Indemnizatie prevazuta de Legea 8/2006

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul CC şi pe pârâţii CPS, CCP şi CNPP, având ca obiect anulare act administrativ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 22.03.2016, sub nr.de dosar /99/2016, reclamantul CC a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtele CPS, CCP şi CNPP, să se dispună anularea Hotărârii nr.13705/16.03.2016, emisă de CCP în cadrul procedurii prealabile, precum şi anularea Deciziei nr.121171/05.01.2016 a CPS, privind încetarea plăţii indemnizaţiei lunare prevăzute de Legea nr.8/2006, cu obligarea pârâtei CPS  la plata indemnizaţiei cuvenite reclamantului în baza Legii nr.8, cu plată retroactivă începând cu luna ianuarie 2016, precum şi la cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul arată că are calitatea de pensionar pentru limită de vârstă şi membru al Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor, beneficiind de indemnizaţie specială conform Legii nr.8/2016. Prin decizia contestată s-a dispus încetarea plăţii acestei indemnizaţii pe considerentul că i-a încetat calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, acesta dobândind calitatea de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat. Reclamantul apreciază că în mod greşit s-a înlăturat din cadrul pensiei această indemnizaţie specială, faţă de prevederile Legii nr.223/2015 (art.12, art.109 şi art.124), având în vedere că, urmare a apariţiei acestei legi, pensiile militare, recalculate conform Legii nr.119/2010, devin pensii militare de stat, dar fără a pierde caracterul de pensii publice, pentru argumentele expuse pe larg în acţiune. În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile legale menţionate, se impune plata în continuare a indemnizaţiei speciale prevăzute de Legea nr.8/2006, deci admiterea acţiunii.

În susţinere au fost ataşate înscrisuri.

Legal înştiinţată, pârâta CNPP a formulat şi depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, având în vedere că pot beneficia de dispoziţiile Legii nr.8/2006 doar pensionarii sistemului public de pensii, nu şi pensionarii militari aflaţi în sistemul pensiilor militare de stat, neexistând temei legal pentru aceasta.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.205-208 C.proc.civ., cu cerere de judecare a cauzei şi în lipsă.

Şi pârâta CPS a formulat şi depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesual-pasive faţă de capătul de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr.13712/16.02.2016, neexistând legătură între CPS şi persoana juridică obligată în raportul juridic dedus judecăţii, respectiv CCP. 

Pe fondul cauzei se solicită respingerea, ca neîntemeiată, a cererii reclamantului, având în vedere prevederile Legii nr.223/2015, care, la art.109 alin.1, prevede că pensiile militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr.119/2010, revizuite în baza OUG nr.1/2011, devin pensii militare de stat, cu asigurarea fondurilor necesare pentru plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale cuvenite de la bugetul de stat, în timp ce Legea nr.8/2006 reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, fondurile necesare pentru plata acestor indemnizaţii fiind asigurate din bugetul asigurărilor sociale. Prin urmare, în mod corect s-a dispus sistarea plăţii acestei indemnizaţii în cazul reclamantului din prezentul dosar, reluarea în plată intrând exclusiv în sfera de activitate a caselor teritoriale de pensii.

Pe cale de consecinţă, la data de 06.05.2016 la dosar s-a înregistrat răspunsul formulat de reclamant la întâmpinarea CPS, cu solicitare de respingere a apărărilor acesteia.

Prin încheierea din data de 13.09.2016, instanţa de contencios administrativ a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei I Civile a Tribunalului Iaşi, care, la rândul său, a apreciat că nu este competentă şi, prin încheierea de şedinţă din data de 10.10.2016, a declinat competenţa în favoarea Secţiei a II-a a aceleiaşi instanţe, cu consecinţa constatării ivirii conflictului negativ de competenţă, soluţionat de Curtea de Apel Iaşi în favoarea instanţei de contencios administrativ, astfel cum rezultă din sentinţa nr.15/2016, pronunţată la data de 09.11.2016, în dosarul nr.919/45/2016.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Secţiei a II-a civile de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Iaşi la data de 14.12.2016.

La termenul de judecată din data de 25.01.2017, instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, administrarea probei cu înscrisuri, atât în vederea soluţionării excepţiilor procesuale invocate, cât şi pentru lămurirea fondului cauzei. 

Analizând materialul probator administrat în cauză, se constată următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, se reţine că, în dreptul procesual civil român, inadmisibilităţile nu sunt veritabile excepţii procesuale, considerându-se că prin pronunţarea unei astfel de soluţii (de constatare a inadmisibilităţii acţiunii), instanţa declară cererea inacceptabilă şi constată că nu se poate pronunţa asupra ei. Mai mult, în absenţa unor motive temeinice, această atitudine jurisdicţională ar fi contrară dreptului de acces la o instanţă, astfel cum este garantat de art.21 din Constituţia României şi de art.6 CEDO (a se vedea, în acest sens, Cauza Canciovici şi alţii c.României).

De vreme ce inadmisibilitatea vizează posibilitatea unei persoane de a-şi apăra dreptul prin acţiune în justiţie, iar posibilitatea introducerii unei cereri de chemare în judecată pentru a obţine anularea unei decizii emise de CCP este prevăzută de Legea nr.263/2010 (art.153 alin.1 lit.d), nu se poate reţine că cererea introdusă de reclamant este inadmisibilă. Prin urmare, această apărare a pârâtei CNPP este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, ca atare.

Nefondată este şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CPS .

Astfel, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între părţile din procesul civil şi persoanele implicate în raportul juridic dedus judecăţii. Reclamantul trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiţiei, calitatea procesuală pasivă aparţine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calităţii procesuale active şi a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanţa este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calităţi.

 În ceea ce priveşte acţiunile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr.554/2004, are legitimare procesuală pasivă autoritatea publică emitentă a actului vătămător sau care refuză emiterea actului ce face obiect de cenzură în condiţiile acestui act normativ. Prin urmare, atât timp cât legea recunoaşte competenţa în emiterea unui act şi posibilitatea revocării acestuia, existenţa personalităţii juridice nu este o condiţie a legitimării procesuale pasive în acest cadru procesual, fiind suficientă capacitatea de drept public a autorităţii.

 Este adevărat că această pârâtă a susţinut lipsa legitimării sale procesual pasive a în prezenta cauză raportat la Hotărârea nr.13705/16.03.2016, prin care a fost soluţionată, în sensul respingerii, contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei nr.121171/05.01.2016, însă instanţa constată că manifestarea de voinţă evidentă a reclamantului a fost aceea de a chema în judecată şi pe emitentul Deciziei nr.121171, a cărei anulare se solicită de asemenea, iar nu în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr.13705, în privinţa căreia legitimarea procesuală pasivă revine, fără nici un dubiu, CCP.

Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CPS. Pe de altă parte, însă, CNPP nu justifică legitimare procesuală în această cauză, în condiţiile nu este emitent al celor acte administrative contestate, nici nu are vreo altă legătură cu acestea ori cu celelalte capete ale acţiunii deduse judecăţii, astfel încât să figureze ca pârâtă.

Prin urmare, instanţa va admite excepţia invocată de pârâta anterior menţionată şi va respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta.

Pe fondul cauzei, se constată următoarele:

Reclamantul a solicitat, pe calea prezentului demers judiciar, anularea Hotărârii nr.13705/16.03 şi a Deciziei nr.121171/05.01.2016, prin care s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei prevăzute de Legea nr.8/2006, începând cu 01.01.2016, cu motivarea că reclamantului i-a încetat calitatea de pensionar la sistemul public de pensii, acesta dobândind calitatea de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat.

În drept, potrivit art.1 din Legea nr.8/2006, „(1)Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Art.109 alin.1 din Legea nr.223/2015 prevede: „Pensiile militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cu modificările ulterioare, revizuite în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, cele plătite în baza Legii nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu modificările ulterioare, precum şi pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, devin pensii militare de stat şi se recalculează potrivit prevederilor prezentei legi, în raport cu vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie şi baza de calcul stabilită conform prevederilor art. 28, actualizată conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special la data intrării în vigoare a prezentei legi.

De asemenea, conform art.110 alin.1 din acelaşi act normativ, „Pensiile militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special stabilite în baza Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, devin pensii militare de stat şi se recalculează potrivit prevederilor prezentei legi, în termen de maximum 24 de luni de la intrarea în vigoare a acesteia, în raport cu vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie şi baza de calcul stabilită conform prevederilor art. 28, actualizată conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Din dispoziţiile menţionate reiese foarte clar că, începând cu data de 1 ianuarie 2016, sistemul de pensii militare de stat nu mai face parte din sistemul public de pensii, fiind reglementat ca sistem independent prin Legea nr.223/2015, lege specială derogatorie de la dispoziţiile sistemului public de pensie. Prin urmare, sistemul public de pensii nu mai cuprinde şi pensiile militare, abrogarea explicită a textelor legale făcând clară intenţia legiuitorului în această privinţă.

În condiţiile date, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.8/2006, care stabilesc în mod neechivoc faptul că, pentru a beneficia de indemnizaţia prevăzută de acest act normativ, solicitantul trebuie să aibă calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, condiţie obligatorie raportat la dispoziţiile art.1 alin.1 din acelaşi act normativ.

Or, de la 01.01.2016, prin intrarea în vigoare a Legii nr.223/2015, reclamantul CC nu mai îndeplineşte această condiţii, devenind pensionar al sistemului de pensii militare de stat, motiv pentru care în mod corect s-a procedat la încetarea plăţii acestei indemnizaţii, prin emiterea Deciziei nr.121171/05.01.2016, în aplicarea Legii nr.8/2006 şi a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.8/2006, aprobate prin H.G. nr.1.650/2006, potrivit cu care plata indemnizaţiei lunare încetează în situaţia încetării plăţii pensiei conform prevederilor Legii nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare (abrogată, prin intrarea în vigoare a Legii nr 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice).

Ca atare, instanţa constată că decizia contestată, emisă în aplicarea dispoziţiilor legii 8/2006, respectă întru-totul aceste dispoziţii.

Intrarea ulterioară în vigoare a Legii nr.83/2016 la data de 07.05.2016, prin care s-a adăugat la Legea nr.8/1996 art.91, conform căruia „Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege.”, nu determină o rămânere fără obiect a cererii. Între data de 01.01.2016 şi 07.05.2016 este aplicabilă o altă formă a Legii nr.8/1996, iar la data emiterii, decizia contestată respecta toate prevederile legale, producând efecte juridice depline până la modificarea din 07.05.2016.

În consecinţă, urmează ca acţiunea reclamantului CC, formulată în contradictoriu cu pârâtele CCP şi CPS,va fi respinsă, ca neîntemeiată, sub toate capetele de cerere.

Domenii speta

Spete similare