intimatei, respectiv toate afecţiunile de care a suferit intimata, toate intervenţiile chirurgicale pe care intimata le-a avut şi care ar putea să favorizeze apariţia bolii şi nu în ultimul rând stilul de viaţă.

Mai mult, folosirea de către legiuitor a termenului „în urmă” are semnificaţia acordării beneficiilor doar în situaţia în care se dovedeşte existenţa unei legături de cauzalitate între afecţiunea survenită şi profesia exercitată.

Scopul textului de lege nu a fost acordarea unor despăgubiri/compensaţii pentru apariţia unei afecţiuni pe durata desfăşurării raporturilor de muncă, ci a fost acordarea unor despăgubiri persoanelor, care, ca urmare (în sensul de consecinţă) a activităţilor pe care le-au desfăşurat, s-au îmbolnăvit şi nu îşi mai pot exercita profesia.

În cazul concret dedus judecăţii nu s-a probat de către intimata reclamantă că afecţiunea de care suferă, şi care face imposibilă continuarea activităţii, (aceasta fiind declarată inaptă de zbor) este o consecinţă a factorilor de risc la care aceasta a fost supusă.

Cu toate aceste, instanţa de judecată interpretează eronat textul legal şi consideră că este suficient pentru admiterea acţiunii dovedirea faptului că afecţiunea a apărut în timpul exercitării profesiei, că intimata şi-a pierdut capacitatea de zbor, că era supusă unor factori de risc care ar fi putut cauza această afecţiune, fără a fi administrate probatorii din care să reiasă legătură de cauzalitate între afecţiune şi factori de risc, respectiv fără a fi dovedită cerinţa legiuitorului ca afecţiunea să fie dobândită în urma exercitării funcţiei.

Nu se poate folosi drept argument pentru admiterea cererii de chemare în judecată nici faptul că societatea de asigurări a achitat prima de asigurare pentru pierderea capacităţii de zbor. Arată instanţei că, pe lângă faptul că aceste două obligaţii provin din două izvoare diferite (legal, respectiv convenţional), naşterea obligaţiilor este dată de două cauze diferite, respectiv: pentru acordarea despăgubirilor datorate de firma de asigurării este suficientă apariţia unei incapacităţi de zbor pe durata desfăşurării raporturilor de muncă, iar pentru stabilirea compensaţiilor datorate de angajator se impune pe lângă apariţia unei incapacităţi de zbor pe durata desfăşurării raporturilor de muncă şi existenţa unei legături de cauzalitate între această incapacitate şi factorii de risc la care intimata a fost expusă în exercitarea profesiei.

Învederează instanţei de judecată faptul că societatea de asigurări a plătit prima de asigurare în baza unui alt temei, riscul asigurat fiind existenţa unei incapacităţii de zbor [art.55 alin. (1) din Legea nr. 223/2007], însă în cazul intimatei pentru a beneficia de compensaţia stipulată de art. 53 lit. b) din aceeaşi lege, pe lângă existenţa unei incapacităţii de zbor mai trebuie să existe şi o legătură de cauzalitate între această afecţiune şi exercitarea profesiei, mai exact trebuie să existe probatoriu care să ateste că respectiva afecţiune este consecinţa exercitării profesiei şi intimata nu ar fi suferit de aceasta dacă nu ar fi fost supusă factorilor de risc specifici funcţiei exercitate.

Având în vedere că din analiza întregului probatoriu administrat în cauză nu rezultă că sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru acordarea compensaţiei prevăzute de art. 53 din Legea nr. 223/2007, respectiv nu este îndeplinită condiţia privind existenţa unei legături de cauzalitate între afecţiunea dobândită şi funcţia exercitată solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În mod greşit instanţa de fond a interpretat dispoziţiile art. 53 lit. b) din Legea nr.223/2007 şi a stabilit ca în speţa de faţă intimata este îndreptăţită la compensaţia lunară acordată până la pensionare, care să acopere diferenţa dintre media veniturilor realizate în ultimele 3 luni de activitate că personal aeronautic civil navigant profesionist şi venitul lunar obţinut ca urmare a imposibilităţii continuării activităţii de zbor, aceasta fiind suportată de către angajator.

Întrucât ulterior stabilirii inaptitudinii prin Notificarea de refuz din 17.01.2017, salariata, deşi a primit în data de 28.04.2017 ofertă cu posturile vacante, nu a înţeles să opteze pentru vreunul dintre acestea, refuzând protecţia la concediere pentru cazul stabilit de art. 51 lit. c) C.mun., ci a înţeles să denunţe contractul de muncă, dându-şi demisia, aceasta nu poate fi îndreptăţită la acordare compensaţiei prevăzute de art. 53 din Legea nr. 223/2007, atât pentru ca aceasta a decis să renunţe la calitatea sa de salariat (societatea nemaifiind angajatorul sau - „compensaţia fiind suportată de către angajator”) cât şi pentru că nu se mai poate determina cuantumul compensaţiei, legea stabilind ca aceasta este raportată la veniturile realizate anterior intervenţiei inaptitudinii şi la veniturile obţinute ca urmare a imposibilităţii continuării activităţii de zbor.

Astfel, apelanta şi-a respectat obligaţiile de asistare a salariaţilor în ceea ce priveşte obţinerea de despăgubiri de la societatea de asigurare, obligații decurgând din contractul de asigurare sau din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unităţii, însă raporturile de asigurare pentru riscurile decurgând din activitatea de zbor nu s-au născut direct între salariat şi apelantă, ci între salariat, persoană asigurată şi asigurătorul companie de asigurare-reasigurare. Intimata-reclamantă a primit, potrivit contractului de contractului de asigurare nr.7602/19.01.2016 încheiat de apelanta cu S.C. O.V.I.G. S.A., contravaloarea daunelor achitate de asigurător.

Faţă de cele arătate, solicită să fie admis apelul, să fie rejudecată cauza, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Solicită cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Cu privire la motivul nr. 1 din cererea de apel, respectiv faptul că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 53 lit. h) din Legea nr. 223/2007 şi a stabilit ca în speţa de fata afecţiunea medicală din cauza căreia salariata a fost declarată inapta de zbor a fost dobândita în urma exercitării funcţiei de însoţitor de zbor, învederează că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 53 din Legea nr.223/2007 şi a admis cererea introductivă având în vedere că diagnosticul avut în vedere la emiterea notificărilor de refuz certificate medical a fost cardiomiopatie ischemică şi cardiomiopatie hipertensivă.

Diagnosticul primit reprezintă o afecţiune medicală care a determinat inaptitudinea definitivă de zbor şi care a fost dobândita în timpul exercitării funcției de însoţitor de bord, astfel cum rezultă din adresa comunicată la dosarul cauzei de către SC A.C. SRL, adresa aflată la fila 224 din dosar.

Totodată, în data de 06.12.2016, în urma unor probleme medicale şi a investigaţiilor efectuate ulterior, i s-a eliberat de către Autoritatea Aeronautică Civilă Romană (autoritate competenţă în eliberarea licenţei medicale de zbor) “Notificarea de refuz de certificat medical” prin care a fost declarată “inapt temporar zbor în perioada 23.1 L2G16-17.01.2017, și obligaţia revenirii la control în vederea reevaluării medicale în data de 17.01.2017.

În data de 17.01.2017, în urma efectuării procedurilor medicale speciale şi a refacerii investigaţiilor medicale amănunţite, A.A.C.R., i-a eliberat “Notificarea de refuz de certificat medical” prin care a fost declarată 4 „inaptă cabin crew”, respectiv faptul că a fost declarată definitiv inapta de zbor.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 223/2007, în cazul pierderii capacităţii/aptitudinii medicale de zbor, necesară desfăşurării activităţii aeronautice specifice categoriei, ca urmare a unui eveniment de aviaţie, unei boli profesionale sau unei afecţiuni medicale dobândite în urma exercitării funcţiei respective, personalul aeronautic civil navigant profesionist beneficiază:

a) pe timpul recuperării capacităţii de zbor:

de asistenţă medicală, tratamente medicale şi medicamentele necesare, în mod gratuit, prin grija angajatorului;

de toate drepturile salariale prevăzute pentru categoria respectivă de personal aeronautic civil navigant profesionist aflat în activitate, acordate de către angajator, până la stabilirea definitivă a situaţiei sale medicale, fără a se putea depăşi durata de 2 ani;

h) în cazul pierderii definitive a capacităţii/aptitudinii medicale de zbor, de o compensaţie bănească acordată lunar până la pensionare, care să acopere diferenţa dintre media veniturilor realizate în ultimele 3 luni de activitate că personal aeronautic civil navigant profesionist şi venitul lunar obţinut ca urmare a imposibilităţii continuării activităţii de zbor, aceasta fiind suportată de către angajator.

Sunt juste afirmaţiile apelantei potrivit cărora, din analiza textului legal sus-enunțat, rezulta că, pentru acordarea beneficiului prevăzut de art. 53 lit. b) din Legea nr. 223/2007, este necesară îndeplinirea cumulative a mai multor condiţii, respectiv: pierderea definitive a capacităţii de zbor; pierderea capacităţii sa albă loc ca urmare a unei afecţiuni medicale; afecţiunea medicală să fie dobândita în urma exercitării funcţiei, în sensul că factorii de risc specifici profesiei sunt cei care au determinat apariţia afecţiunii.

Este adevărat că temeinicia unei sentinţe este dată de interpretarea probatoriilor, în condiţiile prevăzute de art. 264 C.pr.civ., însă contrar susţinerilor apelantei, în speţa prezumţiile sunt admisibile şi nu sunt simple speculaţii, credinţe ale instanţei. Ele pot avea, în condiţiile prevăzute de lege, valenţa unor mijloace de probă, fiind reglementate ca atare în Codul de procedură civilă la art. 327-329. Prezumţiile (consecinţele pe care legea sau judecătorul Ie trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut) sunt rezultatul unui raţionament, ceea ce nu împiedica însă considerarea lor ca mijloace de probă. Judecătorul fondului s-a întemeiat pe cunoaşterea probelor directe (înscrisuri medicale care sprijină susţineri necontestate), iar prezumţia la care s-a recurs în cauza are greutatea şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins. Totodată, se reţine că valoarea prezumţiei este relative, aceasta putând fi răsturnata prin (proba contrară, ceea ce nu s-a întâmplat în prezentul dosar.

Solicită să se aibă în vedere faptul că concluziile instanţei de fond s-au bazat pe opinii medicale avizate (acte medicale necontestate de către apelanta) din care a rezultat existenta afecţiunii, incapacitatea definitive de zbor determinate de afecţiune şi dobândirea afecţiunii în timpul serviciului a cărui îndeplinire presupune expunere la factori de risc.

Examinând motivele de apel formulate faţă de hotărârea apelată şi probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 477 şi urm. C.pr.civ., se reţin următoarele:

Intimata-reclamantă, angajată în cadrul societăţii apelante pe postul de însoţitor bord în cadrul Direcţiei Operaţiuni Zbor - Detaşamentul însoţitori bord, din anul 2001,  mai întâi pe perioadă determinată, iar apoi pe perioadă nedeterminată conform contractului individual de muncă nr. (..) înregistrat în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor, a fost declarat inaptă temporar zbor la data de 06.12.2016, potrivit notificării de refuz de certificat medical emisă de Autoritatea Aeronautică Română, pentru perioada 23.11.2016 – 17.01.2017. De la data de 17.01.2017 s-a dispus declararea intimatei-reclamante ca inaptă „cabin crew” definitiv.

Curtea reţine că prima instanţă a interpretat corect dispoziţiile art. 53 lit. b) din Legea nr.223/2007, indicate drept temei juridic al acţiunii deduse judecăţii, conform cărora „în cazul pierderii capacităţii/aptitudinii medicale de zbor, necesară desfăşurării activităţii aeronautice specifice categoriei, ca urmare a unui eveniment de aviaţie, unei boli profesionale sau unei afecţiuni medicale dobândite în urma exercitării funcţiei respective, personalul aeronautic civil navigant profesionist beneficiază: b) în cazul pierderii definitive a capacităţii/aptitudinii medicale de zbor, de o compensaţie bănească acordată lunar până la pensionare, care să acopere diferenţa dintre media veniturilor realizate în ultimele 3 luni de activitate că personal aeronautic civil navigant profesionist şi venitul lunar obţinut ca urmare a imposibilităţii continuării activităţii de zbor, aceasta fiind suportată de către angajator.”

Astfel, Curtea constată că fiind îndeplinite dispoziţiile legale enunţate în cauză de vreme ce intimata reclamantă a dobândit afecţiunea medicală, care a condus la pierderea capacităţii de zbor, în urma exercitării funcţiei de însoţitor de zbor, fiind îndreptăţit la plata unei compensaţii băneşti acordată lunar până la pensionare, care să acopere diferenţa dintre media veniturilor realizate în ultimele 3 luni de activitate că personal aeronautic civil navigant profesionist şi venitul lunar obţinut ca urmare a imposibilităţii continuării activităţii de zbor.

Cazul intimatei reclamante nu este legat de un eveniment de aviaţie şi nici de o boală profesională, ci de o afecţiune medicală care a fost dobândită în urma exercitării funcţiei de însoţitor de zbor.

La momentul angajării intimatei reclamante şi ulterior pe parcursul desfăşurării activităţii în calitate de însoţitor bord în cadrul Direcţiei Operaţiuni Zbor - Detaşamentul însoţitori bord, fişele medicale de aptitudine emise de cabinetul de medicină muncii la controalele medicale periodice atestă starea de sănătate a acestuia, avizat ca apt pentru zbor, fiind aşadar declarat „apt medical” la controalele medicale periodice anuale, împrejurare de natură a conduce la concluzia că afecţiunea medicală din cauza căreia fost declară inaptă de zbor a intervenit în timpul derulării raportului de muncă dintre părţi.

Astfel, din fişele medicale personale întocmite pe perioadă anterioară declarării inaptitudinii de zbor rezultă că intimata reclamanta a avut o stare de sănătate bună în timpul desfăşurării activităţii în cadrul apelantei, afecţiunea medicală fiind dobândită în urma exercitării funcţiei de însoţitor de zbor, expunerea la presiuni atmosferice înalte (specifică activităţii de zbor) contribuind în cea mai mare măsură la evoluţia negativă a bolii, precum și radiațiile, vibrațiile, accelerațiile și decelerațiile, turbulențele, modificările de presiune, de temperaturi extreme, cauze descrise explicit în raportul de expertiză efectuat în speță.

Fişa de identificare a factorilor de risc profesional, depusă la dosarul cauzei, face dovada faptului că însoţitorul de zbor este supus la suprasolicitări vizuale, auditive, neuropsihosenzoriale, mentale, emoţionale, acesta fiind nevoit să presteze activitatea şi într-o cabină etanşă (presurizată), sub radiaţii ionizante - radiaţii cosmice, în timpul zborului la altitudine.

Activitatea prestată de însoţitorul de zbor implică existenţa următorilor factori de risc, de natură a favoriza apariţia unei afecţiuni medicale şi de a accelera evoluţia sa: muncă la altitudine şi efort fizic; vibraţii mecanice cu acţiune asupra întregului organism, expunere la factori de risc macroclimat; accelaraţii, turburenţe şi diferenţe de presiune; program de lucru neregulat (ture de zi şi noapte); acumulare oboseală excesivă, radiaţii ionizante în timpul zborului la înălţime şi cele neionizante prevăzute de aparate şi sistemele aeronavei şi de sistemele de scanare ale securităţii aeroporturilor.

Firma de asigurări nu a avut niciun fel de obiecţiuni în ceea ce priveşte plata compensaţiei în caz de producere a riscului asigurat, ceea ce denotă faptul că afecţiunea de care suferă intimata-reclamantă a fost cauzată în timpul exercitării funcţiei în personalul aeronautic. O dovadă în plus că apelanta a recunoscut incapacitatea de zbor dobândită în urma exercitării funcţiei o constituie şi împrejurarea că societatea de asigurări a confirmat această incapacitate, prin plata indemnizaţiei de asigurare pentru incapacitate de zbor după ce a cercetat aceeaşi stare de fapt şi aceleaşi acte medicale.

Starea de fapt concluzionează în mod cert şi indubitabil că salariata nu mai are capacitate de zbor şi că această incapacitate a survenit pe fondul unor afecţiuni medicale ivite în starea sa de sănătate, dobândite şi amplificate în urma exercitării funcţiei de zbor, fiind dovedită – deci – și legătura de cauzalitate între afecțiune și factorii declanșatori și amplificatori.

Este adevărat că apariţia bolii poate fi cauzată de o multitudine de factori, însă Curtea reţine că, pe de o parte, în apel au fost administrate probe în acest sens, raportul de expertiză fiind elocvent în acest sens, iar pe de altă parte, că intervenţia unor factori favorizanţi nu întrerupe sau alterează în mod necesar legătura cauzală dintre factorii de risc profesional şi boală, cu consecinţa respingerii acţiunii. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât compensaţia prevăzută de lege se cuvine salariatului în considerarea riscului pe care profesia îl presupune şi care este, astfel, recunoscut şi despăgubit din considerente de echitate şi solidaritate, distinct de sumele acordate de societatea de asigurare pe temei convenţional, dacă se realizează ipoteza textului legal. Astfel, stabilirea existenţei unui complex cauzal nu exclude rolul factorilor de risc profesional din antecedenţa cauzală a bolii.

În atare situaţie, intimata reclamantă, în calitate de personal navigant, ajuns în incapacitate de a profesa din cauza unei afecţiuni medicale dobândite în timpul desfăşurării serviciului, este îndreptăţită la plata unei compensaţii băneşti acordate lunar până la pensionare care să acopere diferenţa dintre media veniturilor acumulate în ultimele 3 luni de activitate şi venitul lunar obţinut ca urmare a imposibilităţii continuării activităţii de zbor, în temeiul art. 53 lit. b) din Legea nr. 223/2007, angajatorul având obligaţia de a plăti integral diferenţa de venituri, în baza obligaţiei de securitate a vieţii şi în concretizarea principiului integrităţii corporale.

Față de toate aceste considerente, văzând și dispoziţiile art. 480 alin. (1) C.pr.civ., Curtea va respinge apelul formulat ca nefondat.

Reținând culpa procesuală a apelantei, conform art. 453 rap. la art. 451 C.pr.civ., Curtea o va obliga pe aceasta la plata către intimată a sumei de 4163 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată – contravaloarea taxelor expertiză și onorariu avocațial, conform chitanțelor depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare