Aplicarea unei pedepse în regim de detenţie în cazul infracţiunii de ultraj

Art. 257 Cod penal

Pentru comiterea unei infracţiuni de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1, 4 Cod penal se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie în cazul în care inculpatul a mai suferit şi alte condamnări.

Prin sentinţa penală nr. 90 din 09 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Luduş, în dosarul penal nr. 2615/251/2016, instanţa de fond a dispus următoarele:

În baza art. 396 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 257 alin.1 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 şi art.38 alin.1Cod penal, art.43 alin.5 Cod penal, raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul  L.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea  infracţiunii de ultraj, prevăzută de art.257  al.1,4  Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 şi art. 41 alin.1 Cod penal, în dauna părţii vătămate  S V. .

În baza art. 257 alin.1 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 şi art.38 alin.1Cod penal, art.43 alin.5 Cod penal, raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul  L.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea  infracţiunii de ultraj, prevăzută de art.257  al.1,4  C.penal., cu aplicarea art.38 alin.1 şi art. 41 alin.1 C.penal, în dauna părţii vătămate  T.V. .

În baza art.38 alin.1 raportat la art.39 alin.1 a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani, la care a adăugat un spor de o treime – 1 an şi 4 luni din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultanta fiind de 2 ani şi 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Inculpatului i-au fost interzise pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.72 alin.1 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din 25.11.2016 la zi.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală a dispus menţinerea arestării preventive.

A luat act de faptul că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 300 lei.

În baza art. 275 alin.6 Cod procedură penală suma de 520 lei reprezentând onorariul apărătorului de semnat din oficiu – delegaţia nr.3743/2016 rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei şi virată în contul Baroului Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, din examinarea coroborată a probelor de la dosar, prima instanţă a reţinut următoarele:

Raportat la faptul că inculpatul  L.I. a  solicitat să fie judecat în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, instanţa a procedat la ascultarea inculpatului, declaraţia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei, conform art. 375 Cod procedură penală.

Instanţa a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei pe procedura recunoaşterii şi a solicitat părţilor să-şi exprime poziţia procesuală cu privire la administrarea de probe cu înscrisuri.

Pe baza probelor - declaraţii suspect/inculpat-filele-12-13, 14-16; declaraţiile persoanelor vătămate-filele-22-24, 25-27; proces-verbal de cercetare la faţa locului-filele-7-8; proces-verbal de sesizare din oficiu-fila-6; fişa postului-filele-28-33,34-40; graficul de servicii-fila-41; declaraţii martori-filele-44-47, 48-51, 52-54, 55-56, 57-58, 59-60; fişa intervenţie eveniment-fila-62; raport-filele-63, 64, 65, 66, 67-68, 69, 70; acte medicale-filele-17-18, instanţa a apreciat că fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil în baza probatoriului administrat, coroborat cu declaraţia inculpatului.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului  L.I. care, în data de 25.11.2016, în jurul orelor 1430 i-a înjurat şi ameninţat cu acte de violenţă pe agenţii de poliţie  S V.  şi  T.V. , ambii aflaţi în timpul serviciului, apoi a exercitat acte de violenţă fizică asupra acestora prin îmbrâncire şi prindere de uniformă, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de ultraj, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1), (4) Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este reprezentat de lovirea sau alte violenţe, în accepţiunea pe care acestea o au potrivit art. 193 alin. (1) C.pen. Lovirea a fost săvârşită împotriva unui funcţionar public - conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţistul fiind „funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română…”, care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat - conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române: „în realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice…”. De asemenea, la momentul comiterii faptelor de lovire sau alte violenţe, persoana vătămată se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă autorităţii cât şi în suferinţele fizice cauzate persoanelor vătămate. Suferinţele fizice cauzate poliţiştilor cât şi starea de pericol pentru autoritatea statului nu s-ar fi produs fără acţiunea infracţională a inculpatului, astfel că raportul de cauzalitate a fost dovedit.

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârşit fapta cu vinovăţie în forma intenţiei directe (art. 16 alin. 3 lit. a) C. pen.) deoarece a prevăzut rezultatul păgubitor pentru autoritatea statului român şi a acceptat producerea acestuia

În cauză s-a reţinut forma agravantă prevăzută de alin. (4) din art. 257 C. pen., avându-se în vedere că săvârşirea violenţelor de către inculpat au fost exercitate împotriva unui poliţist.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) Cod penal şi a ţinut seama, în acest sens, de gradul de pericol social concret al infracţiunilor, având în vedere circumstanţele reale ale faptelor si împrejurările săvârşirii acestora, de modalitatea de comitere a infracţiunilor, precum si circumstanţele personale ale inculpatului.

Referitor la gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, instanța a apreciat că inculpatul a acționat împotriva unor valori sociale care prezintă o importanță deosebită în planul regulilor de conviețuire socială: pe de o parte respectul datorat autorităților de stat și funcționarilor care exercită o activitate în cadrul acestora, iar pe de altă parte protecția integrității corporale sau sănătății funcționarului public.

Cu privire la persoana inculpatului, instanța a avut în vedere conduita acestuia pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.

 Inculpatul, în vârstă de 45 ani, studii gimnaziale, ocupaţia agricultor, a săvârşit fapta de mai sus în stare de recidivă.

Din cazierul judiciar rezultă că, acesta a suferit mai multe condamnări la pedeapsa închisorii începând cu anul 2001, în special pentru infracţiuni de furt calificat. Prin Sentinţa penală nr.142/2012 a Judecătoriei Luduş, definitivă prin Decizia penală nr. 97/R/2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj. Faţă de această ultimă condamnare, s-a reţinut starea de recidivă prevăzută de art. 41 alin. (1) Cod penal.

Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că inculpatul dă dovadă de perseverență infracțională, iar pedeapsa executată anterior nu și-a atins scopurile de prevenție specială și reeducare, inculpatul continuând să aibă o atitudine de sfidare a ordinii juridice.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.

Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 2615/251/2016 al Judecătoriei Luduş, a motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv şi neagravării situaţiei în propria calea de atac, potrivit dispoziţiilor art. 417 şi art. 418 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar găseşte calea de atac declarată nefondată pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, relativ la condamnarea inculpatului-apelant, sub aspectul comiterii infracţiunii pentru care a fost deferit justiţiei.

Pentru a face o asemenea apreciere, considerăm că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, în modalitatea descrisă, iar aspectele prezentate în considerente, de instanţa de prim grad, au fost corect reţinute pe baza coroborării materialului probator administrat şi cele menţionate nu necesită prea multe adăugiri.

Aşadar,  am constatat şi noi alături de instanţa de fond că din materialul probator administrat rezultă fără vreo urmă de îndoială că inculpatul, la data de 25.11.2016, în jurul orelor 1430 i-a înjurat şi ameninţat cu acte de violenţă pe agenţii de poliţie  S V.  şi  T.V. , ambii aflaţi în timpul serviciului, apoi a exercitat acte de violenţă fizică asupra acestora prin îmbrâncire şi prindere de uniformă, fapta întrunind elementele constitutive a două infracţiuni de ultraj, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1), (4) Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) Cod penal.

Cu privire la individualizarea pedepsei şi la modalitatea de executare apreciem că acestea au fost legal şi temeinic stabilite, pedeapsa fiind stabilită având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, iar modalitatea de executare fiind adecvată având în vedere că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, acesta fiind condamnat anterior de mai multe ori pentru infracţiuni de violare de domiciliu, furt calificat şi chiar ultraj.

În consecinţă, pentru faptele comise, inculpatului i-au fost aplicate  pedepse corect individualizate, prima instanţă a ţinut seama atât de circumstanţele reale ale comiterii faptei, cât şi de cele personale ale inculpatului, făcând aşadar o riguroasă interpretare şi aplicare a prevederilor Codului penal referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei şi prin urmare cuantumul pedepsei stabilite reprezentă un tratament penal just, fiind respectat totodată şi principiul proporţionalităţii directe a sancţiunii.

Prin urmare având în vedere toate circumstanţele comiterii faptelor şi persoana inculpatului, instanţa de apel  a apreciat că pedeapsa aplicată nu poate fi în nici un caz micşorată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de apelantul – inculpat  L.I. ,  împotriva sentinţei penale nr. 90 din 09 iunie 2017 pronunţată de Judecătoria Luduş, în dosarul penal nr. 2615/251/2016 şi vom menţine hotărârea penală atacată.

Instanţa  a constatat că prin ordonanţa organelor de cercetare penală din data de 25 noiembrie 2016 s-a dispus măsura reţinerii faţă de inculpatul  L.I. pe o durată de 24 de ore, iar prin încheierea penală nr. 62/C din data de 26.11.2016 judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Luduş a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş şi a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 26.11.2016.

Ulterior măsura privativă de libertate a fost menţinută succesiv, iniţial de judecătorul de cameră preliminară, apoi de către instanţă, în prezent inculpatul fiind judecat în stare de arest preventiv.

La data de astăzi, data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, în baza art. 241 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, măsura arestării preventive încetează de drept, în condiţiile în care inculpatul intră în executarea pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare care i-a fost aplicată.

Deoarece, pe parcursul desfăşurării procedurilor referitoare la soluţionarea căii de atac, inculpatul a fost suspus măsurii arestului preventiv, în temeiul art. 422  teza finală Cod procedură penală, raportat la art. 424 alin. 3 Cod procedură penală şi la art. 72 alin. 1 Cod penal, vom deduce din pedeapsa aplicată inculpatului şi durata arestării preventive din data de  09 iunie 2017 – data pronunţării sentinţei penale atacate - până la zi.

Pornind de la soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul-inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în procedura soluţionării prezentului apel.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 260 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu (delegaţia pentru asistenţă obligatorie nr. 2780/2017) în favoarea inculpatului a rămas în sarcina statului şi s-a avansat din fondul special al Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Mureş.

Domenii speta

Spete similare