Procedura în cazul recunoaşterii vinovăţiei

Domeniu:

Procedura în cazul recunoaşterii vinovăţiei (Acord de recunoastere a vinovăţiei).

Cand acordul de recunoastere a vinovăţiei îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 478 - 481 C.proc.pen. dar ii lipseste vreuna din menţiunile obligatorii, instanţa trebuie să dispună acoperirea omisiunilor în termen de 5 zile, sesizând în acest sens conducătorul parchetului şi nu să respingă acordul.

Drept urmare, prima instanţă a procedat nelegal respingând pur şi simplu acordul, fără să pună în discuţia părţilor aspectele care au determinat respingerea acestuia.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, DECIZIA Nr. 861/A din data de 08 iunie 2015, Dosar nr. 75749/301/2014)

Prin sentinţa penală nr.126 din 12.02.2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în baza art. 485 alin. (2) C.p.p. a fost respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti cu inculpata O.N., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de  delapidare prev. de art. 295 alin.1 C.p. rap. la art. 308 C.p. cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. şi art. 5 C.p., obiect al cauzei penale nr. 16256/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

În baza art. 275 alin. (3) C.p.p., cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Instanţa de fond a reţinut că la data de 05.11.2014, a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sub număr de dosar 75749/301/2014, sesizarea privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 cu inculpata O.N., cercetata, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin 1 C.p. rap. la art. 308 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1C.pen. şi a art. 5 C.p., obiect al cauzei penale nr. 16256/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

În fapt, s-a reţinut de către procuror, în cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, că la data de 16.10.2012 a fost înregistrată la DGPMB Poliţia Sector 3- Serviciul de Investigare a Fraudelor, plângerea penală formulată de S.C NT ET CO SRL cu privire la inculpata O.N. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev de art 295 alin 1 C.p. rap. la art. 308 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p.  şi art. 5 C.p., constând în aceea că, în calitate de asistent vânzări, şi-a însuşit în mod fraudulos suma de 37.936.18 lei, dosarul fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti sub nr. 16256/P/2012.

S-a mai precizat în acordul de recunoaştere a vinovăţiei că în urma cercetărilor efectuate a rezultat că inculpata a fost angajată în cadrul S.C E CO SRL conform contractului de muncă nr. 181/03.08.2005, în funcţia de „operator calculator”, iar ulterior, prin actul adiţional nr.4 din 17.07.2007, aceasta a devenit „asistent comercial”, în aceasta calitate având printre atribuţii înregistrarea încasărilor conform extrasului de cont şi desfăşurătoarelor primite de la clienţi, încasarea sumelor aferente şi predarea chitanţelor şi sumelor primite de la agenţii de vânzări din teren la casieria societăţii şi, începând cu data de 03.08.2011, inculpata a omis în mod repetat să predea către casieria societăţii unele sume de bani efectiv şi integral încasate de la clienţi.

S-a mai reţinut, în fapt, că deţinând mai multe chitanţiere, inculpata elibera către personalul care realiza încasările în numerar de la clienţi chitanţele solicitate, încasa aceste sume de la aceştia, iar la sfârşitul  programului nu proceda la predarea sumelor efectiv şi integral încasate şi a chitanţelor către casieria societăţii, predând casieriei doar o parte din sumele încasate în numerar în acea zi, iar prin această modalitate, începând cu data de 03.08.2011 şi până la sfârşitul lunii noiembrie 2011, inculpata şi-a însuşit în mod nelegal suma de 37.936,18 lei.

De asemenea, s-a mai reţinut că, ştiind metoda de înregistrare în programul de contabilitate, pe care îl deţinea societatea, înainte de data la care ştia că se fac raportările şi verificările soldurilor lunare ale clienţilor, inculpata proceda la înregistrarea în program a încasărilor efectiv realizate de la clienţi în cursul lunii respective, inclusiv pe cele pe care nu le-a predat la casierie, iar după verificarea rapoartelor proceda la anularea respectivelor înregistrări din baza de date. S-a mai reţinut de către procuror că, în cursul lunii noiembrie 2011, în urma unor verificări a situaţiei clienţilor ce realizau plata prin numerar, înainte de data la care verificarea se realiza lunar, s-a observat de către superiorul acesteia, martorul R.Şt., că existau neconcordanţe între datele ce apăreau în raportările lunare anterioare şi situaţia de la acel moment.

În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile materializată prin raportului de expertiză contabilă judiciară nr. 1418/01.08.2013 din care rezultă că, prin activitatea infracţională desfăşurată, inculpata O.N. a prejudiciat persoana vătămată S.C  E CO SRL, cu suma de 37.936, 18 lei .

Pe parcursul urmăririi penale, respectiv la data de 19.06.2013, inculpata O.N. a restituit către S.C ET CO SRL suma de 3000 de lei, diminuându-se, astfel, paguba produsă în patrimoniul persoanei vătămate la suma de 34.936, 18 lei.

Procurorul a menţionat că săvârşirea de către inculpată a infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin 1 C.p. rap. la art. 308 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1C.p. şi a art. 5 C.p., s-a probat cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală formulată de către persoana vătămată S.C E CO SRL, declaraţiile inculpatei, declaraţiile martorului R.Şt., raportul de expertiză contabilă nr. 1418/01.08.2013 şi înscrisuri (facturi, chitanţiere, contract individual de muncă).

S-a mai arătat de către procuror faptul că la data  18.07.2014, inculpatei, în prezenţa avocatului ales, i-a fost adusă la cunoştinţă calitatea de inculpată şi drepturile procesuale, iar la data de 25.09.2014 inculpata şi-a manifestat dorinţa de a încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei, fiind de acord să presteze muncă în folosul comunităţii. De asemenea, s-a specificat de către procuror că în cadrul acordului de recunoaştere a vinovăţiei s-a ajuns la un acord cu privire la executarea unei pedepse de 1 an şi 6 luni  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin 1 C.p. rap. la art. 308 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. şi a art. 5 C.p., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Totodată a fost înaintat instanţei dosarul de urmărire penală nr.16256/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei înaintat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, instanţa a reţinut următoarele:

Conform art. 478 al. 1 – 4 C.p.p. ”(1) În cursul urmăririi penale, după punerea în mişcare a acţiunii penale, inculpatul şi procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat.

(2) Efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior.

(3) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat.

(4) Limitele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior.”

Conform art. 479 C.p.p. „Acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia.”

Conform art. 480 C.p.p. ”(1) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani.

(2) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului. La încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, asistenţa juridică este obligatorie.”

Conform art. 481. „(1) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie în formă scrisă.

(2) În situaţia în care se încheie acord de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul nu mai întocmeşte rechizitoriu cu privire la inculpaţii cu care a încheiat acord.”

Conform art. 482 C.p.p. ”Acordul de recunoaştere a vinovăţiei cuprinde:

a) data şi locul încheierii;

b) numele, prenumele şi calitatea celor între care se încheie;

c) date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);

d) descrierea faptei ce formează obiectul acordului;

e) încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;

f) probele şi mijloacele de probă;

g) declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală;

h) felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat;

i)semnăturile procurorului, ale inculpatului şi ale avocatului”.

Conform art. 484 C.p.p.” (1) Dacă acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna dintre menţiunile obligatorii sau dacă nu au fost respectate condiţiile prevăzute la art. 482 şi 483, instanţa dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile şi sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul.

(2) Instanţa se pronunţă asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei prin sentinţă, în urma unei proceduri necontradictorii, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului şi avocatului acestuia, precum şi a părţii civile, dacă este prezentă”.

Conform art. 485 al. 1 C.p.p. „(1) Instanţa, analizând acordul, pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a) admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi dispune una dintre soluţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) - (4), care nu poate crea pentru inculpat o situaţie mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480-482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului;

b) respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480-482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.”

Având în vedere aceste dispoziţii legale, în raport de conţinutul concret al acordului de recunoaştere a vinovăţiei cu care a fost învestită, dar şi de actele dosarului de urmărire penală ataşat acordului, instanţa constată că acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost întocmit cu respectarea condiţiilor cerute de art. 478 al. 1-4 C.p.p. şi de art. 480 C.p.p. şi în forma cerută de art. 481 C.p.p.

Instanţa a mai constatat, formal, că în cauză apar ca îndeplinite şi dispoziţiile art. 482 C.p.p., deoarece în acordul de recunoaştere a vinovăţiei sunt menţionate toate datele indicate în acest text de lege, inclusiv încadrarea juridică a faptei, dar şi felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei.

S-a mai constatat, însă, raportat la conţinutul concret al acordului de recunoaştere a vinovăţiei, că procurorul şi inculpata nu au finalizat negocierile cu privire la acordul de recunoaştere a vinovăţiei, ceea ce determină instanţa a aprecia că acesta este incomplet. Opinia instanţei are în vedere faptul că inculpata şi procurorul au negociat cu privire la felul şi forma de executare, acordul vizând pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe un termen de supraveghere de 2 ani şi măsurile de supraveghere  prev. de art.92 alin.1 C.p. Deşi inculpata a fost de acord să presteze muncă în folosul comunităţii, cerinţă obligatorie pentru negocierea între procuror şi inculpata a unei pedepse a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere (în acest caz prestarea muncii în folosul comunităţii fiind obligatorie), acordul încheiat nu conţine în concret şi durata negociată cu privire la prestarea de către inculpată a muncii în folosul comunităţii, având în vedere că dispoziţiile legale prevăd un minim de 60 zile şi un maxim de zile de 120 zile. Acest lucru este important întrucât dispoziţiile legale prevăd obligativitatea prestării muncii în folosul comunităţii în cazul condamnării unui inculpat la o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, iar în situaţia în care instanţa de judecată ar fi sesizată cu un rechizitoriu, cu ocazia deliberării pe fondul cauzei, ar stabili în concret numărul de zile în funcţie de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului care ar rezulta în urma efectuării cercetării judecătoreşti. În cazul unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, similar celui ce constituie obiectul cauzei, procurorul şi inculpata ar fi trebuit să negocieze şi cu privire la durata prestării muncii în folosul comunităţii, astfel încât inculpata să-şi asume în mod conştient toate aspectele ce ţin de forma de executare a pedepsei închisorii asupra căreia a căzut de acord cu procurorul.

Faţă de cele anterior expuse, instanţa a apreciat că această nefinalizare a negocierii intervenite între procuror şi inculpată cu privire la toate aspectele ce ţin de forma de executare a pedepsei închisorii asupra căreia au convenit în cadrul acordului nu poate fi acoperită în condiţiile art. 484 al. 1 C.p.p. pentru că formal, astfel cum s-a reţinut mai sus de către instanţă, acordul îndeplineşte toate cerinţele de legalitate prevăzute de art.482 C.p.p., fiind respectate şi dispoziţiile art.483 C.p.p. Instanţa a mai constatat că în raport de art. 485 al. 1 lit. a C.p.p., nu poate pronunţa o soluţie vizată de acest text de lege pentru că ar trebui să completeze conţinutul acordului cu privire la aspectele ce ţin de forma de executare a pedepsei negociate, aspecte asupra căreia nu s-a ajuns la un acord. Or, pe de o parte, o astfel de posibilitate nu este prevăzută de lege în cadrul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, iar pe de altă parte, s-ar putea crea inculpatei o situaţie mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la acord.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de apel ale Parchetului au vizat greşita respingere a acordului de vinovăţie încheiat cu inculpata O.N., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art.295 alin.1 raportat la art.308 cu aplicarea art.35 alin.1 şi art.5 C. pen.

A considerat că instanţa de fond în mod greşit a dispus respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, care îndeplinea toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de legea penală, dar, în opinia instanţei de fond acordul a fost incomplet, în sensul că nu conţinea şi durata negociată cu privire la prestarea de către inculpată a muncii în folosul comunităţii.

S-a mai apreciat de către Parchet că instanţa a procedat contrar dispoziţiilor legale, întrucât avea posibilitatea să dispună îndreptarea omisiunii vădite în termen de 5 zile.

În consecinţă, Parchetul a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei penale apelate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Mai întâi, în concordanţă parţială cu opinia primei instanţe, Curtea constată că, din punct de vedere procedural, acordul de vinovăţie îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 478-481 C.proc.pen. Astfel, acordul este avizat de prim-procurorul Parchetului mde pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, obiectul acestuia este clar determinat şi vizează o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani (infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.).

Totodată, din probatoriul administrat rezultă suficiente date cu privire la existenţa infracţiunii sus-menţionate şi a vinovăţiei inculpatei O.N.. În acest sens, instanţa de apel constată că probele administrate în cauză (sesizarea persoanei vătămate, declaraţia de recunoaştere a inculpatei, contract individual de muncă al inculpatei cu acte adiţionale, declaraţie olografă a inculpatei dată în faţa angajatorului în sensul că şi-a însuşit sume de bani încasate, evidenţă cu sumele încasate şi nepredate, acte întocmite cu ocazia anchetei interne desfăşurate în cadrul persoanei juridice angajatoare a inculpatei, facturi, chitanţe, raport de expertiză contabilă) duc la concluzia că în perioada 03.08.2011- noiembrie 2011 inculpata O.N., angajată în calitate de „asistent comercial” în cadrul S.C E CO SRL, calitate în care avea printre atribuţii înregistrarea încasărilor conform extrasului de cont şi desfăşurătoarelor primite de la clienţi, încasarea sumelor aferente şi predarea chitanţelor şi sumelor primite de la agenţii de vânzări din teren la casieria societăţii, şi-a însuşit în mod nelegal suma de 37.936,18 lei.

În fine, inculpata a fost asistată de apărător cu ocazia încheierii acordului de vinovăţie.

Practic, singurul motiv pentru care instanţa a respins acordul de vinovăţie constă în faptul că în cuprinsul acestuia, stabilindu-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare cu privire la care s-a ajuns la un acord, nu s-a menţionat obligaţia inculpatei de a presta o muncă în folosul comunităţii (deşi aceasta şi-a dat acordul în acest sens) şi, evident, nici perioada pe care să se întindă această obligaţie.

Curtea constată însă că, potrivit art. 484 C.proc.pen., în situaţia în care acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna din menţiunile obligatorii, instanţa trebuie să dispună acoperirea omisiunilor în termen de 5 zile, sesizând în acest sens conducătorul parchetului şi nu să respingă acordul. Drept urmare, prima instanţă a procedat nelegal respingând pur şi simplu acordul, fără ca măcar să pună în discuţia părţilor aspectele care au determinat respingerea acestuia.

Totodată, constatând că omisiunea menţionată este de mică importanţă, iar în faţa instanţei de apel, atât parchetul cât şi inculpata asistată de apărător au solicitat să se complinească acordul prin obligarea acesteia la numărul minim de zile de muncă în folosul comunităţii prevăzut de lege (60), Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul declarat de Parchet, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală şi rejudecând, în baza art. 485 alin. 1 lit. a C.pr.pen. va admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti cu inculpata O.N..

În baza art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. şi art. 5 C.pen. va condamna pe inculpata O.N. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată.

În temeiul art. 91 C.p. se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.pen.

În temeiul art. 93 alin. 1 C.pen., inculpata va fi obligată ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Administraţiei Domeniului Public Sector 2 sau în cadrul Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare, pe o perioadă de 60 de zile.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen, se va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului vor în sarcina statului.

Onorariul parţial pentru avocatul din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a inculpatei până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare