Contestație la executare. Lipsa titlului de creanță și a dovezii de comunicare a acestuia. Contestație formulată împotriva unui titlu executoriu, altul decât o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă, în data de 02.05.2017, sub nr.XXXX, contestatorul XXXX a formulat, în contradictoriu intimaţii  UNITATEA TERITORIAL ADMINISTRATIVĂ COMUNA XXXX, INSTITUŢIA PRIMARULUI COMUNEI XXXX ŞI PRIMĂRIA COMUNEI XXXX contestaţie la executare împotriva somaţiei de plată nr.XXXX, a înştiinţării de plată nr. XXXX din XXXX şi a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. XXXX, solicitând anularea executării silite înseşi, restituirea eventualelor sume rezultate din valorificarea bunurilor ori din reţinerile din poprire cât şi obligarea, în solidar, a intimaţilor, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată(f.4), contestatorul a menţionat că, la data de XXXX a primit somaţia de plată şi înştiinţarea de plată din XXX prin care i-a fost adus la cunoştinţă faptul că are de plată suma de 213.533 lei din care:154.291 redevenţă şi 59.242 lei penalităţi, obligaţii fiscale calculate până la data de 30.11.2014, în baza contractului de cesiune nr.XXXX.

De asemenea, contestatorul a solicitat anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul nr.XXXX sub aspectul sub aspectul nemotivării în fapt şi în drept.

Totodată, contestatorul a apreciat că, creanţa pârâtelor nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate instituite de art. 663 Cod procedură civilă, acestea neavând  o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Mai mult, s-a arătat de către contestator faptul că, contractul de cesiune nr.XXXX nu constituie titlu executoriu,  fiind un contract încheiat sub „imperiul” vechiului Cod Civil, neautentificat notarial şi reziliat în anul 2016 prin sentinţa nr. XXX a Tribunalul Teleorman, definitivă prin decizia  civilă nr. XXXX a Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, contestatorul a arătat că, în accepţiunea sa, creanţa imputată acestuia nu este lichidă şi nici exigibilă întrucât somaţia de plată nu conţine elemente care să permită stabilirea sumei datorate şi a intervalului temporal pentru care sumele sunt datorate precum şi cu privire la modul de calcul şi stabilire a redevenţei şi a penalităţilor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile instituite de art.453, 712-720 Cod procedură civilă, art.226, 260-262 Cod procedură civilă.

În susţinerea contestaţiei la executare promovate, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care a ataşat:somaţia nr.XXX, înştiinţare de plată nr.XXXX şi contract de cesiune nr. XXXX.

La data de 15.05.2017, contestatorul XXXX a formulat cerere completatoare a acţiunii introductive, menţionând că înţelege să promoveze contestaţie la executare şi împotriva somaţiei de plată nr.XXXX şi a înstiinţării de plata nr.XXXX  întocmite de pârâtă în dosarul de executare nr.XXXX, solicitând pe baza cererii completatoare, suspendarea executării silite până  la soluţionarea definitivă a contestaţiei, anularea somaţiei de plata nr.XXXX, a înstiinţării de plata nr.XXXX şi a tuturor actelor de executare întocmite in dosarul nr.XXXX, anularea executării silite înseşi, restituirea eventualelor sume rezultate din valorificarea bunurilor ori din reţinerile din poprire cât şi obligarea, în solidar, a pârâţilor, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii completatoare(f.13), contestatorul a precizat că la 04.05.2017 a primit somaţia şi înştiinţarea de plata din XXXX  prin care i-a fost adus la cunoştinţă faptul ca datorează la plată suma totală de 656 lei din care : 347 lei debit şi 303 lei penalităţi, obligaţii fiscale calculate până la 30.11.2014, reprezentând taxa teren extravilan.

 A solicitat anularea actelor de executare silită pentru lipsa motivării în fapt şi în drept, conform art.230 raportat la art.46 C.proc.fiscală.

  De asemenea, a precizat că, actele de executare silită nu indică elemente care să permită stabilirea sumei de plata, perioada de timp pentru care sumele sunt datorate, modul de calcul al debitului şi accesoriilor, titlul de creanţa în baza căruia au fost calculate şi sunt datorate obligaţiile de plată, apreciind că în cauza nu sunt îndeplinite dispoziţiile art.663 C.proc. civ., pârâtele neavând o creanţa certa, lichida şi exigibila, după cum parte din sumele de plată imputate contestatorului, sunt prescrise.

În drept, au fost invocate dispoziţiile instituite de art.453, art.712-720 C.proc.civ., art.226, art.260-262 C.proc.fiscală, art.3 din Decretul .nr. 167/1958 şi art.2517 C.civil.

A ataşat spre susţinerea cererii completatoare:somaţia nr.2/06.04.2017, înştiinţarea de plată nr. 1150/06.04.2017 şi copie plic poştal.

La data de 22.05.2017, contestatorul a depus un înscris, menţionând că dintr-o eroare de tehnoredactare, a menţionat UNITATEA TERITORIAL ADMINISTRATIVĂ XXXX în loc de UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA XXXX.

La data de 13.06.2017, intimata UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ XXXX a formulat întâmpinare arătând că, contestatorul, în virtutea contractului de concesiune nr. XXXX era obligat pentru această concesiune să achite o redevenţă însă pentru terenul în cauză, conform codului fiscal, se plăteşte impozit precizând că la acest moment procesual, nu există demarată împotriva contestatorului procedura executării silite cu privire la redevenţa pe care acesta o datorează pentru cele două iazuri concesionate.

De asemenea, contestatoarea a mai arătat că pentru această redevenţă, a fost emisă factură fiscală.

Totodată, intimata a mai arătat că, pentru a evita procedura judecăţii, a purces la comunicarea de somaţii și înştiinţări de plată în vederea stingerii în mod amiabil a litigiului.

A mai menţionat că, având în vedere că împotriva contestatorului nu există un titlu executoriu şi o executare silită cu privire la această redevenţă, se impune respingerea contestaţiei formulate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.205 Cod procedură civilă, solicitându-se încuviinţarea probei cu înscrisurile anexate întâmpinării, constând în : contract de cesiune nr. 1436/23.05.2006, borderou de debite-scădere nr.3, decizie de impunere pe anul 2014, confirmări de primire adresate contestatorului.

La data de 15.06.2016, intimata UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A COMUNEI XXXX  a formulat întâmpinare, solicitând admiterea lipsei calităţii procesual pasive a acesteia.

La data de 29.06.2017, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, precizând că renunţă la capetele de cerere referitoare la suspendarea executării silite începute în dosarele nr.XXX şi nr.XXX.

A menţionat că împotriva acestuia a fost demarată executarea silită  în dosarele de executare anterior menţionate prin emiterea somaţiilor de plată existente la filele 7 şi 14, după cum în cuprinsul somaţiilor de plată că dacă în termen de 15 zile nu va proceda la achitarea sumelor menţionate(213533 lei şi respectiv 650 lei), intimata va proceda la continuarea măsurilor de executare silită  urmând ca cheltuielile ocazionate de stingerea datoriei să fie suportate de contestator.

De asemenea, s-a mai arătat de către acesta pe cale răspunsului la întâmpinare faptul că în ceea ce priveşte terenul de 2 ha ce a făcut obiectul contractului de concesiune nr.XXXX nu datorează impozit pe teren, întrucât această obligaţie se achită de către proprietarul terenului.

În susţinerea răspunsului la întâmpinare, a anexat set de înscrisuri, constând în contract de cooperare încheiat la data de XXXX, documentaţie privind concesionarea iazurilor piscicole şi a terenului aferent acestora, notificare adresată de contestator Primăriei comunei XXXX spre a-i achita suma de 295000 lei.

La data de 23.10.2017, contestatorul XXXX a depus un set de înscrisuri (studiu de oportunitate privind documentaţia aferentă concesionării iazurilor piscicole, caiet de sarcini, somaţia nr.XXXX şi extrase şi practică judiciară) precum şi o  cerere prin care a solicitat anularea deciziei de impunere fără număr din anul 2014 întocmită la data de XXXX prin care au fost stabilite obligaţii fiscale  în cuantum total de 650 lei(347 lei debit şi 303 lei majorări) pentru perioada 2006-2014 și obligarea pârâtei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A COMUNEI XXXX  la achitarea cheltuielilor de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

În cadrul dosarului de executare silită nr. XXXX al organelor fiscale din cadrul Comunei XXXX, pe numele contestatorului, a fost emisă somaţia nr. XXXX pentru suma de 213.533 lei reprezentând redevenţa şi penalităţi aferente contractului nr. XXXX (f.7) De asemenea, pe numele contestatorului a fost emisă înştiinţarea de plată nr. XXXX pentru aceeaşi sumă.

În cadrul dosarului de executare silită nr. XXXX al organelor fiscale din cadrul Comunei Vităneşti, pe numele contestatorului, a fost emisă somaţia nr. XXXX pentru suma de 650 lei reprezentând taxă teren extravilan şi accesorii(f.14) De asemenea, pe numele contestatorului a fost emisă înştiinţarea de plată nr. XXXX pentru aceeaşi sumă.

1.Excepţia tardivităţii

Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată întrucât  ambele acte de executare au fost contestate în termenul legal prevăzut de art. 715 C.pr.civ.

Astfel, din copia plicului de expediere a somaţiei nr. XXXX pentru suma de 213.533 lei  şi a înştiinţării de plată nr. XXXX instanţa reţine că aceste acte de executare au fost comunicate contestatorului la data de 21.04.2017, iar faţă de data formulării cererii de chemare în judecată – 02.05.2017, ţinând seama de dispoziţiile art. 181-184 C.pr.civ., este evident că excepţia tardivităţii este neîntemeiată.

De asemenea,  din copia plicului de expediere a somaţiei nr. XXXX pentru suma de 650 lei şi a înştiinţării de plată nr. XXXX instanţa reţine că aceste acte de executare au fost comunicate contestatorului la data de 04.05.2017, iar faţă de data formulării cererii completatoare – 15.05.2017, având în vedere dispoziţiile art. 181-184 C.pr.civ., instanţa apreciază că excepţia tardivităţii este neîntemeiată.

Cu privire la tardivitatea formulării contestaţiei împotriva deciziei de impunere din 25.12.2014 invocată de intimat prin întâmpinare (f.28), instanţa apreciază că în acest cadru procesual al contestaţiei la executare silită se poate analiza numai tardivitatea formulării contestaţiei la executare. Tardivitatea la care se referă intimata este legată de contestaţia prevăzută de art. 205-206 din OG 92/2003 (art. 268 şi urm. C.pr.fisc.) ceea ce nu poate face obiectul analizei acestei instanţe.

2.Excepţia prescripţiei

Cu privire la excepţia prescripţiei, instanţa constată că reclamantul nu a precizat la ce prescripţie se referă atunci când invocă această apărare.

În orice caz, o asemenea susţinere este neîntemeiată, întrucât, în cazul în care ar fi vorba de prescripţia dreptului de a cerere executarea silită prevăzută de art. 215 C.pr.fisc., termenul de prescripţie, nu s-a împlinit având în vedere că organul de executare a stabilit (cel puţin aşa susţine) suma datorată de debitor la data de 06.04.2017 prin înştiinţarea de plată nr. XXXX, iar de la această dată până la emiterea somaţiei nu au trecut mai mult de 5 ani calculaţi potrivit art. 215 C.pr.fisc.

De asemenea, dacă ar fi vorba de prescripţia dreptului de a stabili creanţe fiscale, o asemenea apărare nu poate fi primită în acest cadru procesual, întrucât, potrivit art.260 alin. 3, 268 şi urm. Noul C.pr. fisc. şi art. 713 alin. 2 C.pr.civ., toate aspectele ce ţin de modalitatea de stabilire a creanţelor fiscale nu pot fi puse în discuţie în cadrul contestaţiei la executare ci în cadrul procesual generat de dispoziţiile art. 268 şi urm. Noul C.pr. fisc

3. Contestarea somaţiei nr. XXXX pentru suma de 213.533 lei  şi a înştiinţării de plată nr. XXXX.

Conform  dispoziţiilor art. 226 din Legea 207/2015, executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Titlul executoriu  este reprezentat de titlul de creanţă ajuns la scadenţă  prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

De asemenea, conform art. 226 alin. 2 teza finală din noul Cod de procedură fiscală, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Potrivit art. 47, 48 noul C.pr.fisc. actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Conform art. 48 alin. 2 Cod procedură fiscală actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 47 nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic.

Aşadar, instanţa consideră că pentru ca un titlul de creanţă să devină titlu executoriu este necesar ca respectând ordinea prev. de art. 47 C. proc. fiscală, titlurile de creanţă să exite şi să fie comunicate debitorului.

În acord cu susţinerile contestatorului, instanţa constată că în cauză nu există ca atare un anumit titlu de creanţă care să fi devenit titlu executoriu şi care să fie comunicat debitorului. Într-adevăr, chiar din somaţia emisă de intimată reiese că un asemenea titlu de creanţă nu există, rubrica „titlu executoriu” de la fila 7 neconţinând absolut nicio menţiune în acest sens.

Faptul că nu există un titlu executoriu pentru suma pentru care a fost emisă somaţia rezultă şi din mărturisirile judiciare ale intimatei din întâmpinare (f.27), iar apărările acesteia potrivit cărora nu există de fapt o executare silită sunt neîntemeiate, întrucât din somaţia contestată reiese în mod clar că există un dosar de executare silită în acest sens, iar toate formalităţile sunt specifice unei veritabile executări silite.

Înştiinţarea de plată nr. XXXX nu poate fi considerată, în opinia instanţei, un veritabil titlu de creanţă – decizie de impunere, nefiind îndeplinite condiţiile art. 46 C.pr.fisc.  Existenţa unui titlu de creanţă şi comunicarea acestuia sunt deosebit de importante întrucât raportat la dispoziţiile art. 268 noul C.pr.fisc., debitorul are  posibilitatea să conteste titlul de creanţă mai întâi la instituţia emitentă iar mai apoi la instanţa competentă de contencios-administrativ şi fiscal, urmând ca pe această cale să-şi valorifice toate criticile cu privire la cuantumul debitului, eventuala achitare, modalitatea de imputaţie a plăţii, etc.

Având în vedere că în prezent nu a fost dovedită existenţa unui veritabil titlu de creanţă pentru sumele pentru care s-a început executarea silită şi nici dovezi de comunicare a acestuia, instanţa apreciază că în cauză nu poate fi vorba de titlu executoriu, întrucât art. 47 alin. 2 Cod procedură fiscală prevede că actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic. Neexistând un veritabil titlu executoriu, executarea silită nu poate începe sau, dacă a început, nu poate continua, fiind nelegală.

4. Contestarea somaţiei nr.XXXX pentru suma de 650 lei şi a înştiinţării de plată nr. XXXX.

Instanţa reţine că somaţia nr. XXXX şi înştiinţarea de plată nr. XXXX au la bază un titlu executoriu reprezentat de decizia de impunere din anul 2014 (f.34), care a fost comunicat debitorului aşa cum rezultă din înscrisurile de la fila 35-36, înscrisuri cu privire la care, deşi a contestat formal semnătura, reclamantul a precizat expres în faţa instanţei (încheierea din XXXX) că nu solicită efectuarea procedurilor prevăzute de art. 301 sau 304 C.pr.civ.

Potrivit art. 172 alin. 3 OG 92/2003 ( art.260 alin. 3 NoulC.pr.fisc.) contestaţia la executare poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

De asemenea, potrivit art. 713 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

Având în vedere dispoziţiile art. 172 alin. 3 OG 92/2003 (art.260 alin. 3 Noul C.pr. fisc) şi art. 713 alin. 2 C.pr.civ., instanţa apreciază că nu poate analiza în cadrul procesual determinat de contestaţia la executare fondul dreptului cuprins în titlul executoriu reprezentat de decizia de impunere din anul 2014 (f.34) şi modalitatea în care a fost stabilită suma datorată întrucât pentru asemenea apărări exista o altă procedură prevăzută de lege – respectiv art. 205-206 din OG 92/2003 (art. 268 şi urm. C.pr.fisc.) iar, în definitiv, instanţa de contencios administrativ şi fiscal era cea care se putea pronunţa asupra modalităţii de stabilire a obligaţiei fiscale.

De altfel, chiar şi contestatoarea îşi asumă o asemenea concluzie, întrucât prin înscrisurile depuse la dosar (f.56) a arătat expres că împotriva titlului executoriu reprezentat de decizia de impunere din anul 2014 (f.34)  a formulat contestaţie la instanţa de contencios administrativ şi fiscal. 

Având în vedere dispoziţiile art. 172 alin. 3 OG 92/2003 (art.260 alin. 3 Noul C.pr. fisc.) şi art. 713 alin. 2 C.pr.civ., instanţa apreciază că instanţa de executare nu poate verifica decât chestiuni de fapt sau de drept ce ţin exclusiv de executarea silită propriu-zisă a titlului executoriu, fără să poată antama fondul dreptului cuprins în titlul executoriu.

Pentru aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 720 C.pr.civ., va admite în parte contestaţia la executare şi va dispune anularea somaţiei nr. XXXX, a înştiinţării de plată nr. XXXX precum şi a tuturor actelor de executare silită efectuate împotriva contestatorului în dosarul de executare nr.XXXX al organului fiscal al Primăria XXXX.

Va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată împotriva somaţiei nr. XXXX, a înştiinţării de plată nr. XXXX precum şi a celorlalte acte atacate, emise în dosarul de executare nr.XXXX al organului fiscal al Primăria XXXX.

Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanţa ia act că reclamantul a renunţat la acest capăt de cerere prin cererea depusă la data de 29.06.2017 (f.43).

Cu privire la cererea de restituire a sumelor rezultate din executarea silită, instanţa reţine că reclamantul nu a dovedit, aşa cum îi revine în sarcină potrivit art. 249 C.pr.civ., că executarea silită a dus la valorificarea unor bunuri sau reţinerea prin poprire a unor sume de bani, astfel încât instanţa să poată califica această cerere ca o cerere de întoarcere a executării silite şi să o soluţioneze ca atare. 

În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 instanţa va dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de 1000 lei achitată de acesta prin chitanţa seria XXX nr. XXXX din XXXX.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., fiind căzute în pretenţii, intimatele vor fi obligate în solidar la plata către contestator a sumei de 997 de lei reprezentând parţial cheltuieli de judecată - onorariu avocat, proporţional cu suma pentru care a fost admisă contestaţia la executare.

Domenii speta

Spete similare