Ultraj art.257 Cp

Fapta inculpatului C. C. A., constând în aceea că, data de 25.04.2019, în jurul orelor 16:30, a exercitat violenţe împotriva persoanei vătămate C. I., agent de poliție în cadrul Secţiei x Poliţie, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în timp ce acorda sprijin unui echipaj SMURD, care fusese solicitat să intervină la locuinţa inculpatului întrucât acesta se afla în stare de ebrietate şi devenise agitat, lovindu-l cu pumnul în zona urechii drepte, cauzându-i astfel leziuni care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, faptă prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal.

Elementul material al infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal, îl reprezintă exercitarea de violențe la adresa persoanei vătămate – polițist care îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității de stat aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și rezultă din probele administrate în cauză.

Urmarea imediată constă în principal în crearea unei stări de pericol la adresa autorității statului, dar în subsidiar și la adresa integrității fizice a persoanei vătămate.

Raportul de cauzalitate între fapta de lovire a persoanei vătămate - polițist care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu şi urmarea socialmente periculoasă produsă, rezultă probele administrate în cauză.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, prevăzând rezultatul și urmărind producerea lui.

Decizia instanţei de apel

Analizând  cauza prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea constată următoarele:

În mod judicios instanța de fond având în vedere acordul  de voinţă al inculpatului C. C. A. a făcut aplicarea dispoziţiilor referitoare la recunoașterea vinovăţiei  cu consecinţa reducerii limitelor  de pedeapsă  cu o treime.

De asemenea, în mod judicios  instanța de fond a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală stabilesc săvârşirea faptei cu  vinovăţie de către inculpat  şi a dat acestora  încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor  legale.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului ,precum şi  modalitatea  de executare a acesteia ,Curtea reţine următoarele:

Pedeapsa  este o măsură de constrângere  şi un mijloc de reeducare  a inculpatului cu scopul  prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Aşadar, înfăptuirea justiţiei penale  impune stabilirea de pedepse care  concomitent  sunt rezultatul proporţionalizării  în raport de  aplicarea cumulată  a criteriilor generale de individualizare mai sus-menţionate şi realizarea scopului sancţiunii penale.

Cu alte cuvinte, legalitatea şi temeinicia  hotărârii de condamnare  este dată de existenţa  proporţiei juste dintre riposta socială  determinată în procesul de stabilire  şi aplicarea pedepsei şi gradul de pericol social al faptei precum şi persoana inculpatului .

Raportat la aceste criterii de individualizare , Curtea apreciază că faptele inculpatului  de a exercita  violenţe împotriva persoanei vătămate C. I. , agent de poliţie , aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu  în timp ce  acorda sprijin unui echipaj SMURD, ce fusese solicitat să intervină la locuinţa inculpatului  întrucât , aflat în stare de ebrietate  devenise foarte agitat, lovindu-l  cu pumnul  şi cauzându-i leziuni ce  au necesitat 2- 3 zile de îngrijiri medicale  prezintă un grad de pericol social ridicat  care  justifică atât cuantumul pedepsei  cât şi  modalitatea de executare  a acesteia.

În concluzie, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică se  va respinge ca nefondat  apelul declarat de inculpatul  C.  C. A. urmând a fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare