Răspunderea materială a primarului. Condiții.

Art. 254 Codul muncii

La prevederile art.254 Codul muncii, având în vedere că prin Decizia în interesul legii nr.16/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că prevederile Codului muncii se aplică inclusiv raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conţin dispoziţii specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.

Necesitatea îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii impuse de art.254 Codul muncii:calitatea pârâtului (primar la momentul faptelor); fapta ilicită şi personală a pârâtului săvârşită în legătură cu munca sa, respectiv în îndeplinirea atribuţiilor de primarului; vinovăţia acestuia.

Prin decizia civilă  nr.xxx pronunţată în dosar nr. xxx, Curtea de Apel Tg. Mureş a admis apelul declarat de reclamanta Comuna O.  reprezentată prin primar, împotriva sentinţei civile nr.137 din 21.02.2017 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosar nr.9721/320/2016 şi a anulat sentinţa atacată.

Judecând fondul,  Curtea a reținut următoarele:

Reclamanta Comuna O.  prin primar a solicitat prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Tg. Mureş la data de 4 august 2016 sub nr.xxx, ca în contradictoriu cu pârâtul M. I. să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 13.885 lei reprezentând prejudiciu cauzat patrimoniului comunei şi  obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că în urma acţiunii de verificare privind auditul financiar al contului anual de execuţie bugetară pe anul 2013, efectuat de Camera de Conturi Mureş la unitatea administrativ-teritorială comuna O. , s-a reţinut prin Decizia nr. 2308/29.10.2013, respectiv prin procesul-verbal de constatare nr. 3452/30.09.2013, abateri de la legalitate care au determinat cauzarea unui prejudiciu comunei. Reclamanta arată în acest sens că prin Decizia nr. 2308/29.10.2013 emisă de Curtea de Conturi Mureş s-a reţinut că în perioada ianuarie 2010 - martie 2013 s-au efectuat plăţi nelegale din fonduri alocate de la bugetul local al comunei, în cuantum de 13.885 lei, prin achitarea de către SC F. C. SRL Tg. Mureş a unor servicii „sinteze informatice lunare cuprinzând noutăţi legislative”, în lipsa unor documente justificative legal întocmite, care să ateste exactitatea şi realitatea sumelor datorate şi în condiţiile în care pârâtul în calitatea sa de reprezentant al reclamantei la acea vreme nu a semnat actele adiţionale la contractul nr. 9/21.12.2009 încheiat cu societatea amintită mai sus. Reclamanta mai arată că pârâtul a ocupat în perioada în litigiu funcţia de primar al comunei O.  şi răspunde conform art.128 din Legea nr.215/2001 şi art.55 din Legea nr.393/2004, contravenţional, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce îi revin. Invocă răspunderea civilă delictuală şi arată că din cuprinsul raportului Curţii de Conturi reiese în mod cert că s-a cauzat un prejudiciu total în valoare de 13.885 lei, cauzat de faptul că s-au efectuat plăţi către SC F. fără documente justificative care să susţină natura acestor cheltuieli.

Fapta ilicită a pârâtului constă în nesemnarea actelor adiţionale emise de SC F. C. SRL şi efectuarea plăţilor în lipsa existenţei unui acord just între UAT O.  şi SC F . În reglementarea răspunderii personale (pentru fapta proprie) art. 1357 Cod civil prevede că acela care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă. Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.

Reclamanta a susținut că în aceste condiţii pârâtul răspunde pentru pagubele produse în exercitarea mandatului de primar, în condiţiile prevăzute de dreptul comun referitoare la răspunderea civilă delictuală.

Pârâtul M. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii civile formulată de reclamantă, invocând excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune al reclamantei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului pentru pretenţiile ulterioare lunii iunie 2012. Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că în legătură cu aceste pretenţii ce formează obiectul prezentului litigiu, a mai existat un proces înregistrat sub nr.3101/102/2014* la Tribunalul Mureş şi soluţionat prin sentinţa nr. 289/15.04.2016, definitivă, prin care s-au respins pretenţiile  de 13.885 lei formulate de comuna O.  faţă de SC F. C.SRL. Tribunalul Mureş a soluţionat cauza pe fond, apreciind că aceste pretenţii nu puteau fi solicitate în condiţiile în care nu s-a cerut anularea sau rezoluţiunea contractului în baza căruia s-au făcut plăţile. Pârâtul mai arată că din modul de formulare a acţiunii administrative rezultă că reclamanta recunoaşte existenţa contractului încheiat ca act juridic producător de efecte, dar a formulat pretenţii la restituirea sumelor plătite fără a contesta legalitatea încheierii sau executării contractului. În cauză reclamanta nu a solicitat rezoluţiunea contractului ca o sancţiune pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor asumate, reglementată în vechiul Cod civil prin art. 1020 şi 1021.

Pârâtul arată că a fost acţionat în judecată de reclamantă la data de 4 august 2016, pentru aceeaşi sumă de 13.885 lei ce a format obiectul dosarului nr. 3101/102/2014* la Tribunalul Mureş, reclamanta motivând acţiunea prin faptul că pârâtul în calitate de primar al comunei O.  a dispus efectuarea de plăţi de la bugetul local către SC F.  Consult SRL, constatate a fi nelegale prin Decizia nr. 2308/29.1.2013 a Camerei de Conturi Mureş. În concret, fapta ilicită ar consta în „nesemnarea actelor adiţionale emise de SC F.  SRL şi efectuarea plăţilor în lipsa unui acord just între UAT O. şi SC F.  Consult SRL; reclamanta a anexat un  proiect de act adiţional la contractul nr. 3652/21.12.2009 din 02.12.2010, prin care, retroactiv, s-a stabilit durata contractului numai pe anul 2010, cu precizarea că acest contract va fi prelungit cu încă un an dacă părţile contractante nu vor notifica faptul că nu doresc această prelungire.

În susţinerea caracterului neîntemeiat al acţiunii reclamantei, pârâtul aduce următoarele argumente: 1) Contractul nr. 3652/21.12.2009 a fost încheiat cu respectarea tuturor condiţiilor de legalitate, dovadă fiind şi faptul că însăşi reclamanta UAT O.  nu contestă nici încheierea şi nici executarea acestuia. Cu privire la acest aspect, pârâtul susţine că sentinţa nr. 289/2016 se  opune cu putere de lucrul judecat în privinţa considerentelor şi vine să consolideze apărarea sa. Susţine că din moment ce acest contract a fost încheiat în condiţii legale şi a fost efectiv executat, nu i se poate pretinde restituirea sumelor plătite în baza acestuia. 2) Actul adiţional la contract din 02.12.2010 nu reprezintă altceva decât reiterarea art. 7 din contractul semnat de părţi – textul fiind identic, astfel că nu mai era necesară încheierea acestuia. 3) Cu privire la constatările Curţii de Conturi, pârâtul susţine că au fost greşit interpretate de către reclamantă. Toate obligaţiile asumate de SC F.  Consult SRL au fost îndeplinite, astfel că plăţile s-au făcut în mod legal. Aceste obligaţii se circumscriu celor de consultanţă, consultanţă managerială, managementul administraţiei şi a funcţiei publice, corespunzătoare obiectului principal de activitate prevăzut în Codul CAEN 7022- „Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management”. În aceste condiţii, contractul care face obiectul prezentului litigiu este un veritabil contract de servicii definit în art. 6 din OUG nr. 34/2006 ca fiind acel contract de achiziţie publică, altul decât contractul de lucrări sau de furnizare, care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii. În speţă au fost prestate serviciile care sunt expres prevăzute la poziţia 11 din Anexa 2 A din OUG nr. 34/2006, „serviciul de consultanţă şi servicii conexe”.

Pârâtul arată că părţile contractului sunt SC F.  Consult SRL, ca furnizor şi Comuna O. , ca beneficiar. Obligaţiile furnizorului sunt obligaţii de „a face”, specifice unui prestator de servicii, respectiv „întocmirea de către furnizor în interesul beneficiarului şi comunicarea către acesta a unei Sinteze informatice lunare cuprinzând noutăţile legislative, comentate, publicate în Monitorul Oficial al României Partea I-a, adoptate în perioada de referinţă, în domeniul administraţiei publice locale, cu precizările necesare”.

În concret, consultanţa managerială acordată beneficiarei Comuna O.  a constat nu numai în selecţia noutăţilor legislative, ci în oferirea unei selecţii structurate pe anumite criterii potrivit problemelor de interese specifice ale unităţii administrativ-teritoriale şi în valorificarea acestora prin comentarii, interpretări, adnotări. Activitatea creatoare a prestatorului consta tocmai în realizarea acestor servicii de către specialişti cu multă experienţă în domeniul administraţiei publice, raportată strict la problemele curente cu care beneficiara s-a confruntat în perioada respectivă, în condiţiile în care aceasta nu avea personal calificat în domeniu.

Pârâtul face referire la dispoziţiile art. 4.2  din contract, potrivit cărora „Furnizorul are drept de proprietate intelectuală asupra conceptului Sintezei, iar beneficiarul înţelege să nu multiplice şi/sau să distribuie aceste materiale”.

Contractul nr. 3652/2009 s-a derulat pe întreaga perioadă conform clauzelor stabilite, neexistând nici o obiecţiune din partea beneficiarei. Astfel SC F.  Consult SRL în calitate de furnizor, a identificat, a selectat, a întocmit în interesul beneficiarei şi a transmis, prin poşta electronică, către aceasta lunar, la termenele stabilite în contract, sub forma unui fişier informatic, Sintezele informatice lunare cuprinzând noutăţile legislative care cuprindeau actele normative, ca noutăţi legislative, publicate în Monitorul Oficial al României Partea I-a, publicate în perioada de referinţă, în domeniul administraţiei publice locale, a funcţiei şi relaţiilor publice, împreună cu comentarii şi precizări necesare, răspunsuri la întrebări care vizau aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în domeniu, un scadenţar de termene şi după caz, formulare model de proiecte de hotărâri de consiliu local şi dispoziţii de primar.

Comuna O. , în calitate de beneficiară, a primit documentele şi a plătit lunar, prin ordin de plată, prin trezorerie, pe baza facturilor emise de furnizor, preţul stabilit de comun acord, conform clauzelor contractuale. Documentele justificative întocmite de către furnizor au fost facturi şi chitanţe, iar pentru beneficiară ordinele de plată. Practic, ambele părţi contractante, pentru sumele plătite şi-au respectat în totalitate obligaţiile asumate prin contract. Furnizoarea a emis facturile conform contractului, iar beneficiara a plătit sumele trimestrial, aşa cum s-a convenit prin art. 5 pct. 5.2 din contract, prin ordin de plată, prin trezorerie, pe baza facturilor emise de furnizor, la preţul stabilit de comun acord, conform clauzelor contractuale, fără a se înregistra niciun refuz de plată.

Contractul a încetat prin acordul părţilor la data de 01.04.2013 fără niciun reproş din partea beneficiarei. Pârâtul susţine că în cauză nu s-a cauzat niciun prejudiciu bugetului local. Din contră, prin informaţiile furnizate, s-a contribuit la eficientizarea activităţii instituţiei administrative, semnalând aspectele esenţiale care priveau activităţile desfăşurate şi oferind comentarii competente, pentru a se identifica cele mai bune soluţii.

Faptul că după încetarea contractului se reclamă un pretins prejudiciu legat de modul de îndeplinire a obligaţiilor contractuale este motivat doar de conţinutul Deciziei Camerei de Conturi Mureş, pârâtul susţinând că aceste constatări nu îi sunt opozabile. De altfel, în cuprinsul Deciziei nr. 2308/2013 se susţine doar că lipsesc „documentele justificative care să ateste exactitatea şi realitatea sumelor datorate”. În prezenta cauză există un contract legal încheiat, iar obligaţiile furnizorului au fost efectiv îndeplinite prin întocmirea şi transmiterea sintezelor lunare – astfel cum s-a demonstrat cu documentele anexate întâmpinării, iar pentru serviciile prestate s-au făcut plăţi pe baza facturilor acceptate de beneficiară. Nu există niciun temei legal pentru a cere restituirea sumelor plătite de la fostul primar al comunei, astfel că acţiunea se impune a fi respinsă pe fond.

Astfel cum am reţinut la începutul prezentelor considerente, iniţial cauza a fost soluţionată de Tribunalul Mureş prin sentinţa civilă nr.137 din 21.02.2017 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosar nr.9721/320/2016, hotărâre care în apelul declarat de reclamantă, a fost anulată prin decizia civilă  nr.423/A din 7 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, cauza fiind reţinută spre rejudecarea fondului.

Atât reclamanta apelantă cât şi pârâtul intimat şi-au menţinut poziţia procesuală exprimată în primă instanţă, dezvoltând argumente în acest sens, în cuprinsul cererii de apel şi respectiv în cuprinsul întâmpinării.

Probele administrate în cauză constau în înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată şi la întâmpinare (decizia Camerei de Conturi Mureş, contractul de vânzare-cumpărare nr.9/2009 intervenit între Primarul comunei O.  şi F.  Consult SRL, act adiţional nr.1 la contract, nesemnat de pârât - filele 36-37, înscrisuri depuse de pârât pentru a dovedi transmiterea sintezelor lunare de către F.  C. SRL către reclamantă - filele 50 şi urm. dosarul tribunalului), înscrisurile transmise la dosar de reclamanta comuna O.  din dispoziţia Tribunalului Mureş ca instanţă de fond (sentinţele civile nr.3615/2004 şi nr.516/2008 pronunţate de Judecătoria Tg. Mureş de validare a mandatului pârâtului de primar al comunei O.  şi adeverinţa nr.3173/10.08.2012 emisă de Comuna O.  privind perioada în care pârâtul a avut funcţia de primar – filele 17-22 şi fila 28 dosarul tribunalului; ordinele de plată aferente facturilor depuse în dosarul Judecătoriei Tg. Mureş – filele 32-42 dosarul tribunalului, cu referire la facturile fiscale existente la filele 38-43 dosarul Judecătoriei Tg. Mureş); înscrisuri depuse de părţi pe parcursul cercetării judecătoreşti din faţa Curţii de Apel Tg. Mureş (sentinţa civilă nr.1831/2014 a Tribunalului Mureş şi decizia civilă nr.4977/2014 a Curţii de Apel Tg. Mureş pronunţată în litigiul de contencios administrativ având ca obiect verificarea legalităţii măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi în discuţie – filele 37-46 şi 48-57; procesul-verbal de constatare nr.3452/2013 al Camerei de Conturi Mureş cu anexe – filele 58-74, interogatoriul luat pârâtului M.  I.  la solicitarea reclamantei (filele 124-130), interogatoriu luat pârâtului de instanţă din oficiu (fila 131), înscrisuri depuse de reclamantă din dispoziţia instanţei, constând în factura nr.0101/2010, fişa specimenelor de semnătură, dispoziţia nr.415/2007 de desemnare a numitei S.S. Marcela în vederea efectuării controlului financiar preventiv propriu la Primăria O.  începând cu data de 01.05.2007 şi fişa postului pentru numitele S.S. şi V.G. (filele 144-153 dosarul Curţii de Apel Tg. Mureş) şi înscrisuri depuse din nou de pârât în susţinerea executării serviciilor de către furnizorul F.  Construct.

Totodată Curtea a dispus aducerea spre studiu a dosarului nr.5789/102/2013 al Tribunalului Mureş secţia de contencios administrativ şi fiscal, ce a avut ca obiect litigiul îndreptat de comuna O.  împotriva Curţii de Conturi a României şi Camerei de Conturi Mureş.

Analizând susţinerile şi apărările părţilor prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune al reclamantei, invocată de pârât, a fost respinsă ca neîntemeiată pentru considerentele cuprinse în decizia civilă nr. 423/A din 7 noiembrie 2017 pronunţată în prezentul dosar, prin care s-a admis apelul reclamantei declarat în prezenta cauză şi s-a anulat sentinţa primei instanţe cu evocarea fondului.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului pentru pretenţiile ulterioare datei de 22 iunie 2012 este întemeiată, având în vedere că potrivit înscrisurilor existente la dosar, pârâtul M.  I.  a ocupat funcţia de primar al comunei O.  până la data de 22 iunie 2012 (sentinţele civile nr.3615/2004 şi nr.516/2008 pronunţate de Judecătoria Tg. Mureş de validare a mandatului pârâtului de primar al comunei O.  şi adeverinţa nr.3173/10.08.2012 emisă de Comuna O.  în care este redată perioada în care pârâtul a avut funcţia de primar – filele 17-22 şi 28 din dosarul tribunalului). În aceste condiţii, după data de 22 iunie 2012 nu se mai poate reţine existenţa între reclamanta comuna O.  şi pârâtul M.  I. , a raportului juridic specific care stă la baza răspunderii patrimoniale.

În ce priveşte temeiul de drept aplicabil în cauză, având în vedere susţinerile reclamantei pe de o parte şi apărările pârâtului pe de altă parte, se impune următoarea precizare:

 Pretenţiile reclamantei aferente perioadei ianuarie 2010-22 iunie 2012, vor fi analizate prin raportare la prevederile art.254 Codul muncii, având în vedere că prin Decizia în interesul legii nr.16/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că prevederile Codului muncii se aplică inclusiv raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conţin dispoziţii specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.

De altfel această chestiune a fost analizată şi la momentul pronunţării deciziei civile nr.xxx de anulare a sentinţei apelate şi evocare a fondului (fila 6 din considerente, respectiv fila 90 verso din prezentul dosar al Curţii).

 Astfel, în analiza elementelor răspunderii patrimoniale a pârâtului din perioada în care a exercitat funcţia de primar al comunei O. , Curtea a avut în vedere necesitatea îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii impuse de art.254 Codul muncii:calitatea pârâtului (primar la momentul faptelor); fapta ilicită şi personală a pârâtului săvârşită în legătură cu munca sa, respectiv în îndeplinirea atribuţiilor de primarului; vinovăţia acestuia.

Lipsa oricăruia dintre aceste elemente înlătură răspunderea patrimonială.

În considerentele deciziei civile nr.xxx Curtea a mai reţinut că pretenţiile reclamantei se fundamentează pe constatările Camerei de Conturi Mureş cuprinse la pct.10 din Decizia nr. 2308/29.10.2013.  Din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiul de contencios administrativ – dosar nr.xxx ataşat spre studiu – rezultă că Decizia nr.xxx nu a fost contestată sub aspectul acestor constatări ale auditorilor publici externi legate de plăţile efectuate din bugetul local către F.  Consult SRL. Prin urmare, pentru măsurile descrise la punctul 10 şi dispune la pct.II.5 din dispozitivul Decizie Camerei de Conturi Mureş nr.2308, acest act administrativ are caracter executoriu (conform prevederilor cuprinse la pct.204-210 din Hotărârea nr.130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi).

Decizia nr. xxx are la bază procesul-verbal de constatare nr. 3452 din 30.09.2013 întocmit de auditorii publici externi, cu anexe (deficienţele la care reclamanta face referire în motivele acţiunii, fiind redate la pct. 4.4, cap. IV din procesul-verbal de constatare).

În procesul-verbal de constatare amintit s-a reţinut la pct.4.4, că din auditarea plăţilor efectuate în cadrul categoriei de operaţiuni economice „Cheltuieli cu bunuri si servicii" s-a constatat efectuarea de plăţi nelegale din fonduri alocate de la bugetul local, în sumă estimată de 13.885,2 lei (anexa nr.43) prin achitarea unor "sinteze informatice lunare cuprinzând modificările legislative" către F.  Consult SRL. În susţinerea caracterului nelegal al plăţilor se arată că entitatea auditată comuna O.  nu a prezentat documente justificative,  legal întocmite, care să ateste exactitatea şi realitatea sumelor datorate. S-a reţinut că UAT Comuna O.  a încheiat cu F.  Consult SRL Tg. Mureş, Contractul de vânzare-cumpărare nr. 9/3652/21.12.2009 (anexa nr.44), având ca obiect comunicarea de "Sinteze informatice lunare cuprinzând noutăţile legislative, comentate, publicate în Monitorul Oficial al României partea I-a, adoptate în perioada de referinţă, în domeniul administraţiei publice locale, a funcţiei şi relaţiilor publice, cu precizările necesare", preţul convenit prin contract fiind de 350 lei/lună, iar valoarea anuală a contractului de 4.200 lei (inclusiv TVA).

Ulterior, cu adresele nr. 5/2010 şi nr. 12/26/2012, F.  Consult SRL a transmis către comuna O. , actul adiţional nr. 1/07.05.2010 prin care se modifică valoarea anuală a contractului la 4200 lei (exclusiv TVA), respectiv actul adiţional nr. 2/01.01.2013 potrivit căruia valoarea anuală a contractului s-a modificat la 3960 lei (exclusiv TVA). Cele două acte adiţionale nu au fost semnate de către entitatea audiată. Prin adresele de înaintare a Actelor adiţionale nr.1/07.05.2010 şi nr. 2/01.01.2012, F.  Consult SRL a transmis către UAT Comuna O.  două exemplare din actele adiţionale, urmând ca un exemplar, după semnare, să fie transmis prestatorului, însă ambele exemplare din actele adiţionale transmise au rămas la comuna O. , nefiind semnate de această parte contractantă (anexele nr.45 şi nr. 46). S-a reţinut pentru aceste motive că este nelegală creşterea cu 24% a valorii serviciilor.

S-a mai arătat în privinţa condiţiilor de plată, că la pct. 6.2 din contract s-a prevăzut că: "Dacă contractul se plăteşte trimestrial, furnizorul va emite factura (...) la începutul ultimei luni din trimestru, pentru trimestrul următor, iar factura va fi plătită în maxim 25 zile de la emitere" ceea ce înseamnă plata în avans a valorii prevăzute în contract. În timpul misiunii de audit nu au fost prezentate documente, legal întocmite, din care să rezulte că furnizorul SC F.  CONSULT SRL Tg. Mureş a prestat lunar servicii de consultanţă a căror contravaloare a fost astfel facturată şi plătită în avans. Potrivit menţiunilor făcute de şeful de birou financiar-contabil, aceste Sinteze informatice lunare cuprinzând noutăţile legislative, comentate, publicate în Monitorul Oficial al României partea I-a au fost transmise pe site-ul primăriei până în luna iunie 2012, iar ulterior, SC F.  Consulting SRL nu a mai transmis pe site-ul primăriei nicio sinteză informatică deoarece nu puteau fi primite e-mailurile, sintezele fiind transmise pe adresa de e-mail a secretarei comunei O. . La data controlului, sintezele informatice lunare transmise până în luna mai 2012, nu au putut fi deschise şi vizualizate. În lunile în care au fost transmise, sintezele informatice lunare nu au furnizat informaţii care nu puteau fi cunoscute de angajaţii entităţii prin citirea actelor normative publicate în Monitorul oficial, acte la care toţi angajaţii aveau acces. De asemenea, nu au fost prezentate solicitări scrise, înregistrate la UAT Comuna O.  şi transmise către SC F.  Consult SRL în vederea formulării unor răspunsuri. Mai mult UAT Comuna O.  are angajat un consilier juridic care, potrivit fişei postului, are atribuţii în acest sens, respectiv "Întocmeşte opinii juridice în legătură cu solicitările formulate în acest sens de către compartimentele din cadrul primăriei O. ".

S-au mai reţinut apoi o serie de împrejurări raportat la care auditorii publici externi au invocat nerespectarea principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea şi administrarea fondurilor publice, faptul că încheierea acelui contract de vânzare - cumpărare pentru astfel de "servicii" cu F.  Consult SRL nu era oportună în condiţiile în care la acel moment, unitatea administrativ-teritorială avea încheiat cu Compania de Informatică Neamţ, Contractul CC nr. 49/01.09.2004 pentru furnizarea şi actualizarea produsului informatic Lex Expert. Potrivit contractului încheiat cu Compania de Informatică Neamţ, proiectantul s-a obligat la"....actualizarea săptămânală a bazei de date cu actele normative care au fost emise în luna curentă şi anterior, publicate în Monitorul Oficial partea I.", iar UAT Comuna O.  a achitat un abonament lunar de 20 Euro pentru produsul informatic legislativ Lex Expert şi un abonament de 5 Euro/lună pentru modulul „Legislaţia Uniunii Europene”. De asemenea, comuna O.  avea încheiat un contract cu SC N.  Serv SRL din Tg-Mureş - Contract nr. 3404/28.12.2008 - potrivit căruia prestatorul se obliga să acorde prioritate în actualizarea modulelor (aplicaţiilor) informatice în funcţie de modificările legislative, iar  UAT Comuna O.  a achitat lunar, suma de 500 lei, pentru aceste servicii. Pentru starea civilă, aceeaşi comună a încheiat un contract de licenţiere şi servicii cu SC S.I. SRL Tg. Mureş - Contract nr. 1961/17.07.2008 - unitatea achitând un abonament de întreţinere de 31 Euro/lună. S-a mai reţinut pe de altă parte, că unele informaţii sunt publicate şi pe site-ul www.F. .ro şi pot fi accesate în mod direct de către orice persoană interesată.

Pe baza acestor constatări, în decizia Camerei de Conturi s-a reţinut că pentru suma de 13.885 lei facturată şi achitată SC F.  Consult SRL Tg. Mureş în perioada ianuarie 2010 - martie 2013, unitatea administrativ-teritorială nu deţine documente - întocmite conform legii, care să certifice realitatea serviciilor prestate, fiind încălcate următoarele prevederi: art. 14(3), art. 23(l) şi art. 54 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 273/2006; pct. 2 şi pct. 3 din Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenta şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, aprobate prin OMFP, nr. 1792/2002; art. 5(1) din OG nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Curtea a constatat prejudiciul de 13.885 lei solicitat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, este de fapt suma constatată de Camera de Conturi Mureș ca fiind prejudiciul adus bugetului local prin abaterile de la legalitate reținute în actul administrativ amintit cu privire la contractul de vânzare-cumpărare nr.9/3652/21.12.2009 încheiat de Instituţia Primarului comunei O.  cu F.  Consult SRL.

Această sumă este redată în anexa nr.43 la procesul-verbal de constatare nr.3452 din 30.09.2013 care a stat la baza emiterii deciziei camerei de conturi Mureş nr.2308/2013. În această anexă nr.43 (fila 65 dosarul Curţii) este redată situaţia privind plăţile efectuate la F.  Consult SRL în perioada 2010-2013, defalcat pe număr/dată factură, valoarea facturată şi suma achitată.

Acel prejudiciu a fost constatat într-un raport de drept administrativ-fiscal purtat între Curtea de Conturi a României şi unitatea administrativ teritorială comuna O. . Acest aspect nu atrage în mod automat răspunderea personală a pârâtului pentru cauzarea prejudiciului, ci se impune verificarea în acest raport procesual purtat direct în contradictoriu cu pârâtul, existenţa condiţiilor prevăzute de art.254 Codul muncii.

Iar în prezentul litigiu, Decizia nr.xxx emisă de Camera de Conturi Mureş în baza procesului-verbal de constatare nr. 3452/2013 împreună cu acest proces-verbal, constituie, contrar susţinerilor pârâtului, probe uT. cauzei, alături de celelalte probe administrate.

Suntem în prezenţa unui act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate şi de adevăr şi care oferă elemente uT. pentru stabilirea în special a faptei ilicite din perioada mandatului de primar al pârâtului şi totodată pentru stabilirea prejudiciului care să provină direct din îndeplinirea de către pârât a atribuţiilor sale în calitate de primar.

În vederea asigurării dreptului la apărare al pârâtului şi pentru respectarea principiului contradictorialităţii, instanţa i-a dat acestuia posibilitatea de a invoca în prezentul proces, excepţii şi apărări, precum şi de a propune probe în acest raport juridic procesual ce se poartă între reclamantă şi pârât.

Excepţiile invocate de pârât au fost soluţionate prin decizia civilă nr.423/A/2017 de anulare a sentinţei apelate şi prin prezenta decizie.

Sub aspectul probelor, pârâtul a invocat prezumţia legală de lucru judecat făcând referire la sentinţa nr.xxx de Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. xxx (existentă în copie, la filele 25-26 dosarul tribunalului).

Prin sentinţa nr.xxx s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna O.  în contradictoriu cu pârâta F.  Consult SRL. Acel proces a avut ca obiect, obligarea pârâtei la plata sumei de 13.885 lei reprezentând prejudiciu cauzat comunei prin plăţi nelegal făcute prin decontarea unor servicii fără existenţa de documente justificative. Şi în acel  litigiu reclamanta a invocat  Decizia nr.2308/2013 a Camerei de Conturi Mureş.

Instanţa de judecată a reţinut în esenţă că acţiunea îndreptată de reclamantă împotriva societăţii F.  Consult SRL este neîntemeiată întrucât acele pretenţii izvorăsc dintr-un contract, fiind prin urmare un petit cu caracter accesoriu faţă de o cerere de anulare/desfiinţare contract. S-a mai reţinut că reclamanta nu a solicitat şi anularea sau desfiinţarea în price alt mod, a contractului.

Curtea a reținut că prin acea sentinţă nr. xxx pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu s-a tranşat nicio chestiune litigioasă supusă analizei în prezentul litigiu.

Acel proces denotă doar faptul că reclamanta a încercat recuperarea aceleiaşi sume constatată de Camera de Conturi Mureş ca fiind prejudiciu adus comunei, prin acţionarea în judecată şi a furnizorului.

Prin urmare, nu sunt incidente prevederile art.431 alin.2 Cod procedură civilă.

Instanţa urmează a avea în vedere probele enumerate mai sus în prezentele considerente şi pe baza cărora urmează a verifica temeinicia susţinerilor şi apărărilor părţilor, în limitele investirii instanţei – în ce măsură pe baza stării de fapt desprinsă din actele întocmite de auditorii publici externi cu ocazia controlului efectuat la comune O.  şi pe baza celorlalte probe administrate în cauză, poate fi antrenată răspunderea directă, personală a pârâtului faţă de Comuna O. ; în ce măsură pârâtul în exercitarea atribuţiilor de primar a cauzat în mod direct prin fapta sa, un prejudiciu comunei şi care este cuantumul acestui prejudiciu.

Curtea a observat că reclamanta a invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, existenţa faptei ilicite a pârâtului „constând în nesemnarea actelor adiţionale emise de SC F.  şi efectuarea plăţilor în lipsa existenţei unui acord just între UAT O.  şi SC F. ” (fila 2 ultimul alineat din motivele cererii – fila 2 dosarul judecătoriei).

În respectarea principiului disponibilității procesuale și al contradictorialității şi având în vedere apărarea pârâtului cuprinsă în întâmpinare, instanța reține că reclamanta nu a contestat contractul în sine şi nici nu a invocat aspecte anterioare încheierii angajamentului legal reprezentat de contractul nr.9/3652/2009, astfel că nu vor fi avute în vedere în analiza faptei ilicite, împrejurările referitoare la modul de respectare a principiilor bunei gestiuni financiare, redate în Decizia nr.2308/2013 a Camerei de Conturi Mureş.

Prin urmare, alături de celelalte probe administrate în cauză, vom avea în vedere sub aspect probatoriu acele constatări ale auditorilor publici externi cuprinse în procesul-verbal de constatare nr.3452/2013 referitoare la modalitatea în care a acţionat pârâtul în derularea contractului în discuţie, nu şi aspectele de oportunitate privind încheierea contractului cu F.  Construct. 

 Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.9/3562/21.12.2009 (existent şi în dosarul Curţii la fila 66), SC F.  Consult SRL (în calitate de furnizor) s-a obligat față de Instituția Primarului comunei O.  (în calitate de beneficiar) reprezentată de pârât în calitate de primar, la prestarea serviciilor constând în „întocmirea de către furnizor în interesul beneficiarului şi comunicarea către acesta a unei sinteze informative lunare cuprinzând noutăţile legislative, comentate, publicate în Monitorul Oficial al României, partea a I-a, adoptate în perioada de referinţă, în domeniul administraţiei publice locale, a funcţiei şi relaţiilor publice, cu precizările necesare”- art.1 din contract.

Potrivit art.5 din contract, valoarea contractului este de 350 lei lunar, ce urmează a fi plătit trimestrial, iar potrivit art.7.3 valoarea anuală a contractului este de 4.200 lei (inclusiv TVA).

Ulterior, la data de 11 mai 2010, la UAT Comuna O.  s-a înregistrat sub nr.1791, adresa nr.5/2010 transmisă de furnizor (fila 69 dosarul Curţii), prin care acesta a propus încheierea actului adiţional nr.1 prin care să se modifice art.7 din contract, în sensul prelungirii duratei contractului şi modificării preţului anual în 4.200 lei (exclusiv TVA).

Acest act adiţional nu este semnat de primar (pentru beneficiar) – fila 70 dosarul Curţii.

Prin urmare în lipsa acordului de voinţă al părţilor contractante, acest înscris nu este producător de efete juridice, nu are puterea de a modifica raporturile juridice contractuale stabilite între furnizor şi beneficiar.

În aceste condiţii, reţinem că acest înscris transmis de F.  Consult SRL către Primarul comunei O.  este doar un model de act adiţional prin care s-a propus modificarea unei clauze contractuale.

S-a mai depus la dosarul cauzei un alt model de act adiţional nr.2 la contract, nesemnat de primar (pârâtul din prezenta cauză) – fila 72 dosarul Curţii, care propune o nouă modificare printre alte clauze, şi a preţului anual al contractului în 3960 lei (exclusiv TVA).

Însă pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare, relevant cauzei este modelul act adiţional nr.1.

Astfel, din coroborarea contractului de vânzare-cumpărare nr.9/3652 din 21.12.2009, cu acel act adiţional nr.1 (model), cu ordinele de plată și facturile fiscale (filele 32-42 dosarul tribunalului şi fila 145 dosarul Curţii), instanța constată că pârâtul în calitatea sa de ordonator de credite, a ordonanțat plata de sume către F.  Consult SRL în baza contractului amintit, însă peste prețul convenit prin contract.

De fapt, următoarele plăţi s-au efectuat în sensul propus de furnizor în modelul de act adiţional nr.1/2010 (4.200 lei anual exclusiv TVA), prin urmare fără a exista un „angajament legal” din partea beneficiarului  în conformitate cu prevederile Ordinului nr.1792/2002.

Potrivit prevederilor cuprinse în Ordinul nr.1792/2002 al Ministrului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare şi în Anexa la Ordin ce cuprinde „Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale”, angajarea de cheltuieli din fondurile publice (în speţă bugetul local) trebuie să aibă la bază un angajament legal care trebuie să se prezinte sub formă scrisă şi să fie semnat de ordonatorul de credite. Angajamentul legal poate fi orice act juridic din care  să rezulte existenţa obligaţiei pe seama fondurilor publice.

Se constată astfel că pentru serviciile furnizate în ultimul trimestru al anului 2010, cu toate că preţul contractului pentru 3 luni era de 997,50 lei (adică 1050 lei (350 X 3 conform contractului) la care furnizorul a aplicat un discount de 5% reprezentând 52,50 lei rezultând astfel preţul de 997,50 lei care ar fi trebuit să  includă şi TVA), pârâtul a ordonanțat plata unei sume mai mari cu 239,40 lei (ordinul de plată nr.173 din 24.93.2011 prin care s-a ordonanţat plata facturii  fiscale nr.0209/04.12.2010 – fila 35 dosarul tribunalului).

Iar pentru serviciile furnizate în anul 2011, ordinele de plată nr. 216/28.03.2011 prin care s-a ordonanţat plata facturii fiscale nr.0283 din 06.03.2011; OP nr.443 din 29.06.2011 prin care s-a ordonanţat plata facturii fiscale nr.0357/03.06.2011; OP nr.771 din 29.11.2011 prin care s-a ordonanţat plata facturii fiscale nr.0430/04.09.2011 şi OP nr.845 din 22.12.2011 prin care s-a ordonanţa plata facturii fiscale nr.0504/05.12.2011 (filele 36-39 dosarul tribunalului), conduc la concluzia că pârâtul a ordonanțat plata unei sume totale de 4947,60 lei (cu 747,60 lei mai mult decât prețul anual al contractului de 4200 lei ce includea şi TVA).

În concluzie, reţinem sub aspectul caracterului ,,ilicit” al faptei, încălcarea de către pârât a prevederilor legale amintite pe parcursul derulării contractului nr.9/3652/21.12.2009  şi angajarea în acest mod, a  unor cheltuieli din bugetul local în sumă totală de 987 lei (239,40 + 747,50 lei). 

Alături de considerentele prezentate mai sus, s-a avut în vedere că din coroborarea răspunsurilor date de pârât la interogatoriul luat din oficiu la termenul de judecată din data de 30  ianuarie 2018 (fila 131 dosarul Curţii), cu fişa întocmită la din 3 august 2009 conţinând specimenele de semnături ale persoanelor autorizate să efectueze încasări şi plăţi pentru Comuna O.  (fila 147 dosarul Curţii), rezulta că pârâtul în calitatea sa de ordonator de credite a semnat ordinele de plată existente la filele 35-39 dosar enumerate mai sus, precum şi  menţiunile „bun de plată” de pe aceste documente.

Din cuprinsul prevederilor cuprinse la pct. II în Normele metodologice ce constituie Anexa la Ordinul nr.1792/2002 al Ministrului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că prin menţiunea „bun de plată” se atestă faptul că în faza de lichidare a cheltuielilor, ordonatorul de credite a verificat realitatea sumelor datorate, a verificat toate poziţiile din acele facturi fiscale.

Pârâtul a confirmat prin menţiunea „bun de plată”, pe propria răspundere, că toate verificările privind existenţa obligaţiei de plată cuprinse la pct. II din Normele metodologice amintite, au fost realizate.

Aşa fiind, instanţa a reținut că pârâtul a confirmat verificarea sumelor şi poziţiilor completate în facturile fiscale  amintite şi totodată a verificat realitatea sumelor cuprinse în facturile fiscale raportat la preţul contractului.

Din conţinutul facturilor fiscale existente la filele 36-39 dosarul Curţii, enumerate mai sus, se putea observa însă că pentru serviciile furnizate, beneficiarul a plătit pe lângă preţul contractului (care potrivit convenţiei părţilor includea şi TVA), sume în plus, cuprinse la rubrica TVA.

În aceste limite (respectiv pentru suma de 987 lei) prejudiciul este cert, întinderea acestuia rezultând din coroborarea probelor analizate mai sus.

Pentru toate motivele arătate, Curtea a reținut ca fiind îndeplinite şi condiţiile caracterului direct și personal al răspunderii pârâtului şi a vinovăţiei acestuia pentru producerea prejudiciului de 987 lei în dauna reclamantei.

Apărarea pârâtului în sensul că anterior ordonanţării acestor cheltuieli, documentele justificative au fost verificate în prealabil de serviciul contabilitate și control financiar preventiv, nu este de natură a înlătura vinovăția. Pârâtul, acţionând în calitate de ordonator de credite conform art.63 alin.4 lit. a din Legea nr.215/2001, avea obligaţia exercitării atribuţiilor de angajare, ordonanţare şi plată a cheltuielilor bugetare, conform prevederilor Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi ale Legii nr.500/2002 privind finanţele publice în baza căreia s-a emis Ordinul nr.1792/2002 la care am făcut referire mai sus.

S-a apreciat că în rest, pentru diferenţa până la concurenţa sumelor achitate prin facturile fiscale şi ordinele de plată amintite (existente la filele 35-39 dosarul tribunalului), nu putea fi atrasă răspunderea patrimonială a pârâtului în temeiul art.254 Codul muncii.

Nu putea fi primită susținerea reclamantei în sensul existenţei condiţiilor răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru întreaga plată efectuată de acesta ca ordonator de credite, pe motiv că acele plăţi au fost efectuate în baza unui act adiţional nesemnat.

Aşa cum s-a reţinut şi anterior, acel act adițional nesemnat, echivalează cu inexistența lui, demersul furnizorului în sensul modificării raportului contractual iniţial rămânând la stadiul de propunere. În consecință raportul juridic contractual al părților născut prin contractul nr.9/3652/2009, nu s-a modificat. În perioada în discuție (2010-iunie 2012) raporturile juridice născute în baza acestui contract erau în derulare.

De altfel însăși reclamanta a precizat că acel raport juridic a încetat ulterior segmentului de timp în discuție, respectiv în luna aprilie 2013, în perioada mandatului noului primar.

Pârâtul a şi arătat la interogatoriul luat la solicitarea reclamantei, că plata serviciilor furnizate de F.  Consult SRL le-a ordonanţat în baza contractului nr.9/3652/2009 – filele 124-128 dosarul Curţii).

Constatăm că pârâtul a depus la dosarul cauzei sinteze informative lunare, ce au fost puse la dispoziţia reclamantei de către furnizor (filele 54 şi urm. din dosarul judecătoriei, filele 100 şi urm. dosarul curţii), pe adresele de e-mail indicate de furnizor la fila 141 dosarul Curţii, situație în care nu se poate stabili cu certitudine că la momentul plăţii preţului contractului, furnizorul nu își îndeplinise obligațiile contractuale.

În aceste condiții, plățile care au acoperire în acel contract, efectuate în baza ordinelor de plată și a facturilor existente în dosar, având viza de control financiar preventiv şi menţiunea „bun de plată”, sunt plăți în legătură cu care nu se poate reține în raport de art.254 Codul muncii, existența unei ,,fapte ilicite,, a pârâtului în exercitarea funcției de primar. În concret, raportat la prevederile Ordinului nr.1792/2002 şi a Normelor metodologice cuprinse în anexa la ordin, reţinem că probele amintite mai sus coroborate şi cu dispoziţia primarului nr.415 din 01.06.2007 (existentă la fila 148 dosarul Curţii) conduc la concluzia că aceste cheltuieli bugetare au fost efectuate în baza unui angajament legal - contractul nr.9/3562/2009, iar înainte de a fi ordonanţate la plată, acele cheltuieli au fost verificate de persoana împuternicită în acest scop prin dispoziţia nr.415/2007, care a aplicat viza de control financiar preventiv; aşa cum am amintit, facturile fiscale au fost apoi verificate de ordonatorul de credite (pârâtul) care a aplicat menţiunea „bun de plată” şi a semnat ordinele de plată amintite.

Aceeaşi este şi situaţia plăţii facturii fiscale nr.0101/2010 efectuată în baza ordinului de plată nr.523 din 03.09.2010 (fila 33 dosarul tribunalului). Din conţinutul acestei facturi coroborat cu conţinutul contractului nr.9/3562/2009 rezultă că această plată a vizat exact preţul convenit de părţile contractante (1050 lei preţ trimestrial – 350 lei lunar X 3 luni, la care furnizorul a aplicat un discount de 5% - 52,50 lei, rezultând astfel suma de 997,50 lei plătită prin OP nr.523/2010), având atât viza de control financiar preventiv cât şi menţiunea „bun de plată”.

S-a apreciat că nu sunt întrunite elementele răspunderii patrimoniale prevăzute de art.254 Codul muncii, nici pentru plăţile efectuate în baza celorlalte facturi fiscale (situaţia centralizată a acestora este la fila 65 dosarul Curţii).

Astfel, pentru plățile facturilor 4/2009 şi nr. 145/2010 efectuate prin ordinele de plată nr.183/31.03.2010 şi nr.569/30.09.2010 (filele 32 şi 34 dosarul tribunalului) nu se poate reține existența unei fapte directe, personale a pârâtului în exercitarea atribuțiilor sale față de reclamantă.

 Aceste plăți au fost ordonanțate de o altă persoană (de viceprimar), astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriul luat pârâtului din oficiu la termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2018, coroborat cu fişa întocmită la din 3 august 2009 conţinând specimenele de semnături ale persoanelor autorizate să efectueze încasări şi plăţi pentru Comuna O.  și cu conținutul acestor două ordine de plată.

Aceeaşi este şi situaţia plăţii facturii fiscale nr. 655 din 05.06.2012 efectuată în baza ordinului de plată nr.452/2012 semnat de actualul primar (specimenul de semnătură fiind redat în cuprinsul listei nr.2341 din 4 ianuarie 2013 – fila 146 dosarul Curţii).

Iar plata facturii fiscale nr.582/05.03.2012 efectuată în baza Ordinului de plată nr.715 din 29.10.2012 şi a facturii fiscale nr.730 din 05.09.2012 efectuată în baza ordinului de plată nr.553/28.08.2013, nu sunt supuse discuţiei pe fond, fiind ulterioare încetării mandatului de primar al pârâtului. Pentru această parte a prejudiciului pretins, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.  I. .

Faţă de toate aceste considerente, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul M.  I a fost admisă în parte, în limitele de mai sus.

În temeiul art.453 alin.2, art.451 şi art.452 Cod procedură civilă, Curtea a dispus şi obligarea reclamantei la plata în parte, a cheltuielilor de judecată ocazionate de pârât cu prezentul proces. Având în vedere soluţia de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, precum şi faptul că parte din apărările pârâtului au fost neîntemeiate (invocarea excepţiei prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune al reclamantei, invocarea efectului pozitiv al lucrului judecat prin raportare la sentinţa nr.xxx pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr.xxx, Curtea a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată către pârât a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată constând în onorariul avocaţial.

Domenii speta

Spete similare