Titlu: anulare act administrativ – decizie privind timbrul de mediu. Impozite interne – Articolul 11otfue – Taxă percepută de un stat membru asupra autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări – neutralitate între autovehiculele provenite din alte state

Titlu: anulare act administrativ – decizia AJFP Călăraşi, privind timbrul de mediu. Impozite interne – Articolul 11OTFUE – Taxă percepută de un stat membru asupra autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări – neutralitate între autovehiculele provenite din alte state membre şi autovehicule similare disponibile pe piaţa naţională.

Tip speţă: sentinţă civilă

Nr. speţă: sentinţa civilă nr. 221

Dată speţă: 09.03.2017

Domeniu asociat: Impozite şi taxe

Instituţie: Tribunalul Călăraşi

Conţinut speţă:

Pe rol se află judecarea cauzei Contencios administrativ privind pe reclamantul  DA în contradictoriu cu pârâtele DRFP PLOIEŞTI, AFP CĂLĂRAŞI şi AFPM, având ca obiect anulare act administrativ timbru de mediu.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamantul personal, lipsă fiind pârâtele.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Tribunalul procedează la identificarea reclamantului DA, care se legitimează cu CI seria XX, nr.XXXXX.

Tribunalul pune în discuţie competenţa instanţei.

Reclamantul personal, având cuvântul arată că apreciază că Tribunalul Călăraşi este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Tribunalul, procedează la verificarea competenţei şi constată, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, că  este instanţa competentă general, material şi teritorial să judece cauza cu care a fost învestită.

Tribunalul, în conformitate cu dispoziţiile art.238 alin. 1 Cod de procedură civilă, în raport de împrejurările cauzei, estimează durata de soluţionare a cauzei ca fiind de 3 luni, urmând a fi soluţionată la termenul de astăzi.

Tribunalul pune în discuţie excepţia prematurităţii acţiunii, formulată de pârâta A.J.F.P. Călăraşi.

Reclamantul, având cuvântul, arată că a fost la AJFP Călăraşi şi că i s-a comunicat că nu poate solicita restituirea decât prin intermediul instanţei, plata fiind făcută după anul 2013.

Cu privire la fondul cauzei, reclamantul arată că solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată. Nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 Cod procedură civil declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Asupra acţiunii contencios administrativ:

Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 27.12.2016 şi înregistrată sub nr.1859/116/2016, reclamantul DA şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocatură Av. RLF, în contradictoriu cu pârâtele DRFP Ploieşti, AFP Călăraşi şi AFPM, a solicitat:

1. să se constate nelegalitatea deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr.18489/23.10.2014 emisă de A.F.P. Călăraşi şi să dispună anularea acestui act administrativ.

2. să se dispună obligarea pârâtelor să-i restituie suma de 19818 lei, cu dobânda legală în materie civilă, de la momentul plăţii taxei până la restituirea efectivă conform art.3 din O.G. nr.13/2011.

3. să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, onorariu de avocat prin chitanţa depusă la dosar taxa de timbru judiciar conform art.451 C.p.c..

În motivarea în fapt a cererii se arată de reclamant că în baza deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr.18489/23.10.2014 s-a stabilit în sarcina sa o taxă de 19818 lei pe care a achitat-o cu chitanţa seria TS 201 nr.100000016326 taxa în discuţie priveşte autovehiculul marca BMW Tip X5 nr. de identificare WBAFF41000L113229, prima înmatriculare 11.04.2008 achiziţionat din Franţa, în anul 2008 şi înscris în România la data de 29.05.2012, taxa solicitată la restituire a fost stabilită în temeiul O.U.G. nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule. A achitat taxa în discuţie din nevoia de a înmatricula în România autovehiculul importat.

Arată că totodată a formulat contestaţie/cerere de restituire a taxei de poluare, la care i s-a răspuns „nu există prevederi legale pentru restituirea integrală a taxei de poluare pentru autovehicule, doar restituirea parţială, respectiv diferenţa prevăzută de O.U.G. nr.9/2013”.

Apreciază reclamantul că taxa percepută este în contradictoriu cu reglementările UE acceptate şi de România.

Astfel, se arată de reclamant că potrivit dispoziţiilor art.110(1) din TFUE, prevederile O.U.G. nr.9/2013 privind timbrul de mediul sunt inaplicabile.

Ca urmare a efectului direct al art.110 (1) din TFUE, reclamantul solicită să se constate că prevederile O.U.G. nr.9/2013 sunt reglementări contrare şi nu pot prima în continuare ca aplicabile. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată a fost încasată în contul bugetului de stat, cu încălcarea art.110 al.1 din Tratat.

Timbrul de mediu presupune o dublă impunere şi supraimpozitarea autovehiculelor din import, cu consecinţa fragmentării pieţei de autoturisme din Uniunea Europeană, indusă fiscal datorită aplicării divergenţelor de către statele membre a taxelor de înmatriculare şi de circulaţie.

Discriminarea rămâne o problemă reală în România câtă vreme plata timbrului de mediu este legată de prima înmatriculare, respectiv prima transcriere a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul în ţara noastră. În acest mod, rămân netaxate, deşi poluează, autovehiculele pentru care nu s-a plătit taxa auto, dar pentru care nu se cere transcrierea dreptului de proprietate, fie că nu se înstrăinează, fie că se înstrăinează fără a fi transcrise pe numele noului proprietar.

Noua formulă de calcul a timbrului de mediu ia în considerare emisiile de CO2 numai în cazul maşinilor E3, E4 şi E5. Pentru maşinile E0, E1 şi E2 nu este necesară cifra exactă a emisiilor de CO2, deşi sunt vechi şi au grad de poluare mai mare, potrivit formulei de calcul al timbrului de mediu, taxa rezultată este considerabil redusă în comparaţie cu cele mai noi. Maşinile E6 sunt scutite de la plata timbrului de mediu, deşi poluează la rândul lor, prin aceasta se încurajează cumpărarea unor autovehicule noi, produse în România, mai ieftine decât cele noi din Uniunea Europeană.

În expunerea de motive a O.U.G. nr.9/2013 se arată că „prin adoptarea prezentului act normativ se asigură conformarea cu recomandările Comisie Europene cuprinse în comunicarea din 14.12.2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanţă obiective, disponibile în mod obişnuit şi relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2”.

Obligaţia reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea plătitorului de către stat de dreptul său de creanţă, cu consecinţele încălcării art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor şi Libertăţilor fundamentale, în aplicarea art.1 din Protocolul C.E.D.O. a consacrat principiul restabilirii situaţiei anterioare care în materia creanţelor băneşti impune indemnizarea persoanei îndreptăţite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naţionale ci şi beneficiul pe care îl putea obţine cel puţin prin constituirea unui depozit bancar.

În considerarea celor expuse, reclamantul a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În drept a invocat dispoziţiile art.8 al.1 din Legea 554/2004 şi art.117 al.1 lit.d din C.p.fiscală.

În dovedirea cererii a depus înscrisuri în copie.

Pârâta AJFP Călăraşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, în principal, pe cale de excepţie.

S-a invocat de pârâtă excepţia prematurităţii acţiunii reclamantului, având în vedere prevederile art.7(1) din Legea nr.554/2004 care stipulează că „1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”. faţă de aceste prevederi legale solicită respingerea acţiunii ca prematur formulată.

Pe fondul cauzei, apreciază că actul normativ indicat mai sus, nu contravine Tratatului de instituire a Comunităţii Europene deoarece timbrul de mediu se aplică tuturor autoturismelor, indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau de pe piaţa internă, atât celor noi cât şi celor rulate.

Potrivit art.4 din O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu „Obligaţia de plată a timbrului intervine o singură dată”.

Faţă de cele expuse, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În drept a invocat dispoziţiile art.205 şi următoarele din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, prevederile O.U.G. 9/2013, ale O.G. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală şi ale Legii 554/2004 – legea contenciosului administrativ.

A solicitat şi judecarea cauzei în lipsă.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare arătând că sunt neîntemeiate apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare, pentru motivele expuse pe larg în cererea de chemare în judecată.

Pârâtele AFPM şi DRFP Ploieşti nu au formulat întâmpinare în cauză.

Tribunalul a analizat cu prioritate, conform art.248 C.p.c. excepţia prematurităţii acţiunii reclamantului, invocată de pârâtă prin întâmpinare, excepţie pe care, analizând dispoziţiile legale invocate, art.7(1) din Legea nr.554/2004 a respins-o, apreciind că nu sunt incidente în cauză în raport de obiectul acţiunii reclamantului.

Analizând actele dosarului, tribunalul a reţinut că reclamantul a achiziţionat dintr-un stat membru al U.E. în care a fost înmatriculat pentru prima dată în anul 2008 autovehiculul marca BMW Tip X5 pentru înmatricularea căruia A.J.F.P. Călăraşi a emis decizia privind stabilirea sumei privind timbrul de mediu pentru autovehicul nr.6221/23.10.2014 prin care a stabilit obligaţia de plată a sumei de 19818 lei cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, sumă pe care acesta a achitat-o cu chitanţa seria TS 201 nr.100000016326 din 28.10.2014.

Reclamantul consideră că taxa este discriminatorie în raport cu jurisprudenţa Curţii Europene şi încalcă prevederile art.110 alin.1 ale Tratatului privind Funcţionarea UE, precum şi prevederile Constituţiei României care instituie supremaţia dreptului comunitar în raport de dreptul intern.

Reclamantul a solicitat pârâtei restituirea sumei de 19818 lei, însă pârâta a refuzat acest lucru.

Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv OUG 9/2013, în timp ce reclamanta a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

Instanţa constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispoziţiile din dreptul comunitar care au prioritate faţă de dreptul naţional.

În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata timbrului de mediu de faptul înmatriculării, deşi din cuprinsul O.U.G. nr. 9/2013 rezultă că s-a urmărit realizarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plăteşte”.

Astfel cum s-a statuat de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene la data de 9 iunie 2016 (după pronunțarea hotărârii recurate) în cauza Vasile Budișan, C 586/14, articolul 4 litera c) din O.U.G. nr. 9/2013 scutește de plata timbrului de mediu transcrierea dreptului de proprietate asupra vehiculelor rulate naționale a căror înmatriculare în România a determinat deja plata taxei speciale, a taxei pe poluare sau a taxei pentru emisiile poluante, cu excepția cazurilor, prevăzute la litera d) a acestui articol, în care o instanță română a dispus restituirea taxei respective pentru un anumit vehicul.

Or, reiese fără echivoc din jurisprudența Curții de Justiție în cauzele referitoare la taxa pe poluare percepută în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 și la taxa pentru emisiile poluante percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, astfel cum a fost în parte suspendată prin O.U.G. nr. 1/2012 (înmatricularea autovehiculelor în perioada 13 ianuarie 2012-1 ianuarie 2013), că aceste taxe erau incompatibile cu articolul 110 TFUE (Hotărârea din 7 aprilie 2011, Tatu, C 402/09, Hotărârea din 7 iulie 2011, Nisipeanu, C 263/10, , și Ordonanța din 3 februarie 2014, Câmpean și Ciocoiu, C 97/13 și C 214/13).

În mod analog, taxa specială trebuie considerată incompatibilă cu articolul 110 TFUE din moment ce prezenta caracteristici identice cu cele ale O.U.G. nr. 50/2008, incompatibile cu acest articol (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 aprilie 2015, Manea, C 76/14, pct. 45).

Curtea a statuat deja că un regim de taxare care prevede că autovehiculele rulate care au fost supuse unor asemenea taxe incompatibile cu dreptul Uniunii vor fi scutite de o nouă taxă, în speță timbrul de mediu, este incompatibil cu articolul 110 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 aprilie 2015, Manea, C 76/14, pct. 47-51).

Valoarea reziduală a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii încetează să fie încorporată în valoarea de piață a unui vehicul din moment ce proprietarul acestui vehicul dispune, în temeiul acestui drept, de posibilitatea de a obține restituirea acestei taxe, independent de faptul că ea a fost sau nu a fost efectiv restituită la data vânzării vehiculului menționat.

Astfel, această simplă posibilitate este de natură să îi încurajeze pe proprietarii vehiculelor rulate românești vizate să propună pentru aceste vehicule, chiar dacă taxa vizată nu a fost încă restituită, un preț de vânzare care să nu țină seama de taxa respectivă. Or, în cazul în care taxa nu a fost încă restituită, cumpărătorii vehiculelor menționate vor fi, în temeiul articolului 4 litera c) din O.U.G. nr. 9/2013, scutiți de timbrul de mediu. În schimb, vehiculele rulate importate dintr un alt stat membru vor fi invariabil supuse timbrului de mediu prevăzut de O.U.G. nr. 9/2013 la înscrierea în România a dreptului de proprietate asupra acestor vehicule. Astfel, o scutire precum cea rezultată din această dispoziție este de natură să ofere un avantaj concurențial vehiculelor rulate prezente deja pe piața românească și, în consecință, să descurajeze importul de vehicule similare din alte state membre.

Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor, (hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Administrazione delle finanze dello Stato).

Conferind o forţă juridică superioară dispoziţiilor O.U.G. nr. 9/2013, prin obligarea reclamantului la plata timbrului de mediu, în vederea înmatriculării autoturismului menţionat, s-au  încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanţa, în virtutea obligaţiei stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituţia României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenţei prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunţat de alineatul 2 al aceluiaşi articol din Constituţia României, va admite acţiunea formulată de reclamantul DA în contradictoriu cu pârâtele D.G.R.F.P. Ploieşti – A.J.F.P. Călăraşi şi A.F.M.

Pe cale de consecinţă, instanţa va dispune anularea deciziei nr. 18489/23.10.2014 emisă de pârâta A.J.F.P. Călăraşi privind stabilirea timbrului de mediu şi obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 19 818 lei, achitată cu titlu de timbru de mediu, cu dobânda fiscală calculată de la data de 28.10.2014 până la restituirea integrală a sumei.

Întrucât suma respectivă a fost încasată şi folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci şi dobânda fiscală calculată de la data achitării sumei şi până la data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume, căci numai astfel se poate concepe o justă şi integrală reparaţie a prejudiciului cauzat acestuia.

Se ia act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia prematurităţii acţiunii reclamantului, invocată de pârâta A.J.F.P. Călăraşi.

Admite acţiunea formulată de reclamantul DA în contradictoriu cu pârâtele D.G.R.F.P. Ploieşti – A.J.F.P. Călăraşi şi A.F.M.

Anulează decizia nr. 18489/23.10.2014 emisă de pârâta A.J.F.P. Călăraşi privind stabilirea timbrului de mediu.

Obligă pe pârâte să restituie reclamantului suma de 19 818 lei, achitată cu titlu de timbru de mediu, cu dobânda fiscală calculată de la data de 28.10.2014 până la restituirea integrală a sumei.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 09 Martie 2017.

Domenii speta

Spete similare