Conducere fără permis. definiție autovehicul. moped. eroare de drept. dispoziţii extrapenale conţinute într-o normă penală.

. Domeniu: Infracțiuni. Eroare de drept.

CONDUCERE FĂRĂ PERMIS. DEFINIȚIE AUTOVEHICUL. MOPED. EROARE DE DREPT. DISPOZIŢII EXTRAPENALE CONŢINUTE ÎNTR-O NORMĂ PENALĂ.

(decizia penală nr. 380/A/03.03.2016 a Curții de Apel București- Secția a II-a Penală, dosar nr. 1233/299/2015)

Prin Sentinţa penală nr. 760/06.11.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti- Secţia penală în dosarul nr.  1233/299/2015 s-au hotărât următoarele: a fost admisă cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul Ş.C.F. a fost trimis în judecată; în temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul Ş.C.F. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 Cod penal; în temeiul art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplicarea art. 5 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul Ş.C.F. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România; în temeiul art. 71 Cod penal din 1968 a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a şi lit. b Cod penal din 1968, pe durata executării pedepsei principale; a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta a fost săvârşită în termenul de încercare de 2 ani şi 4 luni stabilit prin Sentinţa penală nr. 730/11.04.2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. 4286/301/20136, definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013; în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 Cod procedură penală a revocat beneficiul suspendării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 730/11.04.2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. 4286/301/20136, definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013 şi a adăugat-o la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul Ş.C.F. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 (zece) luni închisoare; în temeiul art. 71 Cod penal din 1968 a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a şi lit. b Cod penal din 1968, pe durata executării pedepsei principale; în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul Ş:C.F. să plătească suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 9822/P/2013 din data de 24.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 09.01.2015, sub nr. 1233/299/2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Ş.C.F., S.C. BS Photography S.R.L, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal

Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reţinut că, la data de 06.07.2013, în jurul orelor 01:25, inculpatul Ş.C.F. a fost depistat de lucrători de poliţie din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti- Secţia 4, în municipiul B., pe C. G., sectorul 1, conducând mopedul F. B., de culoare neagră, pe Str. O., sectorul 1, fără a poseda permis de conducere, cel anterior fiind anulat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 06.07.2013, în jurul orelor 01:25, inculpatul Ş.C.F. a condus mopedul, fiind oprit de către organele de poliție pe această din urmă stradă, în dreptul imobilului cu nr. 44.

Această împrejurare reiese din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 9- 10 d.u.p.), conform căruia, la data şi ora menționate mai sus, organele de poliţie, aflându-se pe B-dul A. I. C. din municipiul B., au constatat circulând în trafic un moped condus de o persoană de sex masculin, care la vederea echipajului de poliție, a mărit viteza de deplasare în direcția Str. B., circulând la stânga pe Str. O..

Mopedul a fost oprit de către lucrătorii de poliție pe Str. O., în dreptul imobilului cu nr. 44.

Procedând la legitimarea conducătorului mopedului, s-a constatat că acesta se numeşte Ş.C.F.

Cele consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante se coroborează cu declarațiile date de către inculpat în cursul urmăririi penale.

Astfel, prin declarația dată la data de 14.11.2014 (filele 3- 4 d.u.p.), inculpatul a arătat că, la data de 06.07.2013, în jurul orelor 01:00, se deplasa cu mopedul din B-dul A. I.C., unde locuiește, către centrul vechi, fiind oprit de către organele de poliție pe Str. O..

Aceleaşi aspecte au fost învederate de inculpat şi prin declaraţia iniţială dată în faţa organelor de urmărire penală, în faza actelor premergătoare, la data de 06.07.2013 (filele 15-16, d.u.p.).

Conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, organele de poliție au procedat la efectuare de verificări în evidența informatizată a Direcției pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, constatând cu această ocazie faptul că inculpatul posedă permis de conducere categoria B, seria 83895, eliberat de IPJ T., la data de 17.01.2007, anulat la data de 20.05.2013.

De asemenea, în urma verificării efectuate de către organele de poliţie la data de 06.08.2013 în baza de date Evidenţa populaţiei, evidenţă auto, paşapoarte, administrată de către Ministerul Administraţiei şi Internelor- Direcția pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a rezultat că inculpatul nu figurează cu permis de conducere.

Rezultatul acestei verificări a fost consemnat în procesul-verbal depus la dosarul cauzei (fila 18 d.u.p.).

Potrivit adresei nr. 75929 din data de 26.08.2013 (fila 12, d.u.p), emisă de către Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman- Serviciul Rutier, inculpatul figura în baza automată de date cu permis de conducere eliberat la data de 17.01.2007, de către IPJ T., pentru categoria B, permis anulat de Brigada Rutieră București, la data de 20.05.2013, pentru fapta din 30.10.2010.

Într-adevăr, astfel cum reiese din Sentinţa penală nr. 730/11.04.2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 București, inculpatul Ş.C.F. a fost condamnat pentru săvârşirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice; această sentinţă a rămas definitivă prin nerecurare la data de 23.04.2013.

Având în vedere această sentință penală, în temeiul art. 114 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002 (conform căruia anularea permisului de conducere se a dispus în cazul în care titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 5), inculpatului i-a fost anulat permisul de conducere la data de 20.05.2013.

Audiat fiind în cauză, în cursul urmăririi penale, inculpatul a relatat faptul că mopedul este înregistrat pe numele mamei sale, Ş.G.V., precum şi că l-a folosit în noaptea de 06.07.2013 pentru a ajunge la locul de muncă, întrucât operat fiind la picior, nu putea merge pe jos şi nu a dispusa de fondurile băneşti necesare pentru a utiliza un taxi.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, audiat fiind la secţia de poliţie, inculpatul a învederat faptul că avea cunoştinţă că permisul său de conducere era anulat şi că nu avea dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice.

În toate declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală- în faza actelor premergătoare (filele 15- 16 d.u.p.), în calitate de învinuit (fila 14 d.u.p.) şi în calitate de inculpat (filele 3- 4 d.u.p.)-, inculpatul a precizat că recunoaşte fapta săvârşită şi regretă comiterea ei.

Audiat fiind în cursul judecăţii, inculpatul a declarat că, în cursul anului 2011, s-a adresat unei secţii de poliţie pentru a afla dacă are dreptul să conducă mopedul în cauză şi a primit răspuns afirmativ, în sensul că poate să conducă vehiculul respectiv fără a poseda permis de conducere.

A mai precizat că, la momentul comiterii faptei nu avea cunoştinţă că încalcă legea.

Totodată, a reiterat faptul că regretă cele întâmplate.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal în infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis  i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice cu aplicarea art. 5 Cod penal, formulată de către reprezentantul Ministerului Public, instanţa apreciază că aceasta este întemeiată şi o va admite pentru următoarele motive:

Conform art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se a aplicat legea mai favorabilă.

Aceasta este ipoteza şi în speţă, în sensul că de la data săvârşirii faptei, 06.07.2013, şi până în prezent, a avut loc intrarea în vigoare a Codului penal actual, la data de 01.02.2014. Legea nr.  187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, prin art.  121, a abrogat art.  84-87 din OUG nr.  195/2002.

Aprecierea legii penale mai favorabile inculpatului se face având în vedere următoarele trei criterii: condiţiile de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală şi pedeapsa. Totodată, în analiza acestor criterii s-a ţinut seama de situaţia concretă a inculpatului.

Astfel, instanţa a apreciat că, în ceea ce priveşte condiţiile de tragere la răspundere penală şi pedeapsa nu există deosebiri între cele două reglementări în discuţie, în condiţiile în care instanţa urmează a se orienta spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea, ce va fi executată în regim privativ de libertate, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

În aceste condiţii, faţă de antecedentele penale ale inculpatului, instanţa a constatat ca legea penală mai favorabilă Cod penal din 1968 şi ca urmare, în temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. 2 Cod penal în infracţiunea de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face  parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată.

În drept, fapta inculpatului Ş.C.F. care, la data de 06.07.2013, în jurul orelor 01:25, a condus mopedul pe Str. O., sectorul 1 din municipiul B., fără a poseda permis de conducere, cel anterior fiind anulat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art.  5 Cod penal

Instanţa constată că, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, inculpatul a solicitat achitarea motivând că fapta nu este prevăzută de legea penală, în sensul că art. 86 alin. 2 din OUG 195/2005 incriminează fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, iar, conform susţinerilor inculpatului, mopedul nu era considerat autovehicul, în sensul prevederilor acestui act normativ, ci doar un vehicul, la data săvârşirii faptei.

Cu privire la această apărare, instanţa reţine că, obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. 2- forma în vigoare la data săvârşirii faptei- îl constituie un autovehicul, iar nu orice vehicul.

Examinând definiţia autovehiculului furnizată de acest act normativ (art. 6 pct. 6), rezultă în mod expres că mopedul este considerat autovehicul.

Din modul de redactare a acestui text de lege, coroborat cu art. 6 pct. 21, care conţine definiţia mopedului, se deduce interpretarea că mopedul este un vehiul asimilat autovehiculului.

Pe cale de consecinţă, mopedul poate constitui obiect material al infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. 2.

Deci, această susţinere a inculpatului este neîntemeiată.

În consecinţă, având în vedere cele expuse, constatând îndeplinirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv existenţa faptei (dincolo de orice îndoială rezonabilă), aceasta constituind infracţiune şi fiind săvârşită de inculpatul Ş.C.F., instanţa a pronunţat o soluţie de condamnare.

În subsidiar, inculpatul, prin apărător, a solicitat achitarea în temeiul art. 19 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 18 ind. 1 Cod penal din 1968, motivând că, raportat la circumstanţele reale ale faptei şi la circumstanţele sale personale, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Instanţa a apreciat că, în speţă, nu se pot reţine ca fiind incidente dispoziţiile art. 18  ind. 1 alin. 1 Cod penal din 1968, în sensul că fapta nu ar constitui infracţiune, date fiind atingerea minimă adusă valorii ocrotite de lege şi lipsei sale vădite de importanţă, lipsind pe cale de consecinţă pericolul social concret, ca trăsătură definitorie a infracţiunii.

Pentru a statua astfel, instanţa a avut în vedere art. 18 ind. 1 alin. 2 Cod penal din 1968, potrivit căruia, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Astfel, instanţa a reţinut că, prin săvârşirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, s-a creat o stare de pericol pentru circulaţia vehiculelor şi pietonilor pe drumurile publice, urmarea care s-ar fi putut produce constând în eventuale pagube materiale, vătămarea corporală sau decesul unor persoane, rezultate în urma unui potenţial accident de circulaţie.

Instanţa a apreciat astfel, luând în considerare că, din economia reglementării OUG nr.  195/2002, rezultă că deţinerea permisului de conducere atestă achiziţionarea şi conservarea unor abilităţi şi conduite compatibile cu menţinerea siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.

În speţă, inculpatului i-a fost anulat permisul de conducere în urma unei l-a condamnări definitive pentru săvârşirea infracţiunii de refuz al recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art.  87 alin. 5 din acelaşi act normativ.

Aşadar faptul că inculpatul nu deţinea permis de conducere era consecinţa nesocotirii unei reguli (obligaţia de a se supune recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei) considerată atât de importantă încât încălcarea ei era incriminată ca infracţiune.

În al doilea rând, instanţa a avut în vedere persoana inculpatului, perseverenţa sa pe calea infracţională, acesta comiţând în două rânduri, cu intenţie, infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.

Conduita sa ulterioară comiterii faptei, în timpul procesului penal, nu poate fi o împrejurare care, prin ea însăşi, să justifice aplicarea art. 18 ind. 1 Cod penal din 1968.

În consecinţă, instanţa a respins ca neîntemeiată şi această solicitare a inculpatului.

În fine, inculpatul a solicitat prin apărător, într-un al doilea subsidiar, pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. d teza I Cod procedură penală, în sensul că există cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 30 alin. 1 şi 5 Cod penal, inculpatul necunoscând caracterul ilicit al faptei sale în momentul în care a circulat cu acel moped.

Cu privire la acest aspect, în primul rând, instanţa reţine că,art. 30 alin. 5 Cod penal invocat de către apărătorul inculpatului nu poate fi incident în cauză, întrucât acesta prevede că nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urma a necunoaşterii sau a cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată.

Textul vizează o imposibilitate generală de evitare a necunoaşterii caracterului ilicit al faptei, or o astfel de imposibilitate nu poate exista în condiţiile în care OUG nr.  195/2002, care prevede obligaţia de a deţine permis în vederea conducerii unui moped, este o normă accesibilă, fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Din susţinerile inculpatului din cadrul concluziilor scrise, instanţa a reţinut că acesta invocă necunoaşterea unei dispoziţii legale extrapenale drept cauză de neimputabilitate (art. 30 alin. 4 raportat la alin. 1 Cod penal).

Această apărare nu este întemeiată, întrucât, pe de o parte, prin declaraţia dată în faţa organului de poliţie şi consemnată în cadrul procesului- verbal de constatare a infracţiunii flagrante, inculpatul a arătat că are cunoştinţă de faptul că permisul său este anulat şi că nu are dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice.

Declaraţia în sens contrar dată în cursul judecăţii, în sensul că nu avea cunoştinţă că încalcă legea la momentul săvârşirii faptei, în lipsa coroborării cu alte probe, nu este de natură să convingă instanţa cu privire la existenţa erorii de drept.

În plus, chiar dacă ar exista această eroare de drept, ea nu ar viza o normă extrapenală, întrucât obligaţia de a deţine permis pentru a conduce un moped atrage, în cazul încălcării ei chiar săvârşirea unei infracţiuni.

Tot la fel obligaţia persoanei a cărei permis a fost anulat de a nu conduce autovehicule pe drumurile publice.

În consecinţă, având în vedere cele expuse, constatând îndeplinirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv existenţa faptei (dincolo de orice îndoială rezonabilă), aceasta constituind infracţiune şi fiind săvârşită de inculpat, instanţa a pronunţat o soluţie de condamnare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal- la 10.11.2015 (f. 4 dosar) inculpatul Ş.C.F., prin apărător ales, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a II- a Penală la data de 29.12.2015 sub nr. 1233/299/2015 (4753/2015).

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul- inculpat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază întemeiat apelul declarat de acesta, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:

Curtea constată că prima instanță a analizat corespunzător cauza sub aspectele vizând existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului, hotărârea atacată fiind temeinică și legală sub aceste aspecte.

În examen propriu, în fapt, în esență, Curtea reține că inculpatul Ş.C.F., la data de 06.07.2013, în jurul orelor 01:25, a fost depistat de lucrători de poliţie din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti- Secţia 4, în municipiul B., pe Calea G., sectorul 1 în timp ce conducea mopedul F. B., de culoare neagră, pe Str. O., sectorul 1, fără a poseda permis de conducere, cel anterior fiind anulat.

Curtea reţine situaţia de fapt din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, în faţa primei instanţe şi în faţa instanţei de apel, astfel: declaraţii suspect/inculpat, în parte (f 3, 14, 15 dup, f 88 dosar fond, f. 17 dosar Curte); proces verbal depistare în flagrant încheiat la 06.07.2013 (f. 9 dup), adresa nr. 75929 din data de 26.08.2013 emisă de către Inspectoratul de Poliție al Judeţului Teleorman- Serviciul Rutier (f. 11 dup); proces verbal de verificare a permisului de conducere încheiat la 06.08.2014 (f. 18 dup).

Această situaţie de fapt nu a fost, de altfel, contestată de inculpat.

Curtea va înlătura ca nefondate apărările formulate de inculpat.

Cu titlu prealabil notează Curtea faptul că aceste apărări sunt contradictorii; astfel, deşi invocă inexistenţa, la data comiterii infracţiunii, a condiţiei premisă (definirea mopedului ca autovehicul), apărarea susţine şi teza erorii de drept (ce presupune existenţa unei dispoziţii legale ce defineşte mopedul ca autovehicul, dar necunoaşterea acesteia de către inculpat).

Susţinerile apărării în sensul că mopedul, la data comiterii faptei, era definit ca vehicul şi nu ca autovehicul, nu pot fi primite (susţineri ce vor fi examinate prin prisma vechiului cod penal, noul cod penal- art. 335 alin. 2- făcând referire la vehicule şi nefiind relevante sub aspectul acestei apărări).

În acest sens se reţine faptul că art. 6 pct. 6 şi pct. 21 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată şi modificată au fost modificate prin dispoziţiile art. I pct. 1 din Legea nr. 203/2012, în vigoare începând cu data de 19.01.2013, astfel:

„6. autovehicul- orice vehicul echipat, prin construcţie, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum. Mopedele, troleibuzele şi tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatările agricole şi forestiere, precum şi vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite maşini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule;

(...)

21. moped - vehicul, cu două sau trei roţi, a cărui viteză maximă prin construcţie este mai mare de 25 km/h, dar nu depăşeşte 45 km/h şi care este echipat cu un motor cu ardere internă, cu aprindere prin scânteie, cu o capacitate cilindrică ce nu depăşeşte 50 cmc sau cu un alt motor cu ardere internă ori, după caz, electric, a cărui putere nominală continuă maximă nu depăşeşte 4 kW, iar masa proprie a vehiculului nu depăşeşte 350 kg, neincluzând masa bateriilor în cazul vehiculului electric. Este asimilat mopedului cvadriciclul uşor, astfel cum este definit la pct. 6 partea A din anexa nr. 1 la secţiunea 4 din Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare”

Prin urmare, la data comiterii faptei- 06.07.2013- mopedul în mod cert era considerat autovehicul, fiind îndeplinită cerinţa premisă din conţinutul art. 86 alin. 2 OUG nr. 195/2002- conducerea unui autovehicul.

Apărările privind incidenţa erorii de drept nu pot fi, la rândul lor, primite.

Dispoziţiile ce asimilează mopedul autovehiculului sunt dispoziţii extrapenale conţinute într-o normă penală.

Prin urmare se impune examinarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 51 alin. 4 vechiul cod penal- interpretat per a contrario-, ce se regăsesc în dispoziţiile art. 30 alin. 4 noul cod penal.

În doctrină- C.M., C.M., Drept penal român. Partea generală, ediţia a VIII- a revăzută şi adăugită, ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, paginile 167- 169, 170- s-a reţinut că pentru incidenţa erorii de fapt trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală; în momentul săvârşirii faptei făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei; starea, situaţia sau împrejurarea care nu au fost cunoscute pot să reprezinte un element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţă a acesteia.

S-a mai reţinut că „Eroarea nu se confundă cu îndoiala care presupune că făptuitorul este conştient că nu poate să îşi reprezinte realitatea, caz în care ar trebui să nu treacă la acţiune”.

În opinia Curţii, aceste exigenţe se aplică şi în cazul erorii de drept extrapenal.

Or, în cauză în mod cert inculpatul a avut îndoieli cu privire la dreptul său de a conduce mopedul.

În acest sens se reţine faptul că, astfel cum a arătat însuşi inculpatul, acesta s-a interesat în anul 2011 cu privire la dreptul său de a conduce mopedul, deci a conştientizat posibilitatea existenţei unei prohibiţii; mai mult, audiat pentru prima dată în cauza de faţă de agenţii de poliţie, acesta nu a exhibat o eventuală îndoială sub acest aspect, asemenea apărări fiind formulate ulterior pro causa, în prezenţa unei apărări calificate, exclusiv în scopul exonerării sale de răspundere penală pentru fapta comisă.

De altfel, inculpatul este o persoană cu studii superioare ce a deţinut permis de conducere, având posibilitatea să se informeze cu privire la modificările legislative survenite, de altfel, cu aproximativ 6 luni anterior comiterii faptei.

Prin urmare, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile erorii invocate de inculpat în apărare.

Contrar susţinerilor apărării norma criticată nu este lipsită de previzibilitate; lipsa diligenţelor inculpatului de a consulta o modificare legislativă publicată în Monitorul Oficial nu lipseşte de previzibilitate actul normativ.

Prin urmare Curtea apreciază că în cauză nu este incidentă nicio cauză de natură a exclude caracterul penal al faptei comise de inculpat.

Sub aspectul legii penale mai favorabile Curtea apreciază, ca şi prima instanţă, faptul că este mai favorabilă legea penală veche pornind însă de la limitele speciale ale pedepsei amenzii- minimul mai mic potrivit vechiului cod penal.

În drept, fapta comisă de către inculpat, descrisă anterior, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele din conţinutul constitutiv infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prevăzute de art. 86 alin. 2 OUG nr. 195/2002, republicată şi modificată.

Contrar susţinerilor apărării şi în acord cu raţionamentul primei instanţe Curtea apreciază că fapta comisă de inculpat, prin raportare în special la antecedenţa penală a acestuia (ce relevă şi o specializare infracţională), prezintă gradul de pericol social concret al unei infracţiuni în sensul art. 18 din vechiul cod penal, nefiind îndeplinite în cauză exigenţele art. 181 vechiul cod penal.

Domenii speta

Spete similare