Uzucapiune. Calitatea procesuală pasivă a u.a.t. Condiţii pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţia achizitivă de 30 de ani. Joncţiunea posesiilor.

Titlu: uzucapiune. Calitatea procesuală pasivă a U.A.T. Condiţii pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţia achizitivă de 30 de ani. Joncţiunea posesiilor.

Tip Speţă: decizie civilă

Nr. speţă: 740

Dată speţă: 26.09.2017

Domeniu asociat: moduri de dobândire a dreptului de proprietate

Instituţie: Tribunalul Călăraşi – Secţia Civilă

Conţinut speţă:Pe rol judecarea apelului civil declarat de reclamanţii M.M. şi M. L. împotriva Sentinţei civile nr.1604 din data de 19 iulie 2016, pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr.2408/202/2016, în contradictoriu cu intimata pârâtă UAT prin primar, având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns apelanţii reclamanţi M. L.  şi M. M., lipsă fiind intimata pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanţa ia act că s-a depus dovada achitării diferenţei de onorariu de expert, precum şi faptul că dl. av. G.G.apărătorul apelanţilor reclamanţi solicită un termen pentru că este la Curtea de Apel  Bucureşti şi nu se poate prezenta la acest termen de judecată.

Apelanţii reclamanţi, având cuvântul, pe rând, arată că nu doresc să fie prezent apărătorul lor şi apreciază cauza în stare de soluţionare.

Instanţa ia act că apelanţii prezenţi personal nu insistă în acordarea unui alt termen, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor pentru susţineri.

Apelantul reclamant M. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei instanţei de fond şi să fie admisă acţiunea de la fond, respectiv să se omologheze raportul de expertiză şi să se constate că are calitate de proprietar pe teren astfel cum a fost identificat.

Apelanta reclamantă, având cuvântul, achiesează la concluziile apelantului reclamant.

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă

Prin cererea având ca obiect principal constatare dobândire drept de proprietate ca efect al uzucapiunii de lungă durată înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi la data de 11.05.2016 sub nr. 2408/202/2016, reclamanţii M. M. şi M. L. au chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că reclamanţii sunt proprietarii suprafeţei de 342 mp teren intravilan situat în mun. Călăraşi.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamanţii au devenit proprietari ai unui imobil format din suprafaţa 132 mp teren intravilan şi construcţii edificate pe aceasta prin certificatul de moştenitor nr. 183/25.11.2014 emis de BNP Ş. F.A.

Au mai arătat că autoarea lor a stăpânit acest imobil începând din anul 1970 şi că în urma măsurătorilor cadastrale s-a constatat că terenul are în realitate suprafaţa de 474 mp, rezultând o suprafaţă excedentară de 342 mp.

Au susţinut reclamanţii că autoarea lor a exercitat o posesie continuă, netulburată şi utilă de peste 40 de ani, timp în care nicio persoană nu a formulat vreo pretenţie faţă de imobilul în discuţie.

S-a mai susţinut şi faptul că nu sunt notate niciun fel de înregistrări tabulare privitor la acest imobil, iar Primăria Călăraşi  a confirmat că terenul ce face obiectul cererii nu aparţine domeniului public sau privat al mun. Călăraşi.

Totodată s-a susţinut şi faptul că reclamanţii şi-au îndeplinit obligaţiile fiscale.

În drept s-au invocat disp. art. 1890 C.civ.1865

În dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale. Au fost indicate numele şi domiciliul martorilor şi au fost ataşate înscrisuri în copie certificată (f.7-15).

Cererea a fost legal timbrată (f.4).

Pârâta a formulat întâmpinare (f.18), în care a arătat că în evidenţele sale, la adresa menţionată în cerere figurează reclamanţii cu o suprafaţă de 474 mp.

Pârâta a lăsat la aprecierea instanţei soluţia ce va fi pronunţată în cauză.

La întâmpinare a ataşat documente de evidenţă fiscală (f.19-20).

La termenul din 19.07.2016 instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, motivată de faptul că nu s-a făcut nici o dovadă că pârâta ar fi sau ar fi fost proprietar al terenului.

Soluţionând cauza prin sentinţa civilă nr. 1604/19.07.2016, Judecătoria Călăraşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei UAT invocată din oficiu.

A respins ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă cererea având ca obiect constatare dobândire drept de proprietate prin uzucapiune formulată de reclamanţii M. M. şi M.L. împotriva pârâtei Unitatea Administrativ-Teritorială.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele :

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, instanţa reţine în primul rând că reclamanta nu a prezentat instanţei nici o dovadă că terenul în suprafaţă de 474 mp din care face parte şi suprafaţa de 372 mp ce face obiectul cauzei de faţă s-ar afla sau s-ar fi aflat vreodată în domeniul privat al Unităţii Administrativ-Teritoriale –după intrarea autoarei lor în posesia lotului de teren menţionat.

Mai mult decât atât, din coroborarea certificatului de moştenitor testamentar nr. 183 emis la 25.11.2014 de BIN Ş. F.A. (f.9) cu certificatul nr. 25371/15.04.2016 emis de OCPI (f.13-14) rezultă că reclamanta a dobândit proprietatea asupra suprafeţei de 132 mp situată în Călăraşi ca urmare a dezmembrării unui lot mai mare de teren între persoane fizice prin sentinţa civilă nr. 2514/1983 pronunţată de Judecătoria Călăraşi prin care  s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra unor imobile dobândite prin succesiune.  Pentru acest motiv, nu se poate nici măcar prezuma că terenul în litigiu ar aparţine sau ar fi aparţinut unităţii administrativ teritoriale în condiţiile în care, după toate aparenţele, acest teren a făcut parte dintr-un lot mai mare divizat prin partaj între mai multe persoane fizice.

Din adeverinţa nr. 17842/18.04.2016 se reţine că imobilul situat în str. Cireşoaia nr. 3 nu face parte din domeniul public sau privat al UAT (f.11).

În drept, potrivit art. 192 alin. 1 C.pr.civ., pentru apărarea drepturilor  şi intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa instanţei competente cu o cerere de chemare în judecată., iar potrivit art. 30 alin. 1 C.pr.civ., oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente.

Pentru exercitarea acţiunii civile prin formularea unei cereri în justiţie este necesar să fie îndeplinite condiţiile de exercitare enunţate de disp. art. 32 alin. 1 C.pr.civ., printre care şi calitatea procesuală a părţilor.

Conform disp. art. 36 C.pr.civ., „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii”.

Cu referire la situaţia din cauza de faţă, aplicând regulile procedurale enunţate la dreptul material aplicabil care în cauză este constituit de dispoziţiile legale cuprinse în art. 1837 şi art. 1846 şi urm. C.civ.1864, se reţine că uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietăţii, este o sancţiune îndreptată  împotriva vechiului proprietar, care, dând dovadă de lipsă de diligenţă, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane. În consecinţă, acţiunea în constatarea intervenirii uzucapiunii trebuie formulată în contradictoriu cu vechiul proprietar.

Chiar dacă, prin definiţie, din punctul de vedere al dreptului material, dreptul de proprietate invocat de reclamantă este un drept real, care, în virtutea caracterului absolut, este opozabil oricărei persoane fizice sau juridice, unităţii administrativ teritoriale sau statului, aceasta nu conduce la concluzia că acest drept poate fi dobândit prin uzucapiune în contradictoriu cu orice persoană, ci doar cu cele pentru care se poate justifica o calitate procesuală concretizată în existenţa unui drept de proprietate afirmat şi dovedit al pârâtului asupra bunului pentru care se invocă uzucapiunea.

Raportat la aceste argumente şi la dispoziţiile art. 249 C.pr.civ., aplicabil inclusiv în cadrul acţiunii de drept comun pentru constatarea intervenirii uzucapiunii, revine reclamantei care pretinde că pârâta este proprietarul imobilului sarcina probei dobândirii de către aceasta a dreptului de proprietate.

Cum din niciuna dintre probele administrate nu a rezultat că terenul în suprafaţă de 342 mp pentru care se invocă uzucapiunea s-ar afla sau s-ar fi aflat vreodată în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale sau al statului, actele aflate la dosar indicând contrariul, având în vedere şi faptul că reclamanţilor le revenea obligaţia de a proba atât calitatea lor procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a UAT, iar reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de proprietar şi implicit a calităţii procesuale pasive a pârâtei, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 40 C.pr.civ., a respins cererea ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel reclamanţii M. M. şi M. L., solicitând reţinerea cauzei spre soluţionare în fond şi admiterea acţiunii.

În motivare arată că perspectiva pe care o oferă instanţa de fond asupra problemei juridice de principiu este una rigidă şi formalistă, raţionamentul pe care se întemeiază vizând inexistenţa unui titlu de proprietate aparţinând UAT. Precizează că au formulat apărări pe excepţie, raportându-se la jurisprudenţa instanţei supreme, însă motivarea sentinţei apelate omite integral aceste apărări.

Mai arată apelanţii că au învederat caracterul pozitiv al cererii introductive de instanţă, precum şi natura sa juridică declaratorie, constatarea intervenirii uzucapiunii apărând nu ca sancţiune pentru pasivitatea proprietarului de fapt, ci având sensul de a preîntâmpina contestarea acestui drept ulterior recunoaşterii sale judiciare.

Susţin apelanţii că în speţă, UAT, titular al patrimoniului municipiului, era singurul îndreptăţit, în considerarea vocaţiei sale generale de proprietar/administrator al bunurilor imobile neavând formal proprietar situate în raza sa de competenţă teritorială, conform Legii nr.215/2001, să afirme dreptul său exclusiv asupra terenului în discuţie, însă atari argumente nu au fost învederate prin apărările scrise oferite cauzei. Intimata nu numai că nu a combătut acţiunea, ci prin întâmpinare s-a pronunţat în sensul că, în măsura îndeplinirii rigorilor legii, instanţa urmează să dispună în consecinţă.

Consideră că în mod vădit contradictoriu, deşi afirmă şi motivează respingerea acţiunii în considerarea unei excepţii, conform art.248 C.pr.civ., sentinţa apelată este motivată şi pe aspectul netemeiniciei cererii. Astfel, sentinţa fondului motivează că reclamanta a dobândit proprietatea asupra suprafeţei de 132 mp ca urmare a dezmembrării unui lot mai mare de teren  prin sentinţa civilă nr. 2514/1983, ceea ce ar întemeia prezumţia că UAT nu ar putea fi proprietar al terenului formând obiect al cauzei. Acest aspect nu a fost pus în discuţia contradictorie a părţilor, deşi reprezintă o chestiune de probatorii, proprie doar situaţiilor în care prezumţia ar avea puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins, conform art.329 C.pr.civ. Pe de altă parte, suprafaţa de 132 mp se află în exteriorul acţiunii reclamanţilor, instanţa nefiind învestită cu privire la situaţia juridică a acestui imobil, iar pârâta nu a formulat pretenţii cu privire la terenul supus uzucapiunii.

În drept invocă art.466 şi urm. C.pr.civ., art.1890 C.civ. 1865.

În dovedire solicită proba cu înscrisuri şi martori.

Cererea de apel a fost legal timbrată.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea din 10.01.2017 s-a dispus suspendarea judecăţii în baza art.520 alin.4 C.pr.civ., pricina fiind repusă pe rol în data de 06.04.2017.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri, martori şi expertiză topo.

Analizând actele dosarului, tribunalul reţine următoarele:

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a unităţii administrativ teritoriale în cauze având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii, tribunalul reţine că această chestiune de drept a făcut obiectul unei sesizări a Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care prin Decizia nr.27/2017 a respins sesizarea ca inadmisibilă, pe considerentul neîntrunirii condiţiei referitoare la noutatea problemei de drept, însă considerentele acestei decizii sunt pe deplin edificatoare pentru adoptarea unei soluţii în speţă.

Astfel, s-a reţinut că din examenul jurisprudenţial rezultă că, în proporţie considerabilă, opinia majoritară a instanţelor este în sensul că atât timp cât nu există alte persoane (fizice sau juridice) care să exhibe un titlu de proprietate asupra imobilului în legătură cu care s-a cerut a se constata intervenită prescripţia achizitivă, se consideră că nemişcătorul aparţine domeniului public sau privat al unităţii administrativ-teritoriale din raza imobilului, care are calitate procesuală pasivă.

Ca atare, în majoritatea speţelor examinate s-a decis că în condiţiile în care nu poate fi identificată vreo persoană care să justifice existenţa unui drept de proprietate asupra terenului, calitatea procesuală pasivă este determinată de regimul juridic al imobilului, în aceleaşi condiţii ca şi atunci când proprietarul acestuia a decedat fără moştenitori, iar succesiunea este vacantă.

Au fost invocate, în acest sens, prevederile art. 26 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, care stabilesc în mod expres entitatea în patrimoniul căreia intră terenurile persoanelor decedate, fără moştenitori, precum şi cele ale art.4 din Legea nr. 213/1998, art. 477, art. 646 şi art. 680 din Codul civil de la 1864, în virtutea cărora unitatea administrativ-teritorială este prezumată ca proprietară a tuturor bunurilor fără stăpân care sunt de interes local, de pe raza sa teritorială.

S-a reţinut că în această situaţie particulară a inexistenţei unei persoane care să revendice drepturi asupra nemişcătorului, în calitate de proprietar sau de moştenitor al proprietarului iniţial al terenului, a respinge acţiunea în constatarea uzucapiunii pe considerentul că unitatea administrativ-teritorială este lipsită de capacitate procesuală pasivă ar echivala cu lipsirea reclamanţilor din astfel de cauze de orice posibilitate de valorificare a drepturilor lor, în situaţia în care, se arată, chiar Curtea Europeană a reţinut existenţa unui drept protejat de Convenţie, din situaţii de fapt, cu mare persistenţă în timp, de care legea leagă producerea unor efecte juridice.

Faţă de aspectele reţinute de Î.C.C.J. conform celor anterior expuse, tribunalul apreciază nu doar legală, ci şi echitabilă orientarea jurisprudenţei majoritare. Mai mult, se impune a fi înlăturat şi argumentul instanţei de fond în sensul că terenul a făcut parte dintr-un lot mai mare divizat prin partaj între mai multe persoane. Acest aspect nu prezintă relevanţă în cauză în condiţiile în care, odată efectuat partajul, fiecare coindivizar devine proprietar exclusiv asupra lotului ce i se atribuie, iar în prezenta cauză se solicită constatarea intervenirii uzucapiunii pentru o suprafaţă ce excede obiectul partajului, cu atât mai mult cu cât acesta s-a bazat pe un raport de expertiză tehnică, după cum se menţionează în certificatul de moştenitor nr.183/2014. Cu alte cuvinte, nu subzistă temeiuri concrete care să confere calitate procesual pasivă foştilor coproprietari sau după caz, moştenitorilor acestora.

Faţă de aceste considerente, urmează ca în temeiul art.480 alin.3 C.pr.civ. să se dispună admiterea apelului, anularea sentinţei şi reţinerea procesului pentru evocarea fondului.

Analizând fondul cauzei, tribunalul constată că în fapt, reclamanţii solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii pentru o suprafaţă pe care pretind că au posedat-o alături de autoarea lor, în intervalul prevăzut de lege, suprafaţă ce se află în fapt integrată curţii asupra căreia deţin deja titlu de proprietate.

În raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, tribunalul va reţine situaţia prezentată de către apelanţii-reclamanţi, în sensul că au dobândit de la M. C., prin moştenire testamentară, imobilul compus din teren intravilan în suprafaţă de 132 mp şi construcţiile aflate pe acesta, imobil pe care la rândul său, autoarea apelanţilor reclamanţi l-a dobândit urmare partajului efectuat prin sentinţa civilă nr.2514/1983 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr.2208/1983.

Deşi suprafaţa terenului pentru care deţin titlu este de 132 mp, potrivit certificatului fiscal depus la fila 12 dosar fond, reclamanţii figurează în evidenţele fiscale şi cu suprafaţa de 342 mp, pe lângă cei 132.

Din adeverinţa emisă de Primăria Mun. Călăraşi nr.17842/18.04.2016 reiese că imobilul situat în str. Cireşoaia nr.3 nu face parte din domeniul public sau privat al municipiului.

Urmare administrării probei testimoniale în apel, se constată că într-adevăr, apelanţii, alături de autoarea lor, au stăpânit în mod continuu şi netulburat întregul imobil în litigiu, fără a exista vreo divergenţă legată de proprietate sau de limitele acesteia, care nu au suferit modificări.

În sfârşit, raportul de expertiză topo întocmit în apel confirmă suprafaţa totală în litigiu de 347 mp.

În drept, văzând şi decizia ÎCCJ nr.19/2015, se constată că în speţă sunt aplicabile prevederile vechiului Cod civil, care la art.645 prevede că proprietatea poate fi dobândită prin prescripţie, iar potrivit art.1847 C.civ. ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Potrivit art.1890 C.civ. toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.

În sfârşit, potrivit art.1860, orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripţia, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.

Rezultă că, pentru a putea dobândi proprietatea unui bun prin uzucapiune prelungită, posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii:

a)să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani;

b)posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu.

În ceea ce priveşte aceste condiţii, din declaraţiile martorilor audiaţi, coroborate cu înscrisurile mai sus menţionate şi raportul de expertiză întocmit în apel rezultă că reclamanţii şi autoarea lor au exercitat posesia asupra imobilului încă din anul 1983, termenul de 30 de ani fiind deci cu prisosinţă îndeplinit la data formulării prezentei acţiuni. În tot acest interval de timp, reclamanţii şi autoarea lor au întrunit ambele elemente ale posesiei, corpus şi animus, şi au stăpânit bunul în mod continuu, public (s-au înregistrat în evidenţele primăriei), nu au fost tulburaţi de nici o altă persoană şi au fost consideraţi proprietari în comunitate.

Faţă de aceste considerente,  urmează a admite cererea formulată de reclamanţii M. M. şi M. L. în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Se va constata că reclamanţii M. M.şi M. L. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren intravilan în suprafaţă de 347 mp, situat în mun. Călăraşi, prin efectul joncţiunii posesiilor şi al prescripţiei achizitive de 30 de ani, imobilul fiind identificat conform raportului de expertiză tehnică întocmit în apel de expert I. R., care face parte integrantă din prezenta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanţii M. M. şi M. L. în contradictoriu cu intimata U.A.T. împotriva sentinţei civile nr.1604/19.07.2016 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, pe care o anulează şi evocând fondul:

Admite cererea formulată de reclamanţii M. M. şi M. L. în contradictoriu cu pârâta U.A.T.

Constată că reclamanţii M. M. şi M. L. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren intravilan în suprafaţă de 347 mp, situat în mun. Călăraşi, prin efectul joncţiunii posesiilor şi al prescripţiei achizitive de 30 de ani, imobilul fiind identificat conform raportului de expertiză tehnică întocmit în apel de expert I. R., care face parte integrantă din prezenta.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 26.09.2017

Domenii speta

Spete similare