Pretenţii

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 32

Pe rol se află judecarea cauzei civile Litigii cu profesioniştii privind pe reclamanta SC CEZ DISTRIBUŢIE S.A. PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL şi pe pârâtul V D, având ca obiect „pretenţii”.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea depusă pe rolul Judecătoriei Costeşti la data de 11.12.2013, înregistrată sub număr unic 3727/214/2013 reclamanta S.C. CEZ DISTRIBUTIE S.A., prin mandatar COFACE ROMANIA Credit Management Services S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtul V D, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâtul la plata sumei de 2.369,61 lei, reprezentând despăgubiri civile, a dobânzii legale aferente debitului principal calculată până la data plăţii integrale a acestuia, cu cheltuieli de judecată, precum şi actualizarea întregii creanţe cu rata inflaţiei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în urma verificării de către inspectorii din cadrul societăţii a instalaţiei electrice de alimentare şi măsurare la locul de consum al pârâtului, s-a constatat că acesta utiliza energie electrică fără a fi înregistrată de aparatul de măsură (contorul electric). A adăugat că potrivit art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin H.G. 1007/2004, în cazul consumului fraudulos, perioada de recalculare va fi de 1 an pentru consumatorii casnici şi de 6 luni pentru ceilalţi consumatori.

În final, reclamanta a menţionat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei pârâtului.

În drept, a invocat prevederile art. 194 şi urm. C. proc. civ., art. 1357 şi urm. C. civ., art. 1516 C. civ., art. 1521 C. civ., art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin H.G. 1007/2004, Lg. 13/2007, O.G. 13/2011.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză, precum şi a oricărei alte probe a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.

În temeiul art. 411 pct. 2 C. proc. civ. a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

La data de 12.02.2014 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

A menţionat că în momentul efectuării controlului de către reprezentanţii reclamantei se odihnea, întrucât tocmai sosise din tura de noapte. Fiind trezit brusc din somn şi ameninţat cu întreruperea energiei electrice, a acceptat să semneze înscrisul prezentat de aceştia, fără însă a-i cunoaşte conţinutul.

A adăugat că nu a participat la controlul efectuat asupra contorului electric instalat la apartamentul său.

Pe de altă parte, nu a intervenit niciodată asupra contorului electric pentru a instala dispozitive de natură să conducă la înregistrarea unei cantităţi de energie electrică inferioare celei consumate în realitate. Mai mult, contoarele electrice amplasate în scara imobilului în care locuieşte nu au fost schimbate de mai mult de zece ani, existând dubii că mai funcţionează la parametrii normali.

În drept, a invocat prevederile art. 205-208, art. 451-455 C. proc. civ.

În apărare a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu şi testimonială.

Prin încheierile de şedinţă din datele de 10.04.2014 şi 26.06.2014 instanţa a încuviinţat reclamantei probele cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză în specialitatea energetică, iar pârâtului proba testimonială, apreciindu-le utile, pertinente şi concludente în cauză.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 13.03.2013, în urma unui control efectuat de inspectorii din cadrul S.C. CEZ DISTRIBUTIE S.A. la domiciliul pârâtului V D din oraşul Costeşti, judeţul Argeş, s-a constatat că acesta utiliza energie electrică fără a fi înregistrată în totalitate de aparatul de măsură (contorul electric).

În acest sens a fost încheiată nota de constatare nr. 728071/13.03.2013 (filele 15-16), semnată de pârât fără obiecţiuni.

Instanţa reţine că prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a susţinut că a semnat nota de constatare încheiată de reprezentanţii reclamantei, întrucât a fost ameninţat cu întreruperea energiei electrice, aspect confirmat de martorul Stroe Marian.

Instanţa subliniază în primul rând că nota de constatare nu reprezintă un act juridic civil, astfel că lipsa semnăturii pârâtului sau aplicarea acesteia sub imperiul stării de ameninţare nu poate atrage nevalabilitatea înscrisului. Înscrisul întocmit de inspectorii din cadrul societăţii reclamante reprezintă doar un act de constatare, pe care pârâtul l-a semnat fără a avea obiecţiuni.

În acest sens, instanţa observă că pârâtul a afirmat că a fost constrâns să semneze înscrisul, nicidecum că i s-a interzis să formuleze un punct de vedere propriu în cuprinsul acestuia.

Pe de altă parte, prin probatoriul administrat la cererea sa, pârâtul nu a reuşit să infirme situaţia de fapt reţinută de reclamantă cu ocazia efectuării controlului. Mai mult, expertul G C, desemnat în cauză pentru efectuarea unei expertize electroenergetice, a confirmat cele reţinute în nota de constatare, concluzionând că în urma analizării contorului ridicat cu ocazia controlului a constatat că între bornele 1 şi 3 se află montat un şunţ artizanal, confecţionat din cupru.

Instanţa mai reţine că urmare a celor constatate, reclamanta a emis facturile nr. 1061295292/22.03.2013, pentru suma de 2.224,93 lei (fila 21) şi nr. 1061295293/22.03.2013, pentru suma de 144,68 lei (fila 22).

Prin expertiza efectuată în cauză, expertul G C a calculat valoarea energiei electrice neînregistrate în două variante, prin raportare la prevederile art. 142 din H.G. 1007/2004. Astfel, într-o primă variantă expertul a calculat valoarea energiei electrice neînregistrate pentru ultimele 12 luni anterioare datei controlului, iar în cea de-a doua variantă a calculat valoarea energiei electrice neînregistrate pentru intervalul 17.05.2011-13.03.2013 (data controlului).

Instanţa nu poate avea în vedere cea de-a doua variantă de calcul, dat fiind faptul că expertul reţine ca punct de plecare în realizarea calculului data de 17.05.2011, afirmând că acesta este cel mai probabil momentul când s-a efectuat intervenţia neautorizată. Ori în condiţiile în care, din materialul probator nu rezultă cu claritate data când pârâtul a realizat intervenţia, instanţa nu poate ţine seama de calculul întocmit pentru această ipoteză.

În consecinţă, se va reţine că prejudiciul cauzat reclamantei este de 874,06 lei, conform primei variante de calcul.

Potrivit art. 1357 alin. 1 C. civ. „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”.

Textul legal menţionat consacră răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie şi stabileşte implicit condiţiile care trebuie întrunite pentru ca aceasta să poată fi angajată: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Instanţa constată că în cauză sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile enumerate, astfel fapta ilicită constă în acţiunea pârâtului de a se racorda în mod fraudulos la reţeaua de furnizare a energiei electrice, pentru a evita înregistrarea consumului, ceea ce a avut ca rezultat cauzarea unei pagube în patrimoniul reclamantei, între aceste două elemente existând legătură de cauzalitate. În ceea ce priveşte condiţia vinovăţiei, instanţa reţine că aceasta este prezentă în cauză sub forma intenţiei.

Având în vedere cele mai sus expuse, instanţa apreciază întemeiate în parte pretenţiile reclamantei, doar pentru suma de 874,06 lei, motiv pentru care va obliga pârâtul la plata acestei sume, reprezentând despăgubiri civile.

Totodată, instanţa îl va obliga pe pârât la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculată de la data de 11.12.2013, data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la achitarea integrală a acestuia, iar în temeiul art. 453 C. proc. civ. şi la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.170,87 lei, constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu de expert.

În privinţa solicitării reclamantei de actualizare a întregii creanţe (debit principal şi dobânda legală) cu rata inflaţiei, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, dat fiind faptul că scopul dobânzii legale este, printre altele, şi de a acoperi riscul devalorizării monetare, astfel că acordarea atât a dobânzii legale cât şi a ratei inflaţiei ar reprezenta o dublă reparaţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. CEZ DISTRIBUŢIE S.A., prin mandatar COFACE ROMANIA Credit Management Services S.R.L, împotriva pârâtului V D.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 874,06 lei, reprezentând despăgubiri civile, dobânda legală aferentă debitului principal, calculată de la data de 11.12.2013, data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la achitarea integrală a acestuia, precum şi suma de 1.170,87 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Costeşti.

Domenii speta

Spete similare