Contestaţia formulată în temeiul art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 impune ca motivele invocate să nu fi fost cunoscute la data judecării contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe.

Creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul/lichidatorul judiciar în tabelul definitiv şi tabelul definitiv consolidat nu pot fi contestate, aspect ce rezultă şi din semnificaţia atribuită de legiuitor în art. 5 punctele 67 şi 68 noţiunilor de tabelul definitiv şi tabelul definitiv consolidat, anume tabele care cuprind creanţele împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor.

Legiuitorul a pus la dispoziţia celor care justifică un interes calea unei contestaţii la înscrierea unei creanţe în tabelul definitiv, chiar în condiţiile în care aceştia nu au recurs la calea contestaţiei reglementate de art. 111 din Legea nr. 85/2014, dar numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 113, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori esenţiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

Redactarea textului impune ca o condiţie pentru a uza de calea contestaţiei prevăzute de art. 113 necunoaşterea existenţei cauzelor arătate care, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe,  ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv de creanţe.

Prin sentinţa nr. 202 din data de 04.09.2017, Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins contestaţia formulată de contestatoarea CNAIRS.A. prin DRDPT împotriva administratorului special GT şi debitorului SCBESRL prin administrator judiciar ALISprl.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mehedinţi a reţinut următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu din 02 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.369/101/2015 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SCBESRL.

Contestatoarea CNAIRS.A. (fostă CNDARS.A.)  a formulat cerere de creanţă împotriva debitoarei SCBESRL, prin care a solicitat înscrierea în tabelul de creanţe cu suma de 5.212.932,84 lei reprezentând penalităţi de întârziere datorate de debitoare în baza unor contracte de execuţie de lucrări.

Aceasta a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor cu o creanţă în cuantum de 1.062.456,66 lei, tabel ce a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 16130/28.09.2015 şi care nu a fost contestat de CNAIRS.A.

Cu privire la creanţa în cuantum de 1.062.456,66 lei cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor CNAIRS.A. a formulat contestaţie administratorul special, GT, contestaţie ce a fost înregistrată sub nr.369/101/2015/a4.

Dosarul nr.369/101/2015/a4 a fost soluţionat prin sentinţa nr.75/20.03.2017, prin care a fost  respinsă contestaţia formulată de administratorul special, GT.

Ca urmare a faptului că împotriva tabelului preliminar al creanţelor nu a fost  formulată  contestaţie de către creditorul CNAIRS.A., iar contestaţia formulată de administratorul special cu privire la creanţa acestui creditor a fost respinsă, CNAIRS.A. a fost înscrisă şi în tabelul definitiv al creanţelor cu  creanţa în cuantum de 1.062.456,66 lei.

Împotriva tabelului definitiv, care, potrivit art.5 pct. 67 din Legea nr.85/2014, cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic,  creditoarea a formulat contestaţie, întemeiată în drept pe  dispoziţiile art.111-113 din Legea nr. 85/2006, în privinţa cuantumului creanţei, susţinând că la înscrierea creanţei sale în tabelul definitiv administratorul judiciar nu a ţinut cont de concluziile expertizei  efectuate  în dosarul nr.369/101/2015/a4 prin care s-a stabilit că SCBESRL datorează penalităţi de întârziere în valoare de 2.550.801,92 lei pentru neexecutarea la termen a lucrărilor conform prevederilor contractuale.

Chiar dacă a indicat ca temei de drept şi dispoziţiile art.111 din Legea nr.85/2014, judecătorul sindic a apreciat că în cauză contestatoarea a formulat o contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor, care poate fi formulată numai în temeiul art.113 din Legea nr.85/2014.

Potrivit art.113 alin. 1 din Legea nr. 85/2014: După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

S-a reţinut că în temeiul art.113  alin.1 din Legea nr. 85/2014 se poate face contestaţie împotriva tabelului definitiv numai în anumite condiţii, adică împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Din perspectiva acestei situaţii de fapt prezentate în cererea de chemare în judecată şi a temeiului de drept invocat de contestatoare instanţa a apreciat contestaţia ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește descoperirea unor titluri hotărâtoare necunoscute până la data înscrierii creanțelor și/sau a drepturilor de preferință, se poate observa că legiuitorul nu definește noțiunea de titluri hotărâtoare, astfel că prin această noțiune se înțelege orice înscrisuri care existau la momentul definitivării tabelului de creanţe, dar de care partea interesată a aflat abia după definitivarea tabelului de creanță și care au puterea juridică de a răsturna, infirma temeiurile avute în vedere atunci când s-au înscris creanțele și /sau drepturile de preferință contestate.

Sentinţa nr.75/20.03.2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 369/101/2015/a4 nu reprezintă un titlu hotărâtor până atunci necunoscut care să justifice modificarea  tabelului  definitiv  al creanţelor, deoarece  dispoziţiile art.113 alin.(1) din Legea nr. 85/2014  se  referă  la  titluri  hotărâtoare până atunci necunoscute, deci cu alte cuvinte la acte  juridice  preexistente definitivării tabelului preliminar şi necunoscute la acel moment.

Or, sentinţa nr.75/20.03.2017 a Tribunalului Mehedinţi este pronunţată ulterior definitivării tabelului preliminar al creanţelor (06.03.2017).

Mai mult decât atât prin sentinţa anterior menţionată a fost respinsă contestaţia formulată de administratorul special cu privire la creanţa CNAIR SA şi nu s-a constatat dreptul de creanţă al CNAIR SA  pentru suma de 2.550.801,92 lei, astfel că raportul de expertiză întocmit în  dosarul nr.369/101/2015/a4  care este un mijloc de probă în acel dosar, iar nu un  titlu hotărâtor  în sensul art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014, nu putea fi avut în vedere la întocmirea tabelului definitiv al creanţelor.

De asemenea, s-a constatat că, deşi tabelul preliminar în care a fost înscrisă parţial creanţa solicitată de contestatoare a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi împotriva acestuia se putea formula contestaţie în condiţii mai puţin restrictive, decât cele prevăzute de art.113 alin.1 din Legea nr.85/2006, creditoarea CNAIR SA nu a formulat contestaţie la acest tabel. Astfel aceasta nu a contestat cuantumul creanţei cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor, cu toate că a fost acceptată parțial creanța solicitată.

Or aceasta avea obligaţia contestării  tabelului preliminar al creanţelor în condiţiile art. 111 alin.2 din Legea nr.85/2006, deoarece „eroarea esenţială” constând în  înscrierea creanţei în cuantum de 1.062.456,66 lei, deși solicitase înscrierea în tabelul de creanțe cu suma de 5.212.932,84 lei, îi era cunoscută şi la acel moment, aceasta neluând cunoştinţă de această „eroare” după publicarea tabelului definitiv. 

Însă pentru că a pierdut termenul pentru contestarea tabelului preliminar al creanţelor, de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, contestatoarea a formulat prezenta contestaţie împotriva tabelului definitiv al creanţelor, în care invocă motive pe care le putea invoca doar în cadrul contestaţiei împotriva tabelului preliminar al creanţelor, deşi firesc era să conteste tabelul preliminar al creanţelor şi nu să aştepte afişarea tabelului definitiv al creanţe.

Şi din acest punct de vedere contestaţia împotriva tabelului definitiv al creanţelor este neîntemeiată, deoarece motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele  prevăzute de art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014 şi puteau fi invocate doar în contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor, cale de atac ce nu a fost exercitată de contestatoare.

În consecinţă, considerând  că nu sunt îndeplinite condiţiile art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea CNAIRS.A. prin DRDPT, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel, apelanta a susţinut că instanţa de fond a respins contestaţia făcând o greşită interpretare a legii şi apreciind eronat neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.113 alin.1 din Legea nr. 85/2014.

A subliniat apelanta că tabelul definitiv al creanţelor a fost întocmit la data de 06.03.2017, iar soluţia în dosarul nr. 369/101/2015/a4, având ca obiect contestaţie împotriva tabelului preliminar,  a fost pronunţată la data de 20.03.2017.

În opinia apelantei, în condiţiile în care în dosarul nr.369/101/2015/a4 s-a efectuat expertiză contabilă, în cuprinsul căreia expertul a concluzionat că SCBESRL îi datorează penalităţi de întârziere în cuantum de 2.550.801,92 lei pentru neexecutarea la termen a lucrărilor, administratorul judiciar nu a avut în vedere suma menţionată la momentul întocmirii tabelului preliminar şi nici la întocmirea celui definitiv, astfel încât se impune corectarea tabelului definitiv, fiind vorba de o eroare de calcul esenţială.

A mai susţinut apelanta că motivarea instanţei de fond este una contradictorie, deoarece tribunalul a susţinut că hotărârea din 20.03.2017 pronunţată în dosarul nr. 369/101/2015/a4 nu reprezintă un titlu hotărâtor până atunci necunoscut „deoarece dispoziţiile art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 se referă la titluri hotărâtoare până atunci necunoscute, deci cu alte cuvinte preexistente definitivării tabelului şi necunoscute la acel moment”.

Apelanta a arătat, de asemenea, că prima instanţă i-a limitat posibilitatea efectuării unui demers prevăzut de lege şi posibilitatea îndreptării unei erori a administratorului judiciar şi nu a ţinut cont de concluziile expertizei contabile judiciare întocmite de un profesionist.

În drept, apelanta şi-a întemeiat apelul pe dispoziţiile art. 466-482 Cod procedură civilă.

La data de 31.10.2017 intimata debitoare  SCBESRL prin administrator special a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

În cuprinsul întâmpinării administratorul special a arătat că sentinţa nr. 75 din 20.03.2017 pronunţată în dosarul nr.369/101/2015/a4 a soluţionat contestaţia administratorului special formulată în temeiul art. 111 alin.1 din Legea nr. 85/2014, respingând această contestaţie, astfel încât condiţiile prevăzute de lege în articolul 113 alin.1 nu sunt îndeplinite, cu atât mai mult cu cât apelanta CNAIRSSA nu a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar de creanţe.

Analizând apelul prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că apelul  nu este fondat.

Legea nr.85/2014 prevede posibilitatea contestării creanţelor şi drepturilor de preferinţă doar în cazul creanţelor şi drepturilor de preferinţă trecute în tabelul preliminar, care cuprinde creanţe născute anterior deschiderii procedurii, conform art.111 şi în cazul creanţelor şi drepturilor de preferinţă trecute în tabelul suplimentar, care cuprinde creanţe născute între data deschiderii procedurii şi data intrării în faliment, conform art.146 coroborat cu 111.

Creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul/lichidatorul judiciar în tabelul definitiv şi tabelul definitiv consolidat nu pot fi contestate, aspect ce rezultă şi din semnificaţia atribuită de legiuitor în art. 5 punctele 67 şi 68 noţiunilor de tabelul definitiv şi tabelul definitiv consolidat, anume tabele care cuprind creanţele împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor.

În afara cazurilor menţionate, legiuitorul a prevăzut posibilitatea contestării creanţelor şi drepturilor de preferinţă trecute în tabelul definitiv în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art.113 alin.1 din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2) şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Textul menţionat conferă oricărei persoane interesate posibilitatea de a face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor împotriva creanţelor şi drepturilor de preferinţă înscrise în tabelul preliminar de creanţe şi până la închiderea procedurii.

Astfel, legiuitorul a pus la dispoziţia celor care justifică un interes calea unei contestaţii la înscrierea unei creanţe în tabelul definitiv, chiar în condiţiile în care aceştia nu au recurs la calea contestaţiei reglementate de art. 111 din Legea nr. 85/2014, dar numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 113, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori esenţiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

Redactarea textului impune ca o condiţie pentru a uza de calea contestaţiei prevăzute de art. 113 necunoaşterea existenţei cauzelor arătate care, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe,  ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv de creanţe.

În speţă, în cazul în care apelanta a fost nemulţumită de înscrierea creanţei sale în tabel fără acordarea penalităţilor de întârziere pentru neexecutarea la termen a lucrărilor conform prevederilor contractuale avea la îndemână calea contestaţiei la tabelul preliminar prevăzută de art.111 din Legea nr. 85/2014.

Apelanta nu poate susţine că a cunoscut faptul că debitoarea datorează penalităţi conform clauzelor unor contracte încheiate anterior întocmirii tabelului preliminar doar după ce o altă persoană căreia legiuitorul i-a  conferit calitatea de a formula contestaţie la tabelul preliminar a promovat o astfel de contestaţie şi doar după ce s-a efectuat raportul de expertiză în cadrul dosarului prin care s-a soluţionat contestaţia administratorului special.

În contextul în care nu a formulat contestaţie în temeiul art. 111 din Legea nr. 85/2014, pe care evident avea posibilitatea să o formuleze până la  termenul stabilit de judecătorul sindic pentru soluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar şi definitivarea acestuia, creditoarea apelantă CNAIRS.A. prin DRDPT nu poate uza de calea contestaţiei prevăzute de art. 113 din Legea nr. 85/2014 pentru a invoca aspectele pe care putea să le invoce în cadrul contestaţiei la tabelul preliminar.

Nefiind vorba de descoperirea unor aspecte care să îndeplinească condiţia de noutate stabilită de legiuitor în art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014, soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală.

Nici hotărârea pronunţată în cadrul contestaţiei administratorului special la tabelul preliminar în dosarul nr.369/101/2015/a4 şi nici expertiza administrată în această cauză nu sunt de natură a face ca penalităţile de întârziere prevăzute în contracte încheiate cu mult anterior întocmirii tabelului preliminar să fie cunoscute de apelanta creditoare CNAIRS.A. prin DRDPT după expirarea termenului de depunerea a contestaţiilor prevăzute la art. 111 alin.2 şi să fie invocate ca descoperite după această dată.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 480 alin.1 Cod procedură civilă 2013, Curtea a respins apelul ca nefondat

Domenii speta

Spete similare