Partaj judiciar

Cod ECLI ECLI:RO:JDBTS:2016:001.

Dosar nr. XXXXX/193/2014

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. XXXX/2016

Şedinţa publică de la xx.xx.xxxx

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant F. M. C. şi pe pârâţii M. E. C. şi F. A., intervenient F. M. având ca obiect „partaj judiciar „.

Cauza a rămas în pronunţare in şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când, pentru depunerea de concluzii scrise şi achitarea diferenţei de onorariu de expert,  instanţa a amânat pronunţarea pentru data de xx.xx.xxxx şi ulterior pentru data de xx.xx.xxxx, când, în aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive instanţa a amânat pronunţarea pentru astăzi, când, în aceeaşi compunere,

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rol la data de xx.xx.xxxx, f.3-4, reclamantul F. M. C. a chemat în judecată ca pârâte pe cele două surori ale sale, M. E. C. şi F. A., solicitând încetarea prin partaj, în cote de 1/3 a coproprietăţii lor asupra bunurilor mobile şi imobile înscrise în certificatul de moştenitor autentificat sub nr.XXX/xx.xx.xxxx la B.N.P. R. A. din Botoşani, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, se arată că prin certificatul de moştenitor autentic indicat anterior s-a stabilit că de pe urma mamei lor, defuncta F. V., decedată la xx.xx.xxxx, au rămas următoarele bunuri mobile şi imobile:

-un număr de 745 acţiuni cu numerele de ordine de la XXXXXXX la XXXXXXX, cu o valoare nominală de 1000 lei fiecare, deţinute de defunctă la S.C. „X” S.A. Bucecea, conform certificatului de acţionar nr.XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emis de această societate comercială;

-casa situată în Botoşani, Str. X nr.Y, Jud. Botoşani, construită din cărămidă şi paiantă, acoperită cu tablă şi carton, compusă din 4 camere, două antrete, bucătărie, 2 magazii, precum şi suprafaţa de 596 m.p. teren, aferentă acestor construcţii, bunuri dobândite de defunctă în baza contractului de schimb autentificat sub nr. XXXX/xxxx la Notariatul de Stat Botoşani, transcris sub nr.XXXX- XXXX din aceeaşi dată şi la acelaşi notariat;

-casa situată în Botoşani, Str. X nr.Y, Jud. Botoşani, cu regim de S+P+E, construită din cărămidă, fundaţie de beton, acoperită cu tablă, dobândită de defunctă prin construcţie, în baza autorizaţiei de construire nr.X/xx.xx.xxxx, emisă de Primăria Mun. Botoşani;

-chioşcul comercial situat în Botoşani, Str. X nr.Y, Jud. Botoşani, construit din BCA, cu acoperiş tip terasă, dobândit de defunctă prin construcţie, în baza autorizaţiei de construire nr.XXX/xx.xx.xxxx, emisă de Primăria Mun. Botoşani;

-teren în suprafaţa de 25.694 m.p., situat în Satul Băluşeni, com.Băluşeni, jud Botoşani, dobândit de defuncta prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx. emis de Comisia Judeţeană Botoşani (suprafeţele de 803 mp şi 703 mp – sola XX parcela XX din intravilanul acestei localităţi, au fost înstrăinate de defunctă).

Prin certificatul de moştenitor susmenţionat s-a stabilit că au calitatea de moştenitori: F. M. C., M. E. C. şi F. A., fiecare cu câte o cotă de 1/3.

Arată reclamantă că pârâtele au refuzat rezolvarea amiabilă a acestei probleme prin întocmirea unui act de partaj voluntar.

Se mai precizează de reclamant că, în condiţiile în care pârâtele vor accepta, propun următoarea variantă de lotizare:

- În lotul pârâtelor să fie atribuită casa situată în Botoşani, Str. X nr. Y, Jud. Botoşani, cu regim de S+P+E, construită din cărămidă, fundaţie de beton, acoperită cu tablă, dobândită de defunctă prin construcţie, în baza autorizaţiei de construire nr.X/xx.xx.xxxx, eliberată de Primăria Mun. Botoşani, a cărei configurare permite constituirea a două unităţi locative independente, precum şi suprafaţa de teren aferentă, care să aibă deschiderea de 11,16 m.l. în partea de est, câte 19, 51 m.l. adâncime pe lateralele vecinătăţilor dinspre nord şi sud.

Solicită reclamantul să-i fie atribuită casa situată în Botoşani, Str. X nr.Y, Jud. Botoşani, construită  din cărămidă şi paiantă, acoperită cu tablă şi carton, compusă din 4 camere, două antrete, bucătărie, 2 magazii (suprafaţă construită 77 m.p.), chioşcul comercial situat în Botoşani, Str. X nr.Y, Jud. Botoşani, construit din BCA, cu acoperiş tip terasă, dobândit de defunctă prin construcţie, în baza autorizaţiei de construire nr.XXX/xx.xx.xxxx, eliberată de Primăria Mun. Botoşani, precum şi suprafaţa de teren aferentă, care să fie învecinată cu Str. X (15,8 m.l), câte 20,53 m.l. adâncime pe lateralele vecinătăţilor dinspre nord şi sud.

În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 25.694 m.p., situat pe raza satului Băluşeni, Com.Băluşeni, Jud. Botoşani, dobândit de defunctă prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx, solicită ca acesta să fie partajat în natură.

În dovedirea acţiunii  solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi expertize tehnice în construcţii şi cadastru.

În vederea timbrării, apreciază că valoarea bunurilor partajabile este de 135.000 lei.

În drept se invocă dispoziţiile art.. 669-686 Cod civil, art.30 şi urm., art.148 şi urm., art.192 şi urm., art.453 şi urm., art.979 şi urm. Cod de procedură civilă.

În temeiul art.223 al.(3) Cod proc. civilă, a solicitat judecata cauzei în lipsă.

La cerere s-au ataşat înscrisuri, f.5-17.

Prin precizarea depusă la f.20, reclamantul indică valoarea bunurilor din masa succesorală, arătând că :

Din certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local nr. 47900 - 47 din 20.11.2014, emis de Municipiul Botoşani - Direcţia Impozite şi Taxe Locale, rezultă valori impozabile foarte mari pentru imobilele ce fac obiectul partajului (numai pentru construcţii valoarea impozabilă este de 922.441 lei - echivalent 209.345,68 euro la un curs de 4,4 lei/1 euro).

Contestă reclamantul determinarea valorii obiectului acţiunii raportat la criteriul valorii impozabile a bunurilor, cuprinsă în certificatul fiscal indicat mai sus, întrucât aceste valori sunt în vădită discordanţă cu valoarea de piaţă a unor imobile similare şi solicită determinarea taxelor de timbru în raport cu grilele notariale care cuprind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare.

În raport de acest criteriu, valorile orientative ale imobilelor sunt următoarele:

- terenul în suprafaţă de 596 mp, aferent construcţiilor, situat în Mun. Botoşani, Str. X nr.Y, Jud. Botoşani - 596 x 30 euro =17.880 euro;

- casa S+P+E - 77 mp construit la sol - 77 x 3 = 231 mp x 25 euro = 5.775 euro;

- casa - suprafaţă construită la sol 103 mp - 103 x 25 euro = 2.575 euro;

- anexa (chioşc) suprafaţă construită 10,62 mp - 10,62 x 8 euro = 84,96 euro;

- 25.694 mp teren situai în extravilanul com. Băluşeni, jud. Botoşani - 25.694 mp x 0,08 euro =2.055,52 euro.

Suprafeţele construite sunt cele indicate în extrasul de carte funciară nr.XXXXX/xx.xx.xxxx.

În  aceste condiţii, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată (valoarea totală a bunurilor imobile supuse partajului) este de 124.830.11 lei (28.370,48 euro x 4,4 lei = 124.830,11 lei), iar taxa de timbru aferentă este de 3.744,90 iei (124.830,11 lei x 3% ).

Arată că, prin acţiune a estimat valoarea bunurilor partajabile la 135.000 lei şi a plătit taxa judiciară de timbru aferentă în cuantum de 4.050 lei (chitanţa seria BTXWM nr.XXXXXS3 din xx.xx.xxxx, emisă de Mun. Botoşani), astfel că apreciază că obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a fost îndeplinită.

Se ataşează înscrisuri, f.21-22.

Prin nota depusă la f.25 reclamantul mai precizează că, faţă de obligaţia de evaluare a celor 745 acţiuni cu numerele de ordine de la XXXXXXX la XXXXXXX, cu o valoare nominală de 1000 lei fiecare, deţinute de defuncta F. V. la S.C. „X” S.A. Bucecea, conform certificatului de acţionar nr.XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emis de această societate comercială, precizează că, în conformitate cu certificatul de acţionar, valoarea nominală totală a acestor acţiuni este de 102,5000 lei RON (1.025.000 ROL) şi anexează copia certificatului de acţionar.

Mai arată că, perolul Tribunalului Botoşani se află dosarul de faliment nr.XXXX/40/2004 (XXX/F/2004), cu termen de judecată la xx.xx.xxxx, în care S.C. „X” S.A. Bucecea are calitatea de debitoare, iar prin sentinţa nr.XXX/xx.xx.xxxx s-a dispus începerea falimentului debitoarei S.C. „X” S.A. Bucecea, Pentru dizolvarea acestei societăţi comerciale fiind desemnat lichidator C.I.P.I. „D. C. L.”.

Potrivit Raportului CNVM din xx.xx.xxxx şi Hotărârii adoptate de Consiliu! de Administraţie al SIF Moldova în şedinţa din xx.xx.xxxx, s-a aprobat cesiunea către S.C. „Y” S.A. a participaţiunilor deţinute de 42 de societăţi aflate în faliment sau lichidare administrativă, printre care şi S.C. „X” S.A. Bucecea - poziţia 28 în tabelul anexă, preţul de cesiune fiind de 1 Leu/pachet de acţiuni deţinute la fiecare din cele 42 de societăţi.

În aceste condiţii, trebuie să se constate că cele 745 acţiuni s-au devalorizat, iar valoarea de 102,5000 lei, consemnată în certificat nu mai corespunde valorii de piaţă a acestora la data introducerii acţiunii de partaj (datorită pasivului patrimonial ai societăţii debitoare în această procedură de insolvenţă, este uşor de presupus că acţiunile mai au valoare patrimonială efectivă).

Se ataşează taxă de timbru şi extras portal, f.26-36.

*

În cauză s-a formulat la data de xx.xx.xxxx o cerere de intervenţie în interes propriu din partea tatălui reclamantului şi al uneia dintre pârâte, numitul F. M., f.47-48, care solicită obligarea reclamantului şi a pârâtelor la plata despăgubirilor pentru sumele de bani investite de el la cumpărarea şi edificarea imobilelor ce fac obiectul acţiunii.

Acesta mai precizează că locuieşte în unul dintre imobile în baza unei sentinţe de reintegrare şi că, în prezent, există un litigiu nefinalizat cu privire la imobile.

Arată intervenientul că a fost căsătorit cu mama părţilor timp de 13 ani, dar că, în fapt a convieţuit 16 ani cu aceasta, timp în care a construit şi dobândit casa situată în mun. Botoşani, str. X, nr. Y, cu regim S+P+E, chioşc comercial şi casa în suprafaţa de 70 mp si teren aferent bunuri imobile înscrise in Certificatul de moştenitor nr. XXX, punctele 1,2 si 3 al defunctei F. V., din care el a fost exclus, bunurile revenindu-le doar părţilor din dosar, deşi, este ştiut faptul că certificatul de moştenitor emis in virtutea Vechiului Cod Civil nu reprezintă act de proprietate şi nu atestă calitatea de proprietar .

Mai precizează intervenientul că, în anul 2007, în dosarul nr. XXXXX/193/2007, i s-a dat câştig de cauza şi i s-a recunoscut calitatea de coproprietar asupra bunurilor imobile de la pct.2-3 din CM, iar pentru imobilul de la pct.1 avocatul său a omis să solicite recunoaşterea dreptului său, Pe perioada judecării recursului pe cale de ordonanţa preşedinţială s-a dispune reintegrarea sa în imobilul din str. X , nr. Y, unde a locuit timp de 16 ani si locuieşte şi în prezent.

Justifică interesul său legitim, născut şi actual de obligare a reclamanţilor şi pârâţilor la plata sumei de 600.000  lei, pentru  contribuţia adusă la construirea bunurilor şi investiţiile de o viaţă, precum şi prin faptul că de 6 ani locuieşte într-un dintre imobile ca urmare a reintegrării sale, nu mai deţine alt imobil şi este în vârstă de 77 de ani.

Arată că dreptul său de creanţa asupra imobilelor, în baza actelor doveditoare şi a declaraţiilor martorilor, a fost constatat în dosarele nr. XXXXX/193/2007 si nr. XXXX/193/2010, prin Sentinţa civila nr. XXXX/193/2011 şi Decizia nr. XXX/Ap/ din xx.xx.xxxx, hotărâri în care pârâţii nu au contestat dreptul său de creanţa în valoare de 600.000 lei pentru bunurile imobile de la punctele 1-2-3 din Certificatul de moştenitor nr. XXX/xx.xx.xxxx.

In drept se invocă dispoziţiile art. 61, 62 Cod pr. civ.

În dovedire se solicită încuviinţarea probei  testimoniala, înscrisuri, interogatoriul reclamatului şi al pârâţilor din cererea principală.

Se ataşează înscrisuri, f.49-55.

*

Pârâta F. A. a formulat întâmpinare, f.56-57 prin care arată că este de acord cu încetarea prin partaj în cote de 1/3 a coproprietăţii dintre reclamant şi pârâte asupra bunurilor mobile şi imobile înscrise în certificatul de moştenitor autentificat sub nr.XXX/xx.xx.xxxx la B.N.P. « R. A. » Botoşani.

In legătură cu afirmaţia reclamantului că aceasta şi sora sa au refuzat rezolvarea amiabilă a partajului, arată faptul că nu au fost niciodată contactate în acest sens.

In legătură cu propunerea reclamatului de partajare a bunurilor mobile şi imobile înscrise în certificatul de moştenitor, arată ca pârâtele nu sunt de acord cu varianta de lotizare a reclamantului.

Pârâta F. A. solicită atribuirea către pârâte a următoarelor bunuri:

- casa situată în Botoşani, str.X, nr. Y, jud.Botoşani, construita din cărămidă şi paianta, acoperita cu tabla si carton, compusă din 4 camere, doua antrete, bucătărie, 2 magazii,

- chioşcul comercial situat in Botoşani, str.X, jud.Botoşani, construit din BCA, cu acoperiş tip terasa ;

- suprafaţa de teren aferenta învecinata cu str.X (15,8 m.l.), câte 20,53 m.l. adâncime pe lateralele vecinătăţilor dinspre nord si sud.

În legătură cu suprafaţa de teren de 25694 m.p. situat în satul Băluşeni, com.Băluşeni, jud.Botoşani, arată că este de acord cu partajarea acestuia in natura, in sensul atribuirii a cate 1/3 teren din fiecare parcela cadastrală.

In drept se invocă dispoziţiile art. 150 Cod procedura civila.

În dovedire se solicită încuviinţarea probei cu  înscrisuri şi martori.

*

Reclamantul F. M. C. şi pârâtele din cererea introductivă au formulat o întâmpinare, f.68-69 la cererea de intervenţie în interes propriu, solicitând instanţei să se pronunţe prin încheiere asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie, în sensul respingerii ca inadmisibilă a acesteia, întrucât petentul nu justifică interesul de a introduce o asemenea cerere (potrivit art.33 Cod proc. civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual), neavând, astfel, calitatea procesuala corespunzătoare (art.36 Cod proc. civilă).

Arată reclamantul că, prin acţiunea ce face obiectul dosarului civil nr. XXX/40/2014 al Judecătoriei Botoşani, intervenientul (reclamant în respectivul dosar) a solicitat obligarea sa şi a celorlalte două pârâte la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând dreptul său de creanţă, constând în valoarea construcţiei şi preţul muncii efectuate de el, precum şi recunoaşterea dreptului său de creanţă, de privilegiu şi retenţie asupra imobilului situat în Botoşani, Str. X nr.Y, Jud. Botoşani, înscris în cartea funciară cu număr cadastral nedefinitiv XXXX - descris sub A+1 în cartea funciară individuală nr.XXXXX/N a Mun. Botoşani.

Acesta a motivat că în perioada 1977-1990, a fost căsătorit cu defuncta F. V., că, după divorţ (xx.xx.xxxx), în perioada 1991-1993, a convieţuit cu aceasta şi a contribuit cu sume de bani şi muncă la dobândirea şi realizarea imobilelor din mun. Botoşani, str.X, nr.Y. A mai precizat că, după moartea fostei soţii, a aflat de existenţa certificatului de moştenitor autentificat sub nr.XXX/xx.xx.xxxx, prin care toate bunurile dobândite prin contribuţia sa au fost atribuite doar copiilor, fără ca el să fie consultat, că a solicitat anularea acestui certificat, în sensul de a i se recunoaşte calitatea de coproprietar în cotă de 1/2 asupra imobilelor înscrise în acest certificat la pct.2 şi 3 (dosar nr.XXXXX/193/2007 al Judecătoriei Botoşani).

Prin sentinţa civilă nr.XXXX/xx.xx.xxxx, pronunţată în dosarul nr. XXX/40/2014, Judecătoria Botoşani a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă în constatare drept de creanţă şi instituire drept de retenţie, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ce priveşte obligarea pârâţilor la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de despăgubiri, acţiune pe care a respins-o ca prescrisă.

Instanţa a constatat că, fiind vorba despre o cerere în despăgubiri, prescripţia începe să curgă la momentul naşterii dreptului ia acţiune, care se situează la nivelul anului 1993, interval până la care însuşi reclamantul recunoaşte că a convieţuit cu defuncta F. V., mama pârâţilor, cu care a fost căsătorit din 1977 până în 1990, perioadă în care a construit imobilele în raport de care se solicită despăgubirile.

Instanţa a constatat că, potrivit art.3 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la data naşterii raportului juridic, termenul de prescripţie de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune s-a prescris cel mai târziu la începutul anului 1997, mult anterior promovării prezentei acţiuni.

Reţinând că dreptul la acţiune s-a prescris încă din timpul vieţii autorului pretins debitor, instanţa a precizat că nu au fost identificate temeiuri de suspendare sau întrerupere a cursului prescripţiei invocate de reclamant şi, întrucât nu s-a putut stabili în sarcina pârâţilor un debit care să profite reclamantului, prima instanţă a apreciat drept inoportună discutarea cererii privind instituirea unui drept de privilegiu sau de retenţie, respingând ca nefondată şi această cerere. Apelul declarat de intervenient (reclamant) împotriva sentinţei susmenţionate se află pe rolul Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, cu termen de judecată la xx.xx.xxxx.

În măsura în care apelul va fi respins, solicită respingerea cererii de intervenţie ca inadmisibilă.

S-au ataşat înscrisuri, f.70-85.

*

La termenul din xx.xx.xxxx instanţa s-a pronunţat asupra probelor ce se impun a fi administrate în cauză, încuviinţând în acest sens înscrisuri, o expertiză în construcţii şi o expertiză cadastrală şi a pus totodată în vedere intervenientului să-şi timbreze cererea cu taxă judiciară de 9.605 lei.

Prin încheierea din xx.xx.xxxx s-au stabilit obiectivele celor două expertize.

Prin încheierea dată în Camera de Consiliu în xx.xx.xxxx s-a admis cererea de ajutor public a intervenientului, în sensul reducerii cu 50% a acesteia şi eşalonării în 12 rate lunare de câte 400,21 lei.

Prin încheierea din xx.xx.xxxx s-a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie şi, simultan, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat a s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani în privinţa acesteia, văzând că pentru aceleaşi despăgubiri cerute în intervenţie, între aceleaşi părţi, s-a dat deja o hotărâre definitivă.

Prin precizările de la f.120-121 intervenientul combate excepţia reţinută de instanţă, apreciind că nu operează în cauză.

La termenul din xx.xx.xxxx instanţa l-a audiat pe intervenient, f.125, din expunerea acestuia rezultând că nu a realizat niciodată un partaj de bunuri cu fosta soţie din cauza ameninţărilor permanente, astfel că nu a reuşit să-şi recupereze partea lui din bunurile comune, pe care înţelege să o pretindă prin intervenţia în cauză.

Intervenientul descrie constituirea comunităţii devălmaşe de bunuri, arătând că : s-a căsătorit cu mama părţilor în 1977 şi a divorţat in 1990. El locuia într-un apartament cu 4 camere, care i-a fost repartizat de la Industrializarea cărnii şi a locuit în acest apartament cu soţia sa. Apartamentul a fost cumpărat în anul 1990, dată la care era divorţat. Din 1983 soţia sa nu mai avea venituri. Precizează intervenientul că, deşi era divorţat s-a lăsat convins de soţia sa şi a vândut acest apartament ei, după care deşi el era cel care avea nevoie de casa ca să crească nişte prepeliţe, soţia a făcut schimbul cu o casa de pe str. X, casa care se judecă in cauză. După ce s-a cumpărat casa s-a mutat acolo, casa a necesitat îmbunătăţiri, un perete, tabla, care au costat in jur de 10.000 lei azi. In 1993 a fost evacuat din acea locuinţă si a locuit la mama sa. Menţionează ca pe lângă îmbunătăţirile la casa veche, pana la evacuarea sa din casa veche, a mai ridicat o construcţie compusă din demisol, parter şi etaj şi un chioşc, care sunt incluse în masa de partaj. Relaţiile dintre el şi soţia sa erau bune la data când au hotărât sa divorţeze întrucât pe timpul lui Ceauşescu nu puteau avea două proprietăţi şi ei au luat aceasta decizie pentru  că intervenientul îşi dorea foarte mult o casă pe pământ şi pentru a putea opri şi apartamentul. Casa pe pământ nu a fost  obţinută în schimbul apartamentului, ci a fost obţinută cu veniturile de la prepeliţe. Mai precizează intervenientul că  a cumpărat nişte teren acolo pe str.  X Y, tot pe numele soţiei, iar apartamentul a rămas pe numele său. Pe terenul de pe X o familie T. şi-a construit casă, iar soţia sa a avut mai multe procese cu acea familie si a reuşit sa obţină de la aceştia o suma foarte mare de bani, 130.0001ei( 1.300.000 lei vechi), din care nu i-a dat nici un ban. El a cedat locaţiunea de la apartamentul ce i s-a distribuit în favoarea soţiei si aceasta a cumpărat cu banii daţi de el, pe numele ei, acest apartament. Cu acest  apartament a făcut schimb cu casa de pe X unde era o construcţie veche si unde a început sa construiască o construcţie nouă cu demisol, parter şi etajul 1 şi un chioşc. Banii câştigaţi la prepeliţe i-a depus  la B.R.D. si de acolo îşi extrăgea banii pentru ridicarea construcţiei. Cam în 8-9 luni a reuşit sa construiască, in tot acest timp au trăit ca o familie cu soţia si copii, a locuit in ea şi a adus prepeliţele de la IRE, 6000 exemplare. Deşi relaţiile dintre ei erau bune totuşi a fost evacuat in anul XXXX, în xx.xx si de atunci am locuit permanent la mama sa. Nu a reuşit niciodată să partajeze contribuţia pe care a avut-o la construirea construcţiilor si achiziţionarea terenurilor şi înţelege să  partajeze prin prezentul proces. Precizează că el deja terminase casa din X şi chioşcul, când soţia sa a obţinut banii din procesul cu familia T., pentru terenul din str. X, mult mai târziu, prin anii 2000.  Nu a reuşit să facă nici până în ziua de azi partajul cu soţia, în partajul succesoral pe care îl  fac copiii, după decesul soţiei sale, a înţeles să intervină  pentru a face şi propriul său partaj, pentru ca ei să-şi împartă numai bunurile soţiei. Precizează ca terenul si casa deşi nu figurează pe numele său, dar la care el a dat banii, a dobândit aceasta casa, deşi este pe numele soţiei, el a plătit banii şi vrea să-i revină o cota din valoare. Precizează intervenientul că doreşte să-şi angajeze un avocat întrucât îi este greu să formuleze cererea.

*

Instanţa, văzând Decizia nr.X/xx.xx.xxxx în baza căreia s-a stabilit că atât partajul activului succesoral, cât şi acela al pasivului sunt neprescriptibile şi văzând că prin intervenţie se urmăreşte separarea părţii sale de bunuri comune de succesiunea defunctei, a pus în vedere intervenientului să-şi precizeze cererea de intervenţie  corespunzător acestor pretenţii, iar acesta s-a conformat depunând note scrise la f.133-135.

Intervenientul arată că nu înţelege să valorifice un drept de creanţă, ci că înţelege să obţină contravaloarea cotei sale părţi din bunurile comune, respectiv din :

- casa situata in Botoşani str.X, nr. Y, construita din cărămidă având o suprafaţa locuibila de 70 mp,

- suprafaţa de 596 mp teren situată în Botoşani, str.X, nr. 18

- casa situata in Botoşani, str.X, nr.Y, cu regim de S+P+E, construita din panouri prefabricate cu fundaţie de beton, acoperita cu tabla si

- chioşcul comercial situat in Botoşani, str. X nr. Y ,jud. Botoşani construit din BCA cu acoperiş tip terasa.

Arată că nu are drept la partajul celor 765 de acţiuni de la SC X Bucecea şi 1a terenul de 25694 mp situat în comuna Baluseni care erau bunuri proprii ale defunctei sale soţii F. V..

Arată că el a avut un apartament cu 4 camere situat în str.X nr.Y, al cărui contract de închiriere l-a cedat defunctei sale soţii, F. V., în anul 1990. Acest apartament a fost cumpărat de fosta sa soţie F. V. cu banii economisiţi de el pe parcursul a 10 ani, lucrând ca tehnician principal la Industria Cărnii si apoi la IRE Botoşani.

Arată că, în afara veniturilor din salarii, începând cu anul 1983 a dezvoltat o afacere privind creşterea prepeliţelor si apoi comercializarea ouălor şi a cărnii. Deşi în perioada comunista nu se elibera o autorizare speciala privind aceasta activitate, autorităţile încurajau acest gen de activităţi private. Fosta sa soţie F. V. nu mai avea serviciu din anul 1985 şi practic imobilele din X, începând cu suprafaţa de 596 mp si continuând cu casa din cărămidă de 70 mp ,casa cu regim S+P+E construita din panouri prefabricate cu fundaţie de beton si acoperiş de tabla, cât si chioşcul comercial situate la aceeaşi adresa,au fost construite cu banii obţinuţi de acesta din salarii si din activităţile de creştere şi comercializare a cărnii si ouălor de prepeliţa.

Activitatea privind creşterea prepeliţelor era deosebit de rentabilă, întrucât în perioada 1983-1990 avea circa 3000 de prepeliţe, iar din vânzarea în regie proprie a cărnii si ouălor de prepeliţa obţinea într-un an, venituri de circa 350.000 lei. Precizează că, până în 1990 impozitele percepute de statul comunist pentru acest gen de activităţi erau minime, însă după 1990 obligaţiile către stat s-au dublat, iar creşterea continua a acestora l-a determinat să întrerupă activitatea.

Apartamentul din str.X nr.Y a fost cumpărat in anul 1991 cu suma de 181.000 lei de la SC Locativa, întreaga suma fiind predata de el către F. V. la momentul cumpărării. Tot in 1991 s-a perfectat Contractul de schimb intre imobilul apartament si suprafaţa de 596 mp din str.X nr. Y, pe care se afla construita o casa din cărămidă cu suprafaţa de 70 mp .

In tot acest interval de timp intervenientul precizează că a locuit împreuna cu F. V., atât in apartament, iar din 1991 în casa din str.X. Spre sfârşitul anului 1991 s-a început construirea imobilului S+P+E, autorizaţia de construire fiind pentru o clădire cu caracter industrial in care el dorea să mute afacerea cu prepeliţe. Memoriul justificativ cu constructorul s-a făcut de firma SC O SRL al cărui asociat unic si administrator era. Practic imobilul s-a construit cu fundaţie de beton, subsol din beton si cadre prefabricate din beton amplasate pe stâlpi turnaţi tot din beton. Toata documentaţia tehnica a imobilului a fost pe numele SC O. SRL. ce era administrata de el,iar toate facturile privind construcţia erau achitate de către el, prin bancă .

Construirea acestui imobil, care are valoarea cea mai ridicată din masa succesorală, s-a făcut exclusiv din banii săi, de către S.C. B.,  de la temelie până la tencuielile interioare. Subliniază că toate materialele de construcţii, toată munca constructorului şi toate facturile au fost achitate de către S.C. O., respectiv de către el. Imobilul era gândit de asemenea manieră încât să fie folosit pentru activitatea industriala, pentru creşterea a 3000 de prepeliţe, iar aceasta activitate îi aparţinea exclusiv lui, întrucât F. V. nu avea pregătirea necesara şi nici răbdarea pentru a se ocupa de creşterea prepeliţelor.

Subliniază faptul că toate bunurile situate în Botoşani str.X nr. Y au fost dobândite cu banii lui şi în prezent sunt bunuri succesorale ce urmează a fi supuse partajului. Nu exista bunuri proprii pe care să le invoce în acest partaj succesoral, ci doar investiţii personale care pot fi apreciate ca datorii ale succesiunii, făcute de el la dobândirea acestor bunuri.

In dovedire solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul paraţilor  si expertiza tehnică.

Se ataşează înscrisuri, f.136-175.

Prin nota de la f.184 intervenientul mai susţine că suprafaţa de teren de 596 mp situată în Botoşani, str.X nr.Y şi casa situată la aceeaşi adresă cu regim de înălţime S+P+E, construită din panouri prefabricate cu fundaţie de beton, acoperită cu tablă sunt bunurile lui proprii şi nu ar trebui incluse în masa de partaj.

Arată că  terenul reprezintă valoarea de înlocuire a unui apartament de 4 camere situat  în Botoşani, str. X, nr.Y, care a fost cumpărat pe numele fostei soţii, F. V., însă cu banii economisiţi de el pe parcursul a 10 ani în care a lucrat ca tehnician principal la Industria Cărnii şi apoi la IRE Botoşani, dar şi din desfăşurarea activităţii de creştere şi valorificare a prepeliţelor.

*

Reclamantul şi pârâtele s-au apărat faţă de cererea de intervenţie precizată tot prin invocarea autorităţii de lucru judecat, cf.f.105, sens în care invocă aceeaşi hotărâre judecătorească, apreciind că identitatea de cauză este evidentă, astfel că solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie. Se ataşează d.c.XXX/xx.xx.xxxx, f.197-202.

Prin nota de la f.209-2011, intervenientul îşi justifică interesul actual şi legitim de a se judeca în cauză, susţinând că are un interes bine determinat, întrucât toata munca sa, de peste 30 de ani, a fost investita în cumpărarea acelui teren şi în edificarea construcţiilor, din care imobilul S+P+E reprezintă bun propriu, la fel ca si suprafaţa de 596 mp teren.

Legitimitatea interesului presupune conformitatea sa cu ordinea de drept si cu regulile de convieţuire sociala. Interesul este legitim doar atunci când este în concordanta cu dreptul obiectiv, adică numai daca pretenţiile formulate izvorăsc dintr-un raport juridic recunoscut de lege, iar în cauza se observă ca această condiţie este întrunită. Interesul trebuie sa fie personal, adică sa fie propriu celui care promovează acţiunea. De la regula potrivit căreia interesul trebuie sa fie născut si actual, textul de lege face doua excepţii importante:pentru prevenirea încălcării unui drept subiectiv ameninţat şi pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. Este de observat împrejurarea că, în situaţia în care nu ar fi formulat această cerere de intervenţie, reclamanţii si paraţii, ar fi împărţit imobilele, pretinzând ca sunt de la mama lor, fără a face nici o menţiune despre munca, investiţiile, despre împrejurarea ca imobilul teren reprezintă valoarea de înlocuire a unui apartament cumpărat cu banii lui, precum şi despre faptul ca imobilul S+P+E construit din panouri prefabricate cu fundaţie de beton acoperit cu tabla, a fost finanţat doar de el, prin Firma  SC O.. Intr-adevăr în cauza ar fi vorba de necesitatea de a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, întrucât după pronunţarea hotărârii in partaj beneficiarii ar fi vândut bunurile, iar el ar fi fost scos în strada de către noii proprietari.

Solicit a respinge excepţia lipsei interesului de a acţiona.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, motivată prin soluţia pronunţata in dosarul XXX/40/2014 solicită respingerea acesteia motivat de faptul că pretenţiile sale, reprezentând drept creanţa si instituire drept de retenţie formulate în dosarul nr. XXX/40/2014, nici nu au fost analizatele fondul pricinii întrucât Tribunalul Botoşani, prin sentinţa XXXX/xx.xx.xxxx, a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune, acţiunea pe care o respinge ca fiind prescrisa. In actualul cadru procesual a fost avuta in vedere Decizia nr.6 din 19.01.2009 privind reexaminarea recursului in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispoziţiilor 728, raportat la dispoziţiile art.774,775,777 si 896 din Codul civil si ale art.3 din Decretul nr. 167 /1958 pronunţata de I.C.C.J. prin care s-a stabilit ca cererile privind partajul si pasivul succesoral sunt neprescriptibile in măsură în care în pasiv sunt incluse si datorii, atât in situaţiile in care cererile sunt formulate în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune cat si atunci când sunt formulate pe cale separată.

Prin precizările de la f.4-6 vol.II, intervenientul arată că divorţul cu defuncta F. V., a fost unul fictiv, au recurs la acest divorţ deoarece în perioada respectivă o familie nu avea voie sa deţină doua proprietăţi (înainte de 1989), sugerându-i să-şi ia numele ei de familie, respectiv S., ( art.383 alin 2 Cod civil), ea folosindu-se în continuare de numele F. , doar pentru a induce în eroare pe cei cu care intra in contact afectându-i imaginea şi poziţia sociala, ajungând să-l trimită după gratii 30 zile pentru deranjarea ordinii publice, or el nu a avut niciodată un comportament violent sau care sa deranjeze pe cineva. Menţionează ca numele S., este înscris si pe piatra funerară de la mormântul ei.

Mai precizează că, în anul 1985, s-a căsătorit C. E. C. cu M. D., el fiind cel care a organizat si suportat toate cheltuielile cu nunta, fiind o nuntă cu mult fast, iar defuncta nu a contribuit cu nimic întrucât nu realiza nici un venit din anul 1983.

Arată că M. E. C. era elevă la Liceul sanitar, iar el nu a făcut diferenţa între ea şi ceilalţi copii naturali ai lui, dimpotrivă a avut grija cel puţin în egala măsură atât de ea, cât si de restul copiilor săi, însă aceştia au moştenit caracterul mamei lor, manifestând fata de el  dispreţ, si mai mult decât atât, au încercat pe orice căi să-l distrugă si să – l lase pe drumuri.

Menţionează că imobilele de la punctele 2 şi 3 din certificatul de moştenitor nu sunt bunuri proprii ale defunctei, aceste imobile au fost construite de el, proiectate si gândite ca spaţii de lucru, proiectele fiind elaborate, aprobate şi efectuate în numele FIRMEI O., iar cheltuielile cu executarea lor au fost achitate de FIRMA O. , prin intervenient in calitate de administrator, conform documentaţiei depusa la dosar.

Cu opisul de la f.7-8 intervenientul ataşează la dosar înscrisuri : f.9-96, vol.II.

Pentru susţinerea calităţii de bunuri proprii ale unor imobile din masa succesorală dezbătută în cauză, intervenientul arată că, aşa cum rezultă din Certificatul de moştenitor nr.XXX, întocmit in urma defunctei F. V., la pct.2 este înscris imobilul compus din S.P.E, si la pct.3 - chioşcul, bunuri care în realitate nu au aparţinut acesteia , ele fiind bunurile sale proprii, construite şi finanţate de către Firma O., iar legiuitorul face distincţie si se pronunţa clar prin art. 774 C civil, făra a fi existat in patrimoniul defunctului, întrucât aceste doua investiţii, adică clădirea industriala conform proiect S.P. E şi chioşcul comercial au fost construite de către Firma O., administrator şi debitor al băncii fiind el, conform actelor depuse la dosar.

Totodată, solicită să se  dispună radierea/anularea celor doua imobile de la pct. 2 si 3 din Certificatul de Moştenitor  nr.XXX, întrucât nu au aparţinut defunctei.

Conform contractului încheiat la data de xx.xx.xxxx între intervenient şi BA. de Investiţii, prin care el a finanţat edificarea acestor doua imobile, ele sunt bunuri proprii plătite de către firma O., conform actelor si contractului din xx.xx.xxxx  depuse la dosar.

Arată că defuncta s-a folosit de înscrisuri false la cumpărarea apartamentului  şi ulterior la schimbul de proprietăţi.

La dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că defuncta nu realiza nici un fel de venit din anul 1983, dimpotrivă el întreţinea toata familia, adică si pe copii săi şi fiica defunctei, reclamantul şi pârâtele din acest dosar, inclusiv cheltuielile cu utilităţile si întreţinerea întregii gospodarii( legal trebuiau sa participe şi să contribuie ambii soţi).

Arată ca tot el a achitat suma de 181.000 lei, reprezentând contravaloarea apartamentului, deoarece defuncta nu realiza venituri, era casnică din 1983, nu au putut dovedi ulterior defuncta şi nici moştenitorii care în perioada respectiva erau minori - elevi, dovada veniturilor.

Imobilul înscris la pct. 1 din CM, compus din casa in suprafaţa de 90 mp şi teren in suprafaţa de 596 mp au fost bunuri comune conform inventarului şi Contractului de garanţie Mobiliara încheiat între el, ca debitor şi BA. de investiţii la data de xx.xx.xxxx şi solicită cota de 1/2 sa-i fie atribuită, cealaltă jumătate urmând a fi atribuita moştenitorilor.

Concluzionează intervenientul că:

-bunurile proprii sunt imobilele descrise la pct. 2 , -clădire industriala S.P.E, si de la pct.3, chioşcul comercial, din CM, pentru care solicită să-i fie atribuite in cota de 1/1 ( 100% );

-iar bunurile comune sunt: imobilul descris la pct.1 din CM compus din clădire de 90 mp si terenul de 596 mp; contractul de Garanţie Mobiliara încheiat intre debitorul Fliscu M. si BA. de Investiţii la data de 3.10.1940, incluzând si maşina proprietate personala, din care solicită sa fie atribuite în cota de ½ intervenientului şi ½ comoştenitorilor..

În dovedirea intervenţiei în nume propriu având ca obiect partaj bunuri comune au fost audiaţi martori, f.128, 129, 130.

Intervenientul a precizat la f.139-141 în ce constă comunitatea bunurilor devălmaşe şi care au fost bunurile sale proprii, invocând întregul parcurs al relaţiei de căsătorie cu defuncta soţie şi veniturile realizate de soţi pe durata convieţuirii.

În acest sens arată că în perioada perioada anilor 1970 lucra ca diriginte de şantier la Industria cărnii, responsabil cu partea de instalaţii si utilaje, având un salariu lunar de circa 4000  lei în regim de lucru de 10 ore pe zi. In anul 1977 s-a căsătorit cu S. V. care avea un copil din prima căsătorie, C. actualmente reclamanta M. C.. În anul 1977 soţia sa, V., lucra tot la Industria cărnii, iniţial ca laborantă, apoi ca funcţionar comercial, având un salar mediu de circa  1000 lei lunar. In anul 1980 familia a primit un apartament de 4 camere în str.X, nr.Y, având în vedere ca erau o familie,  soţia avea un copil din prima căsătorie si era si însărcinata. Precizează că, până  la data căsătoriei a locuit  la mama sa, F. C., în str.Z nr. T.. la bloc si avea economii băneşti de circa 100.000 lei. Împreună cu  defuncta a avut  doi copii, pe reclamantul  M. C., născut in 1978 şi A., născută în 1981 şi în toata perioada cât copiii au fost minori, adolescenţi, a avut grija atât de ei, cât si de fiica reclamantei din prima căsătorie şi le-a asigurat condiţii bune pentru ca aceştia să crească, să aibă tot ceea ce este necesar, fără a face în nici o deosebire intre ei. In anul 1983 a început o afacere de creştere a prepeliţelor pe care iniţial le ţinea în apartamentul din X. nr.Y, având un număr redus de păsări, de circa 50 de bucăţi, iar produsele le folosea în familie. In anul 1985 când a venit prin transfer la IRE Botoşani ca tehnician principal servicii exploatare cu un salariu lunar de 3300 de lei la program de 8 ore. In acea perioada a primit aprobare de la Ministerul Energiei Electrice sa folosească 3 camere din fosta Uzina Electrica. De  la et.I, care era dezafectata, pentru activitatea de creştere a prepeliţelor. In acea perioada avea deja 5000 de prepeliţe, iar chiria pentru spaţiul din Uzina electrica era modica de circa 100 de lei lunar. Precizează că se ocupa de îngrijirea păsărilor, valorificarea ouălor si a cărnii ajutat fiind ajutat de un coleg, ing.M. V., care era pasionat de acelaşi domeniu si pe care îl plătea în principal cu produse si în mica măsură cu bani. In perioada  1985-1990 statul nu percepea un impozit anual pentru acesta activitate si prin munca susţinuta reuşea să câştige circa 120.000 de lei scăzând cheltuielile. In toata aceasta perioada a crescut copiii în bune condiţii, a dobândit o maşina care în prezent numai există şi a asigurat un nivel de viata ridicat familiei. In anul 1983 fostei soţii i s-a desfăcut contractul de munca disciplinar, el  rămânând singurul întreţinător al familiei, munca soţiei constând doar în activităţi gospodăreşti privind creşterea copiilor.

In anul 1990, la Revoluţie, avea o suma de peste 500.000 de lei obţinuţi din activitatea  de creştere si valorificare a prepeliţelor si a produselor acestora .

Fosta sa soţie V. dorea să construiască o casă şi la iniţiativa acesteia şi fără  a avea conflicte care să ducă la destrămarea familiei au divorţat. După divorţ au continuat sa locuiască împreuna ca soţ si soţie, să îşi crească împreună copii în familie în cele mai bune condiţii. Întrucât el o considera în continuare soţie, la rugăminţile acesteia a acceptat să îi dea bani pentru a cumpără apartamentul de 4 camere, care în realitate era un bun comun doar pe numele său. Investiţia de circa 100.810 lei la nivelul anului 1991 a fost suportată exclusiv din banii săi întrucât fosta soţie nu mai avea serviciu din anul 1983 si toata familia trăia din salariul său de tehnician principal la E ON, de 3300 lei si banii obţinuţi din valorificarea prepeliţelor. Consideră că dacă ar fi ajuns la un partaj partea lui de contribuţie ar fi fost reţinută în cotă de 70-75%  întrucât munca şi aportul său erau esenţiale în susţinerea  familiei, el aducând toţi banii necesari. In anul 1991, în condiţiile în care trăiau împreună ca soţ si soţie, s-a perfectat un contract de schimb între apartamentul cu 4 camere din str.X nr.Y cu terenul cu supafaţa de 596 mp, situat in str.X unde se afla o construcţie veche, respectiv o casa de cărămidă cu 2 camere şi un hol, acoperita cu tabla pe care a modernizat-o ulterior. Subliniază faptul că, în familie, din anul 1983 şi până la data decesului, soţia nu a mai adus nici un ban întrucât nu avea loc de munca, iar copiii erau prea mici ca sa lucreze. Pe acelaşi teren se afla o casă veche din paianta pe care a demolat-o în  1991. La iniţiativa intervenientului şi prin intermediul SC O.  Asociaţie familială s-a apucat de construirea imobilului S+P+E care a fost construit ca sediu de firma. Pentru construirea acestui imobil a apelat la inginerul M. C. care i-a întocmit un proiect si apoi a lucrat cu constructorul SC B. SA, a achiziţionat panouri prefabricate de la B. SA, fosta fabrica de case şi acelaşi constructor a realizat lucrarea, plata lucrărilor fiind făcută prin file C.E.C., achitate prin BA. de Investiţii şi B.R.D. Întrucât avea banii necesari  construcţia s-a realizat într-un an şi în 1992 a mutat prepeliţele în noul sediu unde a amenajat laboratoare şi crescătorii întrucât intenţia sa era să amenajeze laboratoare pentru valorificarea ouălor de prepeliţa în industria cosmetică pentru obţinerea de creme, loţiuni, farduri, însă intenţia sa nu s-a finalizat. Afacere de creştere a prepeliţelor a funcţionat până în ianuarie 1993, când au apărut divergente cu fosta soţie V., iar aceasta, profitând de calitatea sa de unic proprietar al imobilelor a obţinut o hotărâre judecătoreasca de evacuare a din imobil. După evacuarea sa prepeliţele nu au mai fost îngrijite şi au murit. In aceeaşi perioada cu ridicarea construcţiei S+P+E a construit în aceeaşi curte, tot prin investiţia sa exclusivă, cu aceeaşi firma SC B. SA, un chioşc comercial din B.C.A. şi placa de beton, cu acoperiş din tabla .

Apreciază intervenientul ca el a avut o contribuţie de 75% la dobândirea apartamentului de 4 camere cu care s-a perfectat schimbul cu imobilul teren şi casa din cărămidă cu 2 camere, iar cu privire al imobilul S-P-E şi a chioşcului comercial a avut o contribuţie de 100%, motiv pentru care solicită să i se atribuie în exclusivitate aceste bunuri.

Expertiza în construcţii s-a depus la f.168-198, vol.II, iar expertiza cadastrală la f.12-22 vol.III.

Intervenientul, reclamantul şi pârâta F. A. au formulat concluzii scrise prin care şi-au precizat preferinţele de atribuire a bunurilor în loturi.

La dosarul cauzei s-a ataşat din oficiu şi ds.XXXX/193/2010 cu volumele adăugate din alte judecăţi ale părţilor pentru a se verifica incidenţa în cauză a autorităţii de lucru judecat a vreuneia din hotărârile pronunţate anterior în litigiile purtate între părţi.

*

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că este investită cu judecarea unei cereri de partaj bunuri comune formulată pe calea intervenţiei în interes propriu, în condiţiile art.632 al.1 lit.b, 669,362 C.Civil şi art.61, 162, 980-988 C.pr.civ.

Totodată instanţa este investită cu judecarea unui partaj succesoral între reclamant şi pârâte ca descendenţi de grad I ai autoarei comune, formulat în baza art.669 C.Civ. şi 980-988 C.p.c., cu aplicarea art.953, 954 şi 975 C.Civil.

Cu privire la cererea de partajare a bunurilor comune formulată de intervenient, instanţa reţine că aceasta nu a avut o structură coerentă, ci a fost permanent circumstanţiată şi precizată, rezultând ca pretenţii distincte în cadrul ei :

-în varianta iniţială intervenientul a cerut obligarea reclamantului şi pârâtelor la plata unei sume de bani globale, ce reprezintă contribuţia sa personală la dobândirea de către autoarea lor ce fac parte din masa succesorală a acesteia.

În legătură cu această pretenţie instanţa a reţinut printr-o încheiere interlocutorie din 9 septembrie 2015, f.103 vol.I că este dată excepţia autorităţii de lucru judecat a s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani, definitivă, prin care s-a respins ca prescrisă cererea intervenientului din prezenta cauză prin care acesta solicita să se constate în favoarea lui existenţa unui drept de creanţă în sumă de 600.000 lei, cu titlu de despăgubiri constând în valoarea construcţiei şi preţul muncii efectuate de către acesta asupra imobilului din mun.Botoşani, str.X nr.Y, jud.Botoşani.

Ulterior, prin precizări succesive, intervenientul a arătat că obiectul principal al cererii sale de intervenţie este partajul de bunuri comune realizate cu  fosta soţia , F. V., în urma căruia să primească în lot c/valoarea contribuţiei/părţii din bunurile comune sau bunuri în natură.

Raportat la obiectul astfel precizat, instanţa a permis intervenientului să participe la judecată în continuare, cererea sa de intervenţie, fiind, de altfel, încuviinţată în principiu prin aceeaşi încheiere interlocutorie din xx.xx.xxxx, f.103, vol.I ds.

La judecarea pe fond a cererii de intervenţie, instanţa va analiza cu prioritate excepţia autorităţii de lucru judecat ce a fost din nou invocată de reclamant şi pârâte şi în raport de cererea precizată.

În acest scop urmează a stabili mai întâi concret ce anume s-a solicitat în cadrul cererii de partaj bunuri comune.

Astfel, potrivit apărării intervenientului de la f.120 vol.I obiectul cererii sale este acela de partaj judiciar prin care să i se atribuie contribuţia sa la edificarea imobilelor supuse partajului, intervenientul asemănând situaţia lui cu aceea a unui creditor al succesiunii transmise de fosta lui soţie către descendenţi şi apreciind că bunurile ce-i aparţin ori contravaloarea contribuţiei sale la dobândirea lor reprezintă un pasiv, o datorie transmisă prin moştenire, ce trebuie stabilită şi plătită cu prioritate în condiţiile art.11555 C.Civil şi 983 C.p.c.

Ca temei al contribuţiei sale la dobândirea imobilelor supuse partajului, intervenientul invocă investiţiile făcute cu bani proprii în acestea, bani obţinuţi prin intermediul unei societăţi comerciale al cărei unic administrator şi succesor era el.

Prin nota de la f.4-6 vol.II intervenientul precizează că imobilele înscrise la punctele 2 şi 3 din certificatul de moştenitor nu sunt bunuri proprii ale defunctei, acestea fiind construite de el şi proiectate ca spaţii de lucru pentru firma O., prin intermediul căreia a fost construită, scop în care firma a făcut credit garantat de intervenient.

Prin nota de la f.114-114 intervenientul afirmă că imobilul construit cu regim de înălţime S+P+E şi chioşcul înscrise la pct.2 şi 3 din certificatul de moştenitor emis după autoarea comună a adversarilor săi nu au aparţinut niciodată acesteia, ci au fost bunurile sale proprii, dobândite în calitate de administrator al firmei O., pentru care au fost construite. În privinţa celorlalte bunuri dobândite de defunctă în timpul convieţuirii cu intervenientul, acesta arată că au fost achiziţionate din banii săi, fiind singurul dintre soţi care realiza venituri şi că, prin urmare, imobilul de la punctul 1 din certificatul de moştenitor are calitatea de bun comun, urmând a-i fi atribuit în cotă de ½.

În aceeaşi precizare intervenientul face o menţiune despre dobândirea în timpul căsătoriei cu defuncta şi a unor bunuri mobile în cote egale, bunuri menţionate într-un contract de garanţie mobiliară printre care se află şi o maşină, însă nu le identifică şi nu le evaluează concret.

Intervenientul nu face practic un inventar complet al bunurilor comune mobile şi imobile şi nu indică precis contribuţia sa concretă la dobândirea lor, ci menţionează aceste aspecte fragmentar, din nota de la f.140 rezultând că îşi arogă o contribuţie de 75% la dobândirea apartamentului cu 4 camere predat la schimb cu imobilul compus din casă şi teren, iar în privinţa imobilului construit S+P+E şi a chioşcului comercial pretinde că au caracter de bunuri proprii  a căror atribuire exclusivă o solicită.

Ca o consecinţă a acestor pretenţii, intervenientul apreciază că în masa de partajat pe care o vor împărţi descendenţii defunctei intră o parte din terenul intravilan – 296 mp şi cota de 50% din casa veche, restul bunurilor- cota de 50 % din aceeaşi casă şi 300 mp teren aferent acesteia şi casei noi + chioşcul urmând a-i reveni lui.

În această notă de la f.141 se concretizează loturile ce urmează a se atribui intervenientului şi descendenţilor fostei sale soţii din masa bunurilor comune.

Aceleaşi pretenţii sunt reluate şi în concluziile scrise.

Sintetizând, instanţa reţine că obiectul cererii de intervenţie în interes propriu este compus din următoarele petite:

1.anulare certificat moştenitor, f.6, vol.II,

2.partaj bunuri comune, în cadrul căruia

-să se constate calitatea de bun propriu al său a imobilelor înscrise la poziţiile 2 şi 3 în certificatul de moştenitor, cu privire la care cere consecutiv anularea,

-să se constate calitatea de bun comun în cote egale de 50% cu defuncta a bunului înscris la poziţia 1 în acelaşi certificat de moştenitor,

-să se constate că foştii soţi au dobândit în comun un teren pe str.X în Botoşani, ce a fost vândut doar de F. V. ce a încasat şi folosit singură preţul acestui teren, precum şi bunuri mobile în timpul căsătoriei ce au rămas în folosinţa exclusivă a lui F. V.,

-să se atribuie în lotul intervenientului bunurile imobile proprii şi jumătate din terenul bun comun aferent acestora,

3.să se partajeze succesiunea defunctei după efectuarea partajului de bunuri comune, prin atribuirea către descendenţi a masei succesorale astfel rezultate, în cadrul căreia lotul de la partajul de bunuri comune al defunctei să conţină construcţia şi terenul aferent bun comun precum şi bunurile comune însuşite de aceasta după separarea în fapt de fostul soţ.

Raportând la acest obiect complex excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamant şi de pârâte, inclusiv prin concluziile asupra fondului a s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx pronunţată în ds.XXX/40/2014, rămasă definitivă prin respingerea apelului conform d.c.XXX/xx.xx.xxxx a C.Ap.Suceava-secţia I civilă- instanţa constată că excepţia nu este dată, nefiind întrunită cerinţa triplei identităţi de obiect, părţi şi cauză.

Astfel, deşi finalitatea procedurilor judiciare iniţiate de intervenient după separarea în fapt de fosta lui soţie, în prezent decedată, era aceea de a-şi recupera cota/parte, contribuţia la comunitatea de bunuri dobândită în timpul convieţuirii cu aceasta, în acest scop au fost iniţiate diferite acţiuni, ce au fost respinse.

Prima acţiune, ce a făcut obiectul dosarului XXXXX/193/2007 a avut ca obiect anulare parţială certificat de moştenitor nr.XXX/xx.xx.xxxx eliberat de BNP R. A. şi constatarea dreptului exclusiv de proprietate al reclamantului F. M. asupra cotei de ½ din bunurile menţionate în certificat.

Deşi iniţial acţiunea a fost admisă prin s.c.XXX/xx.xx.xxxx, astfel cum a fost formulată, ceea ce a permis intervenientului din prezenta cauză, ce fusese anterior evacuat din domiciliul comun al familiei, să obţină o reintegrare în imobilul casă regim S+P+E, cf.s.c nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin d.c.nr.XXXR/xx.xx.xxxx, ulterior, prin decizia nr.XX A/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani, menţinută prin d.c.XXX/xx.xx.xxxx a C.Ap.Suceava sentinţa a fost desfiinţată, iar acţiunea reclamantului F. M. a fost respinsă ca nefondată.

Pentru pronunţarea acestor soluţii de respingere s-a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx prin care s-a respins acţiunea reclamantului F.  M. de anulare a contractului de vânzare – cumpărare XXX/xx.xx.xxxx şi a contractului de schimb autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx încheiate exclusiv pe numele F. V., după divorţul de soţ, apreciindu-se că, în aceste condiţii, încercarea fostului soţ de a stabili un patrimoniu comun este nejustificată, fiind corect ca acesta să poată pretinde doar un drept de creanţă pentru sumele cu care a contribuit la dobândirea imobilelor în litigiu, după cum s-a reţinut în apel.

În cursul anului 2014, conformându-se recomandării din decizia XX A/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, reluată şi în decizia Curţii de Apel pronunţată în recurs,  reclamantul F. M. a formulat cererea în pretenţii pentru 600.000 lei, reprezentând dreptul său de creanţă, compus din valoarea construcţiei şi preţul muncii asupra imobilului cu regim S+P+E şi chioşc comercial din str.X nr.Y, cerere ce a făcut obiectul ds.XXX/40/2014 şi care a fost soluţionată prin s.c.XXXX/xx.xx.xxxx în sensul respingerii ca prescrisă a acţiunii, soluţie menţinută definitiv prin decizia nr.XXX/xx.xx.xxxx a Curţii de Apel Suceava.

Această hotărâre este invocată de reclamant şi de pârâte ca având autoritate de lucru judecat asupra oricăror pretenţii ale intervenientului.

În această sentinţă s-a analizat exclusiv existenţa dreptului de creanţă pretins de reclamant în condiţiile depăşirii termenului general legal de prescripţie de 3 ani, socotit de la data efectuării investiţiilor, fără a se analiza fondul dreptului pretins.

În prezenta cauză obiectul dedus judecăţii pe calea intervenţiei este o cerere imprescriptibilă de partaj bunuri comune.

În mod evident obiectul celor două dosare este diferit, chiar dacă finalitatea şi cauza litigiului este parţial comună-respectiv îndreptăţirea intervenientului la preluarea din masa bunurilor comune în natură sau în bani a cotei cu care a contribuit la realizarea unor imobile din aceasta.

Ceea ce nu s-a cercetat niciodată, nici chiar în dosarul XXXXX/193/2007 este cererea de partaj bunuri comune în ansamblu, raportată la patrimoniul comun deţinut de soţii şi ulterior divorţului concubinii F.  până la separarea în fapt.

Prin urmare, deşi comunitatea de bunuri dobândită în cadrul concubinajului/căsătoriei a fost cercetată parţial în ds.XXXXX/193/2007, iar în lumina titlurilor de proprietate emise pe numele fostei soţii a intervenientului s-a apreciat că nu sunt bunuri comune imobilele deduse litigiului  şi prin urmare nu se pune problema partajării lor între părţi, în prezenta cauză intervenientul deduce judecăţii o altă acţiune prin care se cere analiza integrală a comunităţii devălmaşe respectiv pe cote părţi obţinută în timpul căsătoriei şi concubinajului , în scopul identificării concrete a patrimoniului şi veniturilor comune folosite pentru dobândire bunurilor atât direct, cât şi ca efect al subrogaţiei reale.

Instanţa apreciază văzând acest context litigios dar şi cererea dedusă judecăţii  că nu există autoritate de lucru judecat în cauză nici a :

1.s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx dată de Judecătoria Botoşani în ds.civ.XXXX/1993, nici a

2.d.c.XX A/xx.xx.xxxx dată de Tribunalul Botoşani în ds.civ.nr.XXXXX/193/2007 şi nici a

3.s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani dată în ds.civ.nr.XXX/40/2014.

1.În acest sens instanţa reţine că analizarea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul deţinut de soţi cu titlu de contract de locaţiune, precum şi a contractului de schimb încheiat consecutiv, ambele pe numele F. V. a avut în vedere cu precădere acuzaţia lansată de F.  M. la adresa fostei soţii că aceasta a folosit manevre dolosive pentru a-l înlătura din postura de titular al contractului de locaţiune şi de a-l opri astfel să parcurgă în nume propriu sau în comun procedura de cumpărare a apartamentului prevăzută de DL XX/1990, judecata făcută în această cauză statuând că titularul F. M., prin declaraţia sa autentică a renunţat la beneficiul contractului de locaţiune, ceea ce a permis soţiei acestuia să încheie legal un nou contract de închiriere pe numele ei şi contractul de vânzare atacat.

Nu s-a analizat contextul în care asemenea înţelegere între soţi a avut loc şi nici resursele financiare alocate ca preţ deşi, prin comparare cu sentinţa de divorţ în care se consemnează renunţarea în anul 1990 a lui F. V. la atribuirea beneficiului contractului de locaţiune rezultă că în intervalul scurs de la divorţ şi până la cumpărarea apartamentului în care locuia familia F.  în continuare au avut loc înţelegeri între soţi pentru care s-au utilizat singurele resurse de venit, cele produse de F. M..

Aşadar, prima sentinţă consacră cu autoritate de lucru judecat că actul prin care F. V. a cumpărat apartamentul spaţiu locativ al familiei F.  este legal întocmit pe numele acesteia , care a urmat procedura ca persoană divorţată şi a dobândit după divorţ apartamentul.

Nu rezultă în mod necesar că acest bun este bun propriu, ci că a existat între foştii soţi interesul ca apartamentul să aibă pentru terţi statut de bun propriu.

Dacă se analizează eforturile simultane făcute de F. V. la data de xx.xx.xxxx, cf.f.110 vol.ataşatXXXXX/193/2007, când încă nu se pronunţase divorţul pentru autorizarea executării unei construcţii pe str.X  în suprafaţă de 100 mp, tip locuinţă cu 5 camere, subsol, parter şi un etaj din zidărie de cărămidă şi acoperită cu ţiglă  în contextul existenţei interdicţiei legislative a cumulului de proprietăţi, este de înţeles renunţarea iniţială a lui F. V. la beneficiul contractului de locaţiune, care însă nu a mai fost utilă atunci când foştii soţi au întâmpinat probleme cu proiectul de edificare a casei în str.X şi a fost necesară obţinerea unei alte locaţii în acest scop.

Fiind deja divorţată de soţ, este evidentă intenţia lui F. V. de a se proteja împreună cu copiii de situaţia unei posibile evacuări sau a lipsirii de spaţiu locativ, scop în care eforturile ei de a obţine un beneficiu propriu al locaţiunii şi declaraţia autentică dată voluntar la notar de fostul soţ în acest scop au sens.

Contextul în care se poate aprecia categoria de bun propriu sau comun a apartamentului cumpărat de F. V. nu este prin urmare sentinţa pronunţată asupra acţiunii în anulare, care, de aceea nu are autoritate de lucru judecat în cauză.

2.În ce priveşte d.c.XXA/xx.xx.xxxx prin care se respinge cererea reclamantului F. M. de anulare parţială  a certificatului de moştenitor nr.XXX/xx.xx.xxxx şi de constatare a dreptului de proprietate al acestuia asupra cotei de ½ din bunurile menţionate în certificatul de moştenitor, instanţa apreciază că, de asemenea, nu are autoritate de lucru judecat în cauză, deoarece întreaga dezbatere a pornit de la premisa iniţială că titlurile ce consacră dreptul de proprietate al defunctei au fost obţinute după divorţul de reclamant, că au fost validate de sentinţa anterioară şi fără a se analiza evoluţia patrimoniului comun al celor doi foşti soţi şi încetarea acestuia.

Prin urmare deşi s-au examinat parţial pretenţiile deduse judecăţii şi în prezenta cauză, în dosarul anterior nu s-au cercetat bunurile realizate de soţii F. , mobile, imobile, sursele de venit ale familiei şi încetarea patrimoniului comun, ci doar validitatea înscrierilor din certificatul de moştenitor în raport de titlurile existente pe numele defunctei, după divorţul de soţ.

Chiar admise aceste pretenţii soluţia nu ar fi avut autoritate de lucru judecat cu privire la obiectul de partaj bunuri comune ce se judecă în cauză , decât sub aspectul cotei părţi reţinute şi masei succesorale rămase în certificat, partajul devălmăşiei/comunităţii pe cote părţi stabilind toate bunurile precum şi categoria bunurilor proprii sau comune după caz.

Nu se poate reţine că soluţia de respingere a acţiunii în constatare raportată la o parte din bunuri are putere de lucru judecat faţă de acţiunea în realizare specifică raportată la toate bunurile/drepturile şi obligaţiile din patrimoniul comun.

Dimpotrivă, instanţa apreciază că nici nu era posibil pe calea unei acţiuni în constatare să poată fi înlăturată prezumţia calităţii de bunuri proprii a imobilelor  desprinsă din titlurile existente pe numele F. V., singurul cadru în care acest aspect poate fi cercetat integral fiind actuala cererea de partaj.

Aprecierile din considerentele deciziilor de apel şi de recurs referitoare la lipsa dreptului de proprietate al lui F. M. asupra imobilelor în litigiu precum şi la eventualitatea existenţei a unui drept de creanţă al acestuia sunt simple recomandări, supoziţii, rezultate dintr-o analiză strictă a relaţiei foştilor soţi F.  după divorţ, care nu împiedică formularea imprescriptibilă a acţiunii de partaj, ci îngreunează, prin distanţa în timp faţă de separarea părţilor implicate în achiziţiile litigioase, administrarea  probelor necesare pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt.

3. În acelaşi fel , instanţa apreciază că nu are autoritate de lucru judecat în cauză nici sentinţa pronunţată de Tribunal asupra cererii reclamantului F. M. de obligarea a părţilor în cauză la plata despăgubirilor ce reprezintă contribuţia sa la dobândirea imobilelor cuprinse în masa succesorală a defunctei F. V., în principal ca urmare a diferenţei de obiect, dar şi din cauză că acţiunea în daune nu a fost examinată pe fond.

Cauza este doar în parte comună sub aspectul valorificării unui drept personal al intervenientului.

Ceea ce nu s-a cercetat niciodată , nici chiar în ds.XXXXX/193/2007 este cererea de partaj bunuri comune, precum şi cererea de constatarea a calităţii de bunuri proprii a unor imobile din litigiu prin efectul subrogaţiei reale cu titlu universal, apărare singulară şi inedită pe care intervenientul o formulează doar în prezentul dosar, f.186, volI.

Prin urmare, deşi comunitatea de bunuri dobândită în cadrul concubinajului/căsătoriei a fost cercetată în ds.XXXXX/193/2007, iar în lumina titlurilor de proprietate emise pe numele fostei soţii a intervenientului s-a apreciat că nu există bunuri comune, şi, prin urmare, nu se pune problema partajului, în prezenta cauză intervenientul deduce judecăţii o astfel de acţiune, indicând ca şi cauză a comunităţii pe cote părţi/respectiv devălmăşiei de bunuri comune instituţia juridică a subrogaţiei reale ca funcţie a patrimoniului.

*

În ce priveşte instituţia subrogaţiei cu referire strictă la patrimoniul personal al intervenientului, dar şi comun, în timpul căsătoriei cu defuncta soţie şi în timpul concubinajului cu aceasta, după divorţ, instanţa reţine incidenţa în drept a următoarelor norme:

Art.31 din Noul Cod Civil reglementează Patrimoniul, Masele patrimoniale şi patrimoniile de afectaţiune, statuând că :

(1)Orice persoană fizică sau juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate şi aparţin acesteia.

(2)Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectaţiuni numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

Art.32 reglementează Transferul intrapatrimonial, astfel :

1.În caz de diviziune sau afectaţiune, transferul drepturilor şi obligaţiilor dintr-o masă patrimonială în alta, în cadrul aceluiaşi patrimoniu, se face cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi fără a prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale.

Art.33 reglementează Patrimoniul profesional individual, astfel :

1.Constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se stabileşte prin actul încheiat de titular, cu respectarea condiţiilor de formă şi de publicitate prevăzute de lege.

3.Lichidarea patrimoniului profesional individual se face în conformitate cu disp.art.1941-1948, dacă prin lege nu se dispune altfel.

O funcţie importantă a patrimoniului, astfel descris generic de lege, este aceea a subrogaţiei (înlocuirii) reale (a unui bun cu alt bun), funcţie prin care se înţelege că oricare bun din patrimoniu, ce este înstrăinat, este înlocuit de preţul încasat ce dobândeşte acelaşi regim juridic, iar dacă preţul se investeşte într-un alt bun, acesta intră în patrimoniu în locul şi în regimul juridic special al valorii respective.

Această funcţie juridică a subrogaţiei reale cu titlu universal invocată de intervenient în cauză are rolul de a asigura continuarea afectaţiunii unui patrimoniu sau a unei mase dintr-un patrimoniu unei destinaţii economice concrete.

Prin urmare, intervenientul, care invocă existenţa în patrimoniul său a unui imobil personal, a unor sume personale, ce s-au înlocuit cu alte bunuri, face trimitere la această operaţiune juridică în temeiul căreia înţelege să valorifice drepturi proprii, provenind din masa bunurilor personale, anterioare căsătoriei sau exterioare acesteia, obţinute în cadrul exercitării unei activităţi ca profesionist ori din masa bunurilor comune obţinute împreună cu fosta soţie/concubină.

În cauză se mai invocă şi se va verifica, pe lângă instituţia subrogaţiei reale cu titlu universal, ca funcţie a patrimoniului intervenientului ce-i permite să urmărească în patrimoniul defunctei bunurile proprii sau cota-parte din bunurile comune şi instituţia transmisiunii universale a patrimoniului Asociaţiei Lucrative O. către asociaţii foşti soţi, respectiv către asociatul-intervenient, după lichidarea acesteia, în temeiul căreia acesta pretinde drepturi asupra imobilului construit în regim S+P+E şi chioşc ce au aparţinut acestei entităţi.

De menţionat este că în orice regim juridic s-ar fi judecat cererea prezentă de partaj, patrimoniul şi funcţiile sale au fost reglementate identic, astfel că intervenientul nu beneficiază de o legislaţie nouă prin acţiunea introdusă în prezenta cauză, ci doar de norme mai bine organizate şi ar fi putut să se judece pentru acelaşi obiect de partaj bunuri comune al unui patrimoniu comun constituit pe temeiul subrogaţiei şi în regimul Vechiului Cod Civil, însă nu a investit niciodată până acum vreo instanţă cu asemenea cerere..

În fapt, patrimoniul intervenientului, astfel cum rezultă din  probele administrate în cauză era compus la data încheierii căsătoriei cu numita F. V., 29 ianuarie 1977 şi până la data pronunţării divorţului-xx.xx.xxxx din :

-bunuri mobile menţionate în contractul de garanţie mobiliară întocmit în data de xx.xx.xxxx, f.151, vol.I, ds., constând în :

-autoturism Dacia 1300, X BT XXXX, an de fabricaţie 1980, în valoare de 88.000 lei ROL la data încheierii contractului,

-bunurile ce mobilau locuinţa celor doi foşti soţi din str.X nr.Y,sc.Z, et.T, ap.U, în valoare totală de 85.250 lei.

Deşi se pronunţase divorţul soţilor F. M. şi V. la data de xx.xx.xxxx, totuşi în toamna aceluiaşi an aceştia colaborează în vederea obţinerii unui împrumut de la BA. de Investiţii din Botoşani pentru Asociaţia familială O., prin intermediul căruia intenţionează să organizeze mai bine activitatea de creştere şi valorificare a prepeliţelor japoneze, care, anterior înfiinţării „firmei” funcţionase în regim autorizat, în baza legislaţiei specifice regimului comunist şi procurase familiei F.  venituri substanţiale ce i-a permis să mobileze apartamentul cu bunuri de valoare şi să achiziţioneze autoturismul Dacia.

În acest sens, că activitatea de creştere şi îngrijire a prepeliţelor era producătoare de venituri, instanţa observă că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză susţin afirmaţiile intervenientului şi se coroborează cu înscrisurile ce dovedesc perioadele de activitate remunerată ale soţilor, precum şi cu înscrisurile ce probează eforturile de exploatare organizată în cadrul unui proiect mai mare a acestei afaceri, f.136-153.

Toate aceste probe conduc la concluzia că pe durata M.jului soţilor F.  activitatea remunerată şi producătoare de venituri suplimentare a fost prestată preponderent de intervenientul F. M.. Astfel contractul de muncă al acestuia a încetat în baza art.13 lit.a din Codul Muncii, lg.10/1972 la data de xx.xx.xxxx, în ceea ce o priveşte pe fosta soţie a acestuia, F. V., aceasta nemaiavând loc de muncă încă din anul 1983, când prin decizia nr.XXX/xx.xx.xxxx i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.

În acest context, chiar dacă F. V. a continuat să presteze activitate casnică şi să crească şi să îngrijească minorii rezultaţi din căsătorie, această muncă poate fi considerată un aport în natură de 50% din contribuţia comună la dobândirea bunurilor realizate cu soţul, însă nu-i constituie în nici un caz un drept exclusiv de proprietate asupra bunurilor dobândite cu banii câştigaţi de acesta din muncă salarizată sau alte activităţi sau proveniţi din creditul angajat de ea împreună cu fostul soţ.

Lipsa unor venituri proprii ale lui F. V. până la divorţ şi chiar până la pensionarea pentru limită de vârstă în cursul anului 1997, cf.f.84 ds.ataşat XXXXX/193/2007, coroborate cu împrejurarea că soţii F.  aveau un standard material de viaţă ridicat raportat la media socială din anii 90 precum şi cu faptul că soţul era integrat în muncă şi realiza venituri băneşti suplimentare considerabile din creşterea şi valorificarea prepeliţelor japoneze, explică de ce în legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare din xx.xx.xxxx pentru apartamentul din Botoşani, str.X nr.Y, sc. Z, et. T,.ap.U, în care soţii locuiau în chirie din xx.xx.xxxx au existat o serie de litigii.

F. V. a făcut eforturi, fiind iniţial susţinută şi de soţ, în contextul în care intenţionau să dobândească şi o altă proprietate, să obţină contractul de vânzare-cumpărare exclusiv pe numele ei, cf.f.154, vol.I.

Este evident însă că preţul necesar cumpărării acestui apartament a fost achitat cu bani comuni, iar nu personali, ceea ce prin efectul subrogaţiei reale universale conferă caracter comun şi bunului imobil dobândit.

Interesul lui F. M. de a nu-şi pierde dreptul cuvenit din comunitate rezultă din toate eforturile pe care le-a făcut începând cu anul 1993 cu acţiunea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr.XXX/xx.xx.xxxx pentru apartament şi a contractului de schimb autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx pentru casa din str.X nr.Y.

Intervenientul nu mai locuia în domiciliul comun din anul 1992 ca efect al s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx prin care s-a dispus evacuarea sa, în considerarea calităţii de bun propriu al imobilului cumpărat de către fosta soţie pe numele ei.

Până în anul 1996, cf.f.26-36, ds.ataşat XXXXX/193/2007, în litigiile civile purtate între foştii soţi s-a analizat validitatea acestor acte juridice şi, în paralel s-au făcut şi cercetări penale pentru fals, finalizate cu neînceperea urmăririi penale, motivată de faptul că toate aspectele denunţate ca infracţiuni sunt de natură civilă şi se vor lămuri în baza acţiunii de partaj bunuri comune (rezoluţia procurorului din xx.xx.xxxx, f.76, ds.ataşat XXXXX/193/2007).

În ce priveşte imobilele ce s-au achiziţionat din banii comuni, acestea sunt toate  menţionate în contracte încheiate pe numele F. V., cu data dobândirii situată după divorţ, argument cu care aceasta şi-a arogat mult timp calitatea de unic proprietar, recomandând fostului soţ să-şi recupereze în justiţie partea din bunuri, cf.f.71 acelaşi dosar, dar apărându-se constant împotriva pretenţiilor acestuia, ceea ce a condus în lipsa unor apărări argumentate la soluţii constante de respingere a pretenţiilor intervenientului, în privinţa uneia dintre acestea invocându-se în cauză şi autoritatea de lucru judecat.

Instanţa observă ca prim aspect că durata efectivă a căsniciei soţilor F.  nu coincide perfect cu durata administrării în comun a vieţii de familie şi a bunurilor comune.

Data pronunţării divorţului soţilor, xx.xx.xxxx este situată în cadrul relaţiilor patrimoniale dintre soţi, în momentul în care cei doi făceau eforturi de modernizare a firmei O., o structură de tip întreprindere familială care, ulterior separării în fapt a fost continuată sub numele F. V. dar cu alt fel de activitate decât cea de creştere prepeliţe-respectiv mic comerţ stradal în chioşcul aferent case din str.X.

Practic, în contextul în care, începând cu data de xx.xx.xxxx contractul de muncă al d-nei F. V. a încetat, cf.f.74 ds.XXXXX/193/2007, conform deciziei nr.XXX/xx.xx.xxxx a Întreprinderii de Industrializare a Cărnii Botoşani, soţul F. M. continuând activitatea până la data de xx.xx.xxxx când i s-a întocmit nota de lichidare de la locul de muncă, potrivit f.75, acelaşi dosar, în intervalul 1983-1992 veniturile cel mai consistente ale familiei proveneau, după cum atestă şi martorii audiaţi, din activitatea de comercializare a cărnii şi ouălor de prepeliţe japoneze, activitate căreia i-au dedicat timp şi în care s-au implicat, pe lângă soţ şi alte persoane, după cum atestă martorii audiaţi.

Faţă de câştigurile mari pe care le înregistrau şi care le-au permis un standard de viaţă peste medie, apare firească intenţia comună a celor doi soţi de a moderniza şi extinde activitatea prin construirea unui spaţiu de lucru special dedicat afacerii, care funcţiona într-un spaţiu oferit de IRE, cu titlu de închiriere.

În anii 89-90 când au luat această hotărâre, funcţiona însă interdicţia cuprinsă în art.6 din Lg.9/1968 că proprietatea personală este limitată la o singură locuinţă, dispoziţie preluată în art.5 din Legea 4/1973, în vigoare până la adoptarea Lg.50/1991.

Totodată, în baza DL 61/1990 s-a putut cumpăra apartamentul în care soţii stăteau în chirie.

Intervenientul afirmă şi legislaţia perioadei precum şi situaţia personală a sa şi a soţiei conduc la prezumţia că este o susţinere veridică, faptul că divorţul nu a fost făcut pentru a pune capăt realmente căsătoriei, ci că ar fi fost formal, pentru a se ocoli interdicţia privitoare la cumulul de proprietăţi, deoarece soţii se angajaseră simultan într-un efort de construire a unei construcţii spaţioase în str.X, conform autorizaţiei nr.X/xx.xx.xxxx, f.110 ds.ataşat.

Astfel se înţelege de ce intervenientul F. M., titular al contractului de închiriere, a dat o declaraţie ce a permis soţiei sale, de care divorţase cu puţin timp înainte, să încheie un nou contract de închiriere pe numele ei şi ulterior să cumpere în nume propriu apartamentul.

Intenţia soţilor de a dobândi simultan şi o casă, necesară dezvoltării afacerii cu prepeliţe japoneze ce le asigura venituri substanţiale şi constante nu rezultă doar din autorizaţia emisă pentru proiectul iniţial din str.X, ci şi din documentele tehnice depuse la xx.xx.xxxx la BRD de către intervenient în scopul obţinerii unui credit pentru efectuarea modernizării  firmei O. în sediul ce urma a fi construit în str.X, după ce soţii au întâmpinat obstacole în legătură cu achiziţia imobiliară din str.X, în ce priveşte întinderea dreptului de proprietate şi s-a purtat un litigiu pentru recuperarea preţului investit în teren.

Împrejurarea că soţii F.  au acţionat după divorţ în comun în materie de achiziţii imobiliare şi de eforturi pentru edificarea unei case rezultă şi din înscrisurile ce apar pe numele F. M. pentru casa nouă din str.X, facturi, precum şi din depoziţia martorului L. M., f.152, ds.ataşat, care atestă că ambii soţi  s-au prezentat pentru încheierea contractului de executare lucrări cu firma B. pe care o conducea, lucrările fiind efectuate în cursul anului 1991.

Acest martor confirmă, de altfel, că soţii locuiau împreună cu copiii lor în casa din str.X pe durata edificării construcţiei destinate creşterii prepeliţelor.

Convieţuirea după divorţ a soţilor, pe încă o durată de 4-5 ani, atestată de martorul M. V., f.153, a fost de natură să determine existenţa în continuare a unui patrimoniu comun, în care, deşi bunurile nu au mai intrat în regimul coproprietăţii devălmaşe, ci în acela al proprietăţii comune pe cote părţi, totuşi au avut regim de bunuri comune, iar nu proprii ale soţului titular de contract, după cum s-a apărat statornic defuncta F. V. în litigiile cu intervenientul  şi susţin şi succesorii ei în continuare în prezenta cauză.

Practic, pe durata scursă de la divorţ şi până la separarea concretă în fapt, produsă forţat, prin evacuarea lui F. M. din locuinţa familiei – în cursul anului 1993, cei doi foşti soţi ce au convieţuit în intervalul 1989-1993 au dobândit în patrimoniul comun în regimul comunităţii de bunuri, pe cote părţi de câte 50% cele mai importante bunuri, bunurile imobile.

Intervenientul a fost indepărtat din locuinţă prin arestarea sa şi detenţia contravenţională în Penitenciarul Botoşani în perioada xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx, cf.f.73 din ds,XXXXX/193/2007.

Pe fondul unei relaţii încordate cu fosta soţie şi probabil în încercarea de a menţine o relaţie amiabilă cu aceasta, intervenientul, deşi implicat în toate aceste achiziţii, prin împrumuturi de la persoane fizice, obţinerea creditului bancar BRD, prin activitatea de comercializare a prepeliţelor şi veniturile salariale obţinute până în anul 1993, a acceptat ca titulara actelor de proprietate să fie fosta soţie şi i-a contestat această calitate, abia după evacuarea sa din locuinţa comună.

Contestarea calităţii de unică proprietară a soţiei deşi constantă în litigiile numeroase derulate până în prezent a ocazionat atât intervenientului cât şi fostei sale soţii cadrul de a-şi proba veniturile şi contribuţiile proprii la comunitatea de bunuri, dar, pe când F.  M. a depus probe în acest sens, nici F. V. personal şi nici succesorii ei nu au putut proba în ce mod a procurat aceasta singură banii necesari tuturor cumpărărilor de imobile- terenuri şi apartament + casă, neavând loc de muncă şi neocupându-se direct de activitatea de creştere a prepeliţelor, care a încetat să mai fie o sursă de venit după ce intervenientul a fost evacuat.

Astfel cum atestă martorii A. S., f.128 şi M. M., f.130, vol.II, în susţinerea afirmaţiilor intervenientului, prepeliţele au rămas lipsite de îngrijire după plecarea acestuia din locuinţa comună.

La separarea în fapt a soţilor produsă după evacuarea intervenientului a încetat concret gospodărirea în comun a foştilor soţi şi dobândirea de bunuri comune, de altfel, după această dată nici nu au mai avut loc acumulări de bunuri esenţiale în nici unul din patrimoniile foştilor soţi, bunurile comune de interes pentru aceştia fiind bunurile imobile : apartamentul din str.Z, casa şi terenul din str.X, casa şi terenul din str.X şi construcţia nouă şi chioşcul de pe acelaşi teren din str.X. Toate acestea au fost cumpărate/dobândite pe numele F. V., ceea ce a condus constant la respingerea pretenţiilor intervenientului în cauză, fost soţ, care a fost considerat persoană neîndreptăţită la aceste bunuri , în baza aparenţei titlurilor, ajungându-se astfel ca acestea să fie transmise prin succesiune la descendenţii titularei dreptului de proprietate, reclamantul şi pârâtele în cauză.

Aceste soluţii anterioare au ignorat însă faptul că foştii soţi F. V. şi M. au deţinut în comun un patrimoniu devălmaş, iar în timpul concubinajului pe cote părţi egale, patrimoniu cu destinaţia economică de susţinere a cheltuielilor căsătoriei/vieţii în comun.

Permanent şi automat valorile nou intrate în acest patrimoniu au luat locul/s-au subrogat celor ieşite, căpătând poziţia juridică avută de acestea din urmă, indiferent pe numele căruia din soţi s-au încheiat actele de dobândire a dreptului de proprietate.

Este, de observat, de altfel, că deşi actele puteau servi scopului urmărit iniţial de soţii F. , respectiv de dobândirea a două proprietăţi, prin menţionarea doar a unui nume în acestea şi a calităţii de persoană divorţată, poziţia publică a celor doi foşti soţi este una ambiguă, de natură să creeze impresia unei relaţii conjugale funcţionale, deoarece, în acelaşi timp soţii locuiesc împreună, poartă acelaşi nume de familie şi se adresează în cereri comune autorităţilor- Minister, bancă, f.68,69,83, ds.XXXXX/193/2007 pentru a obţine fondurile necesare investiţiei în afacerea de familie şi pentru aprobarea proiectului de modernizare a activităţii de creştere a prepeliţelor.

De altfel, în societate, până la separarea în fapt rezultată din evacuarea intervenientului, defuncta F. V. şi fostul soţ, F.  M., au acţionat în comun, apărând ca persoane animate de aceleaşi interese, inclusiv pe durata construirii noului imobil din str.X.

Prezumţia de dobândire a bunurilor imobile după divorţ ca bunuri proprii de către F. V. este una relativă, iar nu absolută şi este combătută atât prin înscrisurile produse de ambele părţi, cât şi prin modul lor de a acţiona în societate.

Actele pentru dobândirea imobilelor sunt în ordine cronologică :

1.contract de vânzare-cumpărare pentru teren în suprafaţă de 1410 mp situat în str.X, cumpărat de F. V., divorţată, de la R. G., autentificat de fostul Notariat Judeţean Botoşani sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, f.179 ds.ataşat XXXXX/193/2007, adică la o lună de la pronunţarea sentinţei de divorţ nr.XXX/xx.xx.xxxx.

Acest teren a fost ulterior înstrăinat de F. V., care s-a judecat într-un proces de revendicare soluţionat în favoarea ei cu alţi pretendenţi asupra terenului prin s.c.nr.XXXX/xxxx a Judecătoriei Botoşani, definitivă prin respingerea apelului şi recursului.

Astfel, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, f.180 ds.ataşat rezultă că terenul a fost vândut de F. V. cumpărătorilor T. D. şi M., cumpărătorul, audiat ca martor în instanţă, declarând că a plătit ca preţ al vânzării un miliard şi trei sute de mii de lei (ROL), ds. ataşat XXXXX/193/2007, f.130.

2.contract de vânzare-cumpărare încheiat la xx.xx.xxxx pentru apartamentul de 4 camere situat în Botoşani, str.X nr.Y, între vânzătoarea IJGCL Botoşani şi cumpărătoarea F. V..

3.Contract de schimb încheiat între F. V., divorţată şi S. S., prin care prima obţine de la cea de-a doua în schimbul apartamentului cumpărat de la IJGCL Botoşani în 1991, casa din str.X nr.Y, compusă din 4 camere, două antrete, bucătărie şi două magazii şi o suprafaţă de 596 mp teren aferent, f.24 ds.ataşat.

Schimbul a fost autentificat de Notariatul de Stat Botoşani sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, f.25 ds.ataşat.

4.Construcţie regim S+P+M şi chioşc realizată pentru Asociaţia Lucrativă O., constituită în baza DL XX/xxxx, pe terenul din str.X.

La construcţia astfel realizată intervenientul a încheiat pe numele său contractul XXX/xx.xx.xxxx de furnizare energie electrică, f.148,149 ds.XXXXX/193/2007.

Nici la dosarul cauzei şi nici în dosarele ataşate nu se regăsesc documentele primare ale constituirii Asociaţiei O., dar existenţa neîndoielnică a acesteia şi, de altfel, necontestată, rezultă din alte înscrisuri în legătură cu aceasta, respectiv, acte de credit, f.44 ds.Tribunal XXXXX/193/2007, facturi pentru materiale de construcţii , f.45 sau pentru furajele prepeliţelor şi, ulterior încetării acestui tip de activitate, în mai 1992 facturi ce atestă comercializarea de pufuleţi, f.42.

O schiţă anexă la autorizaţia de construire este depusă la f.105.

Cu autorizaţia de construire eliberată sub nr.XXX/xx.xx.xxxx pe numele F. V., f.108, ds.Tribunal XXXXX/xxxx, se probează că s-a autorizat executarea lucrărilor de construcţie chioşc comercial în str.X nr.Y, iar cu autorizaţia nr.XXX/xx.xx.xxxx,f.107, se probează autorizarea unei construcţii şi a unor amenajări pentru o suprafaţă construită de 73,20 mp în str.X nr.Y.

La f.110 din acelaşi ds.Tribunal se regăseşte autorizaţia de construire în copie legalizată obţinută la data de xx.xx.xxxx de F. V. pentru  o suprafaţă de 100 mp în str.X nr.Y Botoşani, în vederea edificării unei construcţii – locuinţă cu 5 camere, subsol, parter şi un etaj din zidărie de cărămidă şi acoperită cu ţiglă, valoarea lucrării fiind considerabilă pentru data emiterii autorizaţiei – 302.165 lei.

Schiţa construcţiei noi din str.X este depusă la f.111 ds.Tribunal şi, deşi realizată la xx.xx.xxxx, menţionează ca dată a eliberării autorizaţiei iniţiale nr. XXXX/xx.xx.xxxx.

Piese din proiectele autorizaţiei iniţiale mai sunt depuse fragmentar la ds.Tribunal, f.114, de ex.proiectul nr.X al chioşcului de zidărie BCA datat xx.xx.xxxx.

Într-adevăr, titular al creditului pentru realizarea locuinţei de la adresa X este F. V.- după cum atestă înscrisul de la f.122 ds.Tribunal- cont deschis în anul 1991 pentru un credit în valoare de 1.837.000 lei ROL, rambursat integral în anul 1998, respectiv, conform înscrisului de la f.125 PFA O. F.  V. a deţinut cont până în anul 1995, iar F. V. până în 1997.

De altfel, cu înscrisul emis de BRD la data de xx.xx.xxxx- carnet de cecuri cu limită de sumă rezultă că intervenientul F.  M. făcea operaţiuni în numele Asociaţiei familiale O..

*

Instanţa constată din cronologia evenimentelor şi actelor juridice intervenite după divorţul soţilor F.  existenţa unei succesiuni de fapte ce justifică întocmirea actelor, astfel :

-a existat o motivaţie suplimentară a soţilor F.  de a divorţa, dacă nu aceasta a fost singura, în contextul existenţei interdicţiei legale de a dobândi două proprietăţi,

-iniţial F. V. a renunţat la apartament, obţinând autorizaţie de construire în numele asociaţiei O. pe str.X, unde a cumpărat teren,

-intervenind dificultăţi în administrarea şi păstrarea acestei proprietăţi – aspecte probate cu procesul de revendicare purtat şi cu contractul de vânzare încheiat ulterior, între foştii soţi intervine o nouă înţelegere materializată în declaraţia din xx.xx.xxxx, f.41 ds., prin care titularul contractului de închiriere, intervenientul F.  M., renunţă în favoarea fostei soţii F. V. la beneficiul contractului de închiriere, pentru ca aceasta să încheie în nume propriu un contract de închiriere şi apoi pe acela de vânzare-cumpărare.

Reorientarea interesului lui F. V. către apartamentul din str.X, cu privire la care făcuse o declaraţie de renunţare în cadrul procesului de divorţ nu se explică decât prin eşecul proiectului de construire pe numele ei a casei din str.X, iar gestul  intervenientului de a renunţa la propriul beneficiu de locaţiune, deşi nu era necesar, în condiţiile în care amândoi figurau  în contract şi ar fi putut cumpăra împreună are semnificaţia acelei garanţii cerute de F. V. pentru a fi la adăpost de o eventuală evacuare, însă îl expune pe acesta să fie evacuat ulterior.

Prin urmare contractul de vânzare-cumpărare încheiat în nume propriu de F. V. trebuie interpretat în sensul care produce efecte pentru comunitatea de venituri din care s-a achiziţionat, în sensul că a adus în patrimoniul comun un bun imobil comun, asupra căruia avea în aparenţă drept propriu F. V. şi, deci, libertatea să dispună singură prin acte juridice de bunul dobândit, prin distorsionarea convenţiei cu fostul soţ ca titlul propriu astfel obţinut să-i servească doar pentru protecţie şi garanţie.

Aşadar, în aceste împrejurări, se încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru apartament pe numele F. V. şi se perfectează totodată şi contractul de schimb, iar în baza s.c.XXXX/xx.xx.xxxx intervenientul este evacuat din casa veche din str.X nr.Y în care locuia cu familia, după ce noua construcţie destinată creşterii prepeliţelor autorizată a fost ridicată şi afacerea a fost instalată în aceasta, clădirea, potrivit martorilor, nefiind finisată în exterior.

Din 1994 până în 1996 în ds.XXXX/xxxx intervenientul se judecă pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul şi a contractului de schimb, acţiunea fiindu-i respinsă.

Intervenientul continuă să se adreseze instanţei, după decesul fostei sale soţii, produs pe xx.xx.xxxx, cu acţiunea de anulare a certificatului de moştenitor emis după aceasta în ds.XXXXX/193/2007 finalizat cu soluţia de respingere în apel, menţinută prin d.c.XXX/xx.xx.xxxx a Curţii de Apel Suceava.

În anul 2009, intervenientul obţine reintegrarea în locuinţa din str.X nr.Y, conform s.c.XXXX/xx.xx.xxxx pronunţată în ds.XXXXX/193/2009, menţinută prin d.c.XXX/xx.xx.xxxx.

Cu acţiunea introductivă din Ds.XXXXX/xx.xx.xxxx reclamantul F.  M. solicită să i se constate dreptul de proprietate – acţiune respinsă prin s.c.XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, ce reţine puterea de lucru judecat a d.c.nr.XX A/xx.xx.xxxx pronunţată de tribunalul Botoşani  în ds.XXXXX/193/2007.

Această soluţie e menţinută de Tribunalul Braşov prin d.c.XXX Ap/xx.xx.xxxx şi de Curtea de Apel Braşov prin d.c.XXX R/xx.xx.xxxx.

Tot astfel pretenţiile reclamantului F.  M. la un drept de creanţă contra moştenitorilor pentru investiţiile sale sunt respinse ca prescrise prin s.c.XXXX/xx.xx.xxxx dată de Tribunalul Botoşani, menţinută prin d.c.XXX/xx.xx.xxxx a C.Ap.Suceava.

În nici unul dintre aceste litigii nu s-a judecat obiectul partaj bunuri comune despre care s-au făcut doar indirect aprecieri în sensul că nu ar fi oportun din lipsă de bunuri- concluzie rezultată din existenţa titlurilor de proprietate emise doar pe numele F. V..

Instanţa prezentă a apreciat că, deşi în certificatul de moştenitor aceste titluri au fost trecute ca activ al moştenirii defunctei F. V., ele nu sunt certe sub aspectul regimului de bun propriu al defunctei, având în vedere modul şi perioada în care au fost dobândite, astfel că a încuviinţat în principiu fostului soţ al defunctei să intervină în cauză în interes propriu şi să solicite să fie obligaţi moştenitorii la partajarea doar a bunurilor defunctei, ce-i revin acesteia după lichidarea comunităţii de bunuri din patrimoniul comun avut cu acesta în timpul căsătoriei şi concubinajului.

Instanţa a apreciat că acţiunea de partaj bunuri comune are natura unei acţiuni imprescriptibile ce s-a transmis odată cu bunurile din patrimoniul defunctei la descendenţii ei şi că aceştia nu pot culege integral bunuri în legătură cu care poate avea drepturi intervenientul ca fost soţ şi concubin.

Este adevărat că toate acţiunile anterioare prin care acesta a încercat să pună capăt comunităţii de bunuri au eşuat, dar, deşi acţiunile – în anulare acte, în constatare, în valorificare drept de creanţă aveau ca finalitate recuperarea cotei părţi de bun comun, reclamantul nu a investit până în prezent nici o instanţă cu acţiunea proprie acestei operaţiuni- aceea de partaj bunuri comune.

Ca şi temei al unei astfel de operaţiuni, instanţa reţine în principal aspectul că patrimoniul succesoral al defunctei individualizat în certificatul de moştenitor nr.XXX/xx.xx.xxxx îndeplineşte pe lângă rolul de a transmite descendenţilor în cote egale dreptul de proprietate asupra bunurilor înscrise în acesta şi funcţia de gaj general al creditorilor chirografari.

Drepturilor creditorilor asupra patrimoniului succesoral le corespund corelativ obligaţii în sarcina moştenitorilor care se înscriu în pasivul succesiunii, ce trebuie, de asemenea, suportat în cote egale.

Calitatea de creditor al succesiunii pe care o are intervenientul în interes propriu F.  M. este dată de calitatea sa de cotitular alături de defuncta F. V. a unui patrimoniu comun în interiorul căruia, ca universalitate juridică, drepturile şi obligaţiile ce l-au alcătuit nu au dispărut prin efectul divorţului sau al separării în fapt, decât sub aspectul încetării de achiziţii noi, însă acest patrimoniu nu a fost desfiinţat niciodată, nepronunţându-se nici o hotărâre judecătorească prin care să se analizeze conţinutul lui pe durata căsătoriei şi concubinajului şi prin care să se tranşeze problema activelor în favoarea lui F. V..

Practic patrimoniul comun a fost ignorat şi s-a dat relevanţă doar aparenţei juridice create de titlurile- contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul din str.X, respectiv contractul de schimb pentru casa din str.X, ce consacră prezumţia relativă a calităţii de bun propriu în favoarea titularei F. V..

Apărările constante ale intervenientului F. M., care au urmărit răsturnarea acestei prezumţii prin invocarea instituţiei subrogaţiei reale în ce priveşte sumele de bani necesare dobândirii acestor imobile şi construirii celor noi, sume ce erau comune şi care în parte erau compuse din salariul său, iar parte din veniturile Asociaţiei Lucrative O., continuată şi lichidată fără formalităţi juridice de defuncta F. V., au rămas fără efect, deoarece în nici unul dintre litigiile purtate anterior , deşi s-au depus înscrisuri probatorii, intervenientul nu a investit instanţa cu obiectul juridic adecvat.

Scoase din contextul economic şi juridic integral al dobândirii lor , imobilele cercetate în litigiile anterioare şi-au păstrat statutul de bun propriu constatat de titluri.

În cauza prezentă, examinând cererea de partaj bunuri comune din intervenţia în interes propriu din perspectiva amplă a patrimoniului comun deţinut de soţii/concubinii F.  M.-F. V. pe durata convieţuirii în fapt, instanţa constată că din anul căsătoriei celor doi, 1977 şi până la evacuarea intervenientului din locuinţa comună- 1993, aceştia au dobândit cu certitudine ca bunuri comune în cote egale bunurile mobile aduse garanţie mobiliară la data de xx.xx.xxxx Băncii de Investiţii, cf.f.9 ds.XXXXX/193/2014 vol.II în valoare totală la acea dată de 173.250 ROL, precum şi importante sume de bani din activitatea de creştere a prepeliţelor japoneze şi din veniturile salariale.

Aceste venituri au fost comune până în anul 1983 când contractul de muncă al lui F. V. a încetat, calitatea de salariat a lui F. M. datând până în anul 1993.

Martorii atestă că de creşterea prepeliţelor se ocupa în mod profesionist intervenientul, care stăpânea tehnologia şi circuitele necesare în acest scop şi totodată confirmă că această activitate era rentabilă în anii 1990, ulterior fiind afectată de fiscalizare, dar şi de neînţelegerile apărute între soţi.

Mai este important de menţionat şi aspectul că, în anii 1990-1993 când foştii soţi au convieţuit ca şi concubini şi s-au dobândit cele mai importante bunuri din patrimoniul comun, societatea românească a trecut de la legislaţia restrictivă în materie de proprietate, la o legislaţie care a reglementat treptat organizarea şi impozitarea formelor de asociere lucrativă- ceea ce explică dificultăţile de probare a existenţei şi duratei, precum şi profitului obţinut de Asociaţia O., cu atât mai mult cu cât intervenientul, ca asociat a fost lipsit de accesul la actele doveditoare ale acestor aspecte prin evacuarea din spaţiul în care se aflau.

În materie de proprietate privată asupra imobilelor, foştilor chiriaşi li s-a permis să-şi cumpere locuinţele pe care le ocupau, iar după anul 1991 nu a mai existat restricţia de cumul al proprietăţilor, ceea ce a permis ca F. V. să cumpere în nume propriu şi apartamentul, dar şi terenul din str.X şi casa cu teren din str.X.

Prin DL XX/xxxx nu se reglementează detaliat lichidarea patrimoniului asociaţiilor cu scop lucrativ constituite în temeiul acestui act normativ, arătându-se doar că acestea se autorizează de către Primării şi se înregistrează la Administraţia Financiară ca persoană juridică, iar încetarea şi lichidarea unei asemenea structuri se face în condiţiile stabilite prin contractul de asociere, cf.art.20 din lege.

Prin urmare, deşi în certificatul de moştenitor emis de pe urma defunctei F. V. s-au înscris ca bunuri proprii ale acesteia două construcţii autorizate în 1991 şi 1993, probele administrate în toate cauzele au dovedit că aceste bunuri au aparţinut unei asociaţii lucrative în care F. V. este asociată alături de F. M., aşa explicându-se de ce amândoi au acţionat şi împreună, dar şi separat în raporturile cu terţii ca reprezentanţi ai acestei persoane juridice.

Probele au mai relevat şi că asociaţia avea un patrimoniu propriu şi că deţinea un cont bancar prin care s-au făcut operaţiuni până în nul 1995, că avea ca obiect de activitate creşterea prepeliţelor şi că urma să se dezvolte de la o producţie redusă la comerţul cu ouă şi carne la produse de tip medicamente şi cosmetice şi că pentru instalarea păsărilor utilizate în producţia respectivă s-au destinat spaţii distincte în care au şi fost aduse, din construcţia nouă aflată pe str.X.

Pe lângă bunurile din certificatul de moştenitor şi bunurile mobile, instanţa reţine că în patrimoniul comun al foştilor soţi a existat şi preţul plătit pentru terenul din str.X în data de  xx.xx.xxxx, în locul căruia a intrat acest teren, chiar dacă actul de proprietate s-a întocmit pe numele F. V., având, de asemenea, caracter de bun comun şi preţul obţinut de F. V. din vânzarea acestui bun.

Prezumţia puternică de comunitate rezultă cu evidenţă din succesiunea rapidă a actelor încheiate pe numele F. V., imediat după pronunţarea divorţului, respectiv după data de xx.xx.xxxx :

-cumpărarea terenului din str.X s-a făcut la data de xx.xx.xxxx,

-declaraţia lui F. M. de renunţare la beneficiul contractului de închiriere în favoarea lui F. V. s-a făcut la data de xx.xx.xxxx,

-contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul din str.X s-a făcut la data de xx.xx.xxxx,

-contractul de schimb al apartamentului cu casa şi terenul din str.X s-a făcut la data de xx.xx.xxxx,

-autorizaţii de construire în această locaţie s-au emis în 1991 prin modificarea celei iniţial obţinute pentru terenul din str.X în ce priveşte construirea casei şi în 1993 s-a emis o autorizaţie pentru chioşc.

- achiziţii de materiale şi cheltuieli importante pentru realizarea construcţiilor şi furajarea prepeliţelor până la data evacuării intervenientului.

Astfel de acte şi operaţiuni juridice implică investirea unor resurse economice considerabile, iar în intervalul 1990-1993 veniturile familiei, folosite în acest scop, au fost salariul intervenientului, creditul bancar al Asociaţiei lucrative O. garantat cu bunurile mobile ale celor doi soţi şi veniturile obţinute din vânzareade carne şi ouă de prepeliţă.

Separarea în fapt a celor doi foşti soţi, respectiv concubini, a avut ca efect direct încetarea obţinerii unor venituri comune prin Asociaţia Lucrativă O. în forma sa iniţială de organizare, ce îl implica direct pe intervenient, ca urmare a morţii prepeliţelor ce nu au mai fost îngrijite, asociaţia aducându-i venituri exclusiv asociatei F. V. din micul comerţ stradal cu produse alimentare. La desfiinţarea acesteia însă bunurile imobile din patrimoniul Asociaţiei se distribuie ambilor asociaţi, calitate pe care au avut-o F. V. şi M..

În ce priveşte patrimoniul comun existent acesta nu a fost desfiinţat prin separarea concubinilor şi nici nu s-a transformat în patrimoniul personal al defunctei F. V., în lipsa unei împărţeli, aceasta fiind datoare să predea, prin succesorii ei cota parte  cuvenită coproprietarului fost soţ şi concubin din acest patrimoniu, constituit prin efectul subrogaţiei reale universale din imobilele dobândite cu banii comuni respectiv rezultate din încetarea Asociaţiei Lucrative O..

De aceea, instanţa va admite cererea de intervenţie în interes propriu având ca obiect partaj bunuri comune formulată de intervenientul F. M. cu privire la patrimoniul deţinut în comun cu defuncta F. V..

Va admite totodată şi cererea de partaj succesoral formulată de descendenţii lui F. V..

Va constata că din masa bunurilor comune ce a aparţinut foştilor soţi F. M. şi V. fac parte în cote de câte 50% pentru fiecare bunurile expres dezbătute de acesta şi anume :

-terenul de 1410 mp situat în Botoşani, str.X nr.Y dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx, cumpărat din bani comuni şi prin efectul subrogaţiei are acelaşi caracter de bun comun şi preţul obţinut din vânzarea acestuia, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, în valoare de 82.514,7 lei conform expertizei Anevar pentru piaţa imobiliară din Botoşani valabilă din 01 ianuarie 2016,

-apartamentul cu 4 camere şi dependinţe situat în Botoşani, str.X nr.Y, sc.Z, ap.T, cumpărat de F. V. prin contractul nr.XXX/xx.xx.xxxx încheiat cu IJGCL Botoşani, bun ce a fost dobândit cu preţ plătit din bani comuni şi care a fost locuinţa familiei F.  atât înainte, cât şi după divorţ,

- ca efect al subrogaţiei reale, din masa bunurilor comune ale foştilor soţi face parte şi imobilul obţinut în schimbul apartamentului descris anterior, situat în Botoşani, str.X nr.Y, compus din casa construită din cărămidă şi paiantă, acoperită cu tablă şi carton, cu 4 camere, două antrete, bucătărie şi două magazii şi suprafaţa de 596 mp teren aferent, imobil dobândit prin actul de schimb autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, în valoare de 18.000 lei, locuinţa familie F.  după divorţ până la evacuarea intervenientului,

-cele două imobile construite pe terenul de 596 mp din str.X nr.Y, respectiv : casa cu regim S+P+E, construită din cărămidă, fundaţie beton, acoperită cu tablă, edificată în baza autorizaţiei de construire nr.X/xx.xx.xxxx, în valoare de 197.200 lei, actuala locuinţă a intervenientului după reintegrarea obţinută în cursul anului 2009 şi chioşcul comercial construit din BCA, cu acoperiş tip terasă, edificat în baza autorizaţiei de construire nr.XXX/xx.xx.xxxx, în valoare de 5.200 lei.

Valoarea totală a masei bunurilor comune este de 257.052,35 lei, fiecare coproprietar având dreptul de a culege  din aceasta un lot în valoare de 257.052,35.

În ce priveşte terenul din str.X, ce nu a făcut obiectul unei evaluări în cadrul probei cu expertiza cadastrală dispusă în cauză, instanţa a avut în vedere ca pretenţie a intervenientului încasarea în întregime de către F. V. a sumei de 1.300.000 lei Rol, în anul 2000, valoare de piaţă în epocă a unui apartament cu 3-4 camere şi privarea sa de cota de ½ corespunzătoare din acest preţ şi a apreciat că includerea în masă pentru partaj a valorii acestuia trebuie să se facă la actualele preţuri imobiliare pentru ca masa de partaj să conţină valori actuale cu privire la toate bunurile.

În acest sens a avut în vedere faptul că preţul încasat de F. V. a fost unul sincer, serios şi foarte mare, deoarece a fost încasat pentru un teren intravilan valoros, care şi în prezent, conform expertizei avute în vedere este evaluat la o sumă importantă şi că este echitabil ca şi cota parte cuvenită lui F. M., care nu a beneficiat de preţul real al terenului deşi a contribuit la plata unui astfel de preţ la dobândirea lui să fie exprimată într-o valoare serioasă şi actuală, în scopul efectuării unei împărţeli echilibrate.

Cu privire la existenţa în masa bunurilor de împărţit şi a unor bunuri mobile instanţa nu a fost investită în mod expres şi nu poate face o evaluare din oficiu a acestora, mai ales că, spre deosebire de imobile a căror valoare se conservă şi chiar poate creşte odată cu trecerea timpului, bunurile mobile sunt supuse uzurii mai rapid, astfel că în prezent sunt inutilizabile sau lipsite de o valoare de interes pentru partaj.

Existenţa lor a fost însă probată şi utilă cauzei pentru recompunerea abstractă a componenţei patrimoniului comun în litigiu.

În  ceea ce priveşte componenţa loturilor ce se vor atribui în cadrul partajului de bunuri comune, instanţa va avea în vedere posesia exercitată în prezent de intervenient asupra casei cu regim de înălţime S+P+E precum şi suprafaţa de teren aferentă acesteia de 298 mp identificată în schiţa anexă 2 la raportul de expertiză efectuat de ing.M. G. C..

Se va include, prin urmare, în lotul intervenientului imobilul construit, în valoare de 197.200 lei şi terenul aferent, de 298 mp,care valorează 105.595 lei în total lotul astfel format având o valoare de 302.795 lei, cu 45.742,65 lei, mai mult decât cota cuvenită.

Lotul cuvenit numitei F. V. va conţine imobilele pe care aceasta le-a avut concret în posesie şi pe care în prezent le stăpânesc descendenţii ei, împreună cu aceştia locuind o perioadă în această locaţie, respectiv :

-casa cu regim de înălţime parter în valoare de 18.000 lei,

-chioşcul comercial în valoare de 5.200 lei,

-suprafaţa de 298 mp aferentă construcţiilor, reprezentată în schiţa anexă 2 la raportul de expertiză efectuat de ing.M. G. C., în valoare de 105.595 lei.

În acest lot se va include şi preţul terenului din Botoşani, str.X vândut doar de aceasta, preţ care în prezent la data împărţelii este de 82.514,7 lei.Instanţa apreciază că numai prin împărţirea unei valori reale a terenului se face o împărţeală echitabilă în condiţiile în care la data la care a beneficiat de preţ, acum 17 ani copartajanta F. V. a încasat un preţ de circulaţie real, corespunzător valorii de tranzacţionare a terenului, iar nu preţul pe care l-a plătit în 1990. Şi preţul plătit în anul 1990 a fost unul sincer şi serios, terenul cumpărat cu el a reprezentat o investiţie importantă la acea epocă. Pentru a se menţine acest caracter de seriozitate al preţului investit singurul reper la care instanţa se poate raporta constant este valoarea de tranzacţionare pe piaţă a terenului pentru care s-a plătit preţul, valoare care în prezent este aceea rezultată din studiul de piaţă întocmit de expert Anevar T. I. valabil pentru judeţul Botoşani, începând cu 01. ianuarie 2016. Conform acestui studiu, terenul de 1410 mp situat în Botoşani str.X nr.Y este un teren intravilan din zona B,  pentru acesta soţii F.  obţinând iniţial şi autorizaţie de construcţie, evaluat la 90 lei/mp.

Suprafaţa vândută de F. V. şi pentru care a încasat preţ este de 916,83 mp conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, f.82,83 ds.Tribunal XXXXX/193/2007.În prezent, la preţul de 90 lei/mp acest teren vândut efectiv valorează 82.514,7 lei. Deoarece F. V. şi l-a însuşit integral acest preţ se va include în lotul ei.

Pe lângă aceste bunuri ce reprezintă cota de ½ din comunitatea devălmaşă /pe cote părţi din timpul căsătoriei/concubinajului cu F. M., în masa bunurilor rămase după decesul lui F. V., produs la data de xx.xx.xxxx se mai găsesc :

- dreptul de creanţă împotriva intervenientului constând în sulta datorată de acesta pentru egalizarea loturilor din partajul de bunuri comune în sumă de 45.742,65 lei,

- bunurile proprii ale defunctei, respectiv terenul de 27.200 mp situat în satul Băluşeni, comuna Băluşeni, jud.Botoşani, înscris în TP XXXXXX/xx.xx.xxxx, evaluat de exp.M. G. C. la suma de 40.677 lei şi 745 acţiuni cu numerele de ordine de la XXXXXXX la XXXXXXX cu o valoare nominală de 1000 de lei fiecare la S.C. X S.A., conform certificatului de acţionar nr.XXXXXXX/xx.xx.xxxx.

Valoarea totală a bunurilor din masă este de 169.472 lei, fiecărui succesor revenindu-i o cotă valorică de 56.490,66 lei la care se adaugă câte 248 de acţiuni pentru fiecare şi cota de câte 1/3 din dreptul de creanţă respectiv dreptul fiecărui moştenitor al defunctei de a încasa de la intervenient câte 15.247,55 lei fiecare.

Această componenţă a masei succesorale lăsată de defuncta F. V. este diferită de aceea înscrisă în certificatul de moştenitor emis după decesul acesteia, astfel că , drept consecinţă a admiterii cererii de partaj bunuri comune din cadrul cererii de intervenţie urmează a se anula parţial certificatul de moştenitor. Prin urmare în locul masei succesorale prezentate de reclamant în acţiunea iniţială instanţa va împărţi între descendenţii defunctei F. V. masa succesorală rezultată în urma partajului de bunuri comune descris anterior, fără ca în acest fel să încalce autoritatea de lucru judecat a d.c.XXA/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani care a verificat un petit de anulare a aceluiaşi certificat de moştenitor consecutiv unei cereri în constatare, iar nu ca accesoriu al unei cereri de partaj bunuri comune.

Se va lichida starea de indiviziune în care se află cei trei descendenţi ai defunctei F. V., reclamantul şi pârâtele, prin formarea a două loturi, în funcţie de interesul exprimat de moştenitori pentru atribuirea bunurilor dar şi de situaţia lor personală.

Astfel, instanţa constată din apărările făcute în cauză că reclamantul este cetăţean român cu domiciliul în Italia, conform procurii autentice depuse la f.7 dosar.

Acesta a indicat de la început ca modalitate de lotizare formarea a două loturi, respectiv un lot în care să se includă casa veche şi chioşcul pentru el şi un lot comun indiviz pentru surori în care să se includă casa nou construită la aceeaşi adresă din str.X, în care locuieşte în prezent intervenientul.

La rândul ei fiica intervenientului, sora reclamantului, pârâta F. A., cere la rândul ei formarea a două loturi pentru cei trei moştenitori, din care pentru ea un lot comun cu sora M. E. C., iar pentru reclamant un lot propriu în care se deduce că ar trebui inclusă clădirea nouă de la aceeaşi adresă în care locuieşte în prezent intervenientul. Totodată mai cere formarea a trei loturi egale din terenul înscris TP.

Este evident că părţile din acţiunea iniţială evită să aibă un conflict pe tema evacuării cu tatăl intervenient F. M. a cărui prezenţă au tolerat-o în clădirea cu regim S+P+E dar căruia nu i-au recunoscut niciodată un drept propriu locativ şi cu atât mai puţin de proprietate.

Faţă de soluţia adoptată cu privire la clădirea nouă din str.X, instanţa va include intr-un lot comun al pârâtelor terenul intravilan de 298 mp şi construcţiile existente pe acesta casă cu parter şi chioşc comercial, bunuri în valoare de 128.795 lei, ce depăşeşte valoarea loturilor reunite de 112.981,32 lei cu 15.813,68 lei , adică cu câte 7.906,84 lei pentru fiecare pârâtă în raport cu reclamantul ca moştenitori ai lui F. V..

La adoptarea acestei soluţii de lotizare instanţa are în vedere că deşi şi pârâtele au în prezent reşedinţa în Italia, spre deosebire de reclamant care are şi domiciliul în această ţară, ele domiciliază în România şi, în plus pârâta M. E. C. a exercitat o stăpânire de durată asupra acestor bunuri pe numele ei existând şi contracte de închiriere. Totodată s-a ţinut seama şi de voinţa comună a celor două pârâte exprimată atât în ce priveşte componenţa lotului cât şi cu privire la menţinerea stării de indiviziune între acestea în cote de 1/2 pentru fiecare.

În lotul pârâtelor se vor mai include din restul bunurilor aflate în masa succesorală a defunctei autoare  câte 248 de acţiuni la fiecare şi dreptul de creanţă corespunzător de câte 15.247,55 lei.

În lotul ce se va atribui reclamantului se va include integral terenul de 27.200 mp înscris în TP XXXXXX/xx.xx.xxxx, în valoare de 40.677 lei, la care se adaugă 248 de acţiuni şi cele două sulte datorate de pârâte de câte 7.906,84 lei fiecare.

Văzând cheltuielile efectuate în cauză de părţi, respectiv de 4.802,5 lei cu taxa judiciară de timbru în ceea ce-l priveşte pe reclamant, ce reprezintă 50% din taxa judiciară datorată, precum şi dispoziţiile art.18 din OUG nr.51/2008, instanţa urmează a-l obliga pe reclamant ca parte căzută în pretenţii la plata sumei de 4.802,5 lei, ce reprezintă partea din taxa de timbru de care intervenientul a fost scutit prin admiterea cererii de ajutor public judiciar. Reclamantul s-a opus concret, prin apărări scrise şi constante la cererea de intervenţie şi, de aceea instanţa va pune în sarcina lui această obligaţie şi nu o va partaja cu pârâtele.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată făcute de reclamant în partajul succesoral cu taxa de timbru şi onorariile de experţi şi avocat în sumă totală de 10.375 lei, acestea vor fi suportate de cei trei moştenitori în părţi egale, cu menţiunea că în cazul pârâtei F. A. ce a făcut la rândul ei cheltuieli de judecată cu onorariul de avocat va opera o compensare parţială în limita sumei de 1.700 lei suportată de aceasta cu titlu de cheltuieli de judecată. În final pârâtele vor fi obligate la plata către reclamant a unor sume deosebite cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv F. A. îi va plăti suma de 1691,66 lei rezultată în urma compensării, iar M. E. C. îi va plăti reclamantului 1/3 din cheltuielile suportate numai de acesta, respectiv suma de 3391,66 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de intervenţie în interes propriu având ca obiect partaj de bunuri comune formulată de intervenientul F. M..

Admite cererea de partaj succesoral formulată de reclamantul F. M. C., cu domiciliul la cabinet avocat B. V., mun. Botoşani, str. Aleea X, nr. Y, sc. Z, ap. T, judeţul Botoşani, în contradictoriu cu pârâtele M. E. C., cu reşedinţa în Roma, X, nr. Y, sc. Z, et. interior T, Cod poştal U, Italia  şi F. A., cu reşedinţa în Roma, X, nr. Y, bl. Z, sc. T,  interior U, Cod postal U, Italia.

Constată că apartamentul compus din 4 camere şi dependinţe situat în Botoşani, str.X nr.Y, sc.Z, ap.T cumpărat de numita F. V. prin contractul nr.XXX/xxxx încheiat cu I.J.G.C.L. Botoşani are statut de bun comun în cote de 50% pentru fiecare coproprietar, făcând parte din masa bunurilor comune ce aparţin foştilor soţi F.  M. şi F. V..

Constată că în baza subrogaţiei în urma schimbului imobiliar realizat prin actul de schimb autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx aceste cote de drept de proprietate se aplică imobilului dobândit la schimb  din Botoşani, str.X nr.Y, compus din casa construită din cărămidă şi paiantă, acoperită cu tablă şi carton, compusă din 4 camere, două antrete, bucătărie,  şi două magazii şi suprafaţa de 596 mp, teren aferent acesteia.

Constată că are caracter de bun comun în cote de egale de câte 50% terenul în suprafaţă de 1.410 m.p. situat în Botoşani, str.X nr.Y, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx şi prin efectul subrogaţiei are caracter de bun comun preţul obţinut din vânzarea acestuia, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx.

Constată că au caracter de bunuri comune în cote de 50% pentru fiecare dintre coproprietarii F.  M. şi F. V. şi imobilele construite pe suprafaţa de teren indicată anterior reprezentate de:

-casa situată în Botoşani, str.X nr.Y, cu regim de S+P+E, construită din cărămidă, fundaţie beton, acoperită cu tablă, construită în baza autorizaţiei de construire nr.X/xx.xx.xxxx eliberată de Primăria mun.Botoşani,

-chioşcul comercial situat în Botoşani, str.X nr.Y, construit din BCA, cu acoperiş tip terasă, dobândit prin construcţie în baza autorizaţiei de construire nr.XXX/xx.xx.xxxx.

Constată că valoarea construcţiilor din masa de partajat este de 5.200 lei-chioşcul comercial, 18.000 lei- casa cu regim de înălţime parter, 197.200 lei casa cu regim de înălţime S+P+E conform evaluării efectuate de exp.Ţ. D.I., f.183ds., iar valoarea terenurilor este de 211.190 lei, pentru terenul aferent construcţiilor, conform aceleiaşi expertize şi 82.514,7 lei –c/valoarea terenului din Botoşani, str.X.

Constată că  valoarea totală a masei bunurilor comune este de 514.104,7 lei, fiecăruia dintre coproprietari cuvenindu-i-se câte o cotă valorică de 257.052,35 lei.

Lichidează starea de devălmăşie prin atribuirea în lotul intervenientului a cotei de suparafaţa de 298 m.p. corespunzătoare cotei de ½ din terenul intravilan de 596 m.p  din Botoşani, str.X, în valoare de 105.595 lei şi a casei cu regim de înălţime S+P+E în val.de 197.200 lei, lotul rezultat valorând 302.795 lei, cu 45.742,65 lei mai mult decât cota cuvenită.

Lotul astfel atribuit este reprezentat în schiţa anexă nr.2 la raportul de expertiză efecuat de ing.M. G. C..

Constată că la data de xx.xx.xxxx a decedat numita F. V., titulara lotului rezultat în urma partajului de bunuri comune compus din:

-casa cu regim de înălţime parter în valoare de 18.000 lei,

-chioşc comercial în valoare de 5.200 lei,

-suprafaţa de 298 m.p. corespunzătoare cotei de ½ din terenul intravilan de 596 m.p. din Botoşani, str.X, aferent acestor construcţii, în valoare de 105.595 lei, imobile reprezentate în schiţa anexă nr.2 la rap.de exp.efectuat de ing.M. G. C.,

-preţul terenului din Botoşani, str.X vândut doar de aceasta, în prezent în sumă de 82.514,7 lei.

Pe lângă aceste bunuri în masa succesorală a defunctei mai intră :

-suprafaţa de 27.200 m.p. teren situat în satul Băluşeni, com.Băluşeni, jud.Botoşani, înscris în T.P.XXXXXX/xx.xx.xxxx , evaluat de exp.M. G. C. la suma de 40.677 lei şi

-745 acţiuni cu numerele de ordine de la XXXXXXX la XXXXXXX cu o valoare nominală de 1.000 de lei fiecare la SC X SA, deţinute de autoare în baza certificatului de acţionar nr.XXXXXXX/xx.xx.xxxx,

-sulta datorată de intervenient de 45.742,65 lei

Valoarea totală a bunurilor de împărţit  din masă este de 169.472 lei, fiecăruia dintre succesori revenindu-i o cotă valorică de 56.490.66 lei la care se adaugă câte 248 de acţiuni pentru fiecare şi dreptul  de a încasa câte 1/3 din sulta datorată de intervenient, respectiv câte 15.247,55 lei pentru fiecare.

Dispune lichidarea stării de coproprietate indiviză pe cote părţi prin formarea de loturi astfel :

Lotul I se atribuie în indiviziune în cote de câte ½ pârâtelor M. E. C.  şi F. A. şi conţine terenul intravilan de 298 m.p. şi construcţiile existente pe acesta casă cu regim de înălţime parter şi chioşc comercial , bunuri în valoare de 128.795 lei, ce depăşesc valoarea loturilor reunite de 112.981,32 lei cu 15.813,68 lei, respectiv cu câte 7.906,84 lei pentru fiecare dintre pârâte.

Totodată pârâtelor li se vor atribui câte 248 de acţiuni la fiecare şi partea de sultă cuvenită de la intervenient.

Lotul nr.II se atribuie reclamantului şi conţine suprafaţa de 27.200 m.p. teren situat în satul Băluşeni, com.Băluşeni, jud.Botoşani, înscris în T.P.XXXXXX/xx.xx.xxxx, în valoare de 40.677 lei, la care se adaugă 248 de acţiuni.

Obligă pe pârâte să-i plătească reclamantului fiecare câte o sultă de 7.906,84 lei.

Obligă pe intervenient să plătească reclamantului şi fiecăreia dintre cele două pârâte cu titlu de sultă din partajul de bunuri comune câte o sumă de 15.247,55 lei (în total suma de 45.742,65 lei).

Obligă pe reclamant să plătească statului suma de

Constată că reclamantul a făcut următoarele cheltuieli de judecată :

-1.500 lei onorariu de avocat,

-1.200 onorariu pentru expertiza în construcţii,

-1.600 lei pentru expertiza cadastrală,

-6.075 lei, taxă judiciară de timbru.

Constată că intervenientul a beneficiat de ajutor public prin reducerea taxei judiciare cu 50% -respectiv cu suma de 4.802,5 lei şi că achită eşalonat diferenţa de 4.802,5 lei şi că a mai achitat onorariu de avocat în sumă de 800 lei.

Constată că pârâta F. A. a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 1700 lei onorariu de avocat.

Obligă pe pârâta F. A. să plătească reclamantului o sumă de 1691,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă pe pârâta M. E. C. să plătească reclamantului o sumă de 3391,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria Botoşani, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la xx.xx.xxxx.

Preşedinte,Grefier,

Domenii speta

Spete similare