Pedeapsa prevăzută de lege

Art. 187 Cod penal

Amânarea aplicării pedepsei nu se poate aplica în cazul infracţiunilor pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de cel puţin 7 ani, chiar dacă în urma aplicării procedurii simplificate limita maximă a pedepsei se situează sub acest cuantum.

Prin sentinţa penală nr. 86 din 26 aprilie 2017, pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosarul penal nr. 3281/308/2016, instanţa de fond a hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. 1 şi 4 C. proc. pen., raportat la art. 83 C. pen. A stabilit pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare în sarcina inculpatului C.A.L.pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului, prev de art.338 al.1 C.pen.,cu aplic. art.396 al.10 C.pr.pen.

În baza art. 83 alin. 1 şi 3 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul i-au fost impuse următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de  300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că la data  de 29 ianuarie 2016, în jurul orelor 11,38, în timp ce inculpatul conducea autoturismul marca Volkswagen Passat, cu număr de înmatriculare xxx, pe DN 13 E 60, pe raza localităţii Chendu, după ce a accidentat persoanele vătămate S.T. şi  B.C. , a părăsit locul accidentului, fără să anunţe organele de poliţie şi fără a avea încuviinţarea acestora, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1  Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a ţinut cont de criteriile generale, prev. de art. 74 al. 1 Cod penal, mai exact de  împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru siguranţa traficului rutier şi pentru înfăptuirea justiţiei, faptul  că inculpatul nu are antecedente penale, conduita sa sinceră după săvârşirea infracţiunii, vârsta tânără a inculpatului, nivelul său ridicat de educaţie şi profesia acestuia de medic stomatolog.

Instanţa a apreciat că în speţa de faţă se poate dispune amânarea  aplicării pedepsei, întrucât pedeapsa prevăzută de lege, pentru această infracţiune, în urma aplicării dispoziţiilor procedurii recunoaşterii vinovăţiei  făcute de inculpat, este de 4 ani şi 8 luni, deci  mai mică de 7 ani.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş a criticat sentinţa mai susmenţionată invocând nelegalitatea acesteia raportat la soluţia de amânare a aplicării pedepsei. În motivare se arată că în cauză nu se putea dispune amânarea aplicării pedepsei deoarece prevederile art. 83 alin. 2 Cod penal prevăd că „nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare.” 

Potrivit art. 187 C.pen., prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege "pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei".

Iar, pedeapsa prevăzută de lege în cazul infracţiunii de părăsire a locului accidentului, art. 338 alin. 1 C.pen., este închisoare de la 2 la 7 ani.

Din coroborarea textelor legale menţionate, rezultă fără nici un dubiu, că în cazul acestei infracţiuni modalitatea de individualizare nu poate fi aplicată, cuantumul pedepsei, fiind 7 ani.

Parchetul mai arată că soluţia este netemeinică, deoarece nici în cazul în care s-ar fi putut individualiza în acest mod, această modalitate nu ar fi fost aptă să realizeze scopul pedepsei penale, anume prevenirea săvârşirii de infracţiuni şi formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Se consideră că instanţa i-a aplicat inculpatului un tratament nejustificat de blând.

Infracţiunile la regimul circulaţiei sunt în continuă creştere ca număr, iar urmările produse pot fi deosebit de grave, victimele fiind persoane nevinovate. Ca atare, este nevoie de o reacţie fermă a organelor judiciare în privinţa sancţionării acestora.

S-a mai arătat că instanţa de fond nu a argumentat în mod temeinic de ce s-a orientat spre amânarea aplicării pedepsei închisorii şi nu spre suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii.

De asemenea instanţa de fond nu a analizat posibilitatea aplicării obligaţiei prev. de art. 85 alin. 2 lit. g C. pen. şi a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.

Prin urmare s-a apreciat că acest tratament sancţionator atât de blând aplicat inculpatului nu se justifică, mai ales că acesta este de profesie medic, iar pe considerentul că nu cunoştea zona în care s-a produs accidentul şi, respectiv cel mai apropiat post de poliţie, a părăsit locul respectiv ştiind în mod exact că a provocat vătămarea corporală a două persoane.

Apărarea formulată de către inculpat în sensul că s-a simţit în primejdie în momentul în care a observat că din spate, se apropia un grup de romi, iar de teamă, a plecat de la locul accidentului, cu intenţia de a se opri în Tg. Mureş, este lipsită de suport real ca urmare a faptului că se impunea să anunţe primul post de poliţie aflat în zona respectivă.

Lipsa antecedentelor penale, precum si statutul dobândit de inculpat prin studiile de medicină, nu pot reprezenta împrejurări care să diminueze pericolul concret al infracţiunii săvârşite.

Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 32981/308/2016 al Judecătoriei Sighişoara, a motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv potrivit dispoziţiilor art. 417 - 418 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar constată că aceste este fondat având în vedere următoarele:

Sub aspectul stării de fapt, instanţa de apel constată că aceasta a fost corect reţinută de prima instanţă. Astfel – pornind de la conţinutul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale – se constată că la data  de 29 ianuarie 2016, în jurul orelor 11,38, în timp ce inculpatul C.A.L. conducea autoturismul marca Volkswagen Passat, cu număr de înmatriculare xxx, pe DN 13 E 60, pe raza localităţii Chendu, după ce a accidentat persoanele vătămate S.T. şi  B.C. , a părăsit locul accidentului, fără să anunţe organele de poliţie şi fără a avea încuviinţarea acestora, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1  Cod penal.

De altfel starea de fapt nu a fost contestată de către inculpat, acesta fiind de acord ca judecata să se desfăşoare conform procedurii simplificate.

Cu privire însă la amânarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa de apel constată că această modalitate de executare este nelegală. Se constată că prima instanţă a interpretat dispoziţiile art. 83 alin. 2 Cod penal într-o manieră proprie, fără a le corobora cu dispoziţiile art. 187 Cod penal care prevăd că „Prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.”Instanţa de apel a reținut” că aplicarea procedurii simplificate reprezintă o cauză de reducere a pedepsei şi nu poate determina pronunţarea unei soluţii de amânare a aplicării pedepsei, în condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 338 alin. 1 Cod penal este cuprinsă între 2 şi 7 ani.

Prin urmare instanţa a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. 1 Cod penal. Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul a recunoscut fapta penală săvârșită, iar față de el cauza a fost soluționată numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, potrivit cărora atunci când judecata se desfășoară în condițiile prevăzute de art. 375 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu 1/3.

La individualizarea pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, determinat de împrejurările concrete în care a fost comisă, respectiv de faptul că urmare a accidentului produs persoanele vătămate au suferit leziuni minore, iar viaţa acestora nu a fost pusă în primejdie.

Având în vedere natura infracţiunii săvârşite, instanţa de apel a apreciat că în cauză se impune şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal pe o perioadă de 1 an, pedeapsă a cărei executare va începe după rămânerea definitivă a prezentei.

Având în vedere că dispoziţiile art. 65 alin. 1 Cod penal impun obligativitatea aplicării pedepselor accesorii ce au fost aplicate ca şi pedepse complementare, instanța a apreciat că se impune în prezenta cauză şi aplicarea acestora pe lângă pedepsele stabilite.

În ceea ce privește stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate,  instanța a apreciat că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un mijloc suficient pentru a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor faptelor sale, față de împrejurarea că inculpatul nu a mai suferit condamnări în trecut. De asemenea instanța consideră că interacțiunea cu mediul penitenciar nu este întotdeauna un mijloc eficient de reeducare, iar executarea pedepsei  fără privare  de libertate constituie o modalitate de individualizare a executării pedepsei, fiind astfel posibilă o mai bună îndreptare și reintegrare socială a inculpatului.

Având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 alin. (1) Cod penal, respectiv: pedeapsa stabilită este mai mică de 3 ani, inculpatul nu are antecedente penale, inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, a recunoscut fapta,  a avut o conduită bună înainte de comiterea infracţiunii, a regretat fapta şi are posibilităţi reale de îndreptare și în lipsa executării în stare de detenție a pedepsei, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă chiar fără executarea acesteia.

Prin urmare în baza art. 91 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit.  b) C. pen. a impus inculpatului să execute următoarele obligaţii:

- sa frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 404 alin. 2 coroborat cu art. 93 alin. 3 Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a prestat o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei mun. Braşov sau în cadrul Direcţiei de Tineret şi Sport Braşov – Bazinul Olimpic şi Patinoarul Olimpic pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, sau săvârşeşte o nouă infracţiune.

În temeiul dispoziţiilor art. 114 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002 o copie a prezentei decizii s-a înaintat către IPJ Braşov – Serviciul Rutier în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.

Prin urmare apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara a fost admis, hotărârea a fost desfiinţată, iar în rejudecare inculpatul a fost condamnat conform celor mai susmenţionate.

Cu privire la cheltuielile judiciare, instanţa de apel a menţinut dispoziţia primei instanţe de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, iar pentru faza apelului cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei au rămas în sarcina statului în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare