Dezincriminarea art. 18 din Legea 194/2011

Art. 18 din Legea 194/2011

Art. 18 din Legea 194/2011 nu are corespondenţă în dispoziţiile noului Cod penal, respectiv în art. 193 Cod penal, acesta fiind abrogat prin art. 232 din Legea nr. 187/2012.

Prin sentinţa penală nr. 12 din 02 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul penal nr. 2025/102/2016, instanţa de fond a dispus:

În baza art. 386 alin.1 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului R.L.B. , astfel:

Din infracțiunile prev. de:

-art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (din 1968);

-art.18 alin.1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (din 1968);

-art. 7 din Legea nr. 39/2003

cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (din 1968) și art. 9 alin.2 din Legea nr.39/2003

În infracțiunile prev de :

-art. 16 alin.1 raportat la art. 18 alin.1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (din 1968) și reținerea art. 5 Cod penal;

-art.7 din Legea nr. 39/2003, cu reținerea art. 9 alin.2 din Legea nr.39/2003 și aplicarea art. 5 Cod penal;

cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968 și reținerea art. 5 Cod penal

A respins restul cererilor de schimbare a încadrării juridice.

1. În baza art. 396 alin. 1,  2 şi 10 Cod procedură penală, coroborat cu art. 374 alin.4,  art.377 Cod procedură penală,  a condamnat  inculpatul R.L.B.  la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 16 alin.1 raportat la art. 18 alin.1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (din 1968),  art. 76 raportat la art.74 alin.1 lit.a, alin.2 Cod penal din 1968 și cu reținerea art. 5 Cod penal și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.  64 alin.1 lit. a teza II-a, lit. b, Cod penal din 1968, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 Cod penal din 1968, a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art.  64 lit. a teza a doua şi lit. b, Cod penal din 1968.

2. În baza art.396 alin.1,  2 şi 10 Cod procedură penală, coroborat cu art. 374 alin.4,  art.377 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul R.L.B.  la pedeapsa principală de 1 an și 8 luni  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. art.7 din Legea nr. 39/2003, cu reținerea art. 9 alin.2 din Legea nr.39/2003 și aplicarea art. 5 Cod.

În baza art. 71 Cod penal din 1968,  a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art.  64 lit. a teza a doua şi lit. b, Cod penal din 1968.

În baza art. 33 lit.a Cod penal coroborat cu art. 34 alin.1 lit.b Cod penal, a contopit cele două pedepse aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

In baza art.35 alin.1 Cod penal, alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua, şi lit. b, Cod penal din 1968, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art.  64 lit. a teza a doua şi lit. b  Cod penal.

În baza art.861 alin.2 Cod penal din 1968, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani –- termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 862 Cod penal.

În baza art. 863 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la Serviciul de probaţiune  Mureş  la datele fixate de acest serviciu;

-să anunţe Serviciului de Probaţiune  Mureş, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

-să comunice acestui serviciu şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin.5 cod penal din 1968, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei reprezentând o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză (2.000 lei pentru faza de urmărire penală și 500 lei pentru etapa cercetării judecătorești).

Pentru a pronunţa această hotărâre, din examinarea probelor de la dosar coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului, prima instanţă a reţinut în esenţă că inculpatul R.L.B. , în perioada mai 2012 – mai 2013, a fost implicat în vânzarea de substanţe psihoactive, ajutându-i în acest scop pe C.S. şi apoi pe A.T.-C. . Acesta a recunoscut comiterea faptei, indicând în concret activităţile pe care le desfăşura în acea perioadă. De asemenea aceleaşi activităţi au fost confirmate şi de către consumatorii care au fost audiaţi în cauză, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea 194/2011.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, care a fost reţinută inculpatului R.L.B. , s-a apreciat că există suficiente probe că inculpaţii s-au constituit într-un grup infracţional, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave. Iniţiatorii grupului au fost inculpaţii P.O.I. şi L.V. . Aceştia au racolat şi alte persoane imediat, întrucât „afacerea” vânzării de „etnobotanice” a început să meargă foarte bine şi a luat amploare. S-a putut stabili în mod cert că inculpaţii A.T.-C.  şi C.S.C.  au făcut parte din grup în perioada 2012-2013. Atribuţiile acestor doi inculpaţi erau legate iniţial de vânzarea în oraş a substanţelor, dar s-a dovedit că erau implicaţi şi în procurarea lor, ambalarea sau centralizarea sumelor obţinute. În perioada mai 2012 – mai 2013, activităţi de vânzare a efectuat şi învinuitul R.L.B. (o perioadă împreună cu C., iar apoi cu A.), acesta aderând practic la grup în urma racolării sale.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile prima instanţă a reţinut în esenţă că legea penală veche este mai favorabilă. S-a arătat de asemenea că dispariția din variantele ulterioare (modificatoare) a art. 18 din Legea 194/2011 nu echivalează cu o dezincriminare, în condițiile în care această normă nu avea o existenţă de sine stătătoare, nu reglementa o infracțiune distinctă și constituia o variantă agravată prin prisma consecințelor produse a infracțiunii prevăzută de art. 16 din Legea 194/2011.

De asemenea, nu se poate susține că prin eliminarea art. 18 din Legea nr.194/2011 a fost dezincriminată varianta agravată a infracțiunii (rămânând incriminată doar forma tip), în condițiile în care consecințele mai grave (vătămarea uneia sau mai multor persoane care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile) cu corespondent în legea nouă respectiv în prevederile art. 193 Cod Penal.

Prin urmare, nu se poate susține că legea nouă ar fi legea favorabilă pe considerentul că ar fi operat dezincriminarea în ceea ce privește art. 18 din Legea 194/2011.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul solicitând desfiinţarea hotărârii primei instanţe, rejudecarea dosarului şi înlăturarea prevederilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cu consecinţa reducerii substanţiale a pedepsei aplicate. Ca şi modalitate de executare s-a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei în temeiul art. 81 vechiul Cod penal.

În motivare se arată că starea de fapt expusă de prima instanţă corespunde într-adevar realităţii, în privinţa implicării sale în cadrul grupului infracţional (în perioada mai 2012 - mai 2013 ), cum se reţine şi în actul de sesizare a instanţei de judecată, însă nu se poate reţine o legătură de cauzalitate expresă între faptele sale şi, producerea consecinţelor vătămătoare pentru cele 6 persoane pentru a căror vindecare a fost necesară o perioadă de până la 60 de zile, astfel încât raportarea instanţei de fond să se realizeze şi cu privire la prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 194/2011.

În esenţă inculpatul arată că trebuia să i se reţină exclusiv incidenţa prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, caz în care, în mod subsecvent individualizarea judiciară a pedepsei trebuie sa se modifice substanţial.

Cu privire la modalitatea de executare prevăzută de art. 81 vechiul Cod penal se arată că este încadrat în muncă, a dobândit cetăţenia maghiară, s-a integrat în societate, a părăsit cu totul „ activităţile„ antisociale la care a fost participant mai mult ca şi consumator, doar ocazional ca şi furnizor de asemenea substanţe, s-a maturizat între timp şi a ajuns la concluzia că asemenea activităţi nu sunt adecvate.

Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 2025/102/2016 al Tribunalului Mureş, a motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv şi extensiv potrivit dispoziţiilor art. 417 şi art. 419 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar găseşte calea de atac declarată fondată doar pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică.

Pentru a face o asemenea apreciere, considerăm că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, în modalitatea descrisă, iar aspectele prezentate în considerente, de instanţa de prim grad, au fost corect reţinute pe baza coroborării materialului probator administrat şi cele menţionate nu necesită alte adăugiri. De altfel inculpatul nici nu a contestat starea de fapt, judecata desfăşurându-se conform procedurii simplificate.

Cu privire însă la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa, curtea de apel a constatat că art. 18 din Legea 194/2011 a fost abrogat la data de 1 februarie 2014 prin art. 232 din Legea nr. 187/2012. Curtea de apel nu poate fi de acord cu interpretarea instanţei de prim grad care a arătat că art. 18 din Legea 194/2011 are corespondent în legea nouă, respectiv în art. 193 Cod penal deoarece, dacă am accepta o astfel de interpretare, ar trebui să dăm eficienţă şi alin. 3 din art. 193 Cod penal care prevede că „acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea penală a persoanei vătămate.” Instanţa de apel constată însă că fapta prevăzută la art. 16 alin. 1 din Legea 194/2011 este o infracţiune de sine stătătoare, prevăzută într-o lege specială şi care nu poate fi completată în acest caz cu dispoziţiile noului Cod penal. De altfel abrogarea art. 18 din Legea 194/2011 a avut la bază faptul că prin menţinerea acestuia s-ar fi încercat crearea unei forme praeterintenţionate a infracţiunii, pierzând din vedere faptul că, odată cu punerea la dispoziţie a substanţelor, vânzătorul pierde controlul atât asupra acestora, cât şi asupra modului lor de utilizare.

Prin urmare apelul inculpatului a fost admis, iar în rejudecare s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă principală de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. 1 din legea 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b vechiul Cod penal pe o perioadă de 1 an.

 La stabilirea acestei pedepse principale instanţa a luat în considerare faptul că inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei cuprinse între 2 şi 8 ani (judecata desfăşurându-se conform procedurii simplificate) şi de faptul că prima instanţă a reţinut în sarcina în sarcina inculpatului şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2 vechiul Cod penal. Având în vedere că în propria cale de atac nu se putea crea o situaţie mai grea apreciem că trebuie menţinute şi dispoziţiile primei instanţe de reţinere a circumstanţelor atenuante cu efectul coborârii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Cu privire la pedeapsa complementară instanţa a apreciat că aceasta se impune având în vedere natura infracţiunii săvârşite.

Având în vedere cele reţinute mai sus cu privire la abrogarea art. 18 din Legea 194/2011, pentru această infracţiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu se va dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 4 Cod penal.

Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 instanţa de apel a constatat că pedeapsa aplicată este legală şi temeinică, fiind respectate criteriile generale de individualizare a pedepsei. De altfel hotărârea primei instanţe nici nu a fost atacată sub acest aspect.

Având în vedere că cele două infracţiuni au fost comise în concurs real s-a dispus contopirea acestora în temeiul art. 34 alin. 1 lit. b vechiul Cod penal, inculpatul urmând a executa o pedeapsă finală de 1 an şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 35 alin. 1 vechiul Cod penal s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b vechiul Cod penal pe o perioadă de 1 an.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei instanţa de apel constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1 vechiul Cod penal, reeducarea inculpatului putându-se realiza şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, motiv pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei pe o durată de 3 ani şi 8 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. 2 vechiul Cod penal.

De asemenea s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83, 84 vechiul Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

De asemenea au fost menținute toate celelalte dispoziţii din hotărârea atacată ce nu contravin prezentei referitoare la:

-schimbarea de încadrare juridică cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat;

-condamnarea pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat:

-aplicarea pedepselor accesorii şi suspendarea acestora;

-obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Pornind de la soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 100 de lei în procedura soluţionării prezentului apel au rămas în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare