Exercitarea căii de atac prevăzute de lege într-un termen mai îndelungat, potrivit menţiunii greşite din hotărâre. Neformularea unei cereri de repunere în termen. Tardivitate.

- art. 287 indice 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006

- art. 186  alin. (2), art. 457 Cod de procedură civilă

- decizia nr. 20/05.11.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - RIL

Cu privire la exercitarea căii de atac prevăzute de lege într-un termen mai îndelungat, potrivit menţiunii greşite din hotărâre, Curtea reţine că, dispoziţiile art. 457 Cod de procedură civilă, în forma în vigoare la data pronunţării sentinţei şi formulării recursului de către recurentul-reclamant Spitalul A., nu reglementau situaţia în care calea de atac prevăzută de lege este exercitată într-un termen mai îndelungat, în considerarea menţiunii greşite din hotărârea recurată, astfel încât aplicabile sunt normele art. 186 Cod de procedură civilă, potrivit cărora

„(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen”.

Doar prin Legea nr. 310/17.12.2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074/18.12.2018  alin. (2) al art. 457 Cod de procedură civilă a fost modificat prin adăugarea tezei finale în sensul că indicarea în mod greşit de către instanţă a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei, noua forma a acestui alineat fiind aplicabilă, conform art. 24, art. 25  alin. (1) şi art. 27 Cod de procedură civilă, numai proceselor începute după data intrării în vigoare a Legii nr. 310/17.12.2018, nefiind aplicabilă, în raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată la Tribunalul Braşov, 15.10.2014, procesului de faţă.

Asupra recursului de faţă:

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1027/CA/18.07.2018, pronunţată de Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. […], îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 05.12.2018, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte pretenţiile aferente perioadei 2010 - septembrie 2011, respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.., fiind respinse ca prescrise pretenţiile aferente perioadei 2010 - septembrie 2011. A fost admisă excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantul Spitalul A. şi de pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi C. şi în consecinţă, respinsă ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 63/2014, a raportului de audit şi a procesului-verbal de constatare invocată de pârâta S.C. B. S.R.L.. A fost stabilit onorariu definitiv al expertului judiciar D. suma de 8500 lei pentru raportul de expertiză judiciară contabilă nr.785068/11.05.2018, fiind obligată reclamanta să plătească expertului judiciar diferenţa de onorariu în cuantum de 3125 lei şi obligă pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească expertului judiciar diferenţa onorariu în cuantum de 3750 lei.

Prin încheierea de şedinţă din 25.05.2016 a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii  invocării excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 63/11.07.2014, excepţie invocată de pârâtele Curtea  de Conturi  C.,  Camera  de Conturi a Românei şi reclamantul Spitalul A., fiind încuviinţată proba cu  expertiză  tehnică  specialitatea contabilitate solicitată  de reclamant  şi  pârâta S.C. B. S.R.L..

Prin încheierea de şedinţă din 20.06.2018 au fost respinse obiecţiunile formulate de părţi, inclusiv de reclamantă, la raportul de expertiză, apreciindu-se că nu sunt pertinente, şi concludente cauzei, iar expertul a răspuns obiectivelor stabilite, restul chestiunilor invocate de părţi reprezentând apărări privind fondul.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierilor de şedinţă din 25.05.2016 şi 20.06.2018 a formulat recurs reclamantul Spitalul A., solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost modificată/precizată.

În motivarea recursului recurentul-reclamant a arătat că, prin încheierea de şedinţă din 25.05.2016, prima instanţă a respins neîntemeiat excepţia inadmisibilităţii  invocării excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 63/11.07.2014 şi a revenit în mod nejustificat şi nelegal, într-un cadru absolut artificial creat de pârâtă prin invocarea excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 63/11.07.2014, asupra respingerii probei cu expertiză tehnică specialitatea contabilitate dispusă prin încheierea de şedinţă anterioară din data de 20.05.2015, încuviinţând proba cu expertiză tehnică specialitatea contabilitate solicitată de reclamant şi de pârâta S.C. B. S.R.L.., deşi această probă nu are nicio legătură cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 63/11.07.2014, fiind inadmisibilă, neavând legătură cu obiectul cauzei.

A mai arătat recurentul-reclamant că, prin încheierea de şedinţă din 20.06.2018 au fost în mod greşit respinse obiecţiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză, deşi expertul tehnic judiciar nu a răspuns şi nu a scris nici măcar un cuvânt referitoare la obiectivul nr. 1 – verificarea calculelor efectuate de organul de control, iar lucrarea era incompletă.

Susţine recurentul-reclamant că în mod greşit a fost obligat la plata unor sume de bani reprezentând onorariul expertului contabil câtă vreme excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 63/11.07.2014 a fost respinsă ca inadmisibilă, reclamantul câştigând sub acest aspect procesul.

Mai arată recurentul-reclamant că recursul vizează şi greşita soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, în raport de sursa de finanţare a recurentului-reclamant termenul de prescripţie fiind de 5 ani, iar sumele calculate cu titlu de diferenţă de încasat, conform actelor întocmite de Curtea de Conturi, sunt datorate ca o consecinţă a nulităţii absolute a clauzelor adiţionale, în principal a celui cu nr. 6, dreptul la acţiune născându-se odată cu constatarea nulităţii absolute a clauzelor invocate de instanţă.

În drept, recurentul - reclamant a invocat art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, recurenta-intimată Societatea B. S.R.L. a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului.

Pârâta Societatea B. S.R.L. a formulat recurs provocat împotriva sentinţei civile nr. 1027/CA/18.07.2018 pronunţată de Tribunalul Braşov, solicitând casarea sentinţei, rejudecarea şi admiterea excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 63/11.07.2014.

În motivarea recursului provocat, recurenta-intimată Societatea B. S.R.L. a arătat că invocarea excepţiei de nelegalitate este admisibilă întrucât nu avea cum să formuleze contestaţie împotriva actelor Curţii de Conturi, nefiind entitate verificată. De asemenea, recurenta-intimată reia argumentele de temeinicie a excepţiei de nelegalitate indicate şi în primă instanţă.

 În drept, recurenta-intimată a invocat art.. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării recursului invocată de recurenta-intimată Societatea B. S.R.L., Curtea constată că este întemeiată.

Art. 69 din Legea nr. 101/2016 prevede :

(1) Contestaţiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse.

(2) Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare.

(3) Contestaţiile depuse, în condiţiile legii, la poştă, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân supuse soluţionării conform legii în vigoare la data la care au fost depuse, chiar dacă sunt înregistrate la Consiliu/instanţa de judecată după această dată.

(4) Termenele procedurale aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii în vigoare la data la care au început să curgă.

Faţă de data înregistrării cererii de chemare în judecată la Tribunalul Braşov, 15.10.2014, precum şi în raport de data încheierii contractului de concesiune de servicii nr. 1818/18.04.2008 şi a actelor adiţionale, respectiv perioada 2008-2012, în cauză sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 34/2006, după cum a reţinut şi prima instanţă în sentinţă şi după cum a invocat şi reclamantul în cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. 287 indice 16 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost prin O.U.G. nr. 77/2012:

(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de Secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Prin decizia nr. 20/05.11.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 898/03.12.2015, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 287^16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, că hotărârea pronunţată de către secţia de contencios administrativ a tribunalului în procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică poate fi atacată numai cu recurs.

Chiar dacă în dispozitivul sentinţei civile nr. 1027/CA/18.07.2018 pronunţată de Tribunalul Braşov s-a menţionat de către prima instanţă că termenul de recurs este de 15 zile, Curte reţine că, potrivit art. 457 alin. 1 Cod procedură civilă,  hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Potrivit alin. 2 al art. 457 Cod procedură civilă, în forma în vigoare la data pronunţării sentinţei şi formulării recursului de către recurentul-reclamant Spitalul A.”:

(2) Menţiunea inexacta din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Conform art. 457 alin. 3 Cod procedură civilă:

(3) Daca instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor parţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.

Dispoziţia art. 457 alin. 3 Cod procedură civilă poate fi invocată numai dacă calea de atac exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii viza calea de atac, nu şi durata termenului sau momentul de la care curge, deoarece numai într-o asemenea ipoteză calea de atac se respinge ca inadmisibilă.

Cu privire la exercitarea căii de atac prevăzute de lege într-un termen mai îndelungat, potrivit mențiunii greșite din hotărâre, Curtea reţine următoarele:

Dispozițiile art. 457 Cod procedură civilă, în forma în vigoare la data pronunţării sentinţei şi formulării recursului de către recurentul-reclamant Spitalul A., nu reglementau situația în care calea de atac prevăzută de lege este exercitată într-un termen mai îndelungat, în considerarea mențiunii greșite din hotărârea recurată, astfel încât aplicabile sunt normele art. 186 Cod procedură civilă, potrivit căruia:

(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.

Doar prin Legea nr. 310/17.12.2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074/18.12.2018 alin. 2 al art. 457 Cod procedură civilă a fost modificat prin adăugarea tezei finale în sensul că indicarea în mod greşit de către instanţă a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei, noua forma a acestui alineat fiind aplicabilă, conform art. 24, art. 25 alin. 1 şi art. 27 Cod procedură civilă, numai proceselor începute după data intrării în vigoare a Legii nr. 310/17.12.2018, nefiind aplicabilă, în raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată la Tribunalul Braşov, 15.10.2014, procesului de faţă.

Având în vedere forma art. 457 alin. 2 Cod procedură civilă care este aplicabilă în prezenta cauză, respective cea anterioară modificării survenite prin Legea nr. 310/17.12.2018, Curtea reţine că, în prezenta speţă, recurentul-reclamant putea formula, potrivit art. 186 alin. 2 Cod procedură civilă, în termen de 5 zile de la încetarea împiedicării, cerere de repunere în termenul exercitării căii de atac.

Termenul de 5 zile prevăzut de art. 186 alin. 2 Cod procedură civilă începea să curgă cel târziu de la data de 25.03.2019, a comunicării către recurentul-reclamant a întâmpinării formulate de recurenta-intimată Societatea B. S.R.L. prin acre aceasta a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului de către reclamant (fila 141 vol. I din dosar).

Recurentul-reclamant nu a înţeles să formuleze cerere de repunere în termenul de recurs în termen de 5 zile de la data de 25.03.2019, nesolicitând repunerea în termenul de exercitare a recursului nici măcar prin răspunsul la întâmpinare înregistrat în dosarul de recurs la data de 04.04.2019, invocând în mod eronat în acest răspuns prevederile art. 457 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, respective repunerea din oficiu în termenul de exercitare a căii de atac în situaţia în care a fost indicat în mod greşit de către instanţă termenul pentru exercitarea căii de atac.

Or, după cum s-a arătat mai sus, prevederile art. 457 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză.

Sentinţa civilă nr. 1027/CA/18.07.2018 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost comunicată reclamantului-recurent la data de 01.11.2018, aşa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare de la fila 107 vol. XX din dosarul primei instanţe, recursul fiind depus la poştă la data de 13.11.2018 (fila 52 vol. I din prezentul dosar), cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de  art. 287 indice 16 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost prin O.U.G. nr. 77/2012.

Având în vedere argumentele menţionate, văzând şi art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepţia tardivităţii formulării recursului invocată de recurenta-intimată Societatea B. S.R.L. şi va respinge recursul formulat de recurentul Spitalul A. împotriva sentinţei civile nr. 1027/CA/18.07.2018 pronunţată de Tribunalul Braşov, ca tardiv.

Faţă de soluţia de respingere ca tardiv a recursului formulat de recurentul Spitalul A. şi ţinând seama de prevederile art. 491 alin. 1 raportat la art. 472 alin. 2 şi la art. 473 Cod procedură civilă, va respinge recursul provocat formulat de recurenta-intimată Societatea B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1027/CA/18.07.2018 pronunţată de Tribunalul Braşov, ca rămas fără obiect.

În temeiul art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul Spitalul A. la plata către recurenta-intimată Societatea B. S.R.L. a sumei de 8330 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare