Prescripţia specială a răspunderii penale.

- art.155 alin.4 Cod penal

În intervalul de timp cuprins între momentul rămânerii definitive a hotărârii şi cel al admiterii în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal prescripţia răspunderii penale nu operează, fiind evident că în etapa executării pedepsei nu poate curge termenul de prescripţie al răspunderii penale (ci doar cel al prescripţiei executării pedepsei), aceasta operând doar de la momentul comiterii faptei şi până la soluţionarea definitivă a raportului juridic penal de conflict.

Prin sentinţa penală nr. 1129 din şedinţa publică din data de 11.08.2020 a Judecătoriei Braşov, s-a dispus în baza art. 396 alin. (6) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza întâi Cod procedură penală încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) Cod penal rap. la art. 308 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 41 alin. (1) Cod penal și art. 5 Cod penal, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 41 alin. (1) Cod penal și art. 5 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal, și cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 19, art. 20 şi art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, cu referire la art. 998, 999 şi următoarele Cod civil în vigoare la data comiterii infracţiunilor deduse judecăţii, s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S.C. B. S.R.L şi, pe cale de consecinţă, a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 8.148,78 lei cu titlu de daune materiale reprezentând prejudiciu nerecuperat.

În temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 24 alin. (1) Cod procedură penală, s-a respins acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S.C. C. S.R.L. (radiată), prin lichidator judiciar D. S.P.R.L. (fosta S.C. E. S.R.L.).

În temeiul art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 25 alin. (3) Cod procedură penală, s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate de inculpat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. xxxx/P/2006, întocmit la data de 09.09.2011 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru comiterea infracţiunilor de delapidare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată aflate în concurs real, prevăzute de art. 215/1 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 şi cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal din 1969 şi art. 290 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 şi cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal din 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal din 1969

Inculpatul a fost condamnat în lipsă, prin sentința penală nr. 878/30.04.2012 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1127/R/20.12.2012 a Curții de Apel Brașov.

Prin încheierea din data de 27.11.2019, instanța a admis cererea inculpatului de redeschidere a procesului penal cu privire la cauza în care acesta a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 878/30.04.2012, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. xxxxx/197/2011, și, pe cale de consecință, a dispus desfiinţarea de drept a sentinţei penale nr. 878/2011 și reluarea judecății.

Inculpatul a recunoscut în faţa instanţei acuzaţia formulată împotriva sa, solicitând să fie judecat pe baza procedurii privind recunoaşterea învinuirii, şi nu a solicitat administrarea de probe noi. Considerând cererea întemeiată, instanţa a admis-o, prin încheierea de şedinţă din data de 14.07.2020.

Sub aspect probator, în faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, în temeiul art. 374 alin. (4) raportat la art. 100 alin. (3) Cod procedură penală, nu au fost administrate probe, cauza fiind soluționată pe baza celor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a achiesat la considerentele expuse de instanţa care a pronunţat sentinţa penală nr. 878/30.04.2012 şi a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin actul de sesizare s-a reţinut că în perioada martie - mai 2006, inculpatul A., angajat în calitate de agent de vânzări la firma S.C. C. S.R.L., şi-a însuşit o parte din sumele de bani pe care le-a încasat de la clienţii firmei la care era angajat, falsificând în acest scop exemplarul nr. 2 al mai multor chitanţe (142 acte materiale) pe care le-a predat respectivei societăţi comerciale în scopul ascunderii însuşirii sumelor de bani, prejudiciind firma angajatoare cu suma de 168.369,97 lei pe care şi-a însuşit-o iar S.C. B. S.R.L. cu suma de suma de 8.148,78 lei, pe care a încasat-o de la reprezentanţii societăţii fără să elibereze chitanţă.

În drept, faptele inculpatului A., care, în stare de recidivă post condamnatorie în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1447/28.05.2005 pronunţată de Judecătoria Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 90/03.02.2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în perioada martie - mai 2006, în calitate de agent de vânzări la firma S.C. C. S.R.L., şi-a însuşit o parte din sumele de bani pe care le-a încasat de la clienţii firmei la care era angajat şi a falsificat exemplarul nr. 2 al mai multor chitanţe (142 acte materiale) pe care le-a predat respectivei societăţi comerciale, în scopul ascunderii însuşirii sumelor de bani, creând un prejudiciu de 168.369,97 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de delapidare, prevăzute de art. 295 alin. (1) Cod penal raportat la art. 308 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 41 alin. (1) Cod penal și art. 5 Cod penal, şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 41 alin. (1) Cod penal și art. 5 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal, și cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Sub aspectul încadrării juridice stabilite pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului, instanţa de fond a analizat cauza din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile în cazul infracţiunilor nedefinitiv judecate, reţinând că limitele de pedeapsă prevăzute în conţinutul art. 295 alin. (1) Cod penal, referitor la infracţiunea de delapidare, cuprinse între 2 şi 7 ani închisoare, sunt mai reduse comparativ celor instituite prin dispoziţiile art. 2151 alin. (1) din vechiul Cod penal, cuprinse între 1 şi 15 ani închisoare.

Art. 308 alin. (1) Cod penal prevede că dispozițiile art.295 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice, în acest caz limitele speciale ale pedepsei reducându-se cu o treime, fiind situate astfel între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni.

Având în vedere această împrejurare, instanţa a apreciat că încadrarea juridică stabilită conform noilor prevederi penale are un caracter mai favorabil în privinţa inculpatului.

Cu privire la prescripţia răspunderii penale, invocată de inculpat, instanţa a arătat că, deși dispoziţiile art. 155 alin. (5) Cod penal prevăd că admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale, această situație este incidentă doar în cazul în care prescripția răspunderii penale nu a intervenit deja. În cauză, instanța a constatat că este împlinit termenul de prescripţie specială, iar referitor la infracțiunile de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, termenele de prescripție incidente sunt de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) Cod penal, întrucât pedepsele maxime prevăzute de lege pentru acestea se situează în intervalul 1-5 ani (4 ani și 8 luni pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) Cod penal raportat la art. 308 Cod penal, respectiv 3 ani pentru cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 Cod penal).

Din probatoriul analizat, prima instanţă a reţinut că faptele au fost săvârşite de inculpat în perioada martie - mai 2006, ulterior pronunţării sentinţei penale nr.878/30.04.2012 de către Judecătoria Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1127/R/20.12.2012 a Curții de Apel Brașov, fiind emis mandatul de executare a pedepsei nr. 1258/21.12.2012.

Cu privire la termenul prescripției speciale, prima instanţă a reţinut că acesta este reglementat de art.155 alin. (4) Cod penal, conform căruia termenele prevăzute în art.154, dacă au fost depășite cu încă o dată vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni iar pentru incidența în cauză a instituției prescripției speciale este necesară trecerea unui termen de 10 ani de la data săvârșirii faptelor, termen ce s-a împlinit în luna mai 2016.

La data de 09.09.2019, inculpatul a formulat cerere de redeschidere a procesului penal, conform art. 466 Cod procedură penală, iar la data de 27.11.2019, instanța a admis cererea, a desfiinţat de drept sentinţa penală nr. 878/2012 a Judecătoriei Braşov, a anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza acestei sentinţe şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Faţă de cele indicate, instanța de fond a constatat că în luna mai 2016 s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, conform art. 154 alin. (1) lit. d) Cod penal, raportat la art.155 alin. (4) Cod penal, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 155 alin. (5) Cod penal.

Pentru a ajunge la această concluzie, prima instanță a avut în vedere că la data solicitării redeschiderii procesului penal (09.09.2019) termenul de 10 ani era împlinit, situaţie faţă de care a constatat că nu au aplicabilitate prevederile art.155 alin. (5) Cod penal, în condiţiile în care nu poate curge un nou termen de prescripţie dacă la data intervenirii cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 466 Cod procedură penală termenul de prescriere a răspunderii penale era deja împlinit, fiind astfel incidentă prescripţia răspunderii penale.

A concluzionat instanţa de fond că prevederile art. 155 alin. (5) Cod penal, reprezentând o cauză de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, ar fi avut aplicabilitate doar în situaţia în care cererea inculpatului ar fi fost formulată în interiorul termenului prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) Cod penal, coroborat cu art. 155 alin. (4) Cod penal, deci anterior lunii mai 2016. În caz contrar s-ar putea considera că un nou termen de prescripţie ar putea curge, indiferent de împlinirea acestuia anterior solicitării redeschiderii procesului penal, neputând fi concepută situaţia în care ar putea exista un nou termen de prescripţie al răspunderii penale în cazul în care cel anterior a expirat.

Împotriva acestei sentinţe la data de 14.08.2020 a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov.

Ministerul Public a criticat hotărârea primei instanţe sub aspect de legalitate, apreciind, în esenţă, că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat, în condiţiile în care prescripţia răspunderii penale nu a intervenit. S-a susţinut că hotărârea de condamnare definitivă are ca efect nu numai întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, ci şi începutul termenului de prescripţie a executării pedepsei, neputându-se considera că prin efectul admiterii în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal s-a întrerupt cursul prescripţiei răspunderii penale, întrucât conform art.155 alin.5 Cod penal curge un nou termen de prescripţie a răspunderii penale.

În cauză prescripţia specială nu s-a împlinit întrucât de la data săvârşirii faptelor, respectiv mai 2006 până la data condamnării definitive a inculpatului 20.12.2012 la care s-a adăugat perioada dintre data admiterii în principiu a redeschiderii procesului penal şi data pronunţării soluţiei de încetare a procesului penal s-a scurs o perioadă de aproximativ 7 ani, perioadă inferioară termenului de 10 ani al prescripţiei speciale.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare întreg materialul probatoriu administrat în cauză, precum şi principiile enunţate de Codul de procedură penală în art.417 şi art.418, Curtea de Apel a constatat că apelul formulat în cauză este întemeiat pentru următoarele considerente.

În raport de instituţia juridică supusă atenţiei (prescripţia răspunderii penale), se observă că în conformitate cu art.153 Cod procedură penală prescripţia este o cauză de înlăturare a răspunderii penale, stingând raportul juridic de drept penal, fiind o sancţiune la adresa organelor judiciare care nu au soluţionat raportul juridic de conflict într-un anumit interval de timp.

În cauza de faţă, se observă că în primul ciclu procesual prin sentinţa penală nr.878/30.04.2012 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1127/R/20.12.2012 a Curții de Apel Brașov, inculpatul A. a fost condamnat pentru comiterea infracţiunilor de delapidare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată aflate în concurs real, prevăzute de art. 2151 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 şi cu aplicarea art.37 alin.1 lit. a Cod penal din 1969 şi art. 290 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 şi cu aplicarea art.37 alin.1 lit. a Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal din 1969.

Prin încheierea din data de 27.11.2019, judecătoria a admis cererea inculpatului de redeschidere a procesului penal cu privire la cauza în care acesta a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr.878/30.04.2012 și, pe cale de consecință, a dispus desfiinţarea de drept a hotărârii și reluarea judecății.

Faţă de cele expuse, se observă că raportul juridic de drept penal a fost soluționat în mod definitiv de către instanţă la data de 20.12.2012 (conform deciziei nr.1127/R a Curţii de Apel Braşov), de la acel moment debutând faza executării hotărârii, începând să curgă termenul de prescripţie a executării pedepsei.

Etapa executării pedepsei a durat până la momentul în care judecătoria a admis cererea de redeschidere a procesului penal formulată de inculpatul A., moment în care a început să curgă un nou termen de prescripţie al răspunderii penale (conform art.155 alin.5 Cod penal, noua lege penală fiind considerată ca fiind mai favorabilă inculpatului, conform art.5 Cod penal).

În cauză, Curtea nu a achiesat la raţionamentul juridic expus de către judecătorul de fond, care a apreciat că s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale, datorită faptului că norma penală cuprinsă în art.155 alin.5 Cod penal este imperativă, în sensul că de la momentul admiterii în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal începe să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale.

Este de netăgăduit faptul că în intervalul de timp cuprins între momentul rămânerii definitive a hotărârii şi cel al admiterii în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal prescripţia răspunderii penale nu operează, fiind evident că în etapa executării pedepsei nu poate curge termenul de prescripţie al răspunderii penale (ci doar cel al prescripţiei executării pedepsei), acesta operând doar de la momentul comiterii faptei şi până la soluţionarea definitivă a raportului juridic penal de conflict. Cum prin admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului raportul juridic penal de conflict redevine activ, este evident că începe un nou termen al prescripţiei răspunderii penale, acest termen urmând a fi calculat conform art.155 alin.4 Cod penal, raportat la art.154 alin.1 lit. d Cod penal.

Aplicând acestea la cauza de faţă, se constată că termenul de prescripţie al răspunderii penale de 10 ani (prevăzut de art.154 alin.1 lit. d Cod penal, coroborat cu art.155 alin. 4 Cod penal) nu s-a împlinit, în contextul în care faptele deduse judecăţii sunt considerate epuizate la data de 12.05.2006, la data de 20.12.2012 rămânând definitivă hotărârea de condamnare a inculpatului, iar cererea de redeschidere a procesului penal a fost admisă în principiu al data de 27.11.2019.

Astfel, calculând termenul de prescripţie al răspunderii penale se observă că acesta nu este împlinit, din cei 10 ani fiind împlinit până la momentul prezentei decizii (17.12.2020) un termen de 7 ani, 7 luni şi 28 zile.

În atare condiţii, Curtea a admis apelul formulat de către Ministerul Public, hotărârea primei instanţe fiind desfiinţată în totalitate, iar cauza trimisă Judecătoriei Braşov în vederea continuării judecăţii.

Domenii speta

Spete similare