Ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă. Judecarea cauzei conform procedurii simplificate. Aplicarea dispozițiilor art.91 Cod penal

Sentinţă penală 216 din 04.05.2017


Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria nr.XXX/P/2015 înregistrat la această instanță sub nr.XXXX, la data de 07.11.2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei XXXX, pentru săvârşirea infracţiunilor de ”ucidere din culpă”, faptă prevăzută de art.192 alin.2 şi 3 Cod penal şi ”vătămare corporală din culpă”, faptă prevăzută de art.196 alin.2 şi 3 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt: la data de XXXX, în jurul orei XXXX, inculpata a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare XXXX, pe DJ XXX, judeţul XXXX, iar la intersecţia cu VO XXXX, nu a oprit la semnul “Stop”, intrând în coliziune cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare XXXX, în urma impactului rezultând decesul numitelor XXXX şi XXXX şi vătămarea corporală a numitului XXXX, acesta prezentând leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 80-85 zile de îngrijiri medicale.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe fotografice, plângere penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, declaraţii suspect/inculpat XXXX, raport medico legal de necropsie nr. XXXX din data de XXX emis de SML XXXX, raport medico legal de necropsie nr. XXXX din data de XXXX emis de SML XXXX, raport medico legal cu nr. XXXX din data de XXXX emis de SML XXXX, raport de expertiză tehnică judiciară cu nr. XXX din data de XXXX, adresă nr. XXXX din data de XXXX emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă XXXX prin care se constituie parte civilă, adresă nr.XXXX din data de XXXX emisă de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii XXXX Bucureşti, prin care se constituie parte civilă, adresă nr. XXXX din data de XXXX, emisă de Spitalul Clinic de Urgenţă XXXX- Bucureşti prin care se constituie parte civilă, declaraţie parte civilă XXXX, declarație martor XXXX.

2. Procedura camerei preliminare

Prin încheierea nr. XXXX din data de XXXX, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. 2 C.proc.pen., legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. nr.XXXX/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria XXXX, privind pe inculpata XXXX, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de ”ucidere din culpă”, faptă prevăzută de art.192 alin.2 şi 3 Cod penal şi ”vătămare corporală din culpă”, faptă prevăzută de art.196 alin.2 şi 3 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38 Cod penal şi a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală dispunând începerea judecăţii cauzei privind pe inculpată.

3. Aspecte relevante aferente cercetării judecătoreşti

La termenul din data de XXXX, cu procedura legal îndeplinită, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatei dispoziţiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri. Inculpata a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) C.proc.pen., cererea inculpatei fiind admisă.

În consecinţă nu au fost administrate alte probe cu privire la acţiunea penală, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, au fost administrate probele cu înscrisuri şi cu martorii XXXX, XXXX, XXXX, XXXX.

Analizând probatoriul din prezenta cauză, reţine următoarele:

În fapt, la data de XXXX, inculpata XXXX conducea autoturismul marca Mercedes Benz A 140, cu numărul de înmatriculare XXXX, pe DJ XXXX, având direcţia de deplasare dinspre XXXX, spre municipiul XXXX, judeţul XXXX.

În autoturism, alături de inculpată, se mai aflau martorii, XXXX(tatăl inculpatei), care ocupa locul din dreapta faţă, XXXX(mama inculpatei) care ocupa locul din stânga spate şi numitul XXXX(fiul inculpatei) care ocupa locul din dreapta spate al autoturismului.

În jurul orei XXX, inculpata a ajuns la intersecţia cu VO XXX, moment în care, fără să respecte indicatorul ,,STOP”, a pătruns în intersecţie cu viteza de aproximativ 91 km/h, intrând în coliziune cu autoturismul marca Opel Astra, cu numărul de înmatriculare XXXX, condus regulamentar pe VO XXXX, din direcţia XXXX către mun XXXX, jud. XXXX, de către numitul XXXX.

În autoturismul condus de XXXX se mai aflau în calitate de pasageri, numitele: XXXX, ocupanta locului din dreapta faţă, XXXX, ocupanta locului din dreapta spate şi minorul XXXX, ocupant al locului din stânga spate.

În urma accidentului produs, a rezultat decesul numitei XXXX, numitei XXXX şi vătămarea corporală a minorului XXXX.

În cauză, pentru stabilirea modalităţii de producere a accidentului, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, din raportul de expertiză nr. XXX din data de XXXX rezultând următoarele concluzii:-viteza de deplasare a autoturismului Mercedes, cu numărul de înmatriculare XXXX, condus de inculpată, atât în momentul premergător producerii accidentului cât şi în momentul impactului, a fost de aproximativ 91 km/h, viteza de deplasare a autoturismului Opel Astra cu nr. de înmatriculare XXX, condus regulamentar pe VO XXX, din direcţia XXX către municipiul XXXX, judeţul XXXX, de către numitul XXXX, a fost de aproximativ 85 km/h; inculpata XXXX, putea preveni/evita producerea accidentului dacă respecta semnificaţia indicatorului ,,STOP” înainte de a pătrunde în intersecţia cu VO XXX, şi acorda prioritate de trecere autoturismului marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare XXXX; numitul XXXX nu a avut posibilitatea să evite producerea accidentului, chiar dacă ar fi condus cu viteza de 70 km/h,(limita de viteză pe acel sector de drum).

Instanţa constată că inculpata a încălcat următoarele dispoziții legale:

 - potrivit art. 57 alin.2 din OUG nr. 195/2002, în intersecţiile cu circulaţie dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificaţia indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicaţiile ori semnalele poliţistului rutier..

- potrivit art. 121 alin.1 din HG nr. 1391 din 2006, Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195 din 2002, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.

Astfel, instanța reține că inculpata are o culpă exclusivă în producerea accidentului rutier, numitul XXXX neavând posibilitatea de a evita producerea accidentului, chiar dacă ar fi condus cu viteza de 70 km/h (limita de viteză pe acel sector de drum).

Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. XXXX din data de XXXX, întocmit de către SML XXXX, moartea numitei XXXX, în vârstă de 55 de ani a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne, consecinţa unui traumatism toracic, cauzat prin accident rutier, soldat cu rupturi pulmonare şi cardiace.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie cu nr. XXXX din data de XXXX, întocmit de către SML XXXX, moartea numitei XXXX, în vârstă de 33 de ani, a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne, consecinţa unui traumatism toracic prin accident rutier, soldat cu fracturi costale şi rupturi de plămân şi ficat.

Leziunile de violenţă prezentate s-au produs prin lovire cu şi de corpuri dure în condiţiile unui accident rutier, au avut caracter vital şi legătură de cauzalitate directă cu decesul.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. XXXX din data de XXXX emis de SML XXXX, cu examinarea persoanei, minorul XXXX, în vârstă de 7 ani, a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare, între 80-85 zile îngrijiri medicale.

Totodată, leziunile traumatice au pus în primejdie viaţa numitului XXXX, astfel cum rezultă din acelaşi raport de expertiză medico-legală.

Inculpata XXXX a declarat că, în data de XXXX a condus autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare XXXX, pe DJ XXXX din direcţia comuna XXXX către mun. XXXX, jud. XXXX, iar la intersecţia cu VO XXX, nu a oprit la semnul ,,STOP” deoarece până în acel moment se aflase pe un drum cu prioritate, şi a crezut că are în continuare prioritate de trecere.

Inculpata XXXX şi numitul XXXX au fost testaţi cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, în privinţa ambilor conducători auto.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe fotografice, plângere penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, declaraţii suspect/inculpat XXXX, raport medico legal de necropsie nr. XXXX din data de XXXX emis de SML XXX, raport medico legal de necropsie nr. XXXX din data de XXXX emis de SML XXXX, raport medico legal cu nr. XXXX din data de XXXX emis de SML XXXX, raport de expertiză tehnică judiciară cu nr.XXX din data de XXX, adresă nr. XXX din data de XXXX emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă XXXX  prin care se constituie parte civilă, adresă nr. XXXX din data de XXXX emisă de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii XXXX Bucureşti, prin care se constituie parte civilă, adresă nr. XXXX din data de XXX, emisă de Spitalul Clinic de Urgenţă XXXX- Bucureşti prin care se constituie parte civilă, declaraţie parte civilă XXXX, declaraţie martor XXXX.

 De altfel, la termenul de judecată din data de XXXX, inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa şi a arătat că nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală.

Prin urmare, din coroborarea probatoriului enunţat anterior, necontestat de către inculpată, instanţa apreciază că faptele reţinute în sarcina inculpatei au fost dovedite dincolo de orice dubiu.

În drept, potrivit art. 192 alin. 2 şi 3 C.pen., “2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. 3) Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se majorează cu jumătate”.

Fapta inculpatei XXXX, care, la data de XXXX, în jurul orei XXX, a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare XXXX, pe DJ XXXX, judeţul XXXX, iar la intersecţia cu VO XXX, nu a oprit la semnul “Stop”, intrând în coliziune cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare XXXX, în urma impactului rezultând decesul numitelor XXXX şi XXXX, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de “ucidere din culpă” prevăzută de dispoziţiile art. 192 alin. 2 şi 3 C.pen.

Elementul material al infracţiunii de ucidere din culpă este reprezentat de orice acţiune sau inacţiune susceptibilă de a produce, direct sau indirect, decesul unei persoane, iar în speţă, constă în acţiunea inculpatei de provoca accidental rutier din care a rezultat decesul a două persoane.

Acţiunea a fost săvârşită cu ocazia efectuării unei activităţi – aceea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, pentru exercitarea căreia sunt stabilite reguli prin acte normative –  O.U.G. nr. 195/2002.

Totodată, acţiunea este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale pentru efectuarea activităţii de conducere a unui autoturism, respectiv a art. 57 alin.2 din OUG nr. 195/2002 şi art. 121 alin.1 din HG nr. 1391 din 2006, Regulamanetul de punere în aplicare a OUG 195 din 2002, privind nerespectarea de către conducătorul auto a semnificaţiei indicatorului “Stop” şi a vitezei maxime admise pe sectorul de drum pe care circula.

Acţiunea inculpatei a avut ca rezultat moartea a două persoane, XXXX şi XXXX.

Legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatei şi decesul victimelor rezultă din raportul medico-legal de necropsie nr. XXXX din data de XXXX, întocmit de către SML XXXX şi raportul medico-legal de necropsie cu nr. XXXX din data de XXXX, întocmit de către SML XXXX.

Pe latură subiectivă, inculpata a săvârşit fapta cu vinovăţie în forma culpei cu prevedere.

Având în vedere că prin acţiunea inculpatei s-a cauzat moartea a două persoane, instanţa va reţine ca fiind incidente dispoziţiile art. 192 alin. 3 C.pen.

Totodată, potrivit art. 196 alin. 2 şi 3 C.pen., “2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. 3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda”.

Fapta inculpatei XXXX, care, la data de XXXX, în jurul orei XXXX, a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare XXXX, pe DJ XXX, judeţul XXX, iar la intersecţia cu VO XXX, nu a oprit la semnul “Stop”, intrând în coliziune cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare XXXX, în urma impactului rezultând vătămarea corporală a numitului XXXX, acesta prezentând leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 80-85 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de “vătămare corporală din culpă” prevăzută de dispoziţiile art. 196 alin. 2 şi 3 C.pen.

În ceea ce priveşte elementul material al infracţiunii, acesta constă în săvârşirea unei acţiuni (lovire sau alte violenţe) sau inacţiuni, ce a cauzat unei alte persoane suferinţe fizice. Faţă de situaţia dată, instanţa constată că acest element constitutiv al infracţiunii este identificat în fapta  inculpatei de a provoca accidentul rutier din care a rezultat vătămarea corporală a persoanei vătămate XXXX. 

Cu privire la urmarea imediată, produsă prin săvârşirea infracţiunii, aceasta este reprezentată de cauzarea unor vătămări corporale părţii vătămate, vătămări care au necesitat un număr de  80-85 de zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, aceasta există între acţiunea inculpatei de a conduce în mod imprudent autovehiculul şi producerea accidentului în condiţiile mai sus menţionate, şi vătămarea corporală a victimei XXXX.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reține vinovăția inculpatei sub forma culpei cu prevedere, față de aceea că aceasta a putut prevedea rezultatul faptei sale, rezultat pe care nu l-a urmărit și nici nu l-a acceptat, considerând fără temei că acesta nu se va produce.

Forma agravată a infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196  alin. 2 Cod penal se reține având în vedere că prin fapta inculpatei s-a produs urmarea prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal, respectiv s-a pus în primejdie viaţa persoanei.

Forma agravată a infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196  alin. 3 C.pen. se reține având în vedere că fapta prevăzută la alin. 2 al aceluiaşi articol a fost săvârșită ca urmare a nerespectării de către inculpată a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, încălcând prevederile art. 57 alin.2 din OUG nr. 195/2002 şi art. 121 alin.1 din HG nr. 1391 din 2006, Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195 din 2002.

Având în vedere aceste aspecte, în raport de situaţia de fapt retinuta pe baza probatoriilor administrate, instanţa constata ca faptele sunt tipice, antijuridice, fiind comise de inculpată cu vinovăție, ceea ce antrenează răspunderea penală a acesteia.

Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare înscrise la art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Sancţiunile de drept penal nu pot acţiona eficient decât în măsura în care ele corespund principiilor fundamentale ale politicii penale şi ale dreptului penal şi dacă sunt guvernate de acestea. Mai mult, combaterea efectivă a criminalităţii nu se poate realiza decât printr-o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea inculpatului.

Adaptarea pedepsei implică luarea în considerare, sub multiplele aspecte ale personalităţii infractorului, pentru a avea ca rezultat dorit transformarea efectivă a proceselor psihice şi a conduitei acestuia. Se impune luarea în considerare a coordonatelor psihice, relaţiilor sociale, influenţelor mediului social, comportament, impulsivitate, indiferenţă afectivă, egocentrism, agresivitate, temperament, educaţie, micro-mediul persoanei, ambianţa familială, legături profesionale, anturaj, comportament ante şi post delictum, atitudinea faţă de exigenţele legii penale, colaborare cu organele de cercetare, instanţa.

Astfel, inculpata XXXX, născută la data de XXXX, studii XXXX, ocupaţie- XXXX, căsătorită, fără antecedente penale, a avut o atitudine cooperantă pe parcursul urmăririi penale, recunoscând săvârşirea faptelor imputate.

La individualizarea pedepsei instanţa are în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiune, reduse cu 1/3 ca urmare a recunoaşterii învinuirii de către inculpată, iar, ulterior, majorate cu jumătate pentru fapta prevăzută de dispoziţiile art. 192 alin. 3 C.pen., potrivit regulilor aplicabile concursului între cauze de atenuare şi de agravare (dispoziţiile art. 79 alin. 3 C.pen.).

Instanţa apreciază că nu se impune a fi reţinute în favoarea inculpatei şi circumstanţe atenuante, având în vedere că atitudinea de recunoaştere a faptelor a fost una pur formală, inculpata fiind pusă în faţa unor probe mai presus de orice îndoială.

Aplicând aceste criterii în concret, având în vedere toate considerentele enunţate anterior, instanţa apreciază ca doar aplicarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă ar putea răspunde în mod eficient dublului scop: de prevenire şi sancţionare, contribuind în egală măsură la reeducarea şi atenţionarea reală a inculpatei.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă ar putea răspunde în mod eficient dublului scop: de prevenire şi sancţionare, contribuind în egală măsură la reeducarea şi atenţionarea reală a inculpatei.

Instanţa consideră că nu este necesar a se aplica pedepse complementare, având în vedere, pe de o parte, că faptele au fost săvârşite din culpă, iar, pe de altă parte, circumstanţele personale ale inculpatei.

În baza art. 38 alin.2 Cod penal, va constata ca infracțiunile sunt în concurs ideal şi în baza art. 39 alin.1 lit. b Cod penal,  va stabili inculpatei pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani şi 6 închisoare la care se adaugă sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă (de 6 luni), respectiv 2 luni, urmând ca în final inculpata să fie condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În privinţa modalităţii de executare a pedepsei, instanţa consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 91 alin. 1 Cod de procedură penală, având în vedere următoarele: pedeapsa aplicată în prezenta cauză este de cel mult 3 ani, de 2 ani şi 8 luni închisoare; inculpata nu a mai fost anterior condamnată la pedeapsa închisorii mai mare de un an, astfel cum rezultă din copia fişei de cazier judiciar, inculpata şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; raportat la situaţia personală a inculpatei, existând posibilităţi reale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnata nu va mai comite alte infracţiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Totodată, instanța are în vedere poziţia părţilor civile (rudele victimelor), care, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, şi-au exprimat punctul de vedere privitor la modalitatea de executare a pedepsei, solicitând suspendarea executării pedepsei.

Prin urmare, în baza art. 91 Cod penal, se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va stabili un termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, va obliga inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere :

a ) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune XXXX, la datele fixate de acesta;

b ) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c ) să anunţe, în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d ) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Totodată, în baza art. 93 alin. ( 2 ) lit. b ) Cod penal, va impune inculpatei următoarele obligaţii :

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune XXXX, sau organizate în colaborare cu alte unităţi din comunitate;

În baza art. 93 alin.  3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei şi Consiliului Local XXXX, judeţul XXXX, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 583 C.proc.pen. şi art. 96 C. pen., va atrage atenţia inculpatei asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare/al nerespectării cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse/neîndeplinirii obligaţiilor civile.

Sub aspectul laturii civile, instanţa constată că s-au constituit părţi civile:

- Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii XXXX, pentru suma de 20.251,52 lei, reprezentând daune materiale (contravaloarea serviciilor medicale acordate pacientului XXXX – f. 12 dosar de urmărire penală);

- Spitalul Judeţean de Urgenţă XXXX, pentru suma totală de 1504,17 lei, reprezentând daune materiale (f. 10 dosar de urmărire penală);

- Spitalul Clinic de Urgenţă XXXX pentru suma de 3142,94 lei, reprezentând daune materiale (îngrijiri medicale acordate pacientului XXXX);

- XXXX pentru suma de 45 000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale  şi 1 000 000 euro cu titlu de daune morale;

- XXXX pentru suma de 2 400 lei, cu titlul de daune materiale şi 1 000 000 euro cu titlu de daune morale;

-XXXX pentru suma de 1 500 000 euro daune morale şi o rentă de 1000 lei lunar, până la majorat;

-XXXX pentru suma de 22.263 lei, cu titlu de daune materiale şi 50 0000 euro, despăgubiri pentru daune morale;

- XXXX pentru suma de 50 0000 euro, reprezentând daune morale;

- XXXX pentru suma de 1889 lei, reprezentând daune materiale şi 300 000 euro, reprezentând daune morale;

-XXXX pentru suma de 500 000 euro, reprezentând daune morale.

Pentru a reține în sarcina inculpatei existența răspunderii civile delictuale, instanța va analiza următoarele elemente: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul cert și nereparat, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.

În raport de situaţia de fapt, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpatei faţă de părţile civile, astfel cum sunt prevăzute de art. 1357 C.civ.:

- fapta ilicită este reprezentată de accidentarea victimelor ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale pentru efectuarea activităţii de conducere a unui autoturism – art. 57 alin.2 din OUG nr. 195/2002 şi art. 121 alin.1 din HG nr. 1391 din 2006, Regulamanetul de punere în aplicare a OUG 195 din 2002;

- prejudiciul trebuie să fie cert şi nereparat.

Pentru partea civilă XXXX prejudiciul constă în costurile efectuate pentru înmormântarea victimei şi organizarea pomenilor conform obiceiurilor creştineşti, contravalorea autoturismului Opel Astra, iar pe de altă parte, în suferinţa cauzată de decesul soţiei, nurorii şi vătămarea nepotului.

Pentru partea civilă XXXX, prin reprezentant legal, prejudiciul constă în suferinţa cauzată de decesul mamei sale şi de vătămarea corporală suferită.

Pentru partea civilă XXXX prejudiciul constă atât în suferinţa cauzată de decesul soţiei sale şi de vătămarea corporală suferită de fiul său, cât şi în costurile efectuate pentru tratamentul fiului său.

 Pentru partea civilă XXXX prejudiciul constă în costurile efectuate pentru înmormântarea victimei şi organizarea pomenilor conform obiceiurilor creştineşti şi în suferinţa cauzată de decesul fiicei şi vătămarea nepotului.

Totodată, pentru partea civilă XXXX prejudiciul constă în suferinţa cauzată de decesul fiicei şi vătămarea nepotului.

Pentru partea civilă XXXX prejudiciul constă în suferinţa cauzată  de decesul surorii sale.

Pentru partea civilă XXXX prejudiciul constă în suferinţa cauzată  de decesele mamei şi cumnatei, precum şi de vătămarea nepotului său.

Pentru părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii XXXX, Spitalul Judeţean de Urgenţă XXXX şi Spitalul Clinic de Urgenţă XXXX prejudiciul constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate victimelor.

Prejudiciul nu a fost reparat până în prezent.

- între faptă şi prejudiciu există raport de cauzalitate, deoarece în lipsa acţiunii inculpatei, cheltuielile de înmormântare, de pomenire, cele efectuate pentru asigurarea tratamentului necesar minorului XXXX şi suferinţele morale, şi, respectiv, cheluielile de transport sanitar nu ar fi fost efectuate;

- vinovăţia îmbracă forma culpei.

Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat un prejudiciu să fie angajată, nu este suficient să existe o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei. Vinovăția presupune o atitudine de conștiință față de faptă și de urmările ei și un act de voință, sub impulsul căruia este realizată fapta.

Accidentul putea fi evitat de către inculpată dacă ar fi respectat dispoziţiile art. 57 alin.2 din OUG nr. 195/2002 şi art. 121 alin.1 din HG nr. 1391 din 2006, Regulamanetul de punere în aplicare a OUG 195 din 2002, instanţa reţinând culpa exclusivă a acesteia în producerea accidentului.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului cauzat persoanelor vătămate, referitor la despăgubirile materiale solicitate de partea civilă XXXX, mai întâi, instanţa reţine că, din declaraţia martorilor XXXX şi XXXX, rezultă că partea civilă a efectuat cheltuieli cu înmormântarea şi obiceiurile creştineşti pentru XXXX, martorii relatând împrejurări concrete în legătură cu aceste evenimente: numărul aproximativ al persoanelor care au participat, în ce au constat parastasele, numărul pomenirilor ce au avut loc, etc.

Totodată, martorul XXXX a arătat că maşina marca Opel, implicată în accident, se află, în prezent, în stare de neîntrebuinţare, în incinta imobilului deţinut de martor.

Martorii au învederat şi că partea civilă s-a deplasat frecvent împreună cu minorul XXXX, la spital, în vederea recuperării şi prezentării la evaluările medicale periodice la care este supus minorul.

În al doilea rând, instanţa reţine că dovada cheltuielilor cu înmormântarea şi obiceiurile creştineşti poate fi făcută prin orice mijloc de probă, chiar şi cu martori. Oricum, partea civilă  a depus la dosar o serie de înscrisuri ce dovedesc parţial cheltuielile efectuate în acest sens.

Ar fi inechitabil să se pretindă părţilor civile ca, în perioada ce a urmat morţii rudelor, să se preocupe de procurarea înscrisurilor pentru toate cheltuielile efectuate, iar pe de altă parte, nicio dispoziţie din Codul de procedură penală nu limitează dovedirea daunelor materiale doar prin înscrisuri.

Astfel, instanța reține că este de notorietate că decesul unei persoane presupune o serie de cheltuieli efectuate nu numai cu înmormântarea, dar şi cu obiceiurile creștinești, respectiv pomenirile ulterioare, ce nu pot fi dovedite integral cu înscrisuri sau martori.

Prin urmare, instanţa consideră că un cuantum de 17 890, 55 lei cu titlu de daune materiale (16 680,82 lei – cheltuieli de înmormântare şi comemorare; 1200, 63 lei cheltuieli de transport şi tratament pentru minorul XXXX ) este în măsură a reprezenta o reparaţie integrală a prejudiciului suferit.

Totdată, se va acorda părţii civile si suma 2000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății), constând în contravaloarea autoturismului Opel Astra cu numărul de înmatriculare XXXX, implicat în accidentul rutier, care a suferit daună  totală, după cum a relatat martorul XXXX.

În ceea ce priveşte despăgubirile materiale solicitate de partea civilă XXXX, instanţa constată că acesta a solicitat acordarea sumei de 2240,57 lei compusă din suma de 826,50 lei reprezentând cheltuieli cu hrana, scutece, produse de igienă corporală, de 1239,95 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru transportul fiului său la spital şi de 333 lei reprezentând servicii medicale.

Instanţa reţine că partea civilă a făcut dovada pretenţiilor sale cu  înscrisurile depuse la filele 125-132. De asemenea, din declaraţia martorului XXXX reiese că acesta s-a deplasat împreună cu minorul la spital, pentru soluţionarea problemelor de sănătate avute de către minor.

Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe. Instanța ține cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracțiunea pentru care este trimisă în judecată inculpata.

Astfel, în privinţa sumei de 826,50 lei reprezentând cheltuieli cu hrana, scutece, produse de igienă corporală, instanţa reţine că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, întrucât aceste cheltuieli ar fi fost efectuate independent de cauzarea vătămării corporale a minorului ca urmare a accidentului produs, reprezentând costuri inerente creşterii minorului.

Prin urmare, instanţa va acorda părţii civile XXXX doar suma de 1600 lei, cu titlu de daune materiale.

În ceea ce priveşte despăgubirile materiale solicitate de partea civilă XXXX, prin reprezentant legal XXXX, constând în plata sumei de 1 000 lei lunar, până la majorat, instanţa reţine că, dispoziţiile art. 516 alin. 1 din C.civ. stipulează expres că există obligație de întreținere între rudele în linie dreaptă (indiferent de grad). Totodată, conform art. 1390 alin. (1) și (2) din C.civ., despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine atât celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat, cât și celor cărora victima, fără a fi obligată de lege, le presta întreținere în mod curent, în acest ultim caz, dacă instanța ar aprecia necesar în funcție de împrejurările cauzei.

În cauză, această condiție este întrunită, observându-se că victima XXXX era obligată de lege să presteze și presta întreținere fiului său XXXX, după cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Dispoziţiile art. 524 Cod civil stabilesc condiţiile în care  o persoană poate beneficia de întreţinere, anume să se afle în nevoie, neputându-se întreţine din muncă sau din bunurile sale. De asemenea, la stabilirea obligaţiei de întreţinere trebuie să se aibă în vedere şi dacă debitorul întreţinerii are mijloace pentru a plăti, precum şi de celelalte obligaţii ale acestuia (art. 527  Cod civil). 

Instanţa reţine că, faţă de vârsta minorului (8 ani), starea de nevoie este prezumată, acesta fiind îndreptăţit să beneficieze de întreţinere din partea mamei. Pentru stabilirea cuantumului venitului la care se va raporta  la venitul minim pe economie, în speţă nefăcându-se dovada obţinerii unor venituri superioare de către mamă.

Faţa de aceste aspecte, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 529 alin. 2 Cod civil („când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii”), instanţa va stabili cuantumul rentei la ¼ din salariul minim net pe economie din România, ce se va plăti lunar către XXXX , în favoarea minorului XXXX, până la majoratul acestuia.

În ceea ce priveşte despăgubirile materiale solicitate de către partea civilă XXXX, instanţa reţine că, din declaraţiile martorilor XXXX şi XXXX, rezultă că partea civilă a efectuat cheltuieli cu înmormântarea şi obiceiurile creştineşti pentru XXXX, martorii relatând împrejurări concrete în legătură cu aceste evenimente: numărul aproximativ al persoanelor care au participat, în ce au constat parastasele, numărul pomenirilor ce au avut loc, etc.

Totodată, partea civilă şi-a dovedit pretenţiile prin înscrisurile anexate cererii de constituire ca parte civilă (filele 143-176).

Instanţa reține că este de notorietate că decesul unei persoane presupune o serie de cheltuieli efectuate nu numai cu înmormântarea, dar şi cu obiceiurile creștinești, respectiv pomenirile ulterioare, urmând a considera că un cuantum de 22 263 lei cu titlu de daune materiale este în măsură a reprezenta o reparaţie integrală a prejudiciului suferit.

În ceea ce priveşte despăgubirile materiale solicitate de către partea civilă XXXX, din înscrisurile depuse la dosar, reiese că partea civilă este cea care a suportat cheltuielile privind  contravaloarea servicii funerare, sicriu şi produse de panificaţie, urmând a se admite cererea privind acordarea sumei de 1889 lei cu titlu de daune materiale.

În ceea ce priveşte despăgubirile solicitate de părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii XXXX, Spitalul Judeţean de Urgenţă XXXX şi Spitalul Clinic de Urgenţă XXXX, instanţa constată că acestea au caracter cert şi lichid, fiind dovedite cu înscrisurile anexate cererii de constituire ca parte civilă, urmând a le admite.

În ceea ce priveşte despăgubirile morale solicitate de părţile civile XXXX, XXXX, XXXX, XXXX, XXXX, XXXX, XXXX, instanţa reţine că aceştia au suferit un prejudiciu moral, constând în suferinţele psihice încercate în urma deceselor membrilor de familie şi a vătămării corporale a minorului XXXX (relaţia de rudenie rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar).

Cu privire la daunele morale solicitate de către părțile civile, instanța consideră că acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele de ordin moral ale părților civile.

Suferințele psihice determinate de cauzarea morții unei persoane iubite sau a unei rude apropiate, ori de rănirea sau îmbolnăvirea grava a acesteia sunt denumite și prejudicii prin ricoșeu, iar despăgubirea datorata pentru repararea acestora se numește pretium affectionis.

În jurisprudența instanței supreme, s-a apreciat că despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală repararea a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului, precum și că este de principiu că victima unui fapt ilicit are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, iar întinderea despăgubirilor este determinată de principiile reparației integrale a prejudiciului. Acest lucru presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum).

Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Astfel, despagubirile pentru daune morale, sunt menite a acorda compensaţii băneşti părţii civile pentru suferinta pricinuită, stabilirea cuantumului acestora incluzând o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă.

La cuantificarea acestor daune, instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii, după cum această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În cauză, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că, părţile civile au suferit o traumă psihică de profundă, determinată de fapta săvârșită de inculpată, cu consecințe majore asupra cursului vieții acestora, astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul cauzat acestora.

Pierderea concomitentă a doi membri de familie şi vătămarea corporală gravă a minorului XXXX, a produs suferinţe evidente membrilor familiei, după cum au relatat martorii audiaţi în cauză.

Astfel, martora XXXX a precizat că părţile civile XXXX şi XXXX au fost extrem de afectate de decesul fiicei lor, XXXX, aceştia ocupându-se în prezent de creşterea şi educarea minorului XXXX. Totodată, fratele defunctei XXXX, partea civilă XXXX, a suferit extrem de mult ca urmare a decesului surorii sale, după cum a relatat acelaşi martor.

Martorul XXXX a arătat că numitul XXXX, tatăl minorului XXXX şi fostul soţ al defunctei XXXX, lucrează în prezent în Italia, nemaifiind văzut de către martor de la înmormântarea soţiei.

Martorul XXXX a menţionat că partea civilă XXXX a fost extrem de afectată, ca urmare a decesului soţiei şi al nurorii sale. Totodată, a precizat că l-a văzut pe minor plângând în repetate rânduri, atât din cauza absenţa mamei sale, cât şi a suferinţelor fizice provocate de accident.

De asemenea, martorul XXXX a învederat că numitul XXXX a fost extrem de afectat după decesul soţiei şi vătămarea corporală suferită de fiul său.

Totodată, se are în vedere că nicio sumă de bani nu poate compensa în totalitate suferinţele încercate de părţile civile, dar şi că daunele morale nu trebuie să constituie o sancţiune excesivă pentru cel care este obligat şi nici o sursă de îmbogăţire nejustificată pentru cel căruia i se acordă.

Prin urmare, în ceea ce îl priveşte pe numitul XXXX, raportat la prejudiciul moral pretins, este evident ca decesul soţiei i-a provocat o mare durere părţii civile, urmând a fi cuantificat de catre instanţă avand în vedere că familia părţilor a fost una unita, victima contribuind afectiv la menţinerea acesteia. Instanta va avea în vedere şi suferinţa psihică pricinuită părţii civile prin participarea efectivă la evenimentul rutier ce a cauzat decesul soţiei şi nurorii sale, urmând a evalut acest prejudiciu la suma de 25 000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății).

Referitor la partea civilă XXXX, fiica defunctei XXXX, reţinând durerea provocată de decesul mamei sale, instanţa va stabili despăgubiri morale în cuantum de 35 000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății).

Privitor la partea civilă XXXX, soţul defunctei XXXX şi tatăl personei vătămate XXXX, instanţa apreciază că se impune acordarea unor despăgubiri în sumă de 30 000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de daune morale, ca urmare a suferinţei provocate acestuia.

În ceea ce îl priveşte pe XXXX, instanţa apreciază că pierderea mamei faţă de care se afla într-o totală dependenţă materială şi morală, prin raportare la vârsta sa, faptul că au format o familie unita, în cadrul căreia exista sprijin moral, afectiv, material şi repercusiunile permanente produse prin fapta ilicită, ce îi vor marca întreaga existenţa, fundamentează acordarea unor despăgubiri morale în cuantum de 70 000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății).

Referitor la părţile civile XXXX şi XXXX, părinţii defunctei XXXX şi bunicii persoanei vătămate XXXX, instanţa va cuantifica prejudiciului moral, pentru fiecare, la suma de  25 000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății).

Totodată, pentru partea civilă XXXX, fratele defunctei XXXX, va acorda suma de 15 000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de daune morale.

În ceea ce priveşte persoana care va plăti despăgubirile stabilite, instanţa constată că la data producerii accidentului (29.08.2015), autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare XXXX, condus de inculpată, era asigurat pentru răspunderea civilă auto obligatorie la Societatea Asigurare-Reasigurare XXXX, conform poliţei de asigurare seria XXXX nr. XXXX, valabilă de la data de XXXX până la XXXX (fila 26 dosar urmărire penală).

Or, faţă de dispoziţiile art. 55 alin. 1 şi 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 potrivit cărora despăgubirile se plătesc de către societatea de asigurare nemijlocit persoanelor fizice păgubite, iar acţiunea în pretenţii se exercită împotriva asigurătorului, instanţa constată că răspunderea civilă a societăţii de asigurări este o răspundere directă.

De asemenea, este avută în vedere Decizia în interesul legii nr. I/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia: „În cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.”

De aceea, instanţa obligă în mod direct asigurătorul la repararea prejudiciului produs prin fapta ilicită a conducătorului auto, către părţile civile.

În consecinţă, în temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 25 alin. 1, art. 86 C.pr.pen. rap. la art. 1357 C.civ. și art. 49, art. 55 din Legea 136/1995, va admite, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile XXXX, XXXX, XXXX, XXXX, XXXX, XXXX, XXXX și va obliga partea responsabilă civilmente Societatea Asigurare-Reasigurare XXXX, la plata următoarelor sume:

- 17 890, 55 lei şi 2000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de daune materiale către partea civilă XXXX;

- 25 000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de daune morale către partea civilă XXXX;

- 35 000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de daune morale către partea civilă XXXX;

- 70 000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de daune morale către partea civilă XXXX prin reprezentant legal XXXX;

- ¼ din salariul minim net pe economie din România, ce se va plăti lunar către XXXX, în favoarea minorului XXXX, până la majoratul acestuia;

- 1600 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă XXXX;

- 30 000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de daune morale către partea civilă XXXX;

- 22 263  lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă XXXX;

- 25 000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de daune morale către partea civilă XXXX;

- 25 000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de daune morale către partea civilă XXXX;

- 1889 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă XXXX;

- 15 000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de daune morale către partea civilă XXXX;

În temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 25 alin. 1, art. 86 C.pr.pen. rap. la art. 1357 C.civ. și art. 49, art. 55 din Legea 136/1995 rap. la art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006, va admite acțiunile civile și, în consecință, va obliga partea responsabilă civilmente la următoarele plăţi:

- către Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii XXXX, suma de 20 251,52 lei, reprezentând daune materiale;

- către Spitalul Judeţean de Urgenţă XXXX, suma de 1504,17 lei, reprezentând daune materiale;

- către Spitalul Clinic de Urgenţă XXXX, suma de 3142,94 lei, reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., va obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1200 lei (800 lei, cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală, 400 lei cheltuieli judiciare în faza judecății).

Referitor la obligarea părţii responsabile civilmente la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către părţile civile, instanţa constată că acestea au depus dovada efectuării cheltuielilor de judecată, respectiv a achitării onorariului de avocat, după închiderea dezbaterilor.

Or, potrivit art. 2 C.proc.civ. „Dispoziţiile prezentului cod constituire procedura de drept comun în materie civilă. De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte amterii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.”. De asemenea, potrivt art. 394 alin. 3 C.proc.civ., „După închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă.”.

Astfel, întrucât dovezile efectuării cheltuielilor de judecată au fost depuse după închiderea dezbaterilor, instanţa nu le va lua în seamă.

Prin urmare, în baza art. 276 alin.1, şi 4 C.proc.pen., va respinge cererea părţilor civile, de obligare a părţii responsabile civilmente la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.