Cererea de întoarcerea executării. Titlu executoriu desfiinţat în recurs . Competenţa materială a judecătoriei

Potrivit art. 373 alin. 1) din CCodul de procedură civilă , instanţa competentă să judece cererea având ca obiect  întoarcea executării pe motiv că  titlul  a fost desfiinţat  este judecătoria, nu tribunalul, sens în care este şi decizia  nr. 5/12.03.2012 a I.C.C.J.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 5504/87/2011 la data de 13.12.2011, reclamantul S.C. OMV Petrom S.A., a solicitat, în baza art. 4041 Cod proc. civ., obligarea pârâtului C.N. la restituirea sumei de 6.027  lei, actualizată la data plăţii efective în raport de indicele  inflaţiei şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 546/04.02.2008  pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 3416/87/2007, s-a admis acţiunea pârâtului C.N având ca obiect drepturi salariale, fiind obligată la plata unor compensaţii băneşti, suma din sentinţă nefiind determinată de instanţă.

Potrivit dispoziţiilor titlului executoriu, reclamantul a achitat voluntar suma de 4.979 lei.

După pronunţarea instanţei de fond, la 22.09.2008, pârâtul a început executarea silită împotriva sa în temeiul aceleiaşi hotărâri judecătoreşti.

Procedura de executare silită a făcut obiectul dosarului de executare nr. 703/2008  al BEJ Ezer Lucian şi a fost efectuată prin poprire asupra conturilor reclamantului deschise la Raiffeisen Bank, pârâtului  fiindu-i achitată suma de 1.048  lei.

Arată reclamantul că,  prin decizia din data de 12.12.2008 pronunţată de  Curtea de Apel Bucureşti  a fost desfiinţată sentinţa pronunţată de instanţa de fond, instanţa de recurs dispunând admiterea recursului şi trimiţând cauza spre rejudecare.

Precizează reclamantul că, după pronunţarea deciziei din recurs, suma achitată pârâtului nu i-a fost restituită.

Arată reclamantul că, potrivit art.4041 alin.1 Cod procedură civilă „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia”.

Învederează reclamantul faptul că, urmare a pronunţării Curţii de Apel Bucureşti la data de 12.12.2008, titlul executoriu pus în executare de pârât  a fost desfiinţat, iar odată cu declararea ca nelegală a sentinţei primei instanţe, efectele acesteia, anterioare sau ulterioare soluţiei din calea de atac, nu pot fi recunoscute consecinţa fiind inexistenţa unei obligaţii de plată.

Faţă de împrejurarea că instanţa de recurs nu a fost investită cu o cerere de întoarcere a executării, pentru ipoteza admiterii recursului formulat şi desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi desfiinţarea titlului executoriu pus în executare silită are ca efect desfiinţarea de drept a actelor de executare, reclamantul arată că instituţia întoarcerii executării este instrumentul juridic prin  care poate obţine revenirea la situaţia anterioară executării.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat  acţiunea pe prevederile art. 4041 Cod proc. civ. şi a depus înscrisuri în susţinerea cererii (filele 7-32, 38-50, 59-60).

Prin încheierea din data de 21.02.2012 judecata cauzei a fost suspendată în baza art. 1551 Cod procedură civilă, pentru nerespectarea de către reclamant a obligaţiei prevăzută de art. 112 Cod procedură civilă.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 19.02.2013, la solicitarea reclamantului, care a depus diligenţe în vederea aflării domiciliului pârâtului, astfel că, urmare adresei nr. 3768322/07.03.2013 a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (fila 82), s-a putut realiza procedura de citare cu acesta.

La termenul de judecată din data de 2 aprilie 2013, din oficiu, în procedura prevăzută de dispoziţiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a soluţionării cauzei, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Întreaga procedură a executării silite este dată în competenţa judecătoriilor, care, astfel, cunosc toate aspectele executării, coordonează, verifică actele de executare şi au la dispoziţie dosarele de executare.

Dispoziţiile legale care stabilesc această competenţă,  respectiv art.3731, art. 3734, art. 3841 alin. (2), art. 400 alin.(1), art. 460 alin. (1) Cod procedură civilă, sunt derogatorii de la dreptul comun.

Dacă pentru încuviinţarea executării este competentă instanţa de executare (art.3731 Cod procedură civilă) logic şi firesc este ca şi pentru revocarea executării (care nu este decât a doua executare în sens invers ) să fie competentă aceiaşi instanţă.

În cazul în care partea a ales calea separată, cum este cauza de faţă,  cererea va fi adresată instanţei judecătoreşti competente, aşa cum prevede art.4042 alin. (3) Cod procedură civilă.

Art. 4042 alin. (3) Cod procedură civilă prevede că, dacă odată cu desfiinţarea titlului executoriu nu s-a luat şi măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, se poate solicita de către cel îndreptăţit restabilirea situaţiei anterioare la instanţa judecătorească competentă potrivit legii.

În situaţia concretă din această cauză, instanţa competentă este judecătoria, aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care stabilesc în competenţa judecătoriei din circumscripţia în care se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, competenţa în materie de întoarcere a executării silite

Întoarcerea executării silite ca şi executarea silită reprezintă o modalitate de realizare a unor obligaţii rezultate din desfiinţarea titlului executoriu.

Declanşarea executării silite dă naştere unui raport juridic procesual între creditorul urmăritor şi debitorul urmărit, care nu se stinge decât în momentul în care, cu respectarea legalităţii, se restabilesc drepturile încălcate.

Tribunalul reţine că, prin Decizia nr. 5/12.03.2012, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 251/13.04.2012, obligatorie potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii,  admiţând recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi a statuat că, instanţa judecătorească competentă potrivit legii să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria, hotărârea judecătorească pronunţată fiind supusă căii de atac a recursului.

Din aceste considerente, Tribunalul apreciază că instanţa competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării este instanţa de executare, în speţă, Judecătoria sectorului 1,  în a cărei circumscripţie a fost efectuată executarea şi,  pe cale de consecinţă, urmează să admită această excepţie şi să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Domenii speta

Spete similare